joi, martie 28, 2024

Invatamantul universitar privat: paradox, simptom si rusine nationala

In pragul noului an universitar aflam ca universitatile din Romania au fost clasificate pentru prima data in istorie dupa criterii occidentale: universitati de categoria I, de categoria II-a si de categoria a III-a. Aflam ca doar 12 universitati au intrat in prima categorie, adica au fost clasificate ca universitati de cercetare avansata si educatie. Si mai aflam ca toate universitatile particulare au fost clasificate in ultima categorie valorica: universitati de categoria a III-a.

Reactiile cunoscatorilor s-au concentrat asupra primei categorii. Unele comentarii vizau prezenta sau absenta de pe lista a unei universitati sau alta. Alte comentarii vizau pozitia deplorabila a acestor „universitati de categoria I” din Romania in topul international al universitatilor performante: Categoria I in Romania, nu inseamna practic mai nimic in comparatie cu nivelul international competitiv.

Comentariul de fata se va concentra insa asupra temei universitatilor de de categoria a III-a, adica, prin voia firii si a evaluatorului, a universitatilor private din Romania. Caci, iata, observam ca daca in Occident cand zici invatamant privat zici calitate si varful varfului, in Romania zici exact invers. Un paradox. Ceva ce ne provoaca la cateva comentarii.

Paradoxul invatamantului universitar privat

Sa incepem prin a nota ca este totusi de mirare ca nu am reusit ca dupa 20 de ani sa nu avem nici macar o singura institutie privata de invatamant superior cat de cat competitiva, chiar si pe standarde locale. De ce?! Premisele de a construi ceva nou, bun, modern, de calitate erau exact in zona privata. Sa pornesti de la zero ceva, fara mostenirea birocratica, fara mentalitatile si fara bagajul uman si intelectual al trecutului, nu era doar tentant ci era si fezabil.

Ne putem imagina usor un scenariu in care cativa universitari energici, inteligenti si onesti se asociaza cu cativa finantatori luminati si pun bazele unui astfel de proiect. Posibilitatea si viabiliatatea de principiu a unei investitii universitare in Romania post-comunista a fost si este dovedita de bonitatea si proliferarea experimentelor de categoria a III-a. Unde era loc pentru atata activitate pseudo-academica cu zeci si sute de mii de clienti si mii si mii de prestatori de servicii academice frizand fraudulenta, ar fi fost loc si pentru o micuta unitate academica de elita, cu un corp profesoral restrans dar de top si cu studenti de cea mai buna calitate, selectati competitiv. N-a fost sa fie.

Intrebare: De ce? Cum este posibil ca in Romania sa nu se gasesca cativa universitari cu viziune si curaj care sa ia taurul de coarne si sa puna pe masa un proiect de acest fel? Cum este posibil ca in Romania sa se gaseseaca finantatori pentru orice echipa de fotbal, fantasmagorie mediatica sau efemer proiect public personal de vanitate si nu e posibil sa gasesti cativa oameni care sa puna niste bani la bataie si sa-si lege numele de ceva serios, nobil, respectabil, solid si in ultima instanta, nu numai util ci si foarte profitabil?!

Pentru ca sa fim cinstiti: O mica universitate de elita in Romania post-comunista a fost si ramane o idee de afacere foarte profitabila. Elementele scenariului celui mai simplu nici nu sunt greu de imaginat. Sa ne gandim doar la un domeniu unde lucrurile sunt mai mult decat clare si sa judecam la rece sansele unui astfel de proiect:

Un exemplu si cateva intrebari

Nevoia in societatea si economia romaneasca de resursa umana apta sa faca fata provocarilor manageriale moderne precum si problemele si limitele resursei umane pregatite de scolile romanesti sunt arhi-cunoscute. Corporatiile internationale, de pilda, se plang de ani de zile de calitatea slaba a absolventilor la angajare si investesc masiv in varii programe remediale.

Intrebare: Poti veni in mod serios si antreprenorial in intampinarea acestei probleme? Poti sau nu poti pune pe picioare o unitate de invatamant –facultate, universitate, inalta scoala etc.– care sa pregateasca in domeniul managementului administratiei publice si private, si din care absolventii ies cu garantia ca sunt o resursa umana de calitate pentru angajator, fie el de stat sau privat? Are Romania resursele sa adune sub acelasi acoperis un minim de 15-20 de cadre didactice de varf din domenii relevante (economie, sociologie, drept, statistica, IT, stiinte politice si administrative, comunicare, etc) si 15-20 de specialisti practicieni de varf din domeniile de interes, sa-i plateasca la nivel competitiv si sa-i puna in fata unui corp studentesc de elita, bine selectat, pentru a-i pregati la nivelul unui MBA de calitate calibrat la contextul romanesc? Iata o intrebare interesanta. Iata si alte intrebari:

• Chiar credem ca daca atragi nume de prestigiu din viata academica si profesionala a tarii precum si tineri profesori si cercetatori cu pregatire la nivel occidental, modern si le creezi spatiul organizational sa faca exact ce le place si stiu sa faca mai bine, nu vei avea rezultate ce vor depasi mediocritatea tipica?
• Chiar credem ca daca o sa corelezi aceasta intreprindere cu principalii clienti din sectorul privat si de stat ai resursei umane pe care o pregatesti, acesti clienti nu vor raspunde pe masura propriului interes?
• Credem ca o echipa de tineri cercetatori de varf reunita sub egida unui astfel de experiment nu ar reusi sa atraga suficiente fonduri de cercetare din surse europene si interne, publice si private, ca sa-si asigure supravietuirea ca echipa de cercetare?
• Credem ca in lumea academica romaneasca si in viata publica de la noi nu se poate crea un brand nou, unul asociat cu ideea de elita, de calitate, prestator de educatie superioara?
• Ce ne face sa credem ca daca pui pe picioare un nucleu ca cel schitat mai sus, acesta nu ar fi viabil? Sau ca nu ar putea asigura cresterea treptata in jurul sau a altor facultati si programe de training, educatie si cercetare? De ce nu ar fi posibila cresterea unei universitati moderne, private, de elita, porinind de la astfel de premise?
• Cum este posibil ca sa finatam din bani europeni nesfarsite siruri de programe si proiecte inutile –unele la limita stupiditatii pure – si nu putem gasi un mod de a folosi banii acestia pentru un proiect de o asemenea relevanta?
• Cum este posibil ca in Romania sa se gaseseaca finantatori pentru orice dar nu e posibil sa gasesti cativa oameni care sa puna niste bani si sa-si lege numele de ceva serios, respectabil, solid si in ultima instanta nu numai util ci si potential profitabil?

Un raspuns inadecvat

Un astfel de proiect nu pare totusi misiune imposibila. Poate ca nu este asa usor cum sugereaza paragrafele de mai sus. Poate ca nu este nici atat de lipsit de riscuri financiare. Dar poate ca merita macar incercat. Nici a face trusturi de presa, televiziuni, restaurante de fitze sau cluburi de fotbal nu e totusi o investitie sigura: Nici financiarmente, nici ca reputatie publica, nici ca validare personala a finantatorului sau intreprinzatorului. Si atunci revenim la intrebarea intiala: De ce?

Prima reactie poate fi aceea de a da vina chiar pe universitari, pe profesori. E economie libera, de ce nu se apuca sa faca? Cine ii tine? Mai ales pe cei tineri. Nu cumva e vina acestor oameni tineri, bine pregatiti, care ar trebui sa preia ei intiativa?

Cititorul are desigur propria interpretare. Autorul de fata crede insa ca reactia de mai sus este tentanta dar gresita. Sa nu ne grabim sa dam vina pe tinerii respectivi. In diviziunea muncii ei si-au facut datoria. In tara sau in emigratie, in universitatile de stat sau private, au facut tot ce era necesar ca in linia lor profesionala sa fie ce sunt.

Sa nu le cerem imposibilul. Viata lor si asa nu este usoara. A fi competitiv in lumea academica de azi e un efort 7 din 7, 12 luni pe an. Numai cine nu cunoaste presiunea si cerintele vietii academice contemporane – cu publicatiile, conferintele, cursurile si sarcinile ei administrativ-didactice- mai poate crede ca universitarii moderni sunt niste belferi relaxati ce se plimba pe la cursuri o data pe saptamana. Realitatea este ca a le cere acum sa preia leadershipul unei initative private si in acelasi timp sa-si mentina locul si statusul profesional academic inseamna a le cere ceva supra-omenesc.

Sa retinem deci un lucru: Tinerii nostri universitari –in tara si in strainatate- si-au facut datoria. Daca toate sectoarele si profesiile Romaniei ar fi facut profesionalmente ceea ce au facut generatiile de tineri romani ce au intrat pe scena academica in ultimii 20 de ani, Romania de azi ar arata cu totul altfel. Altii sunt cei ce nu s-au ridicat la inaltimea momentului cand e vorba de problema universitatilor noastre, si nu numai…

Astfel de constructii cer initiativa unor oameni cu greutate, cu influenta larga, nu doar academica: economica, politica, sociala. Si aici ajungem sa punem degetul pe rana: Daca marii oameni de afaceri, daca liderii politici sau oamenii influenti din viata publica sau privata ar fi fost capabili sa se ridice la inaltimea comunitatii (acum internationale, raspandite pe toate meridianele) a universitarilor si cercetatorilor romani, daca ar fi fost in stare sa inteleaga ce reprezinta si cum trebuie lucrat cu aceasta, adica sa capteze macar in parte energia, stiinta si dedicatia membrilor acesteia, am fi azi departe…

Dar n-a fost sa fie….

Pe scurt si la obiect, avem aici de fapt o noua expresie, o noua ilustrare, a unei realitati pe care trebuie sa o numim fara menajamente: Tipul uman al celor ridicati dupa 1989 sa ocupe locurile de preeminenta in viata economica, politica si publica a Romaniei. Nu vad, nu stiu, nu inteleg, nu simt, nu le pasa…

Nu vorbim aici despre interpretari si speculatii. Faptele vorbesc. O tara care dupa 20 de ani de libertate si de ajutoare externe pompate pe toate canalele nu are o universitate decenta si care nu a fost in stare sa creeze (in abundenta de resurse si de cerere) o institutie de educatie superioara decenta are o problema. Si, sa repetam, problema nu este a cercetatorilor si universitarilor. Nu. Problema este a elitelor economice si politice, a potentatilor ce au partea lor in diviziunea rolurilor, dar nu o fac. Ordinea sociala imparte automat roluri. Ei au ajuns sa aibe un rol, dar nu-l inteleg.

Nu-i acuzam. Doar constatam. E un fapt.

Totusi, pe masura ce te gandesti mai mult, nu poti sa nu fii framantat: De ce? De ce potentatii Romaniei sunt atat de straini de si incapapabili sa lucreze cu noua elita academica si intelectuala? De ce mass-media si formatorii de opinie marginalizeaza sistematic si au atata ostilitate fata de unul dintre cele mai performante segemente ale societatii romanesti? Cum s-a ajuns aici? Care este semnificatia? Care sunt implicatiile profunde? Si iata cum, analizat la rece, paradoxul de la care am pornit discutia de fata pare a fi doar varful icebergului: simptom si ilustrare a unui fenomen mai adanc, a unei problema mai vaste si mai profunde …

O nota personala

In fata unei situatii ca cea de mai sus, intrebarea fireasca este: Ce e de facut? Din experienta personala am vazut ce pot autoritatile publice si potentatii din mediul privat. De unde nu este, nici Dumenzeu nu cere… In lipsa de ceva mai bun, merge si adunarea bianuala a diasporei universitare, la o bere. Sau o excursie la Putna. Daca elita si potentatii tarii sunt inacapabili sa creeze pentru acesti specialisti bazele organizationale si institutionale necesare exercitarii profesiilor lor in conditii decente, si daca pe Ministerul Educatiei, Banca Nationala si Capitalistii Natiunii atat ii duce mintea, ce poate face un biet publicist?!

Habar nu am ce ar trebui sa faca altii. Stiu ce voi face eu insa. Am sa-mi folosesc modesta platforma publica si modesta-mi expertiza de la interefata dintre publicistica si stiintele sociale, pentru a scrie despre acesti oameni. Am sa ma informez si am sa scriu regulat, in masura in care imi va permite timpul, despre oamenii nostri de carte si de idei si despre cartile si ideile lor. Am sa scriu mai ales despre tineri: din diaspora si din tara. Atat pot, atat fac: in diviziunea rolurilor sociale, sunt un publicist cu oarecare expunere la stiintele sociale. Eu imi voi face datoria, folosindu-mi competentele, atatea cate sunt.
Voi populariza publicului romanesc lucrarile si ideile cercetatorilor nostri.

Dupa mai multa analiza si introspectie am ajuns la concluzia ca acesta este rolul meu principal, daca e sa fie unul, in publicistica romaneasca. Voi incerca sa dedic tot mai mult spatiu in ceea ce scriu cercetatorilor romani si ideilor lor. Si voi face, in limita resurselor mele sarace de timp si energie, tot ce pot in acest sens. Dar nu voi uita nici o clipa ca, in diviziunea muncii, sunt altii care pot si trebuie sa faca mai mult. Dar nu fac. Oameni care au resursele si responsabilitatea ce vine cu ele dar nu vad, nu stiu, nu inteleg, nu simt, nu le pasa…

Distribuie acest articol

94 COMENTARII

  1. Un astfel de grup de tineri entuziasti si performanti n-ar fi trecut de bariera impenetrabila formata din: minister, ARACIS, parlament. Dinozaurii profitori si-au impartit teritoriul foarte exact astfel incat chiar ex ministrul Mihail Hardau recunoastea: „universitatea Spiru Haret si alte universitati controleaza ministerul educatiei si parlamentul Romaniei”. Parlamentarii in frunte cu Nastase luau salarii grase de la mai multe universitati, sa le apere interesele.

    Sunt cunoscute cazuri de tineri reveniti in tara cu doctorate la Harvard si alte univ. de prestigiu, tinuti la portile univ. romanesti, din „lipsa” de locuri. Doar Miclea si acum Funeriu a incercat si incearca sa sparga bariera. Greu de tot.

    • Nici dv nu credeti ce spuneti, domnule Vlaston. Cati rectori sunt parlamentari? Ce procent dintre perlamentari erau totodata si conferentiari ai universitatilor private? Faptul ca Nastase avea un cumul de functii, nu-i permitea sa controleze parlamentul. pana la urma avea doar un singur vot, ca parlamentar. Sa zicem ca influenta sa in partidul principal de guvernamant era la acea vreme, imensa si reusea astfel sa-si impuna interesul personal. majoritatile insa s-au schimbat si tocmai ceea ce bloca la acea vreme dezvoltarea normala, acum ar trebui sa os sustina si sa o accelereze.
      asta ca sa nu mai vorbesc si de faptul ca o universitate ce-si propune scopuri lucrative, are nevoie de oarteneri economici puternici. Rezulta deci ca interesul celor ce „controlau” parlamentul ar fi fost si o economie puternica, din care sa-si poate axtrage acei parteneri strategici.

      • Din pacate confirm cele declarate de d. Vlaston (..sau Hardau)…Nu e vorba de un singur parlamentar ci de foarte multi care aveau nu o norma ci mai multe norme la diverse universitati particulare si care puteau influenta, in comisii, in plen adoptarea anumitor acte juridice…
        Sunt de mai bine de 15 ani in sistemul privat de invatamant si am fost martor la degradarea an de an a calitatii actului didactic. Am participat direct la realizarea rapoartelor de acreditare, de autorizare si stiu ce spun vis-a-vis de implicarea politicului in evaluarea unor programe, a unor universitati. Am avut parte de evaluatori care nu cunosteau normele pe baza carora se facea evaluarea si cereau niste absurdidati. Intotdeaunua au existat 2 unitati de masura in evaluarea universitatilor, una pentru cele de stat si alta pentru universitatile private.
        Din punctul meu de vedere vina principala le apartine managerilor/rectori universitatilor private deoarece majoritatea nu au vazut in aceste universitati decat surse de venit si nu o alternativa la un sistem conservator, execesiv de birocratic si greu de reformat datorita unor imobilisme greu de depasit. Au promovat oameni pe criterii clientelare, au facut rabat la calitate in goana dupa studenti/taxe etc…

        • Spuneti:
          „Din punctul meu de vedere vina principala le apartine managerilor/rectori universitatilor private deoarece majoritatea nu au vazut in aceste universitati decat surse de venit si nu o alternativa la un sistem conservator…”
          M-am gandit mereu la asta si inclin sa va dau dreptate. Dar si daca gandim doar in termeni puri pecuniari, o strategie pe termen lung presupune investitia in calitate, nu? E logic sa gandeasca macar la mentinerea unei calitati minimale, daca nu la cresterea ei si la diferentierea produsului oferit. Modelul de business fezabil nu poate fi indefinit acela de a oferi un produs fungibil, omogen, nediferentiat, „o diploma”. Fie si numai pentru ca usurinta de a intra pe piata ( a crea o noua fabrica de diplome) atrage competitie masiva ce va reduce treptat nisa de piata pe care o exploatezi.

  2. Nu cunosc pregatirea profesionala a „autorului de fata”, cum nu cunosc nici carei mari universitati (de stat, banuiesc!) i-a facut, domnia-sa, hatarul de a-l avea absolvent. Vad, insa, negru pe alb, semnele clare ale unei cunoasteri rudimentare a regulilor de punctuatie impuse de gramatica limbii romane!
    Asa ca, inainte de a despica, in patru sau mai multe bucati, paiul din ochiul altuia, bunul simt ar trebui sa-i impuna „autorului de fata” o analiza temeinica a barnei din propriii ochi!
    Spor!

    • Dumneavoastra, domnule Gadalean, ati folosit corect (chiar pedant) semnele de punctuatie, dar ati adus zero valoare discutiei.

      On topic: domnul Aligica articuleaza precis o stare de fapt de o importanta vitala pentru ceea ce ar trebui sa fie constructia tinerei elite intelectuale a Romaniei.

      Din acest punct de vedere, Romania reproduce la scara mare sindromul oraselor de provincie din care fug mincind pamintul toti liceenii mai deschisi la cap. Si care orase mor incet si sigur, prin hemoragie cronica de vitalitate.

      Da, e o problema de responsabilitate si de initiativa. Cred, insa, ca numitii „capitalisti ai natiunii” nu sint toti o apa si-un pamint. Mai precis, nu vor ramine asa pentru totdeauna. Chiar si ei pot ajunge intr-un moment in care incep sa-si puna intrebari despre lume si viata :)

      Legat de viziune a procesului de invatamint, am gasit citeva idei foarte interesante despre schimbarea de paradigma necesara in abordarea conceptuala a invatamintului de la Ken Robinson: http://youtu.be/zDZFcDGpL4U Insasi forma in care e imbracat discursul este remarcabila.

    • Este o chestiune de preferinta: la ce suntem receptivi – la forma sau la continut?

      Dupa rationamentul dvs Dle Gadalean, ar trebui sa excludem din discutie orice strain care ne-ar aduce idei bune doar pentru ca nu vorbeste perfect limba noastra nationala…. Trista si ingusta viziune aveti…

    • ASE-ist d-le Gadalean, ASE-ist. Cu liceu de silvicultura la baza si nenumarate corijente si o repetentie in palmares. E acum satisfacuta setea de cunoastere?! Sau ati ridicat problema doar asa, din motive de autoexpresie si prin urmare factorul cognitiv-epistemic nu a jucat niciun rol?

      • Am ridicat problema, fiindca e extrem de deranjanta, nu doar la dvs., ci si la o multitudine de alti „condeieri” ce bantuie prin presa romaneasca. Si asta pentru ca, inainte de a va impartasi opiniile, oricat de corecte si importante considerati ca ar fi ele, ar trebui sa constientizati ca sunteti un potential „model” pentru acei ce va citesc scriitura, nu doar ca fond, ci si ca forma. Or, prima impresie, in cazul dvs., este aceea ca ati nimerit, cu un set de scule nepotrivite, intr-un atelier cu oarece pretentii!
        Cat despre „factorul cognitiv-epistemic”, trebuie sa marturisesc, doar, ca i-a fost blocata influenta asupra-mi, de surtucul petecit rau de tot si nadragii rupti in cur ai sublimului, neasemuitului si prea-inteleptului dvs. discurs…
        P.S. Ca sa va contrariez din cale-afara, va informez ca sunt, si eu, absolvent de liceu industrial (pe vremea „tovarasiei”) si – culmea! – de „Spiru Haret”, de curand, cu o pauza de 30 de ani intre cele doua momente…
        Poate asta elimina si … „motivele de autoexpresie” sugerate de dvs.
        Va salut, cu respectul cuvenit!

  3. Nu există nimic performant în economie care să aibă capital. tehnologie și management românesc. De aceea este firesc, cauzele acționând mai apăsat, să nu existe așa ceva nici în învățământul superior privat. Așa cum este și firească ofensiva universităților chineze în clasamentele mondiale.

    • In tarile mici, fara o piata interna cu masa critica, statul spijina orice intreprindere cu sanse de succes. Din pacate in Romania intreprinderile sprijinite sint cele ale familiilor celor care sprijina(statul). Mai departe de curatenie,paza …, adica activitati elementare, mai mult nu ii duce capul.

  4. Există iniţiative de genul celor care spuneţi că lipsesc: Şcoala Normală Superioară, Institutul Român de Ştiinţă şi Tehnologie. Ele nu au avut însă dezvoltarea Universităţii Spiru Haret pentru că sunt încă puţini cei interesaţi de învăţământ superior de calitate sau cercetare, sunt mult mai mulţi cei interesaţi de o diplomă indiferent de valoarea ei.

  5. Făcui niște greșeli în mesajul precedent, dar „merge și așa”.

    Cred că dreptacii din „Românica” ar trebui să se întrebe – pe urmele lui Ștefan Zeletin – de ce nu este capabilă de nimic burghezia română de azi; de ce este o rușine și este antipatriotic să susții astăzi răsturnarea manelistă a piramidei de valori, disprețul față de învățământ practicate de această protipendadă; de ce este această burghezie profund anti-europeană (de unde și fițele ei filo-americane).

  6. Avem un sistem care functioneaza dupa niste reguli proaste si cu oameni corupti moral. Noi vrem sa schimbam sistemul utilizand aceleasi reguli proaste si aceiasi oameni corupti moral. Nu se va intampla.
    Cine si-a facut facultati particulare dupa 1990 in Romania? Au fost securisti, infractori si politruci care au condus si inainte de 1990 – cu dezavantajul ca dupa 1990 nu au mai putut fi controlati de nimeni.

    Atentie, probabil ca se va spune „si facultatile noastre scot oameni buni”. Da, dar acestia sunt buni in ciuda sistemului. Sistemul in sine nu produce nimic nou, cercetarea inseamna copy/paste/edit dupa articole din afara, de multe ori fara a intelege prea bine contextul. Oamenii care ies apoi super-calificati din universitatile noastre datorita eforturilor proprii se lovesc de aceleasi probleme in societate: reguli proaste, chiar si acestea respectate dupa bunul plac si oameni corupti moral.

    • @RazvanM

      Sipru Haret nu e singura universitate privata din Romania. Dumneavoastra aplicati descrierea corecta a acestei institutii tuturor celorlalte. Am absolvit si eu, cu deja multi ani in urma, o universitate privata, care acum se „lauda” pe site-ul propriu ca e cea mai bine clasata „particulara” din clasamentul care isca aceste dezbateri (un pic hilar, recunosc). Fondatorul ei a fost profesor universitar „pe bune” si nu cunosc nimic despre eventuala sa apartenenta securistica, infractionala (era totusi profesor de drept penal) sau politruca. Am intrat in facultate plin de prejudecati fata de „particulare” si am iesit fara. Cunoscand realitatea din interior, mi-e greu acum sa pun usor etichete unor „particulare” despre care nu stiu decat din presa. Pe langa pierderea prejudecatilor, la facultate am dobandit si convingerea ca invatamantul privat de calitate e necesar, ceva ce nu aveam inainte.

      Intre timp am mai facut o facultate, de data aceasta de stat, la una din universitatile clasate intre primele 12. Diferentele sunt uluitoare, dar, contrar asteptarilor, in multe cazuri sunt in favoarea „privatei”. Cred ca aceasta situatie se datoreaza de fapt schimbarilor generale prin care a trecut in ultimul timp invatamantul universitar, nu institutiilor in sine.

      • Ma bucur ca ati subliniat acest lucru. Intr-adevar, nu stiu daca am fost destul de clar in text dar nu consider ca tot ce se intampla la universitatile particulare este doar impostura si bataie de joc. Exista profesori buni si exista studenti buni si acolo. Numai ca nu sunt ei cei ce dau masa critica. Sigur, acelasi lucru poti spune si despre cele de stat… Diferenta e de grad, nu de natura…

      • @Anonimus:

        1. „Diferenţele în favoarea privatei” se datorează finanţării pe care universităţile private au obţinut-o între anii 1996-2004 şi datorită căreia au avut posibilitatea de a investi în mijloace fixe: clădiri moderne, calculatoare, reţelistică în anii când până şi Xnet şi reţeaua de bloc erau considerate lux, biblioteci bine înzestrate, intermedierea burselor în state ceva-ceva mai dezvoltate.

        În aceeaşi perioadă, un număr foarte mic de universităţi de Stat au făcut astfel de investiţii, majoritatea rectorilor au lăsat totul să se degradeze, până au ajuns cuiburi de şobolani şi gândaci (exemplu SNSPA pre-2004).

        Din acest motiv, o parte din universităţile private asigurau o calitate superioară a învăţământului propriu-zis.

        2. Căderea la testul lui Funeriu se datorează faptului că (practic) nicio universitate privată nu s-a ocupat de cercetare, de la înfiinţarea lor până acum, şi cercetarea a fost criteriul său de bază.

        3. „Scandalul Spiru Haret” a avut în spate anumite motivaţii ale unor dinozauri universitari care aveau relaţii în presă. Modul în care a explodat, modul în care a contaminat orice însemna universitate de Stat sau privată (la început, până prin 2006, publicul cârtea la adresa „privatelor”. După 2007, cine pomenea că e student, indiferent unde, risca să fie bătut) şi apoi modul în care s-a stins totul, ca şi cum nu ar fi fost, duc cu gândul la un astfel de scenariu.

        ~Nautilus

      • hai sa fim seriosi ! eu unul nu cred ca s-a facut scoala in adevaratul sens al cuvantului la nici un privat ! scopul acelor institutii de invatamant a fost de a face BANI MULTI ! si-atat ! s-au dat salarii mult mai mari decat la stat si in plus mai luau bani si pe ce cotizau studentii la fiecare examen .
        de la inceput au fost infiintate strict pentru castig material. punct. a fost locul unde ITI PUTEAI CUMPARA DIPLOMA .
        basca cursuri la fara frecventa si invatamant la distanta ! (imi vine sa rad)
        ati auzit de medicina,drept,etc, pe la titu,fieni,etc ? doctorate la targoviste,petrosani,etc ? orase de care nici n-ai auzit-mari centre universitare ?
        nici macar nu a fost ca in alte domenii unde la privat era mai bine decat la stat ( ex. in sanatate,unde clinicile si spitale private bat la distanta statul)- atat ca-ti puteai cumpara diploma !

  7. mai stiti cumva vreo tara in care s-a intamplat ce visati Dvs, d-le Aligica? de la un simplu exemplu se poate ajunge uneori si la explicatii; va dau eu un exemplu ilustrativ: dinu patriciu a iesit la un moment dat cu ideea infintarii unei Universitati private (dupa ce vanduse Rompetrolul kazahilor), la care, dupa cum vedeti, a renuntat si s-a apucat de comert.daca aflam de ce, poate sa incropim un raspuns si la framantarile Domniei voastre

    • Sistemul universitar din SUA are la varf in mod covarsitor universitati private. E exemplul clasic.
      Cel mai relevant si interesant exemplu imi pare insa in cazul de fata din Guatemala, universitatea Francesco Marroquin cunoscuta si ca „the famous Francesco Maroquin University, the first private and one of the most influential universities in Latin America”

      http://en.wikipedia.org/wiki/Universidad_Francisco_Marroqu%C3%ADn

      https://www.ufm.edu/index.php/Portal

      Fondatorul ei Manuel Ayau credea insa in ceva. Asta e diferenta.

      • Porbabil ca studiile care le-ati facut in afara tarii au fost facute la o universitate din a treia categorie. In sistemul universitar de calitate nu este acceptata wikipedia ca sursa, avand in vedere calitatea studiului. La cat de critic sunteti fara sa cunoasteti deloc sistemul, as spune ca ati avut multi profesori francezi. O zi buna!

        • Ce studiu, doamna? Ce calitate? Ce francezi? Despre ce vorbim aici? Ce sistem universitar de calitate? Dau si eu un link sa informez cititorii mei in contextul unui amarat de articol in care discutam despre invatamantul romanesc. Wikipedia mi-a venit la indemana cand am cautat Marroquin in google. N-am avut timp sa fac documentare la Congress Library pentru trimiterea asta…In plus am dat link si la pagina universitatii in cauza. Nu va inteleg interventia.

          Impresia mea este ca am iritat cativa cititori care au inteles din textul meu ca as denigra sau as avea ceva cu universitatile private. Nu am. Din contra. Prefer oricand o varianta privata, din motivele mentionate si in text precum si din partipriuri ideologice (sunt de dreapta). Nimeni insa de la o univ. privata din tara nu mi-a facut vreodata vreo oferta de colaborare, ca as fi dovedit cu fapta acest lucru. Si nici nu cunosc colegi de generatie sau din diaspora care sa fi fost abordati sau solicitati in acest sens de universitatile private. Repet insa: NU am nimic cu ideea de universitate privata, nu sustin ca tot ce se face la aceste universitati e impostura sau frauda si nu sustin ca oricine e asociat cu ele (profesor sau student) trebuie stigmatizat. Sunt pentru universitatile private si ma doare sa vad starea lor in tara.

      • Atunci cand oferiti ca exemplu sistemul privat american dovediti ignoranta foarte mare. Este un sistem invechit, cu mari probleme si care limiteaza accesul la invatatura. Este imaginea economiei americane de astazi. Nu mai oferiti ca exemple universitati „cunoscute” care investesc enorm in campanii de marketing.

        • @PENSIONAR,
          va multumesc pentru citatul de mai jos:
          „Atunci cand oferiti ca exemplu sistemul privat american dovediti ignoranta foarte mare. Este un sistem invechit, cu mari probleme si care limiteaza accesul la invatatura.”
          Imi aminteste de tineretea mea, dar cind, la lectiile politice, mai auzeam asemenea osanale inaltatoare.
          Sa aveti pensie lunga.

      • ma asteptam la un raspuns mai greu, ceva legat de crize nu neparat economice ci mai degraba culturale ; 20 de ani de la schimbarea unui sistem cu un altul inca imatur sunt prea putin,dar ma multumesc si cu exemplul Guatemala (cel cu SUA iese din discutie, vorbim de tari de acelasi calibru).Nu stiu in ce conditii s-a infiintat acea Universitate , Dvs pareti ca mizati pe gesturi providentiale, cata vreme eu incerc sa insinuez ca lucrurile acestea sunt naturale si nicidecum intamplatoare.

        • de acord cu ce spuneti, exista o cale naturala a omenirii si oamenii cu vcatia „schimbarii lumii”.
          majoritatea faptelor intamplate curg pe calea naturala. universitatea din guatemala este una dim putinele fatpte datorate oamenilor providentiali, probabil.
          asa cum spunea cineva, cei cu bani vor avea, in generatiile urmatoare, nevoia cunoasterii.
          deci, exista un viitor si pentru invatamantul privat, de toate gradele.

          sunt de acord cu cineva, care a comentat mai sus, referitor la criteriile de clasificare ale dlui funeriu. aici, particularele au fost depasite. nu prea au programe de cercetare.
          este, totusi, bine ca in astia 20 de ani au fost organizate niste universitati particulare.
          aceasta clasificare, pe criteriul participarii la cercetare, va stimula si, in viitor, odata cu cererea, vor incepe sa investeasca si particularele in cercetare.

          deocamdata, conf. legilor invatate la lectiile de marxistm (!), in romania capitalismul este in faza acumularilor cantitative. sa speram ca va veni si saltul calitativ.:-)

          criteriul cercetarii favorizeaza univesitatile de stat, care au de partea lor traditia si programe de cercetare. probabil ca acele programe sunt finantate dela buget.
          particularele trebuie sa faca fata concurentei, sa’si gaseasca parteneri, companii private, care sa fie interesate in rezultatele cercetarii, sa finanteze cercetarea.
          asa fac banii universitatile private americane, de calibru.
          spiru haret si alte particulare dela noi au ales calea finantarii din taxe scolare. de aceea au primit studenti cu toptanul.

          in privinta coruptiei, cumapararii de examene si lucrari de licenta, functioneaza all right si in cele de stat. poate chiar mai abidir..

          s’auzim de bine !

          • D-lui coriolan protopopescu
            „m-am straduit sa fiu concis , si am devenit …marxist” .Ati gasit repede acel filon pe care n-am de gand sa-l neg aici, ma intreb insa, daca nu cumva si Sorokin era si el tot marxist (dupa nume s-ar zice ca da).Norocul meu ca un domn pe nume Ardan dezvolta mai jos si ceva mai mestesugit ce aveam de spus , desi dintr-un punct de vedere mai pragamatic.Va las cu el.

      • Revin relativ la referirea de mai sus facuta de cititorul „buratino” la Dinu Patriciu:
        Problema este ca d-lui a vrut sa faca o universitate liberal-clasica fara liberali clasici, sa se predea economie si stiinte administrative din perspectiva libertariana dar fara libertarieni, sa faca un Francisco Marroquin in SE Europei si sa fie un Manuel Ayau, fara sa fie integrat in reteaua liberala clasica precum acesta din urma.
        A trimis acum cativa ani un imputernicit la Mecca libertarianismului ca sa tatoneze reactia la ideea sa. Cei din Washingtom mi-au cerut si mie parerea: Ce cred despre initiativa respectiva. M-am recuzat si am zis ca-i las sa-si faca o parere singuri.
        Intre timp n-am mai auzit nimic. S-au lamurit probabil ambele parti ca ce e greu, e greu…

  8. „Tinerii reveniti in tara cu doctorate la Harvard si alte univ. de prestigiu” de care vorbiti domnule Vlaston chiar angajati in Universitati sunt platiti cu 15% mai putin decat omologii sai cu doctorate la Petrosani si Targoviste. In graba restabilirii echilibrului bugetar s-a produs o situatie paradoxala in care cei ce si-au obtinut doctoratele in 2010 NU primesc spor de doctorat pe cand cei cu titlurile obtinute inainte de 31 dec 2009 DA.

    Inteleg si detest proliferarea necontrolata a „doctorilor” in toate subteranele statului exclusiv pentru incasarea celor 15% in plus la salariu dar daca nici pentru Educatie si Cercetare nu se mai acorda acest spor cum recunoaste domnul Funeriu formarea profesionala continuua?

  9. necesitatea unui invatamant privat sanatos apare in momentul in care cel de stat este la un standard slabut. Atunci, un grup de profi universitari de calibru se intalnesc si pun la punct o alternativa credibila si anume inv. privat care sa tina legatura cu inv. univ. european si ofera o pregatire net superioara celei existente deja pe piata. Asta in scenariul bun cand interesul cade asupra calitatii invatamantului. La noi, interesul a fost pur si simplu banesc (nu pot sa-i spun economic) si nicidecum inv. univ. profesionist. Profii politicieni de sorginte „sanatoasa”, de galos comunist, cu ceva spalari de bani au incropit un inv univ privat romanesc si s-au autointitulat docenti, doctori, universitari cu grade, rectori, etc. Scopul: facere de arginti, cat mai multi si mai negri. Profii mai deschisi la minte nu au avut bani (nu faceau parte din partide si nici nu erau urmasii nomenclaturistilor universitari) dar nici curaj si nici viziune nu au avut. Vocatie de sluga care nu risca. Uite asa au trecut 20 de ani pana cand un individ Funeriu, care nu avea de impartit nimic cu nimeni si nici nu trebuia sa intoarca favorurile cuiva, a adunat o mana de oameni competenti si au inceput cruciada.

    • E foarte interesant cum un incopetent precum Funeriu ajunge sa fie considerat un foarte mare profesionist. E interesant mecanismul din punct de vedere social.

      Practic, si-a castigat „renumele” atunci cand a insistat pe un bacalaureat corect (o masura absolut corecta de altfel). Asta, in ochii publicului, l-a calificat drept un mare reformator. Ceea ce, din pacate pentru noi, nu este.

      E suficient sa cititi legea si va puteti da seama ce aberatii pot aparea acolo. Sunt atat de multe lacune si sunt atat de multe exprimari neclare ce lasa loc la interpretari….

      Sa iti dau un exemplu cat de corect si apolitic este Funeriu: Clasificarea universitatilor nu a fost facuta pe criterii transparente si obiective. ASE-ul de exemplu ajuns in prima categorie deoarece punctajul pentru aceasta universitate a fost calculat diferit (o carte publicata in inginerie a valorat 0.2 puncte in timp ce una publicata in economie 2 puncte; iar aceasta notare s-a ales, arbitrar, dupa ce s-a constata ca ASE nu va fi in top).

      Nu am nimic cu economistii. Ce ma irita pe mine este falsitatea si ipocrizia acestui ministru care vine la televizor si ne spune cum lupta el impotriva politizarii cand, in realitate, lucrurile nu stau deloc asa.

      • Ar fi bine să criticați competența scriind corect cuvântul „incompetent”.

        Puteți oare să documentați acuzațiile dvs. vis-a-vis de clasificarea universităților?

      • Interesant comentariu! sym se refera la partea gramaticala, dar sunt si multe probleme de fond care merita sa fie discutate!

        Funeriu nu are o experienta didactica directa! Omul se lauda cu experienta in cercetare! Cele doua au legatura certa; marile universitati americane private isi castiga banii si renumele din cercetare, nu din educatie! Sunt dispusi sa dea burse studentilor buni pentru a avea „o mana de lucru” pt cercetare(nu sunt burse f mari, ba chiar sunt mai mici decat cele oferite de universitati mai prost cotate, dar se considera ca o universitatea bine cotata merita o investitie si pt un student bun!).

        Pe de alta parte, cine analizeaza Ordinul ministrului Funeriu privind standardele de de avansare in invatamantul superior si in cercetare (a se vedea Mon. Of. nr. 448/27.06.2011) constata ca face apel la o baza de date australiana a conferintelor stiintifice, irelevanta pt anumite domenii si pt o tara din Europa, mai ales ca avea alternative europene remarcabile! O decizie cel putin discutabila pentru un o tara care lupta sa se integreze in Uniunea Europeana, si nu sa ajunga la antipozi!

        Dorinta de corectitudine o au multi! Este unicul motiv pt care Funeriu este apreciat, pt ca altfel nu este deloc in gratiile celor din domeniul educatiei sau al cercetarii! De ce oare nu l-a apaludat nimeni la deschiderea anului scolar? Nici nu a fost fluierat! Dar cei de fata aveau o alta motivatie ca sa fie acolo: ii interesau proprii copii, nu prezenta sau absenta unui ministru!

        Iar intrebarile Dlui Aligica provin, macar in parte, din modul in care se aloca fondurile pe proiecte in Romania (a se vedea politizarea excesiva la toate nivelurile, incepand cu functionarii publici, modul de alocare a fondurilor structurale, etc)!

        Din pacate trebuie o reforma morala profunda a societatii, pt multe obiective, inclusiv pt a avea o universitate privata credibila!

  10. Nu cunosc situatia din stiintele sociale, dar pentru citeva discipline zise „exacte” (matematica, informatica, si biochimie) exista de 10 ani excelenta Scoala Normala Superioara din Bucuresti:

    http://www.imar.ro/~aprodu/snsb/SNSB/Welcome.html

    Finantarea provine din fonduri private si externe, studentii de acolo fac de regula dupa absolvire doctorate in Occident, si unii dintre ei au inceput sa se intoarca in Romania, pastrind totodata legatura cu lumea academica occidentala. Deci, se poate…

    • Spuneti ca Scoala Normala Superioara este excelenta. Prin ce exceleaza aceasta scoala? Care este statutul sau juridic? A intrat la clasificare? Sau… e doar o lista de nume?

      • Exista suficiente date pe situl SNSB care sa-i ateste excelenta. Nu stiu care este statutul ei juridic, nu ma pricep; dar stiu ca fondurile ei provin din surse private si externe. Este acreditata pentru 4
        mastere de catre Minister. Nu stiu daca a intrat la clasificare, dar mi se pare mai relevant decit
        orice clasificare faptul ca a fost onorata cu prezenta unui medaliat Fields (medalia Fields este
        considerata echivalentul Nobelului in matematica) in luna februarie a.c.

        Cred ca este un raspuns pozitiv la intrebarea pe care d-l Aligica o formuleaza in articolul sau: da, se poate pune pe picioare un unitate de invatamint, din fonduri private, foarte performanta in Romania.

  11. Sa ne limitam un pic la un domeniu mult mai restrins: cultura vizibila (ma refer aici la tot ce inseamna mass-media). Avem doua capacitati despre care nu se vorbeste DE LOC: Ovidiu Drimba si Anton Dumitriu. Primul a scos Istoria Culturii si Civilizatiei o opera de o viata, un monument. Pe deasupra SI usor de citit. Anton Dumitriu are si el la activ un opus magnum Istoria Logicii, tradus prin ce strainataturi. Desi uriasa, cartea exceleaza prin claritate.

    Cu foarte, foarte mici exceptii, acesti doi oameni lipsesc din peisaj. Abia, abia strapunge Solomon Marcus. Daca ei nu au facut rezistenta prin cultura, ATUNCI CINE ? De ce se intimpla asta ? Explicatia mea: scena este plina de pitici care se dau giganti, laudindu-se unul pe altul. Respectivii stiu foarte bine ca daca ii vor promova pe cei doi, automat taurii de ei se vor dezumfla in broaste reale.

    Iar deasupra tuturora va vorbi vre-un mititel…

    Deci scena este ocupata de epigoni, de falsi intelectuali, ce vorbesc mult si nu lamuresc nimic, vesnic cracanati in dileme insolubile. Daca pe acest tarim, atit de mic si neinteresant din punct de vedere MATERIAL, nu poate misca nimic mai sus de mediocritate, CUM sa fie permisa vreo defectiune valorica acolo unde intra in joc denarii ? Cu (deja) multi ani in urma, atunci cind au aparut primele hipermarketuri, m-am intrebat, ca si Dl. Aligica, DE CE nu s-a gasit nici un imbogatit post-revolutionar care sa puna pe picioare asa ceva (in fond o afacere foarte simpla si mondial cunoscuta). Va mai aduceti aminte de magazinele COLEUS ? Intrai in ele convins ca-ti ramin acolo toti banii si ieseai cu mainile goale.

    Astfel Romania este tinuta in gheare de o gasca bine instalata de peste 40 de ani, masiv inerta prin propria non-valoare. EI STIU ca orice gaura in retea va conduce la prabusire.

  12. Politicul n-ar fi fost in stare sa faca asa ceva. Iar o mana de entiziasti saraci, ca dupa 40 de ano de comunism n-ar fi putut iarasi. Singura varianta ar fi fost grupul de entuziasti + un mecenas roman al educatiei universitare private. De ca n- a existat vreunul? Eu totusi ma intreb, trecand peste proasta calitate a majoritatii celor foarte bogati, daca a existat vreun grup de profesori entuziasti si idealisti care sa ceara ajutorul vreunui mecenas? Nu prea cred. Ptr ca in ziua de azi totul trece prin cont. Sa nu.uitam si alte lucruri: afara invatamantul privat se plateste cu bani grei, iar la noi cati si-ar permite a faca asta? Sa zicem ca ar fi suficient de multi, desi Romania e o tara saraca, cati studenti foarte buni ar fi printre ei? Sa zicem ca tot ar fi suficienti. Totusi ce e putred atunci? Pai sa ne uitam: ce a impiedicat uniersitatile private, unele, sa se transforme in redute ale invatamantului de calitate? Imaginea deja formata. E ca in marketingul pagubos: managementul la o firma e prost si se grabeste sa dea drumul la un produs exceptional dar care are probleme (cu potentialul de a deveni exceptional am vrut sa spun). Ce se intampla? Esec dupa esec, clientii se alieneaza si dupa un timp vorba se duce… ca sociolog stiti cum reactioneaza multimile. Clientii vor evita produsul. Asa cred ca s-a intamplat la noi, unde managementul de doi bani a fost facut de ministerul educatiei prin acreditarile facute. Anumite universitati private de proasta calitate nu trebuiau acreditate, asta a descurajat enorm. Cum sa lupti cu fabricile de bani? Cum sa atragi studentii buni cand vad ce se poate intampla cu imaginea unei universitati private? Cum sa le justifici investitia cand ei vad invatamantul de stat ca fiind calea cea mai sigura ptr viitor? Si se justifica daca stai sa te gandesti ca printre cele mai bune universitati din lume sunt si universitati publice iar la noi inbatamantul privat are imaginea care o are? Cum modifici imaginea si de unde’l iei pe mecenas?

  13. Domnule Aligică,

    Cele mai bune universităţi americane sunt private. aşa este. Acum sunt şi cam exclusiviste. Dar sunt infiinţate începând cu jumătatea anilor 1600, preponderent 1700. Înfiinţate mai ales de comunităţile locale de orientare calvinistă. Cred că pot fi considerarte un export al educaţiei britanice după descoperirea Lumii Noi.

    Nu consideraţi că religia a fost liantul dar mai ales crezul de care faceţi vorbire chiar într-unul din răspunsuri? (exclud regalitatea în cazul UK)

    Ceea ce cred că lipseşte societăţii româneşti (nu doar în ultimii 20 de ani) şi prin urmare o condiţie pentru reuşita unui astfel de proiect, este tocmai „liantul”. De cele mai multe ori discuţiile în spaţiul public sunt antagonice: graşi vs. slabi; bugetari vs. privaţi; pensionari vs: angajaţi; tineri vs. bătrâni; umaniste vs. ştiinţe exacte…
    Nu am reuşti încă să distingem „optimul” în funcţionare.

  14. Stimate Domn, universitățile private sunt cum sunt: unele mai bine, altele mai puțin bune. Problema NU e că universitățile private au căzut în cea de-a treia categorie; problema e că multe dintre universitățile din cea de-a treia categorie trebuia să intre într-o alta, a patra, pentru că în cea de-a treia există universități care mișcă în front. Unele au edituri care produc cărți destul de bune pentru misiunea universității. Uitați-vă la universitățile confesionale: acestea nu produc tipul de cercetare vizat de minister și de musiu Funeriu pentru a lipi eticheta de excelent pe o universitate. Universitățile confesionale se adreseaza unui public diferit decât cel care merge la universitățile laice, iar cercetarea din universitățile confesionale ia forme neacceptate de către minister. De pildă, profesorii de la universitățile confesionale sunt, în marea lor majoritate, preoți și pastori – oamenii aceștia predică săptămânal, adică – in termeni laici – țin conferințe publice mai mult decât orice filozof din aceeași categorie profesională. Oamenii scriu, participă la conferințe și, mai mult decât atât, își finanțează singuri cercetare. Și atunci CUM CUCURIGU au intrat universitățile private în același ciur cu cele de state care stau pe o grămadă de bani primiți de la minister? Clasificarea făcută de minister e, prin urmare, cel puțin nedreaptă dacă nu incorectă: universitățile private nu trebuia să fie luate în considerare pentru simplul motiv că se autofinanțează. Scopul acestei clasificări a fost redistribuirea fondurilor de la buget pentru cercetarea de top, dar universitățile confesionale NU acceptă din start finanțare de la stat. Deci, ce caută acestea in top? Explicați-mi dumneavaostră, please, că au nu pricep.

    • Inteleg obiecia dv. Din pacate nu pot sa va raspund la intrebare sau sa clarific chestiunea. Daca cineva de la Ministerul Educatiei citeste articolul si are o reactie, ar fi interesant de vazut comentariul domniei sale. Ma grabesc sa repet insa faptul ca NU neg calitatea a multe lucruri ce se intampla in invatamantul universitar privat si ca in prinipiu nu sunt un detractor ci sunt un sustinator al acestuia.

  15. Mai că v-aş da dreptate, pentru că aveţi dreptate. Dar ce facem cu perpetuarea năravurilor? Şi aici primul nume care îmi vine în cap este cel a Academicienei Doctor(and) Inginer Elena Udrea. Parcă şi doamna preda pe undeva, ba chiar îşi trecuse în C.V. titlul de doctor. Se duce naiba toată credibilitatea demersurilor lui Funeriu (în a cărui sinceritate io unu’ cred) sau a analizelor dumneavoastră ori ale lui Ştefan Vlaston, atâta timp cât toată intransigenţa functionează foarte selectiv. Dacă tot facem referiri la politică – politizare, hai să facem până la capăt. Relativismul moral, acelaşi care a permis printre altele transformarea Şefului Mafiei Personale a lui Năstase în stâlp de bază al Puterii, nu prea face bine la ten.

  16. De ce nu există universităţi particulare de calitate …

    Păi pentru că nu există studenţi pentru ele.
    I-aţi scăpat din vedere în scenariul ăla frumos.

    Nu neg că or fi fiind vreunii intresesaţi de cunoaştere pură. Dar covârşitoarea majoritate a studenţilor gândesc aşa „dau cinci ani din viaţa mea, eventual şi o sumă grasă, ce şanse de angajare am ulterior?”

    Poţi să aduci pe post de profi cei mai integri şi mai competenţi oameni. Să amenajezi cel mai fain sediu cu cele mai performante calculatoare. Tot n-o să ai clienţi dacă diploma respectivă nu garantează ceva.

    Mult-mult mai util ar fi ca finanţatorul să fie şi angajator. Ceva de genul dacă toceşti serios te vom angaja cu un salariu bun. Aţi avea treizeci de candidaţi pe un loc.

    Oricum, trebuie să fii deosebit de naiv ca să crezi că absoluta libertate la înfiinţarea de universităţi va duce la calitate într-o ţară aproape feudală unde principiul de angajare e „noi şi-ai noştri” – asta de la administraţia publică până la spitale şi onorabile bănci private.

    A crezut cineva pe bune că făcând diploma la fel de accesibilă ca un bilet de autobuz se va ajunge la performanţă? :)

    Nu o să scăpăm de încropelile universitare nici dacă vine tanti Merkel şi declară la o oră de vârf că-s super-naşpa. Câtă vreme diploma lor poate fi folosită …

    Totuşi ar putea fi scoase din afaceri. Dacă ar avea vreun ministru curaj.
    Să zicem că la specializarea x facultăţile de stat scot o mie de absolvenţi anual, iar particularele şase mii. Dar statul să stabilească un număr de absolvenţi de nouă sute pe toată ţara, iar licenţa să se dea centralizat ….
    Nu cred însă că ar avea cineva curaj / putere politică să facă asta.

  17. „noi producem pentru Canada”

    Sună cunoscut?
    Ar fi interesant de văzut câţi dintre absolvenţii universităţilor mai „serioase” rămân aici sau câţi fac facultatea hotărâţi deja să plece.

    • Hmm! Am trecut la sistemul Bologna! Si el ofera o facilitate: ciclul I universitar (licenta) in tara, iar master-ul (adica ciclul II) in afara! F multi studenti romani (si, in primul rand, cei cu o capacitate intelectuala certa) prefera acest scenariu! Iar cei care dovedesc o capacitate reala prefera sa ramana la un doctorat in strainatate, apoi sa gaseasca un job, etc! Este un scenariu care ne-a transformat, pas cu pas, in furnizori de creiere!

      Deocamdata reformele actuale actioneaza astfel! Lasam lucrurilor timp sa se aseze? Daca da, poate putem gasi un echilibru, in care scoala sa redevina un vector de dezvoltare de care sa beneficiem si noi, ca tara! Altfel, exportul va fi net! Iar ceilalti cetateni nu vor mai beneficia de progresul societatii care bse obtine din progresul adus de capacitatea celor mai capabili cetateni!

      Ca sa nu mai zic ca, sub presiunea unor factori sociali, au existat politicieni care au cedat psihic si au spus ca cine nu-si gaseste un serviciu sau vor un alt salariu sa plece in strainatate (si acum nu mai marturisesc ca asta inseamna si taxe platite unui alt stat, taxe reflectate in pensii, in educatie, in alte servicii publice, dar pt alti cetateni, nu si pt concetateni!).

  18. domnule Aligică, lucrurile sunt, totuși, destul de simple.

    în primul rând, nu este o problemă „privat contra de stat”.
    ce de vechime, adică de tradiție universitară.
    nu universitățile particulare sunt cele care n-au avut succes (inclusiv din perspectiva clasamentului cu pricina), ci cele noi (multe fiind de stat).
    acestea n-au reușit să se impună în fața universităților cu tradiție, din motive normale și foarte ușor de înțeles.
    dacă în loc să apară universități particulare ar fi fost privatizate universitățile cu tradiție, precum ASE sau UBB, lucrurile ar fi stat altfel (dar ar fi apărut alte fenomene neplăcute).

    în al doilea rând, e o chestiune de cultură a acestei societăți.
    mai ales a celei din anii ’90.
    o cultură a jafului, a șmecheriei (inclusiv intelectuale) și a superficialității.
    universitățile particulare n-au fost înființate pentru cercetare, ci din cu totul alte motive.
    la fel ca în toate celelalte domenii.
    atâta doar că în celelalte domenii au putut intra pe piața românească companiile de top din afară, în timp ce în educație nu prea era posibil (nu se putea înființa, de pildă, o filială clujeană a Universității din Harvard).

  19. Intregul invatamant, si de stat si privat, este mercantilizat pana in maduva celui mai mic oscior (ce sa mai vorbim de ciolane). Atunci cand va fi inlaturat subiectivismul monstruos ce invita coruptia si favoritismele din sistem vom putea vorbi despre un posibil inceput al unui nou sistem de invatamant. In invatamantul romanesc nu exista performanta pentru simplul fapt ca nu este definita cum trebuie.

    Patalamaua este singura care conteaza si poate fi obtinuta cu bani. Iar cei care si-o permit pot sa o dobandeasca si in doua saptamani. Dupa care patalamaua ii ajuta sa acceada in pozitiile din care sa puna frana oricui incearca sa schimbe ceva,

    Master, doctor, studii post doctorale au fost toate demonetizate prin inflatia de jmekeri care platesc pentru a-si lipi eticheta respectiva alaturi de celelalte brand-uri pe care le poarta cu arogantza.

    Si tot acest sistem strica si distruge in continuare noile generatii astfel incat nimeni nu va mai stii vreodata cum ar trebui sa fie mai bine. Dar nu-i nici o problema. Noi nu trebuie sa producem elite. Nu trebuie sa luam fatza nimanui. In cele din urma, cu toate diplomele si anii lungi de studiu, ne multumim cu salariile de capsunari sau de bone in strainatate (cat mai tine) pentru ca nu te plateste nimeni sa fii intelectual la tine in tara ca poate eclipsezi vreun jmeker.

    Iar mai presus de toate societatea actuala are nevoie de consumatori suficient de amortiti mental incat sa se inglodeze pe viatza in credite. Nu-i trebuie nimenui scoala pentru asta.

  20. De ce nu comentati faptul ca Funeriu a dat locuri la doctorat unor conducatori de doctorat care nu indeplinesc acele conditii (Funeriu) de abilitare ?Nu credeti ca este mai important acest aspect acum decat de ce ‘ametitoarele’ universitati particulare romanesti de tip SRL garantat nu sunt intr-un top al nimanui ????? Investigati CV-urile rectorilor si ale celor din consiliile de administratie. Raspunsul este scurt – sunt SRL-uri si au dat faliment ptr ca sunt brand prost. Foarte bine au facut. Oricum au fost evaluate de Funeriu pe baza ideii de „(h)-abilitare”. Ceva nu se leaga in toate acestea, oameni buni – chiar nu pricepeti ? Ce rost a avut clasificarea ?

  21. Nu pricep de ce este imperativa nevoie de o universitate privata performanta. Cu exceptia universitatilor britanice toate celelalte universitati europene din topul Shanghai sunt de stat. Romania nu are secolele de cultura academica engleza, nu are etica protestanta si rigoarea cutumelor universitare anglo-saxone. Ceea ce se poate spera esta sa avem cateva universitati de stat bune, la nivelul Ungariei sau Poloniei multumita vointei politice. Cam pare sa incerce acum Funeriu.

  22. ˝Din punctul meu de vedere vina principala le apartine managerilor/rectori universitatilor private deoarece majoritatea nu au vazut in aceste universitati decat surse de venit ˝

    Ei bravos.Ati ajuns sa blamati pe manageri pentru ca si-au urmarit scopul pentru care au fost numiti in pozitia respectiva:profitul.Aman, aman, vorbe de hula, stranii de la unii care se pretind in avangarda capitalismului de expresie libertariana.
    Scopul unei intreprinderi private-oricare ar fi aceea, inclusiv o universitate- este sa faca profit nu sa fie Armata Salvarii.
    Faptul ca in Romania nu exista universitati private de top, din punctul de vedere al ideologiei pure, are o singura explicatie:asa cere Piata.Nu exista Piata pentru universitati de top, nu exista cerere solvabila.Modul in care se prezinta universitatile private-criticabil sau mai putin- este modelat de un singur parametru:maximizarea profitului.Universitatile private au profilul pe care il au pentru ca este mult mai profitabil sa fie asa cum sunt.
    Investitorii lor nu sunt culpabili.Pentru ce ii culpabilizati?Pentru ca si-au riscat banii proprii si pentru ca scopul in care au facut-o e sa scoata profit, pliindu-se pe cererea din Piata?
    Mana invizibila a Ppietei a modelat universitatile private.Blamati daca vreti Piata, pentru ca nu cere mai mult.Dar a blama Piata este deja blasfemie, mai bine puschea pe limba.Ce libertarian ar fi ala care blameaza Piata?S-ar abate anatema asupra lui tocmai de la Mecca libertarienilor, vorba d-lui Aligica.
    In Romania nu exista cerere solvabila pt. o universitate de top.In momentul in care vor fi suficienti candidati care sa se califice pentru un credit de cateva sute de mii de euro se poate discuta.Conditia este necesara dar nu si suficienta.Numarul acestor potentiali candidati trebuie sa fie suficient de masiv astfel incat asupra lor sa se poata opera si o selectie, in functie de capacitati.Pentru ca daca un tanar este solvabil pt. un credit de cateva sute de mii de euro nu-i atesta neaparat si dotarea intelectuala sau/si capacitatea de mobilizare.Trebuie sa fie destui ca sa ai de unde alege.Si tot nu-i suficient.Nu in ultimul rand, pentru ca un tanar sa fie solvabil pentru un credit de valoarea amintita trebuie sa existe si o economie care sa fie capabila dupa absolvire sa-i absoarba cunostintele/competentele care vor genera ulterior fluxul de returnare a creditului.Este o bucla de feed-back.
    Nu pot sa existe universitati private de top intr-o economie ne-performanta.Unii afirma in schimb ca exista economii performante cu universitati de stat de top.

    • corect :)

      iar cine dispune şi de bani de nu mai ştie că să facă cu ei şi îşi consideră şi odraslele inteligente le trimite în Elveţia la şcolit – vezi Videanu

      • ˝managerii unei universități, fie ea și privată, nu sunt numiți pentru profit˝

        Da´ pentru ce, pentru performante simbolice, pentru ridicarea nivelului de cultura, pentru ce?
        Dpdvd economic in final totul se masoara in bani.Daca investitorul il absolva pe manager de performantele financiare expectate, atunci da, managerul poate sa faca performanta de dragul performantei sau acte de binefacere pe banii investitorului.Inca odata, scopul ultim al unei intreprinderi private este sa faca profit.Atat.Mira-m-as ca vre-un libertarian sa contrazica asta, ar insemna sa ia in desert numele Profitului si sa muste mana invizibila a Pietei.

        • Oamenii au obiective complexe. Unul dintre ele este profitul definit in termeni financiari, materiali, stricti si puri. Profitul in sens restrans. Dar nu este singurul motor sau obiectiv al actiunii umane. Putem insuma toate aceste obiective (inclusiv profitul material) intr-o functie compozita a preferintelor indivizilor si sa pornim analiza de acolo. Este rudimentar sa consideram ca actiunea umana – chiar si pe piata- se reduce la profitul definit in termeni restransi. „Profitul” in sens larg este deci suma acestor obiective realizate. Lucrurile sunt deci mult mai nuantate decat in caricatura propagandistica facuta de stanga pietei. De altfel aceasta este o intelegere a mecanismelor psihologice si decizionale din spatele procesului pietei ce vine exact de la Adam Smith, cel ce a descoperit si teoretizat „mana invizibila”.

          • ˝Profitul in sens restrans. Dar nu este singurul motor sau obiectiv al actiunii umane.˝

            Perfect de acord.Cu toate ca ma mir sa aud un enunt atat de susceptibil la nuante de la un libertarian.Putem disputa care sunt mobilurile determinante ale actiunii umane desi au disputat-o altii inaintea noastra si care in plus mai erau si mult mai intemeiati ca noi doi.Dar cu prilejul acestui acor de opinie va propun un articol disputabil pe segmente dar interesant in ansamblu, despre perceptia unui alt mobil al actiunii umane: ˝Why you won’t find the meaning of life˝ http://www.atimes.com/atimes/Global_Economy/MH30Dj01.html

            ˝Adam Smith, cel ce a descoperit si teoretizat “mana invizibila”˝

            Adam Smith o fi teoretizat el ˝mana invizibila˝ dar descoperirea sau ,daca doriti, proiectia metaforica nu-i apartine.Sursa de inspiratie pentru sintagma respectiva a fost Cartea lui Daniel, acolo unde la ospatul lui Belshatzar o mana invizibila a scris pe perete „Mene, techel, upfarsin” sau ˝Mane,tekel , phares˝ adica ˝numarat, cantarit, impartit˝.
            Poate si de la aceasta proiectie preluata si substantializata (prin transfer ar zice psihanalistii) de Adam Smith si utilizata ca sintagma pentru descrierea unui mecanism implacabil care numara, cantareste si imparte se datoreaza deificarea tele-ologica a Pietei precum si teoretizarea Sa cu uneori fervoare teo-logica.

            • Se pare ca suntem in acord mai mult decat paream sa fim initial.

          • Profitul este o simplă creștere de capital, al cărei conținut depinde de contextul social și economic. El sintetizează și prostie și inteligență, după cum este comunitatea în care se obține.

            Într-o economie cu oameni inventivi și harnici a obține un câștig este o dovadă că ești inventiv și harnic. Acolo unde se fură și se minte, ca în România, banii denotă „capacitatea” de-a fura și de-a minți. Economia depinde de cadrul mai larg al socialului, și acestea din urmă depinde pe termen lung de cadrul mental, cultural. Marx și libertarienii vulgarizează aceste determinări.

        • Să păstrăm discuţia la un nivel serios :) :) :)
          Ceea ce ar fi cam greu de realizat când îi declari pe managerii de la Spiru preocupaţi de propăşirea intelectuală a naţiei.

          Presupun că aşa a început: câţiva profi de la stat – nu teleportaţi de pe Marte – şi tare nemulţumiţi de salariile proprii şi-au dat seama de imensul potenţial financiar al celor picaţi la admitere.

    • „Mana invizibila a Ppietei a modelat universitatile private….” Samd analiza respectiva.
      Chiar asa sa fie?
      1. Nu este empiric exact.
      2. Nu este conceptual clar. Chiar si daca actuala configuratie a sistemului de educatie privata din Romania ar fi rezultatul fortelor pure ale pietei, vad ca nu e clar daca intelegem ce ar insemna asta. Vrem sa blamam un mecanism institutional pentru preferintele care sunt exprimate prin intermediul sau? Instrumentul in sine pentru scopurile in care este folosit?
      Ptr dv Piata e ceva abstract care exista independent de actiunile si preferintele indivizilor? Care e legatura este intre forma pe care o ia piata si preferintele indivizilor? Piata e un mecanism insitutional, atat. Ea poate sa coordoneze cererea si oferta de lucruri pe care eu sau dv la consideram bune sau de lucruri pe care le consideram rele. Asta e tot. Ce criticam aici in toata chestia cu mana invizibila? Preferintele oamenilor sau mecanismul institutional?

    • „Mana invizibila a Pietei a modelat universitatile private.Blamati daca vreti Piata, pentru ca nu cere mai mult”.

      Oare chiar să fi fost vorba de o mână invizibilă? Cine a creat cererea? Consumatorul obişnuit sau STATUL când a cerut studii superioare pentru aproape orice post din sectorul public?
      Cererea statului a fost apoi satisfăcută prin apariţia univ. private ce au vândut în piaţă doar produsul cerut de STAT şi nu de piaţa liberă.

      Mîna invizibilă…a fost cât se poate de vizibilă.

      • ˝Cine a creat cererea? Consumatorul obişnuit sau STATUL când a cerut studii superioare pentru aproape orice post din sectorul public?˝

        Stiu si io? La inceputul anilor ´90 cand au aparut in forta universitatile private statul nu cerea studii superioare pentru orice post.Ba chiar absolventii de universitati particulare erau discriminati la angajare si dispretuiti discret atat de angajatori cat si, in eventualitatea ca era angajati, de catre colegii de muca.Facultatile private au aparut initial pentru ca ,in conditiile in care in acea perioada inca se sustinea un examen de selectie destul de dur, exista o cerere din partea celor care ratasera examenul de admitere.Primele recolte de studenti ale facultatilor private au fost formate din cei cazuti la selectia dura din facultatile de stat precum si din cei care nu concurau, fiind nepregatiti pentru asemenea selectii.Ei erau Piata.
        Ulterior facultatile de stat au renuntat la selectie.Ca sa zic asa, facultatile de stat au coborat standardul de selectie la nivelul facultatilor private si nu facultatile private l-au urcat la nivelul facultatilor de stat.Parerea mea este ca ulterior, sub presiunea politica exercitata de investitorii in universitati private si sub presiunea sociala a cohortelor de absolventi -de drept si de stiinte economice in special- pe care piata nu putea sa-i absoarba statul a absorbit surplusul.
        Nu statul a creeat cererea de diplome, cel mult a absorbit cererea de locuri de munca a celor diplomati en gros de catre facultatile private.

        • Hmmm …..de acord cu absorbția. Mă frămîntă mai mult partea cu mâna invizibilă. Altfel spus dacă nu apărea „cineva” care să facă treaba cu ˝numarat, cantarit, impartit˝….oare cum arăta piața? (cumulez întrebarea și ca urmare a răspunsului lui Marius Delaepicentru)

        • Din pacate „fenomenul Spiru Haret”, care este simptomatic si pt f multe universitati private, dar si pt destule universitati de stat create pe tipicul sinecurilor in localitati de genul „Cocarlatii din Vale”, a avut in vedere „Angajatorul Stat”!

          Ca sa dau doar un exemplu, cineva vorbea de „reforma Funeriu”, considerandu-l pe actualul ministru ca fiind unul merituos! Sa nu uitam ca legea educatiei nationale promovata de acesta impune invatatorilor, pana acum persoane cu studii liceale si Bacalaureat, sa aiba studii universitare! Iar celor care sunt acum in functiune li se ofera un termen de gratie de cativa ani ca sa obtina aceste studii! Unde se vor duce acesti invatatori? Fie prematur la pensie (cei apropiati de varsta de pensionare), agravand atat problema cadrelor cu experienta din sistemul educational, dar si incarcarea sistemuli de pensii, fie in bratele unor universitati ce ofera diplome facile, adica faimoasele fabrici de diplome ale Dlui Vlaston! Vorba lui Caragiale: din aceasta dilema nu putem iesi!

        • De acord cu ce spuneti.
          Insa si Adrian Munteanu are partea lui de dreptate.

          Studentii la particulare proveneau din 2 categorii: cei respinsi la examenele de admitere de la stat si functionari la stat pentru care o diploma de studii superioare insemna un x% in plus la salariul de bugetar. Acestia din urma au fost clientii masivi ai invatamantului privat la distanta, care s-a pliat pe exact cerintele lor: cursuri doar sambata sau duminica – si nici asta foarte des (ca in rest erau la serviciu) si oricum optionale, titluri bombastice de cursuri si garantia obtinerii diplomei in schimbul taxelor.

          Oamenii aia nu s-au dus la particulare ca sa invete ceva, ci ca sa capete un bonus la salariul de bugetar.

  23. ˝(nu se putea înființa, de pildă, o filială clujeană a Universității din Harvard)˝

    Si adica de ce nu se putea infiinta? Pentru un singur motiv:pentru ca nu exista cerere solvabila pentru asa ceva.Atentie:cerere solvabila si care sa fie si suficient de masiva pentru a permite in plus si o selectie.Ce-am zis mai sus.
    In rest Univ. Harvard este cel mai mare proprietar de paduri din Romania. Entitatile private au un singur scop:profitul, nu s-o faca pe Armata Salvarii.Daca ar fi fost profitabil Univ. Harvard ar fi avut si o filiala in Romania.Asta e:nu e profitabil in conditiile mentinerii standardului marcii.

  24. Eu cred ca aparitia acestor universitati private a fost contra naturii. Marile universitati occidentale au fost rodul unor investitii masive ale unor entitati private care nu duceau lipsa de fonduri ci, duceau lipsa de personal pregatit. In absolut orice fel de bussines, calitatea oamenilor care activeaza in el da de fapt, performanta acelui bussines. Asta e o regula de mult stiuta.

    La noi, situatia a fost intoarsa pe dos, respectiv aceste universitati sunt rodul flamanzeniei de bani a unor pseudo intelectuali, proveniti din marea masa profesorala de dinainte de 89. Nici cel putin din randul profesorilor nu erau ci din randul invartitilor( lideri de sindicat, secretari de partid, securisti) care activau in invatamantul superior de stat ceausist.

    Au plecat la drum fara bani, fara sedii si mai ales fara scrupule, adunand in jur o camarila veroasa si ahtiata dupa venituri rapide.

    Acum formeaza o gasca de tip mafiot cu o influenta enorma in Parlament si in guvern, in justitie si chiar in media. Cine oare mai este in stare sa schimbe ceva in sistem?

  25. Problema ridicata de dumneavoastra este reala si grava. Daca initiativa privata si categoria intelectualilor se manifesta in spatiul romanesc postdecembrist in formele pe care si dumneavoastra le denuntati, pe buna dreptate, inseamna ca suntem condamnati, ca natiune, sa ne intoarcem la maioresciana teorie a ,,formelor fara fond”, de acum mai bine de 140 de ani si sa o confirmam intr-un mod exasperant. In cea mai mare masura, modernitatea romaneasca este o caricatura a modernitatii occidentale, iar sincronismul lovinescian, desi o solutie corecta, dezirabila fata de spiritul critic maiorescian este, totusi, o dulce iluzie… Totul se reduce, in ultima instanta, la calitatea umana a celor care compun elitele. Or, daca si cele occidentale actuale sunt, asa cum bine observati in alta parte, mediocre, ce sa mai spunem despre ale noastre!… Sa mai auzim si de bine!

  26. ˝Au plecat la drum fara bani, fara sedii˝

    Alta acuma.Daca si astea-s niste aspecte culpabile inseamna ca orice intreprinzator e culpabil daca nu porneste la drum din start cu bani si cu sedii.Inseamna ca nu poti intreprinde nimic daca n-ai bani nici sedii dar ai initiativa.Inseamna ca numai mostenitorii de bani si sedii au dreptul la initiativa, altfel sunt culpabili.
    In spatele fiecarui capital a existat un moment in trecut cand nu a existat nimic.In spatele fiecarui om, indiferent cat de bogat, a existat o perioada poate extrem de lunga in trecut in care inaintasii sai n-au avut nici bani nici sedii.
    Sa conditionezi startul unui intreprinzator de detinerea de bani si sedii e ca si cum ai conditiona initiativa doar pentru cei nascuti gata incaltati.Nimeni nu a avut de la inceput nici bani nici sedii.Asa cum nimeni nu s-a nascut gata incaltat, dupa stiinta mea.Sau daca totusi s-a nascut cineva gata incaltat nu poti sa spui decat vai si-amar de nascatoarea mamii lui, ca tare o fi fost sfartecata saraca.

    • Ba poti, cum sa nu poti? Dar rezultatele sunt astea care se vad. Adica Zero. Exact ca dumneavostra au gandit si cei care s-au apucat sa faca Universitati din nimic. Asta ziceam si eu.

      Ceea ce incerc sa explic este ca sunt cateva domenii, in cadrul initiativei private care se afla in varful piramidei, cum ar fi investitiile in sanatate, invatamant, cercetare, cultura, sport, care nu sunt la indemana oricarui buticar, pentru simplul motiv ca aceste domenii nu produc profit imediat, poate nu produc deloc, multe din astea se bazeaza pe mecenat, deci circuitul de reintoarcere a investitiei initiale este foarte lung, nu se pot face niste planuri de afaceri si nici nu se poate apela la credite bancare decat daca ai o mare sustinere financiara in spate.

      Dar, binenteles, daca faci compromisuri, poti s-o faci si pe asta, nu-i asa? Ce nu poate romanul?

  27. Dacă premisele aglutinării unei universităţi private sunt banii privaţi din mîini de trustees, înseamnă că toată elita noastră economică e formată din neamuri proaste. În frunte cu rafinatul trabucar Patriciu mic.ro şi cu reprezentantul său pe Pămînt, Varujan Vosganian.
    Însă premisa premisei este ca neamurile proaste să lase loc pentru ascensiunea economică a „neamurilor bune”. Nici asta nu s-a petrecut, pentru că neamurile proaste au etanşat toate canalele de ascensiune economică din jurisdicţia lor. Unde nu s-a putut cu intimidare, s-a putut legislativ.

    S-a văzut cel mai bine reaua voinţă, în 2009, cînd campania de strîngere a 100.000 de dolari amărîţi, pentru aducerea arhivei Europei Libere în ţară, s-a prelungit din lipsa donatorilor, şi nici acum nu sunt sigur că acţiunea a avut succes. Ăsta e nivelul. Băieţii deştepţi, monopolişti mai mult sau mai puţin oneşti, sufocă o ţară întreagă.

    • Ca de obicei Marius gaseste o reformulare si un corolar ce exprima mai bine si mai plastic decat articolul pe care il comenteaza ideea in cauza. Cam asta este premisa premisei: cam asta se pare ca este elementul cheie al sociologiei si economiei politice a tranzitiei la noi…

      • Ei, am trimis un comentariu care nu a aparut! Sa fie vreo cauza … oculta?

        Ziceam ca pe multi dintre concetatenii nostri ii cam pisca vorba de limba …

        Si ma refeream la studentii mei, care vin sa imi mai ceara o recomandare ca sa obtina o bursa, in special cand vor sa plece la o bursa de Master in strainatate! Si sunt doua categorii de burse: unele private si unele oferite de organizatii publice din tarile de destinatie sau prin mecanisme europene!

        Cele private au practic 3 nume: Patriciu, Sorso sau Voiculescu! Doi dintre acestia sunt din tara, dar persoane legate de opozitie si cam huliti de fanii guvernului actual. Al 3lea este un magnat controversat si el! Dar toti cer, practic, reintoarcerea in tara pt a profesa!

        Bursele publice straine nu cer asa ceva! Mai degraba ele faciliteaza fuga creierelor si, pt ca nu sunt cu restrictii, sunt preferate …

    • Ca-s neamuri proaste, de asta nu se indoieste nimeni.

      Problema este ca au o mentalitate de „musca si fugi” fara nicio viziune . Nu realizeaza ca pentru a fi in stare sa-si conduca companiile au nevoie de oameni foarte bine pregatiti. Sau poate nici nu-i intereseaza, au dat lovitura, nu mai privesc inainte.

      Singurul domeniu unde au gasit de cuviinta sa investeasca latifundiarii de carton, este fotbalul, aducator de recompense imediate, unde un individ dubios,de ex, desi se bate cu pumnii in piept trambitandu-si potentele, nu e in stare sa construiasca un stadion echipei.

  28. Cred ca numarul universitatilor din prima categorie a depins si de buget…. In plus, nu cred ca alegerea a fost obiectiva.

  29. Am incercat la un articol precedent al dlui Vlaston sa argumentez de ce privatizarea invatamantului in Romania nuc red ca poate fi o solutie, in principal pentru ca prioritatea nr1 al oricarei forme de afaceri private o constituie Profitul.
    Nu cred ca poate nimeni sa spuna ca Univ. Spiru Haret nu e profitabila, asa ca din punctul de vedere al unei afaceri, obiectivul a fost atins.

    Ramane intrebarea De Ce? si constatarea acestui „paradox”.
    Dle Aligica, Dvs. considerati situatia paradoxala pentru ca o comaprati cu cea a altor state, unde mediul privat infloreste si da rezultate exceptionale (cel putin in zona universitara).

    Prin analogie, Dvs presupuneti ca daca s-ar creea aceleasi conditii in alte state, efectele ar trebui sa similare. Daca efectul e opus, numiti situatia drept paradoxala.
    Dupa parerea mea, faceti o eroare, situatia actuala nefiind catusi de putin paradoxala.

    Capitalismul a beneficiat multa vreme de o contrapondere, de un aversar puternic, a facut parte dintr-o lupta in principal de idei. Acel adversar era Uniunea Sovietica.
    Ca in orice lupta de idei, un adversar te provoaca sa te mentii in forma, sa creezi, sa inovezi.
    In anii 90 probabil stiti de reactia americana la valul de revolutii din Europa de Est si la destramarea URSS…Atunci s-a proclamat „The End of History”.

    Din punctul meu de vedere, victoria clara a capitalismului reprezentata de acest „sfarsit al istoriei” inseamna trecerea ideilor intr-un plan secund si lansarea de programe „capitaliste” care urmaresc strict profitul, fara vre-o idee de dreapta la baza. Lucru concretizat prin privatizarea URSS supervizata de discipolul lui Milto Friedman, Jeffrey Sachs.
    Nu stiu daca Rusia are vreo universitate privata de Top, m-ar bucura sa fie asa…

    In concluzie, asta (mie cel putin) imi explica de ce in Romania privatizarile nu vor duce (prea curand cel putin) la dezvoltare reala, la initiativa privata reala si in cele din urma la performanta reala. Pentru ca nu asta e scopul unui program axat pe profit.
    Ce tine in viata atunci marile scoli americane, britanice, franceze?
    Traditia si o alta societate, unde valorile (de dreapta sau de stanga) sunt insusite de generatii.

  30. Referitor la Invatamantul Universitar Privat mai este o problema, aceea a mentalitatii oamenilor. Ei inteleg sa dea bani pentru o diploma nu pentru ca copiii lor sa fie instruiti, eventual mai bine decat la Univ. de Stat. Si ca urmare Univ. Partic. sunt nevoite sa coboare stacheta.

  31. N-am citit postarile anterioare, fiinca pt. mine lucrurile sunt foarte clare de mult. Nu numai in invatamant, dar nici in afaceri si industrie nu vom avea initiative serioase prea curand. Stiu imi veti da exemple Renault, Nokia si Oracle, dar alea exista doar fiindca au gasit la noi un compromis bun: salarizare ca-n sat din Urali si pozitionare geografica nu deparde de centrul Europei, plus limbi straine vorbite mai bine ca alti estici. In IT, nu vor recunoaste cei care n-au participat vreodata la un proiect serios de anvergura din vest, ca toate proiectele ce vin sunt de mentenanta -tehnologii vechi, trase pe linie moarta, dar la care unii nu renunta chiar imediat, in schimb vestul informat nu se mai angajeaza la asa ceva, asta fiind valabil la toate firmele de IT cu capital strain din Romania. Cele cu capital romanesc sunt de mercenariat, proiecte mici, unele indraznete, la care ai putea invata ceva mai de actualitate, dar la care argatii romani bat magarul pana crapa, fiindca n-au managementul si echilibrul psihic al vesticilor. Alte nume sonore din IT ca Oracle, HP, IBM (nu exista IBM in Romania, in schimb exista 1000 de firme romanesti „partenere IBM” -care profita ca multi nu stiu ca oricine poate deveni partener IBM- si care au mii de angajati pe suport si help-desk. Asta ar fi si initiativa recenta cu 3000 de angajati IBM: help-desk si suport, adica 3000 de cubiculuri cu tineri raspunzand la telefoane toata ziua – pt. 3-400 de euro pe luna. Astea-s omniprezente prin Maroc, India, Pakistan de 20-30 de ani, nu inseamna mare lucru. Daca mori de foame poate, dar ca student part-time, doar daca nu te poti intretine si vrei neaparat sa faci o facultate, altfel e pierdere de vreme – autoeducatia de de mii de ori mai importanta decat o diploma – de cativa zeci de ani deja: cu doua trei exceptii la nivel mondial: Cambridge, Harvard, etc, unde diploma inseamna altceva, access la fiul unui bogatas ce ar putea sa stea de vorba cu tine daca-i propui vreun business.
    Nu avem si nici nu vom avea o buna vreme (zeci sau in cel mai rau caz 100 de ani poate) nici o initiativa nobila, serioasa, etc… findca s-a rupt ceva acum cateva zeci de ani: coloana vertebrala a unei natiuni, reperele morale si intelectuale, Romania nu mai e fata mare, ci a capatat atunci si sifilis, fiindca a fost violata de un batalion intreg. Asupra tuturor claselor conducatoare (parlamentari, justitie, guvern si chiar presa) planeaza umbra neligitimitatii, a imposturii, iar restul societatii se opune: nimeni nu vrea „sa munceasca pentru hoti”. Suspiciunile sunt de mai multe feluri: mafii de rude sau cunostinte de conjunctura, fosti securisti, tortionari sau chiar calai, fosti „puturosii satului” ajunsi activisti de partid care si-au ploconit odoarele in functii cheie de unde pot parazita profitabil statul si societatea. Apoi nelegitimitatea averilor dobandite, etc. Problema e ca acestia din urma si-au trepanat „psihic” partea de creier responsabila cu rusinea tocmai pt. a se bucura in continuare de binefacerile sistemului – care trebuie mentinut cat de mult se poate. Datorita functiilor si averilor dobandite ei sunt singurii care ar putea avea astfel de initiative nobile -fostii fii si fiice ai „puturosilor satului”- numai ca e total contrar firii lor. Cat timp 90% din energia si inteligenta lor se consuma in batalii politice pentru controlarea consiliilor judetene – unde se strang banii pentru licitatii, si cat timp functioneaza bine-mersi regula nescrisa 50-50, adica 50% din bani varsati printr-o sifonare in cont propriu si de restul servicii prestate, nu vom vedea vreo initiativa serioasa. Raspunsul scurt ar fi: pentru ca sunt altele mult mai rentabile !
    Identificati-le, bombardati opinia publica cu ele (eu v-am dat una) si cu modalitatile de implementare ca acestea efectiv sa nu mai poata fi posibile, cum ar trebui sa fie legile care sa nu lase aceste posibilitati, sistem de anuntare cu mult timp inainte a tuturor amendamentelor propuse de partide, deci inclusiv a celor care voit sau nu lasa acele portite de scapare – pentru a da timp dezbaterii publice- si abia atunci initiativele serioase vor deveni rentabile. Abia atunci, singurii cu starea necesara a le aplica, nesimtitii natiunii, le vor adopta cu drag.

  32. Există o solutie elegantă la problema calitatii invatamantului universitar, fie de stat, fie privat. Aceasta este organizarea unui examen national de licenta pe specialitate obligatoriu pentru toti absolventii. Discutia privind provenienta absolventului va fi desueta, atat timp cat exista un rezultat obiectiv al efortului lui universitar.

    p.s. Tocmai am sustinut o lucrare de diploma, unul dintre colegii mei prezenta cu onor lucrarea unui colectiv de autori (el nefiind printre ei), care culmea era expusa pe peretii salii in care se desfăsura examenul. Conducatorul sau de lucrare era membru in comisie si in colectivul care a publicat prima data lucrarea. Aceste lucruri se intampla la o importanta institutie de invatamant superior de stat.

  33. Aspectul economic al problemei:
    Univeristate de calitate fara finantare adecvata sigur nu vom reusi sa producem. Iar, asa cum dl Vlaston mentiona, accesul la finantare a fost riguros blocat. Finantarile din cercetarea nationala (acum cu un buget mult mai mic comparativ cu 4-5 ani in urma) sunt controlate de eternul grup de evaluatori ce provin din aceleasi institutii cu aplicantii. Cercetarea europeana cere un istoric si mai ales o cofinantare – iar greu de sustinut. Taxe scolare? Simplu: cei ce isi pot permite aceste taxe nu le vor plati (mai ales in Romania) iar cei ce ar merita un loc la studii intr-o unversitate stralucita – nu au banii necesari.

    Aspectul social al problemei:
    Am dubii ca generatia tinara din universitati si-a indeplinit partea sa de sarcina. Si vorbesc in cunostiinta de cauza. Care este de fapt partea sa de sarcina? Sa publice in reviste prestigioase? – stam rau la acest capitol. Sa atraga fonduri europene de cercetare ? – idem. Sa dezvolte impreuna cu studentii proiecte de cercetare care sa se finalizeze cu mici companii dezvoltate de studenti capabile (vorba ministrului nostru) sa genereze PIB? – slabe urme. In loc de aceasta ce vedem? Servilism, coloana vertebrala din plastelina si telul final: sa fiu lasat in pace. Este vina lor? Inclin sa cred ca mai probabil nu. Ar fi putut ei sa schimbe? Mai probabil DA!

    Ce s-ar putea face? Am doua raspunsuri:
    1. Privatizare ! – paradoxal dar acesta poate fi un raspuns. Si ce ar fi daca privatizarea ar incepe in interiorul actualelor universitati de stat. Initial cu unele cursuri optionale, apoi cu unele masterate si in final cu intregi specializari. Cu o lege adecvata 8 – 10 universitari ar putea infiinta o catedra privata in Universitate si sa ofere un curs (suplimentar) privat. Si mecanismul ar putea creste…
    2. Adoptie: universitatile romane sa fie adoptate (partial) de cele din strainatate. Cu transfer de norme de functionare (vezi aici vesnica problema a nepotismului dar nu numai) si cu unele cursuri tinute de profesori din strainatate. Probabil asta ar face mai acceptabile taxele universitare mai mari.

    Probabil ca mai sunt posibilitati dar trebuie sa nu uitam ca suntem in Romania unde robinetul banilor (inclusiv pentru invatamint) este la stat. Acelasi stat care se dovedeste incapabil de a opune o rezistenta adecvata furturilor si coruptiei de orice fel.

  34. Are dreptate domnul „prostu'” de mai sus. De ce nu se iau individual, conducator de doctorat dupa conducator de doctorat si sa le analizeze doasarul, sa-i intrebe din propriile lucrari, ca multi nu le-au facut ei ci tineri din astia fraieri cum zicea domnul Vlaston mai sus, intorsi in tara dar aflati in imposibilitate de a avans. Este ingrozitor ce impostura este in lumea doctoratelor. Ia intrebati-l pe Frunzaverde cum a obtinut in 3 luni doctoarat la economice in Timisoara, sau pe Titu Andreescu doctorat in 6 luni la matematica tot la UVT, ca-n SUA nimeni nu-l facea doctor fara examene grele.

    sa-i ia pe fiecare, ca pestele de la cap se impute, ei sunt crema sistemului si ei au distrus sistemul, inclusiv cel preuniversitar. Si sa dea examene inclusiv din propriile lucrari in lumina reflectoarelor, cum au dat si elevii bac-ul cu camere web, sa-i vada toata tara! La nivelul asta de ticalosie trebuie masuri radicale!!! Cine mai are incredere in ei?

    http://iacobmerca.wordpress.com

  35. Re: “Ne putem imagina usor un scenariu in care cativa universitari energici, inteligenti si onesti se asociaza cu cativa finantatori luminati si pun bazele unui astfel de proiect. ”

    Cu parere de rau o spun, nivelul e atat de slab la universitatile din categoria I, in comparatie cu nivelul la univ. din Canada/SUA ca si cei care sunt considerati buni pentru standardul Romanesc nu au (suficiente) publicatii in jurnale internationale cu greutate si, sunt departe de ceea ce inseamna “bun” research-ear si professor. Deci, daca aceste universitati au intrat in categoria I, atunci cele din categoria II si mai ales III trebuie sa fi fost cumplit de slabe. Nu poti avea facultati peste tot locul si nu poti avea doctoranzi si masteranzi facuti cu lopata. Si, din banii contribuabilor. O teza de doctorat in Romania e abia la nivelul uneia de masterat in Canada/US.

    Dar macar, Funeriu a luat un taur de coarne. Ma ciupesc ca sa fiu sigura ca nu visez: dar e incredibil ca cineva a facut acest pas in sfarsit. Intr-un loc unde incompetenta, plagiatul si copiatul sunt la rang de valori, e absolut remarcabil ca Funeriu a reusit sa miste lucrurile, asa putin cate putin.

    Citeam despre faptul ca granturile sunt evaluate acum de comisii 100% cu straini. Poate in sfarsit banii de cercetare se vor duce la cei competenti. Poate in sfarsit vremurile cand profesorul (serif) X-lescu lua an dupa an mii de euro cu aceiasi propunere de cercetare si doar schima un titlu, vor dispare. Poate “cunosc eu pe cineva” va fi inlocuit cu cat de cat o competenta.

    Tin pumnii.

  36. Un subiect bun, dl. Aligica, si eu m-am gandit de multe ori la treaba asta: de ce nu se implica potentatii Romaniei in educatie?? pentru ca asta lipseste Roamaniei. De ce nu face alde Dinu Patriciu, Voiculescu etc. cate o universitate ca lumea,nu televiziuni si ziare de doi lei sau mai nou magazine de cartier sau dl. Marga (care e foarte prezent la TV si da lectii de morala si de management administrrativ) de la Cj de ce nu pastoreste mai bine UBB, pentru ca eu am impresia ca vrea mai nou sa o ajunga pe Spiru Haret (spun asta in conditiile in care am terminat acuma 2 ani la Babes Bolyai la St. Economice si vreau sa va spun ca e jale, se promoveaza doar toceala si prostia.. adica nu se poate ca la o materie pe care ai studiat-o un semestru intreg sa primesti 20 de intrebari grila, din 100 de pagini de curs…asta in conditiile in care UBB e pe locul 2 in clasament, ce sa mai zicem atunci de Bogdan Voda, Spiru Haret, Vasile Goldis etc.) In concluzie e nevoie de universitati private de elita dar eu nu cred ca o sa apara in viitorul apropiat, pur si simplu nu avem oameni destul de hotarati care sa ia fraiele in mana.

  37. D-le Aligica,IN ULTIMII 21 DE ANI A DORIT CINEVA IN ROMANIA SA REALIZEZE UN INVATAMANT DE CALITATE?Raspunsul meu este :NU!
    Sa argumentez: daca nu avem in Romania universitati capabile sa ofere un nivel ridicat/corespunzator/competitiv de educatie, atunci sa apelam la universitatile din strainatate!
    Prin „GRIJA ” STATULUI ROMAN multi tineri, absolventi ai universitatilor romanesti, au fost trimisi sa studieze la universitati de prestigiu din strainatate. Cu PROMISIUNEA facuta de STATUL ROMAN ca dupa finalizarea studiilor, acestia sa fie incadrati in aparatul de stat, unde sa-si valorifice/sa puna in practica toate cunostintele acumulate in acele universitati . Tinerii studenti s-au achitat de obligatiile lor, dar la intoarcerea in tara NIMENI NU I-A BAGAT IN SEAMA ! Nu li s-a oferit nici un post corespunzator pregatirii si specializarii obtinute! Si-au batut joc de ei si de noi, cetatenii Romaniei- din banii publici au fost platite aceste studii. Se poate discuta mult pe acest subiect, dar nu are rost sa pierdem timpul. Concluzia este foarte clara: poti sa fii oricat de bun, chiar laureat al premiului Nobel sa fii- daca nu ai culoarea politica potrivita si o coloana vertebrala foarte flexibila- chiar lipsa- NU ai cum sa treci de barierele impuse de politrucii incompetenti! Simt ca ma enervez asa ca ma opresc aici si va doresc o zi faina tuturor! :))

  38. Draga Dragos,
    Raspunsul este simplu : Statul si slugile lui neocomuniste.
    In rest toate sunt analize pentru lucrari stiintifice.
    Noi nu am avut sansa americii tale in care primele scoli au fost private pentru ca statul nu prea exista.
    Noi avem BOR care si-a uitat menirea si isi vinde increderea si valoarea institutiei pentru citiva arginti, care face biserici si care nu a vazut ca universitati si scoli private din occident de calitate sunt construite in jurul bisericilor.
    Romania neocomunista nu poate avea in aceasta perioada decit minciuna, non valoare si universitati evaluate de o asociatie din care fac parte oameni din universitati de la locul 500 in sus
    Sa pui UmF ul din Tg Mures in categoria a doua este o timpenie.
    Sunt sigur ca atunci cind statul isi va diminua rolul , iar privatii vor avea sanse egale cu cei de la stat vom ajunge sa putem construi altfel.
    Pina atunci improvizam noi astia privatii, cum improvizeaza statul cu noi, desi nu cintam jazz nici unii si nici altii.

  39. Analiza mi se pare foarte obiectiva. Totusi, universitatile private americane de elita, se bazeaza foarte mult pe doua surse de capital, innacesibile unui „startup” universitar romanesc.

    Prima consta in donatiile de la alumni, care purtand efigia universitatii, au ajuns la success si doi, „endowment-ul”, pentru asta nici nu exista cuvant romanesc, asa ca il voi explica: majoritatea universitatilor private sunt si non profit, cu toate acestea, se intampla ca la sfarsitul anului, suma cheltuielilor sa fie mai mica decat veniturile; prin urmare, diferenta, „profitul”, este depozitat intr-un cont special. In general, acest cont este doar exploatat prin dobanda, iar in cazul infiintarii de noi laboratoare, un laborator poate primi o suma din endowment. In general coordonatorul laboratorului exploateaza endowment-ul in acelasi mod, cheltuind doar dobanda.

    O alta cauza a esecului in startup-ul universitar este numele. Daca nu ai un nume, nu poti atrage studenti buni sau cadre didactice; chiar si daca le-ai atras, prin augmentarea recompensei pecuniare, capacitatea de e publica este mult mai redusa, deoarece jurnalele
    „cu nume” tind sa publice paper-urile universitatilor „cu nume”. E mai simplu pentru cineva din partea dreapta a distributiei sa urmeze o universitate „cu nume”, decat sa se plafoneze in mediocrul uneia fara. La fel de importanta este interactiunea cu colegii, ai colegi straluciti, incepi si tu sa stralucesti, te invarti in mediocritate, devii si tu mediocru.

    In cadrul clasificarii s-au folosit niste criterii publice, acesibile tututor. Un manager bun de universitate privata (fiind o corporatie, evit sa-i spun rector) ar putea sa-si axeze planul managerial pe satisfacerea si depasirea criteriilor in cauza. Asta ar insemna diminuarea profitului (probabil acum singurul indicator al succesului managerial) insa ar implica o crestere in calitatea actului de invatamant.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro