vineri, martie 29, 2024

Manipularea mediatică legată de comunicatul Parchetului despre dosarul revoluției

În 18 decembrie 2017 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție a dat un comunicat legat de cercetările din așa-numitul dosar al revoluției. Este interesant de urmărit felul cum a fost prezentat acest comunicat în unele mijloace de informare în masă românești.

Pe saitul „Evenimentul Zilei”, în 20 decembrie 2017, Sorin Andreiana scrie: „Parchetul militar confirmă: În decembrie 1989 a fost lovitură de stat!”. Articolul subliniază că Ion Cristoiu, șeful de la „Evenimentul Zilei”, a fost primul ziarist român care a susținut teza loviturii de stat care ar fi acum confirmată și de Parchet (cu privire la rolul lui Ion Cristoiu în popularizarea teoriei loviturii de stat sînt de acord cu Andreiana; eu însumi am subliniat rolul lui Cristoiu în prima mea carte – „Falsificatorii istoriei” – publicată în 1994, în capitolul „Ion Cristoiu – vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluției” „Iliescu zice că nu la Malta s-a decis soarta lui Ceaușescu, Parchetul îl contrazice”, mai adaugă Andreiana. Aici mă deranjează cum pune problema „Evenimentul Zilei”: De ce scrie că Parchetul îl contrazice pe Ion Iliescu, în loc să scrie că Parchetul îl contrazice pe Marius Mioc?

Aceleași idei fuseseră susținute de Ionuț Țene încă din 18 decembrie 2017, pe portalul Napoca News„Azi s-a întîmplat un eveniment istoric cu conotații istoriografice privind așa-zisa revoluție din decembrie 1989. Parchetul General a venit cu un comunicat de presă în care confirmă lovitura de stat, nu revoluția spontană din decembrie 1989. (…) Istoricii serioși nu au pus la îndoială lovitura de stat din decembrie 1989, doar feseniștii, activiștii comuniști, securiștii plătiți de alții și presa de propagandă a indus public ideea revoluției spontane”. Inclusiv povestea cu Malta e prezentă în articolul lui Țene: „Trebuie să privim realist lucrurile și să acceptăm că în decembrie 1989 nu a avut loc o revoluție, ci pur și simplu o lovitură de stat violentă în stil bolșevic pusă la cale de un grup organizat de complotiști din elita doi a PCR și Securitate, cu sprijinul URSS prin PCUS, GRU și KGB și implicarea serviciilor secrete occidentale și binecuvîntarea americană a lui Bush de la Malta”, scrie Țene.

Pe saitul ziarului „Adevărul”, Horațiu Pepine afirmă (linc)„Comunicatul Parchetului cu privire la „Dosarul Revoluţiei“ este un prilej de melancolie amară. Căci textul, clar şi categoric, deşi lipsit de detalii, nu face decît să confirme versiunea populară cu privire la „evenimentele din decembrie 1989“. După ce ancheta va fi finalizată, cu urmări judiciare încă incerte, manualele şcolare, presa şi discursurile comemorative vor trebui poate să-şi revizuiască întregul limbaj şi să vorbească din acel moment despre „Lovitura de stat din decembrie 1989“.

Similar scrie și Ziuanews „Parchetul General confirmă. A fost Lovitură de Stat în 1989 şi nu Revoluţie”.

Filon Stan scrie și el pe saitul fanatik.ro „Revoluţia din 1989 a fost lovitură de stat! O spune Parchetul General”.

Aceeași afirmație, că Parchetul este cel care a spus că în decembrie 1989 a fost lovitură de stat, o găsim pe o mulțime de alte saituri. Iată doar cîteva: Aktual24.ro (Comunicat neașteptat al Parchetului Militar: „Revoluția a fost deturnată într-o lovitură de stat” ), Cuvîntul Libertății „primul cotidian al Olteniei” (articol de Mircea Canțăr – linc), Andreea Vasile (fostă editoare la Digi24 unde a lucrat la ciclul de emisiuni „Generația revoluției” )vestea.net blogul lui Ion Cristoiu .

O poziție aparte o are ziaristul Cătălin Tolontan, care, în articolul „Parchetul General s-a întors din Iran” , afirmă și el că „Parchetul General a făcut o declarație publică în care a spus, în esență, că revoluția din 1989 a fost, de fapt, o lovitură de stat”, dar apoi critică vehement comunicatul parchetului, din poziția sa de participant direct la evenimentele din 21 decembrie 1989 din București:

Să nu ne îndoim vreun moment. Era exclus ca Bucureștiul să lase Timișoara să fie măcelărită!
Pentru că, în 21 decembrie, când regimul deja pierduse controlul pe Bega, Timișoara era liberă și doar un măcel putea restabili ordinea comunistă.
În acest timp, mulți oameni, mai ales tineri, am rămas în zonă, în apropierea Pieței, simțeam că se va întâmpla ceva.
Nu eram agenți ai GRU și ai nimănui. Nu aveam informații, aveam un sentiment că ajunge!
Eram români furioși, speriați și îndoliați că ajunseserăm singura țară comunistă în care Armata, Ministerul de Interne și celelalte forțe de ordine fuseseră puse să lupte împotriva propriului popor.
(…)
Inițial, în Piața Palatului s-au auzit țipete, un huruit și mulțimea a fugit.
Piața aproape că s-a golit.
Dar zeci, apoi sute și în scurt timp mii de oameni s-au regrupat atât pe Calea Victoriei, în zona fostului Hotel București, cât și la Inter, de unde a avansat spre strada Onești, care pătrundea în Piața Palatului.
Pe Victoriei au apărut camioane în care civili securiști și milițieni în uniforme îi arestau pe manifestanți, în serii de scatoalce.
Dincolo, spre Inter, unde strigau mii de protestatari, au mărșăluit scutierii, ca să împiedice revolta să ajungă în sediul CC, unde era Ceaușescu.
(…)
Nici dacă veneau împreună GRU, CIA, Mossad și toate serviciile lui pește nu puteau să determine mii de oameni să protesteze cu mâinile goale contra celui mai sângeros regim comunist european.
Ceea ce ne-a mânat au fost ura, disperarea, dorința de libertate și sentimentul de revanșă.
Puțin mai târziu a venit și armata.
Iar noaptea a început măcelul.
Nici a doua zi dimineața, pe 22, nu s-a ieșit spontan?!
Păi, au năvălit milioane de bucureșteni de peste tot, oripilați de focurile de armă care se auziseră toată noaptea nu doar în centru, ci și mai departe, mai ales spre sudul muncitoresc.
E un minim respect de sine, ca nație, să nu uităm acest lucru.
(…)
Nici Secretarul General și nici Parchetul General n-au cum să șteargă acest lucru.

În ciuda acestor afirmații repetate în atîtea locuri, în comunicatul Parchetului nu există niciunde expresia „lovitură de stat”. Pretențiile că Parchetul ar fi afirmat că în decembrie 1989 a fost o lovitură de stat, date de unele mijloace de informare chiar și cu ghilimele de citare, sînt pur și simplu mincinoase. Desigur, este dreptul lui Sorin Andreiana, Ionuț Țene, Mircea Canțăr, Ion Cristoiu și a altora să afirme că în decembrie 1989 a fost o lovitură de stat, dar este complet lipsit de onestitate din partea lor să pretindă că această afirmație a fost făcută de Parchet.

Totodată, în ciuda afirmațiilor de pe „Evenimentul Zilei” și „Napoca News”, nu există nici o referire în comunicatul Parchetului la întrunirea de la Malta și nici la conspirații din afară care l-ar fi răsturnat pe Ceaușescu. Cuvîntul „Malta” nu apare în textul Parchetului, la fel cum nu apar cuvinte precum „KGB”, „CIA” sau „GRU”.

Lipsită de onestitate este şi prezentarea celor care resping ideea că în 1989 a fost lovitură de stat ca fiind strict fesenişti, activişti comunişti, securişti sau Ion Iliescu. În Proclamaţia de la Timişoara din martie 1990 se spune: „A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”. Or, Proclamaţia de la Timişoara a fost principalul document al rezistenţei anti-Iliescu şi anti-FSN din 1990. Cei care vor să conteste ideea că în 1989 am avut în România o „revoluţie făcută de popor” sînt rugaţi să spună deschis faptul că după părerea lor Proclamaţia de la Timişoara e mincinoasă, nu să-şi promoveze ideile prin acuzarea de fesenism a contraopinenţilor.

Ceea ce spune Parchetul, dar asta nicidecum nu este echivalent cu ce pretind toți acești ziariști, este că a existat o diversiune militară „începînd cu seara de 22 decembrie 1989”. Or, în „seara de 22 decembrie 1989” Ceaușescu deja fusese înlăturat de la putere. El fugise din C.C. la prînz, sub presiunea mulțimii. Așadar Parchetul, stabilind că diversiunea a început abia în „seara de 22 decembrie 1989”, respinge ideea că înlăturarea lui Ceaușescu de la putere a fost făcută prin această diversiune. Înlăturarea lui Ceaușescu s-a făcut ca urmare a revoluției începută în 15 decembrie 1989 la Timișoara, care a cuprins apoi mai multe orașe din țară, inclusiv, începînd cu 21 decembrie 1989, capitala. Cronologia indicată de Parchet ne spune că diversiunea nu a fost făcută pentru a-l înlătura pe Ceaușescu de la putere, ci a fost o diversiune îndreptată împotriva revoluției, respectiv împotriva maselor de oameni ieșite în stradă care-l înlăturaseră pe Ceaușescu.

Se mai vorbește în comunicatul Parchetului: „În legătură cu aceeași diversiune au fost obținute date care demonstrează că în anul 1987 forțele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, respectiv imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura țevii și imitatoare privind desantul de parașutare”. Așadar, forțele armate ale României sînt cele care au importat imitatoare de foc. Nu KGB, nu GRU, nu CIA. Și importul respectiv n-a fost plănuit la Malta, căci în 1987 întîlnirea de la Malta încă nu avusese loc.

Contrar unor interpretări din mass-media, că Parchetul ar confirma prin asta punerea la cale a revoluției din 1987, nimic din comunicatul Parchetului nu arată că scopul pentru care s-au făcut aceste importuri este folosirea lor pentru vreo revoluție. Par niște importuri de echipamente necesare pentru nevoile de antrenament obișnuite ale armatei, care poate s-au folosit în decembrie 1989 (remarc însă: Parchetul spune că e dovedit importul imitatoarelor de foc însă folosirea acestora în cadrul diversiunii e doar sugerată, nu afirmată neechivoc). Dacă se va descoperi că în 1987 armata a cumpărat pistoale mitralieră și acestea a fost folosite în decembrie 1989, asta ar dovedi vreo punere la cale prealabilă a revoluției?

Parchetul mai pomenește de cererea de ajutor militar sovietic. Acest lucru se anunțase în decembrie 1989 la TVR. Dar, se cuvin subliniate 2 aspecte:
– Și această cerere de ajutor a fost făcută după fuga lui Ceaușescu din C.C., deci nu a avut vreun rol în înlăturarea lui Ceaușescu de la putere.
– Diferite surse, spre exemplu documentul ambasadei Poloniei dezvăluit în 2010 de Adam Burakowski în revista „22” (linc), arată că sovieticii au respins cererea de ajutor militar. Citez:

Mesaj cifrat nr. …
din Bucureşti 23.12.89

URGENT
Către dir. J. Mąkosa
Însărcinat cu afaceri, Bauer informează prin depeşa nr. 189 din data de 23 luna curentă:
Ora 15.00.

1. De la sovietici:
În numele Frontului Salvării Naţionale, I. Iliescu şi S. Brucan au solicitat ajutor militar Ambasadei URSS, pentru că singuri nu se vor descurca.
Fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că Ambasada a promis ajutorul.
Răspunsul URSS: sînt gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intervenţiei trupelor.

Recent TVR a prezentat momentul cînd la TVR s-a anunţat că s-a cerut ajutor militar de la sovietici, într-un documentar de Cornel Mihalache.

https://youtu.be/KkR1wpcilaA

Ceea ce nu s-a spus în acest documentar televizat e că George Marinescu pur și simplu a mințit în decembrie 1989 (la îndemnul lui Teodor Brateș) cînd a spus milioanelor de telespectatori că sovieticii au fost de acord cu sprijin militar. Este una din multele minciuni difuzate de TVR în 1989, care e prezentată în 2017 ca adevăr.

Un alt aspect pomenit în comunicatul Parchetului este identificarea „inclusiv prin probe testimoniale” a sunetului care a creat panică în timpul discursului lui Nicolae Ceauşescu din 21 decembrie 1989, contribuind „alături de alte elemente” la dezorganizarea mitingului din Piaţa Palatului. Pe acest subiect am scris un articol separat: Tulburarea mitingului lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989. Parchetul General în 2017 şi Agenţia France Presse în 21 decembrie 1989 (linc). Nu mai repet toate argumentele din acel articol, care poate fi citit la lincul indicat, însă în esenţă îmi menţin scepticismul faţă de „probele testimoniale” strînse la 27 de ani după revoluţie pe un subiect despre care există relatări „la cald” din chiar acea perioadă. Agenţii de presă străine relatau chiar în 21 decembrie 1989 că dezorganizarea mitingului din Piaţa Palatului s-a făcut ca urmare a intervenţiei forţelor de ordine cu gaze lacrimogene împotriva unui grup de manifestanţi anticeauşişti. Acest grup de manifestanţi anticeauşişti se pare că s-a format în afara zonei mitingului oficial şi a încercat să pătrundă în Piaţa Palatului, moment în care s-a intervenit împotriva sa, după cum arată  un studiu al profesorului american Richard Andrew Hall (linc). Rămîne însă ca Parchetul să dea mai multe amănunte despre care sînt dovezile noi găsite asupra acestui subiect care a fost tratat în multe articole încă din 1990. Amintesc că fostul membru al CPUN Leon Nica este unul dintre cei care şi-a arogat meritul de a fi dezorganizat mitingul lui Ceauşescu încă imediat după revoluţie.

Mai citeşte:
– O problemă rămasă de lămurit: teroriştii de după 22 decembrie 1989
– Octavian Paler – Iluziile au durat numai o lună. „Dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată … de către popor, ieşit spontan pe străzi”
– Octavian Paler – Delapidarea revoluției (1993). „Lucrurile se agravează și mai mult prin teza complotului internațional care ar fi organizat și realizat înlăturarea lui Ceaușescu. Nu-ți trebuie prea multă logică pentru a-ți da seama că de o asemenea perspectivă asupra revoluției au nevoie, în primul rînd, cei care urăsc, de fapt, revoluția”
– Proclamaţia de la Timişoara: „A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul securiştilor şi activiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”

–  Tulburarea mitingului lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989. Parchetul General în 2017 şi Agenţia France Presse în 21 decembrie 1989
– Aşa-zisul plan de desfiinţare a Institutului Revoluţiei Române: Eu am avut dreptate, presa bucureşteană a greşit
– CIA a desecretizat milioane de documente din perioada războiului rece. Răstălmăcirile presei românești cu acest prilej

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. „A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”.

    Nu cred că afirmația timișorenilor a fost mincinoasă, ci doar că așa au crezut ei în acel moment. Dacă mai devreme ieșenii ar fi reușit declanșarea revoluției, probabil că o proclamație asemănătoare ar fi conținut aceleași lucruri. Iar faptul că s-a specificat cu precizie că nu au fost activiști, ori lovitură de stat…

    Mă rog, pe la București, unde au fost decise cu adevărat lucrurile, au cam existat…Îl urmăresc cu interes pe dl T Mărieș, spre exemplu, care a făcut și face în continuare eforturi uriașe pentru a-și documenta cu acribie toate afirmațiile.

    Apoi, este absolut incontestabil că în decembrie 1989 a fost o REVOLUȚIE! A fost schimbat sistemul politic, iar România a cunoscut schimbarea fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor societății.

    Amestecarea evenimentelor, noțiunilor, declarațiilor etc. pentru a crea confuzie, este astăzi, când privim cu mai multă detașare cele petrecute cu aproape 30 de ani în urmă, ridicolă. Evenimentele revoluționare din 1989, care au condus treptat la capturarea statului de către membrii din rândul al doilea ai Partidului și Securității și alcătuiesc kleptocrația de astăzi, au inclus și crime, și lovitură de stat, și eroi, și ticăloși, și din România, și din afara României. Pentru unii adevărul este neconvenabil…

    • Proclamația de la Timișoara poate spune adevărul sau poate greși. Un lucru însă este sigur: cei care pretind că ideea revoluției făcută de popor aparține doar feseniştilor, activiştilor comunişti, securiştilor și lui Ion Iliescu mint.

    • Genial: „Dacă mai devreme ieșenii ar fi reușit declanșarea revoluției”.
      Revolutiile nu se fac cu „daca”.
      Si, chiar nu sti ca iesenii au aminat revolutia de la pas`opt pe motiv de vreme rea?
      Tocmai asta faci tu, „amestecarea evenimentelor” Revolutiei cu „Daca mai devreme iesenii…”
      Revolutie a fost pina in 22 decembrie, pina la fuga Nr 1 si Nr 2; vidul de putere a fost repede umplut printr-o lovitura de stat dirijata de „ultimul pe lista, cu voia dvoastra, Ion Iliescu”.

      • „Si, chiar nu sti ca iesenii au aminat revolutia de la pas`opt pe motiv de vreme rea?”

        Întocmai, norocul nostru a fost că în 1989 au fost condiții meteo favorabile revoluțiilor. :)

  2. Incepand din 15 decembie si pana in 21 decembrie 1989 a fost revolutie. Dupa aceasta data, incepand cu 22 decembrie a fost lovitura de stat pusa la cale de Iliescu si ai lui in scopul de a metine comunismul ,, restructurat” dupa modelul Gorbaciov. E deajuns sa ne amintim cum s-a adresat cu ,, tovarasi”, cum a amintit ca ,, Ceausescu a ,, intinat idealurile comunismului” si cum s-a propus ,, ultimul pre lista”. Cum dupa aceea cei inclusi in lista, dintre cei care fusesera inclusi de fatada, s-au retras si au fost inlociuiti cu altii de Iliescu din ,, vechea garda.”
    As opina si ca tot ce a urmat, timp de 10 ani sub conduceea lui Iliescu, nu a fost altceva decat sa creeze impresia celor care voiau democratie, stat de drept, economie de piata, ca tot jaful care a urmat ar fi, cum zicea el, ,, capitalism de cumetrie.”dar nu capitalism.

  3. In calitatea lui de prieten , protejat si animaluț de companie al lui Nicu Ceausescu , este foarte probabil ca dl Cristoiu a receptat dureros, ascuns prin vreo debara, revarsarea pe strazi a populatiei din Timisoara , iar apoi si din Bucuresti. Pret de cateva zile i-a inghetat bascalia si s-a imaginat adus in fata vreunei instante , poate chiar a unui pluton de executie. Altfel nu se explica tenacitatea revansarda cu care omul – cunoscut ca un mester al nuantarilor ametitoare – se straduie de decenii sa conteste curajul celor care si-au pus viata ca miza revolutionara. Precum Pavlov care isi manipula catelul de laborator aprinzand becul , este suficient ca cineva sa vina si sa spuna in fata megaeditoriașistui ceva de genul – NU A FOST VID DE PUTERE – pentru ca omul sa saliveze instantaneu pe teme gen GRU, KGB, Malta, etc. Si nu este singurul – sunt o legiune. Comunicatul Perchetului ICCJ a fost un astfel de bec , despre care Dvs credeti ca ar fi ingenuu , deoarece, intradevar nu continea informatii false. Nu contine, dar le deschide robinetul… din pacate.

  4. A fost lovitura de stat clar si stit de ce ? Pentru ca se puteau potoli lucrurile foarte usor,era de ajuns sa arunce ceasca niste oase prin magazinele alimentare si nu mai iesea nimeni la revolutie se duceau sa stea la coada.

    • Tu opui un scenariu unei realitati.
      Gaselnita ta cu „era de ajuns sa arunce ceasca niste oase prin magazinele alimentare” a fost in realitate: de la balcon, pe 21 decembrie, geniul carpatin a promis ca va mari salariile. Dar tot „s-a iesit la revolutie”, nu s-a dus lumea la coada.
      NB,
      nu stiu unde ai trait zilele alea, dar se vede ca esti pe linga. Total.

    • Impresie greşită.
      A încercat Ceauşescu la ultimul miting să făgăduiască nişte măriri de lefuri şi alocaţii, dar nu i-a folosit la nimic
      https://mariusmioc.wordpress.com/2017/12/21/mitingul-lui-ceausescu-din-21-decembrie-1989-video/
      Timişoara, unde a început revoluţia, era mai bine aprovizonată decît restul ţării, veneau din toată ţara oameni să cumpere carne de la combinatul Comtim ori să cumpere alte lucruri de negăsit în alte părţi, de la talciocul plin de marfă sîrbească şi ungurească.

      • „Impresie greşită.”

        Dincolo de impresii, cum am mai scris, sunt câteva fapte. De la începutul lui anilor 1970, când eram pionier destoinic, până în 1989, am participat la mai toate mitingurile din București. Inclusiv la marile manifestații de pe stadioane. La NICIUNUL nu s-a întâmplat să lipsească organizarea din partea miliției cu cordoane de siguranță. În contextul evenimentelor din Timișoara, când existau riscuri sporite, mitingul din 21 decembrie nu a avut cordoane de siguranță.

        „Impresia corectă” este că săracii milițieni se temeau să nu fie călcați pe bombeuri și să li se rupă picioarele ca d-lui gen Stănculescu. „Impresia greșită” este că manifestanții au fost încurajați să provoace dezordine, inclusiv prin zgomotul amplificat prin instalația de sonorizare, pentru ca apoi să declanșeze prin cei veniți din Timișoara (și nu numai) un protest împotriva lui Ceaușescu.

        PS. Dl procuror Voinea spune azi (declarație TV) că țipetele amplificate au fost de fapt neamplificate, mai exact vocile celor înțepați cu ace de timișorenii veniți la București pentru a declanșa protestele anticeaușiste. Ca să vedeți cât de ridicol este, imaginați-vă că vă înțeapă cineva de alături cu un ac. În București s-a întâmplat în public, pe linia unor tramvaie. Nu a fost nicio revoluție. De la Timișoara au fost câteva zeci, poate peste o sută de revoluționari, cărora cu siguranță le-a fost greu să se infiltreze și să înțepe oameni care erau cunoscuți între ei fără să fie „liniștiți” de către cei înțepați și colegii lor. La mitingul pro Ceaușescu au fost peste 50 000 de participanți, oameni din întreprinderi, care lucrau și mâncau zilnic împreună, care se cunoșteau foarte bine între ei. Timișorenii au început, însă scandările anticeaușiste după țipetele amplificate în instalația de sonorizare și au creat dezordine venind din spate și împingând pe cei care erau în fața lor. Pentru că NU existaseră cordoane de miliție în vederea păstrării ordinii.

        Să fii acolo, să vezi cu ochii tăi cum s-au întâmplat lucrurile, iar ulterior să vină cineva să-ți spună că a fost altfel, este nu doar frustrant, ci de-a dreptul jignitor.

        • Evrika!
          Acum aflu prima data ca 100 de timisoreni, in 21 decembrie `89, au intepat bucurestenii cu ace, si asa a inceput revolta in Bucuresti.
          Acele alea, daca au avut inspiratia sa le pastreze, cu singele pe ele, pot deveni exponate de muzeu; cind se va face un Muzeu al Revolutiei (sau Loviturii de Stat).
          „La mitingul pro Ceaușescu au fost peste 50 000 de participanți, oameni din întreprinderi, care lucrau și mâncau zilnic împreună, care se cunoșteau foarte bine între ei.”
          Ca sa vezi, muncitorii bucuresteni, 50.000, se cunosteau ei intre ei, caci mincau cimpreuna.

          • Dacă încercați o glumiță prin comentariul dumneavoastră, vă transmit cu prietenie că am simțul umorului. Dacă vă străduiți să mă jigniți (fără vreun motiv precis), vă voi răspunde asemenea.

            • Daca ati glumit, si eu am glumit.
              Daca sinteti convins de efectul acelor asupra bucurestnilor, imi fac cruce!

  5. De ce nu opereaza nimeni cu definitii clare? Tema loviturii de stat, ar fi daca ne raportam la definitiile cuvintelor, o mare manipulare.

    Revolutie = Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți. – conform dex

    Lovitură de stat (din franceză coup d’État) sau puci (din germană Putsch) se numește o răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate, de obicei formată din ofițeri militari sau comandanți paramilitari aparținând aceluiași stat, folosind forța. Se deosebește de revoluție prin aceea că la revoluție există o participare masivă a populației la procesul de schimbare. – conform Wikipedia

    Astfel in 1989 au participat masele si s-a schimbat profund sistemul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Mioc
Marius Mioc
Scriitor. In decembrie 1989 a participat la revoluţie. Prezent în 16 decembrie 1989 în mulţimea de lîngă casa pastorului Laszlo Tokes. Arestat în noaptea de 16/17 decembrie 1989, eliberat în 22 decembrie. Mi s-a întocmit dosar penal ca urmare a participării la revoluţie (sînt 4 asemenea dosare penale aflate în evidenţa Parchetului Militar Timişoara ca urmare a revoluţiei din 1989). În 28 iunie 1990 dosarul penal primeşte rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a faptului că infracţiunea de propagandă împotriva orînduirii socialiste a fost eliminată din codul penal. Rezoluţia parchetului o găsiţi la http://wp.me/pjejF-3CV Volume publicate: - Falsificatorii istoriei, Editura Almanahul Banatului, 1994 - Falsificatorii istoriei (ediţie revăzută şi adăugită), Editura Marineasa, 1995 - Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost, Editura Brumar, 1997 - Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei, Editura Sedona, 1999 - Revoluţia fără mistere: Începutul revoluţiei române. Cazul Laszlo Tokes, Editura Almanahul Banatului, 2002 - The anticommunist Romanian Revolution of 1989, Editura Marineasa, 2002, reeditată 2002, 2004 şi la Editura Artpress 2007 - Libertatea şi politrucii, Editura Mirton, 2003 - Revoluţia din 1989 şi minciunile lui Marius Tucă, ziar – ediţie specială, 10 martie 2004 - Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989), Editura Artpress, 2004 - Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional. Mitul agenturilor străine. Mitul securităţii atotputernice, Editura Marineasa 2005. - Revoluţia din 1989, pe scurt, Editura Artpress, 2006 - La revolution roumaine de 1989, Editura Artpress, 2007 Coautor la următoarele cărţi: - O enigmă care împlineşte 7 ani, Fundaţia Academia Civică, Biblioteca Sighet, 1997 (capitolul “Măsluirea istoriei revoluţiei”). Coordonatorul cărţii – Romulus Rusan - Întrebări cu şi fără răspuns, Editura Mirton 2001 (capitolul “Politicienii şi revoluţia din 1989″). Coordonatorul cărţii – Iosif Costinaş - Revoluţia română din 1989. Istorie şi memorie, Editura Polirom, 2007. Coordonatorul cărţii – Bogdan Murgescu

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro