joi, martie 28, 2024

Ministru pentru cel mult 45 de zile

UPDATE Opinia unui cititor. Pana la realizarea acestei platforme folositi vlaston @ yahoo.com

Si atunci ideea e foarte simpla: de ce nu se creaza o platforma similara celei lansate de doctorul Arafat pentru sesizarea cazurilor de coruptie din ministerul sanatatii, unde toata lumea sa poata sesiza cazurile “copy-paste”? Cred ca un astfel de platforma ar avea efecte multiple: pe langa scoaterea la suprafata a cazurilor deja existente, ar descuraja insusirea muncii altuia. Pe undeva sunt convins ca dl. Mang habar nu avea ce scrie in articolele respective si ca plagitul a fost cumva indirect: din nevoia de a avea articole a pus un student / subaltern la munca, respectivul a copiat si el de pe unde a gasit si i-a livrat “lucrarile”. Sunt convins ca exista multi care au prestat astfel de “servicii” si ar fi foarte bucurosi sa le faca publice sub protectia anonimatului. In decurs de cativa ani cred ca am avea parte de o curatire importanta a mediului universitar.

Ce parere aveti?

O zi buna!

Recentul scandal pentru scaunul „electric” de la educație a arătat forța opiniei publice, a ONG-urilor și a presei. Acest torent a măturat doi miniștri, făcuți sau doar propuși, în doar 10 zile. Și nu oricum, ci prin frângerea voinței orgoliosului Victor Ponta. Care a cedat fără să mai aștepte verdictul Academiei Române, văzând uriașele pierderi de imagine suferite. Posibil și la presiunea conducerilor PSD și PNL.

Ce urmează?

Nu spun ca noul ministru e tot ce avea România mai bun in momentul de față. Dar privesc lucrurile prin prisma elevilor de clasa a VIII-a și a XII-a/XIII-a, care trec la liceu sau pornesc în viața de după școală.

Din perspectiva acestor elevi doresc ca examenele și sfârșitul de an școlar să se desfășoare fără turbulențe. Am trăit 30 de ani printre ei. Le văd și acum privirile speriate și rugătoare: noi ce vom face cand terminăm școala?

Cei mari își vor lua destinul în propriile mâini. Vor merge la facultăți sau în piața muncii. Au cântărit cu multe luni în urmă la ce universitate să meargă. Visează la viața de student, funcție de veniturile părinților. Sau se interesează ce joburi mai bine plătite există în piața muncii. Visează la noi prietenii sau viitoare familii.

Cei mici, de clasa a VIII-a, vor trece de la o etapă, gimnazială, la viața de liceu, cu tentațiile si semnele de întrebare firești la 14 ani.

Războiul de la ministerul Educației nu este al lor. Nici nu-l ințeleg. Prea puțini se uită la lupta politică și electorală. Pentru majoritatea, lupta pentru existență e de o mie de ori mai importantă.

Nu avem niciun drept să le tulburăm viața și visele. La care am avut dreptul și noi, când eram de vârsta lor.

Așa încât, derularea în condiții normale a etapei de examene naționale și încheierea anului școlar este dreptul lor la viață, de care nimeni nu are voie să-și bată joc.

Pentru visele și speranțele copiilor noștri trebuie să încetăm războiul de la ministerul Educației. Să lăsăm profesioniștii de acolo să facă ce-au făcut de atâtea ori, în anul trecut cu destulă acuratețe.

Ministrul interimar și secretarii de stat nu au dreptul să facă revoluții în 45 de zile. Ci doar să lase lucrurile să curgă în ordine și predictibilitate. Avem o lege a educației, bună, rea, nu cu un mandat de 45 de zile poate fi amendată. Nici măcar cu unul de șase luni. Să facă bine să lase puterii legitimată prin viitoare alegeri, așa cum aceasta de acum nu este, să evalueze funcționarea legii începând cu 2013. Nici nu se pot vedea efectele unei legi, așa de complexe, mai devreme de câțiva ani.

A face din copiii noștri cobaii unor experimente și lupte politice este inadmisibil. Oricum, cine se gândește la așa ceva, va găsi în opinia publică un dușman necruțător. Și s-au văzut consecințele unui astfel de război pentru politicieni. Îl pierd înainte de a începe.

Personal sunt dispus să reîncep oricâte lupte ar fi necesare pentru protejarea destinelor copiilor noștri.

Va fi o presiune enormă pentru creșteri și  reîntregiri salariale. Ochii pe Grecia, cea cu 14 salarii și 14 pensii. Ieșirea ei din zona euro e foarte aproape, și pierderea ajutorului european cu această ocazie. Noi nu avem infrastructura și potențialul ei turistic. Depindem de exporturile în zona euro și de ploaia de la Dumnezeu, care vine sau nu, cand este necesară agriculturii.

Haideți să lăsăm educația în afara luptelor politice, măcar pentru o vară. Să veghem la copiii noștri, să nu plece traumatizați într-o lume oricum traumatizantă. N-au nicio vină că ăștia mari se bat precum chiorii pe funcții și avantaje.

Depinde de viitorul ministru și secretarii de stat sa avem liniste in educatie. Iar dacă nu înțeleg, ce s-a întâmplat cu dl Ioan Mang a fost o palidă repetiție, în comparație cu ce li se va întâmpla lor.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Felicitari, dle. Vlaston, pentru acest articol cat si pentru aportul esential la indepartarea unui suflet calp din viata academica a Romaniei.

  2. Tineri viitori absolventi de liceu, care nu sunteti analfabeti cu diploma, cautati cu orice pret sa absolviti o facultate din strainatate!
    Nu e vorba de caini cu colaci in coada, e vorba de a scapa de o mentalitate bolnavicioasa macar pe perioada studentiei. Chiar daca nimeriti la o facultate mediocra in strainatate, veti avea ambitia sa va dovediti mai buni si sa scapati de boala blazarii.
    Nu poti face o facultate in Romania fara sa fii martor la examene si proiecte in batjocora, profesori care n-au ce cauta in invatamant, tratamente preferentiale sau persecutii fata de unii studenti. Chiar daca devii pasionat de un subiect te izbesti de nepasare si lipsa de scop a sistemului de invatamant. Doar cei care au sansa sa mai scoata capul afara, ajung sa se mai desptepte.
    Sunt student si stiu ce vorbesc.

  3. Domnule Vlaston,

    Intr-adevar s-a vazut puterea societatii civile aici. Ma bucur ca a capatat atata putere incat sa rastoarne ministri. Nu prea e mare bucurie nici cu ministrul interimar, insa cuvantul de oridine este interimar.

    M-as bucura sa aud ca si in alte domenii din Romania exista ONG-uri tot asa de puternice cum sunt in domeniul educatiei.

    La Ministerul Agriculturii e un conflict de interese cat casa intre actualul ministru si interesele lui. Normal ministrul respectiv in orice fel de tara civilizata nu lua portofoliul cand seful lui de partid este in litigiu cu Ministerul Agriculturii si ministrul este indatorat impricinatului.

    Nu mai vorbesc de justitie, administrarea teritoriului, sanatate si altele ca ele unde colcaie tot felul de interese obscure, straine de interesul national.

    Astazi a fost o victorie a normalitatii, insa razboiul trebui sa continue pana cand societatea romaneasca se va curata de non-valori si politicienii vor incepe a se teme de reactia societatii civile.

    Numai atunci reforma adevarata a Romaniei o sa inceapa.

  4. Ce s-a intimplat cu Mang? Nu s-a intimplat nimic. Mang este in continuare profesor universitar si parlamentar, in total ia vreo 400 de milioane pe luna, iar Ponta a spus clar ca Mang a fost o victima a presei.

    „Profesionistii din educatie”, anul trecut, nu au fost in stare sa descopere impostura lui Mang.

    Va admir pentru puterea de a visa, la virsta pe care o aveti. Pina cind nu vom avea demnitari linsati in Piata Victoriei nu se va intimpla nimic. Iar asta cu linsatul mi-e greu sa cred ca se va produce. Poate doar dupa razboi.

  5. Amenintari?!
    Domnule Vlaston, dincolo de cuvintele frumoase si apelul pe care-l adresati viitorilor ministri ai educatiei nu pot ascunde convingerea ca acestia ar incepe un razboi impotriva copiilor tarii. De unde aceasta acuza mascata?!
    Ponta nu putea sa-i ceara demisia ministrului sau, atat vreme cat acesta o tinea cu inscenarea, iar toti contestatarii asteptasera din 2003 fara sa zica nimic despre plagiate. Si asta cu toate ca aceste plagiate sunt mai nocive pentru mediul academic decat pentru cel politic. Ponta cautat un arbitru impartial, dar a spus fara echivoc ca Mang pleaca daca este dovedit. Acesta din urma a ales sa-si prezinte demisia, cel putin asta e varianta oficiala. Puteti face presupuneri, dar nu afirmatii.
    De aseameni, de unde stiti ca politicienii vor sa inceapa un razboi? Afirmati asa „Și s-au văzut consecințele unui astfel de război pentru politicieni. Îl pierd înainte de a începe.” Pai daca nu l-au inceput de unde stiti ce va fi? Transformarea copiilor in cobai e de neacceptat. Dar oare ei n-au fost deja transformati de fostul ministru? In conditiile in care chiar dvs spuneti ca pentru a vedea daca LEN e buna trebuie sa treaca ceva ani, rezulta ca totul e o incercare, un experiment acum. Desfiintarea aunor scoli si obligatia pentru copiii minori sa strabata zilnic zeci de km, cand infrastructura si mijloacele de transport sunt precare, nu e tot o aventura?!
    Ce progres principial aduce acest lucru invatamantului, altul decat acela al transarii unui buget subtire, dupa ce guvernantii de mai ieri promisesera in campanie 6%?

    • Cu toata pregatirea si experienta de procuror a domnului prim ministru Ponta, dansul nu avea nevoie de Academia Romana ca sa identifice un amarat de plagiat si sa ia rapid masurile care se impuneau pe plan politic. Pana la urma chiar si domnul ministru profesor universitar Mang a declarat ca lucrarile se incadreaza la plagiat dar altcineva i-a pus numele pe ele. Ce sa mai verifice in acest caz Academia Romana? Trebuia sesizata direct politia si procuratura pentru identificarea infractorilor care i-au facut inscenarea si i-au pus numele pe lucrari incepand cu anul 2003. De fapt domnul prim ministru Ponta a avut nevoie de timp ca sa reanalizeze optiunile si dupa consultari cu sfatuitorii dansului sa vina cu un nou nume. Dar ca sa castige cateva zile a tarat rapid Academia Romana in ceea ce pentru domnul prim ministru e doar o batalie politica cu iz electoral. Desigur miscarea cu Academia Romana a dat bine in ochii unei categorii de votanti dar iata cum se vad lucrurile din exterior: „The radical education and research laws approved last year were designed to introduce competition for positions and research funds, and to eliminate endemic nepotism and other corrupt practices in Romanian academia (see Nature 469, 142–143; 2011). That government also passed a new anti-plagiarism law, which created a Research Ethics Council comprising high-ranking scientists selected by the research minister, and stated that any academic found guilty of such misconduct would automatically lose their job.

      The Research Ethics Council has taken up the case and is obliged to respond within 90 days. Claiming concern that the independence of the council might be called into question, because its members were chosen by the former education minister, Ponta has also referred the case to the Romanian Academy, even though that body has no mandate to investigate allegations of scientific misconduct.”
      http://www.nature.com/news/plagiarism-charge-for-romanian-minister-1.10646

      • Sergiu Bolba,

        nu trebuie sa fii procuror sa constati ca cele doua exemplare sunt identice. Dar asta inca nu dovedeste plagiatul. Daca ti-ai legat bicicleta de un stalp seara, iar dimineata n-o mai gasesti nu e neaparat furt. Poate ca ti-a indepartat-o electricianul ca sa se urce pe stalp sau ti-a luat-o fiul ca sa-si cumpere bomboane.
        Daca ministrul o tie matu-gaia ca e nevinovat, a-l arunca afara ca pe Athanasiu sau Pacuraru nu este prea corect. Penibilul cu care se acopera sinistrul in propriile-i declaratii nu-l afecteaza decat in parte pe premier. Dar a lua decizia de a-l exclude dupa ce Parlamentul l-a investit, si dupa ce, asa cum spuneam, un plagiat din 2003 n-a fost un deranj vreme de aproape un deceniu, e la fel de periculos ca si mentinerea unui plagiator in guvern. De exemplu, EDU-CER, prin peresedintele ei, crede deja ca poate demite orice ministru: o acuzatie ar fi de ajuns.

        • Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece,
          Va mirati cum de minciuna astazi nu vi se mai trece?
          Când vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca
          Numai banul îl vâneaza si câstigul fara munca,
          Azi, când fraza lustruita nu ne poate însela,
          Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?
          Prea v-ati atatat arama sfâsiind aceasta tara,
          Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
          Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei
          Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti – niste misei!

          http://www.youtube.com/watch?v=Aat_IhA7N1Y&feature=related

    • Mai Hantzy,

      razboiul, dupa mine, se da intre mafia universitara care, in curand o sa devina proprietari pe tot patrimoniul universitatilor, prin fondatori, reprezentati prin insi semianalfabeti, plagiatori si vorace, pe de o parte, si fortele lucide din invatamant, net superioare dpdv al pregatirii, oameni pregatiti pe dincolo in general sau oameni ramasi neatinsi de zoaiele din invatamantul romanesc, pe de alta parte.

      Miza? Clar, absolventii de liceu, in numar cat mai mare, clientela abulica a acestor impostori. Elevii de gimnaziu, sau scolarii sunt doar victime colaterale.

  6. … mare e orgoliu…actualul interimar va trebui de data aceasta sa_si dea demisia din functia detinuta la sindicat _pt. postul celalalt, de plin, s_a autosuspendat.. intrebare . risca? dc. nu va mai fi reales? ca, de.. a incasat deacolo vreo 70.000 RON.. si ieri, l_am auzit pe celalalt mare antenist_nistor.. si el sindicalist revolutionar, comentand.. de.. n_a prins si el un ciolan ca doar n_o fi luptat degeaba cu puterea portocalie pe la antenele lui felix..

  7. Imi aduc aminte de o profesoara la universitate care spunea celor cativa studenti mai rasariti din an ca pot pleca de la seminarul ei pentru ca ei oricum au alte lecturi, alte preocupari si ca ea trebuie sa se ocupe de „copii astia” care sunt mai inocenti. Glasul mieros si atitudinea joviala ascundea de altfel o mare nesigurnata. Era tare nesigura in prezenta unora care citeau, care citeau lucruri de care ea nu avea habar, care puneau intrebari si care la nevoie puteau sa si rada de nestiinta ei. In permanenta juca rolul victimei care trebuie sa se sacrifice pentru „copii ei” pe care ii inconjura cu dragoste dar nu si cu stiinta. Cu alte cuvinte ii adopta si se astepta ca si ei sa o adopte pe ea.

    Ce trebuie spus destul de raspicat. Invatamantul a fost compromis incepand cu 1948 nu cu 1990. Partidul a fost cel care acorda sau dispunea avansarile, cel care sustinea pe unul sau pe altul.

    Imi aduc aminte de directoarea liceului meu care era profesoara de scoala generala dar care avea sustinerea liceului. Nu vreti sa stiti ce dispret aveam toti liceeni fata de aceasta fufa care nu gasea altceva de facut decat sa vina dimineata la intrarea liceului sa ne controleze de matricolele obligatorii. O vreme s’a intamplat ca incepuse sa ma urmareasca personal pentru ca indrazneam sa vin la scoala in blugi, lucru de nedscris la acel moment.

    Invatamantul universitar a fost prima victima insa. Aici s’au petrecut primele epurari. Aceste evenimente ar putea fi ilustrate cu mai multe detalii de oameni precum Ion Iliescu si altii ca el care s’au implicat nemijlocit in aceasta epurare. Cert este ca dupa o vreme calitatea invatamantului a devenit tot mai proasta. Unii profesri reusisera sa supravietuiasca cu pretul uunor compromisuri greu de imaginat dar dupa retragerea lor au ramas nile generatii care credeau ca regimul comunist va dura vesnic si in consecinta erau gata la orice acomodare cu sistemul. De la bun inceput, de la admiterea in facultate ei stiau ce vor avea de facut.

    Cu timpul toti acesti noi absolventi au ajuns in invantamant. Generatiile s’au schimbat si eu au ajuns profesorii cu experienta. Experienta lor coincide insa si cu degradarea invatamantului romanesc. Treptat au acceptat aglomerarea programei cu tot felul de lucruri. Fie cu porcarii ideologice fie cu tot mai multa materie. Era boala asta sa arate ca elevii romani erau cei mai buni la olimpiade la tot felul de concursuri. Cativa au fost buni, restul insa au fost lasati pe apa sambetei pentru ca nimeni nu mai lua in serios programa. Boala raportarilor false atinsese si invatamantul. Totul se rezolva printr’un raport restul ramanea asa cum se stabilise.

    Unde s’a ajuns? S’a ajuns in situatia in care studentii din Romania nu mai sunt capabili sa faca o simpla compunere, sa faca o analiza sau sa gandeasca niste idei principale pentru o lucrare. Nu cred ca numai ei. Eu cred ca pana si profesorii lor nu sunt capabili sa compuna o compunere. De aceea si majoritatea lor copiaza. Copiaza din disperare. Nimeni nu stie cum se scrie. Am intalnit tineri care copiau o propozitia, paragraful introductiv pentru ca nu gaseau cuvintele proprii. Oamenii astia nu stiu sa parafrazeze si copiaza pus si simplu. Apoi nu stiu sa compare ideile. Ei cauta numai ce este comun si il considera ca fiind adevarat. Nu au atentia formata pentru a sesiza diferentele, pentru a intelege diferentele. Este exact la ca invatamantul politic. Inveti citatele pe dinafara. Cititi putin imbecilitatile aflate pe referate.ro sau regie.ro sau alte astfel de site-uri. Daca nu ar fi folosite nu ar exista, nu’i asa? Este o jale de sus pana jos de tot.

    Apoi la matematica. Ceea ce inainte erau exercitii care te ajutau sa intelegi materia, sa iti fixezi niste deprinderi, astazi sunt o serie de teste dintr’o materie extrem de stufoasa. Exercitiile se repeta doar de 2-3 ori si apoi urmeaza altele si altele. Repetitio mater studiorum est este o amintire. Nici nu apuca elevul sa inteleaga ceva cat de cat ca si urmeaza alta lectie si alta lectie si tot asa. Nu este de mirare ca ei trebuie sa ia lectii particulare pentru… pentru ce ? nu pentru a tine pasul si pentru a suplini lipsa timpului pentru materia extrem de aglomerata. Meditatii incepand din clasa a 5, a 6-a, a 7-a… oameni buni! nu simtitica e ceva neinregula !?

    Nu mai am timp aici sa imi vars naduful. Cert este ca ma faceti sa zambesc cand vorbiti de profesionistii din educatie. Eu consider ca e tocmai pe dos. Nu am cuvinte destul de rele sa ii descriu pe cei ce sunt numiti in genere inspectori. Acel minister al educatiei este un musuroi cu multe rele. Tot felul de „specialisti” care numai bine nu au facut in ultimele decenii. Iar cat priveste aceste sindicate… glumiti. Probabil ca glumiti.
    Nu numai ca imi aduc aminte cu sila de cazurile in care tocmai cu soarta copiilor santajau guvernul cu cate o greva taman in preajma bacalaureatului. Nu numai ca imi aduc aminte tot cu sila de tot toate mismasurile facute, de spagile si nu in ultimul rand de dansul pinguinului de acum ceva vreme. Dar ei oficiaza tot acest ritual cu pretentii de educatie in care s’a ajuns ca selectia sa fie elimitata complet. Profesorii dau note mari elevilor pentru a nu ruina renumele scolii, apoi se face o medie si elevul numai stie ce e ala un examen prea bine… intra intr’un liceu in care tot asa invata referate gata facute. Wikipedia sa traiasca! Nimeni nu da doi bani pe originalitate, pe creatie, pe … gandire in ultima instanta. Ieri auzeam de elevi carora le este frica sa puna intrebari pentru ca profesorii devin nervosi si irascibili. Apoi acesti elevi ajung la facultate si continua sa foloseasca aceleasi referate ca si pana atunci. Profesorii iarasi nu pot sa ii pice la examen pentru ca ar pune in primejdie insasi existanta departamentelor lor datorita bugetelor calculate pe cap de student si a competitiei cu universitatile particulare. Apoi unii dintre absolventi se rentorc in invatamant si fac ceea ce au invatat sa faca… adica nimic. Altii raman in universitate si cauta cu putinele lor mijloace sa se acomodeze. Nu mai pot lua referate de pe referate.ro cauta insa alte articole de unde sa se inspire. Din Japonia, Germania, Israel sau mai stiu eu de unde.

    Asta este modul in care se perpetueaza aceasta impostura care a ajuns la metastaza. Asa ca ma faceti sa zambesc cand vorbiti de profesionistii de acolo… Doar ca nu zambesc cu bucurie.

      • Faptul ca la un examen frauda a fost diminuata este un lucru bun dar nicidecum suficient.
        Principala chemare a sistemului de invatamant nu este evaluarea ci invatarea. Or, aici sistemul nu reuseste sa depaseasca nivelul reproductiv (degenerativ in esenta lui precum telefonul fara fir) si sa ajunga la cel productiv. Ce am aflat in urma bacalaureatului de anul trecut… ? O diagniza cat de cat mai aproape de adevar. Si? Evident ca o schimbare nu se poate face de azi pe maine. Dar macar trebuie spus deschis ca avem o problema bare cat tot sitemul de invatamant din aceasta tara. Aici nu au loc nici dragalasenii cu copii, nici amabilitaturi cu profesionisti, nici jumatati de masura. Intrebarea este: cine?

  8. O victorie impotriva imposturii. O victorie pentru copilul meu care intra in clasa I.
    Ma bucur ca societatea civila functioneaza. Si sper ca pana ce copilul meu va ajunge in invatamantul universitar acesta sa fie curatat de astfel de oameni.
    Atentie insa! Urmeaza numirile la DNA si Procuratura Generala. Sa speram ca zona onesta a sistemului juridic va triumfa ca si in cazul invatamantului.

  9. Domnule Vlaston,

    As vrea sa va sugerez o idee care mi-a venit citind mai multe articole pe tema Mang si care recunosc nu e direct legata cu subiectul acestui articol.
    S-a sesizat foarte bine intr-un articol ca dl. Mang precum si predecesoarea sa „neinscaunata” au fost primele „victime” ale imposibilitatii cenzurarii internetului. Foarte probabil ca in absenta internetului dl. Mang ar fi fost inca ministrul invatamantului si demersurile dumneavoastra de a scoate la suprafata faptele sale ar fi fost cel putin ingreunate daca nu zadarnice.
    La fel s-a scris mult referitor la faptul ca in realitate la nivel local toata lumea stie cine ce poate si ce este in spatele „operei” fiecaruia.
    Si atunci ideea e foarte simpla: de ce nu se creaza o platforma similara celei lansate de doctorul Arafat pentru sesizarea cazurilor de coruptie din ministerul sanatatii, unde toata lumea sa poata sesiza cazurile „copy-paste”? Cred ca un astfel de platforma ar avea efecte multiple: pe langa scoaterea la suprafata a cazurilor deja existente, ar descuraja insusirea muncii altuia. Pe undeva sunt convins ca dl. Mang habar nu avea ce scrie in articolele respective si ca plagitul a fost cumva indirect: din nevoia de a avea articole a pus un student / subaltern la munca, respectivul a copiat si el de pe unde a gasit si i-a livrat „lucrarile”. Sunt convins ca exista multi care au prestat astfel de „servicii” si ar fi foarte bucurosi sa le faca publice sub protectia anonimatului. In decurs de cativa ani cred ca am avea parte de o curatire importanta a mediului universitar.

    Ce parere aveti?

    O zi buna!

    • Sunt zeci de platforme deja existente in toata Europa de Vest, America si Asia care fac acest lucru: introduci o teza si niste algoritmi complecsi analizeaza textul, comparandul cu toate tezele deja existente in zeci de baze de date, rezultatul fiind un indicator procentual – cat la suta din text e copiat din alte parti. In general exista o toleranta de pana la 30% (universitatile isi pot desemna singure limita), iar aceasta deoarece o teza are dreptul de a contine text existent, dar citat (in general pentru descrierea tehnologiilor existinte si utilizate). Tezele ce depasesc aceasta limita sunt automat marcate ca plagiat, urmand ca o comisie sa evalueze daca textul copiat e doar introducere sau e chiar teza in sine. De obicei o teza care contine text copiat intr-o masura mai mare de 50-60% e considerata invalida pentru ca textul original al autorului trebuie sa domine teza.

      Deci roata nu trebuie reinventata, exista o multitudine de optiuni pe piata.

      • Stiu ca exista platforme de genul aratat de dumneavoastra. Ideea era putin invers: o platforma unde oricine poate semnala ca exista „probleme” cu o anumita lucrare aparuta acum sau in urma cu cine stie cat timp. Adica in loc sa se inceapa la gramada cu verificarea tuturor lucrarilor poate exista binevoitori care stiu deja anumite cazuri ce pot fi analizate mai apoi de cei care sunt in masura sa o faca. Evident ca toate lucrarile noi ar trebui verificate dar din cate am inteles deocamdata nu se face in mod organizat.

    • Nu e necesară nicio platformă pentru ca un plagiat să fie reclamat şi investigat. E suficient să faceţi o sesizare Consiliului Naţional de Etică a Cercetării, Dezvoltării, Inovării: http://cne.ancs.ro/ . Orice persoană poate face o sesizare, iar acest consiliu are obligaţia păstrării confidenţialităţii asupra autorilor sesizărilor.

  10. Vina pentru ceea ce se intampla in sistem nu este a lui Mang, nici a lui Ponta, nici a lui Funeriu, Boc sau Basescu. Este a noastra, a tuturor.
    Pe de-o parte este vina parintilor care stiu ca sistemul este cum este, insa isi introduc copiii in acest sistem fara sa-si ceara drepturile, ba chiar cotizeaza cu bucurie la buzunarul educatorului, invatatorului, profesorului, directorului.
    De asemenea, fara investitii serioase in cercetare si fara sugerarea unor strategii nationale de dezvoltare, cum te poti astepta la rezultate originale? Apoi cum sa ne asteptam ca Mang sa fie un exemplu cand in jur nu se ridica nici un exemplu care sa spuna „Asa nu!”?
    Ma bucur ca dumneavoastra ridicati problema copiilor tratati ca cobai, insa pentru soarta lor trebuie sa se intereseze proprii parinti. Insa avand in vedere ca majoritatea acestora sunt mereu ocupati chiar si cand vine vorba de o sedinta cu parintii organizata de diriginte… ma intreb cand se va face aceasta societate bine?
    Politicienii fac ceea ce fac politicienii de oriunde, se lupta pentru bani si avantaje, insa educatia si dezvoltarea societatii sta in mainile societatii.

  11. Foarte frumos acest articol. Dar am cateva modeste obiectii.

    – Ati spus ceva de „insusirea muncii altuia”: nu inteleg de ce domnul Ponta si de fapt cei care trebuie sa aplice legea, nu merg pana la capat. Daca Mang a plagiat, trebuie dat afara din sistemul de invatamant superior si chiar din educatie. Daca nu el a facut lucrarile, ci un colaborator, atunci tot trebuie dat afara, cum adica, semneaza lucrari pe care nu le-a facut?? Si oricum, in cazul acesta este incompetent, ca nu si-a dat seama ca sunt plagiate. Si Mang si presupusul colaborator = OUT.

    – Practica aceasta este oricum foarte raspandita si la informatica, matematica si stiintele naturii. Sunt un numar mic de specialisti in tara care pot produce lucrari in reviste cotate ISI. Ceilalti, se descurca cum pot, platind de multe ori ca sa fie pusi coautori pe astfel de lucrari. Poate un examen SERIOS de Abilitare ar putea cerne valorile de impostori. Dar acesta a fost unul din scopurile numirilor de la minister, reducerea standardelor minimale si scoaterea examenului de Abilitare.

    – De economisti nu mai vorbesc, standardele lor actuale minimale sunt jenante fata de colegii din Vest….

    – Nu cred ca acesti tineri de care vorbiti vor avea un viitor bun, in conditiile in care resursele tarii sunt si vor fi aproape in totalitate in mana unor companii straine lacome care vor exporta profitul la ei in tara. Cei care conduc acuma sunt exponentii partidelor care au dat petrolul la austrieci pe nimic, care au incheiat cu americanii contracte paguboase de construire a unor autostrazi, cele mai scumpe din lume etc.

    – Ca fost dascal, atat in preuniversitar cat si in universitar, nu pot decat sa rad de prestatiile si de Cv-ul actualului interimar. Sa faca ce vrea in pace, dar tare ma tem ca el este doar o papusa animata de baieti din trecutul nu prea indepartat al anilor ’90.

  12. Nu stiu ce ar mai fi de spus dupa comentariul exceptional al dnului Vlaston. Poate doar un singur lucru: dnul Hantzy, frumoasa incercare pentru recompensa asteptata, o bombonica marca USL!

  13. Domnule Vlaston,

    Mi se pare penibil sa va mandriti cu „forța opiniei publice” si „frângerea voinței orgoliosului Victor Ponta”, fara sa acceptati nicio secunda faptul ca poate acesta este un moment de turnura in politica romaneasca.

    Poate ca Ponta a dorit sa ne demonstreze ca politica se poate face si altfel, fara compromisuri si compromisi (si e greu pentru ca sunt putini), plecand urechea la dorintele si doleantele oamenilor. Poate ca aceasta „frângerea a voinței” este de fapt o normalitate intr-o tara in care suntem prea obisnuiti cu asumari de raspundere fara nicio urma de responsabilitate.

    PS: razboiul in care copii sunt prinsi la mijloc este cel pe care il duceti dumneavoastra cu actuala putere, fosta opoztiei. Poate mi-a scapat mie articolul dumneavoastra referitor la calitatile precedentului ministru, Catalin Baba. La fel cum mi-a scapat si articolul in care laudati anularea HG cu privire la infiintarea unei facultati in limba maghiara, si asta fara niciun compromis in fata UDMR. Probabil v-ati obisnuit cu politica damboviteana si nu mai stiti sa recunoasteti meritele acolo unde trebuie recunoscute. Sigur ati fost ocupat sa cautati urmele de plagiat ale lui Mang. Ma intreb daca pe-ale lui Boc, sau Baba le-ati cautat cu aceeasi indrajire? De fapt e doar o intrebare retorica…

    PS: asta e incercarea numarul 2 de a posta pe blogul dumneavoastra.

  14. ”Războiul de la ministerul Educației nu este al lor. Nici nu-l ințeleg. Prea puțini se uită la lupta politică și electorală. Pentru majoritatea, lupta pentru existență e de o mie de ori mai importantă”

    Serios?

    Tocma’, problema e ca nu inteleg. Si ce daca se fura si copiaza tot ce misca? Nu, nu si nu. Este fix treaba noastra, si fix treaba lor. Copiatul nu-i o problema electorala, nici o problema politica. Lipsa de onestitate / furtul – in toate formele lui este exact principala tara a societatii romanesti. Asta pentru ca cei care fura, e clar, au alte prioritati decat viitorul natiunii…. Iar care nu fura, fie isi smulg parul, fie emigreaza.

    Copiii nu pot sa invete sa nu fure, sa nu copieze cand Ministrul Educatiei (culmea!) este un plagiator cu acte in regula…

    Deci e buna demisia, desi tardiva. Bonus – as vrea-o pe a lui Ponta pentru lipsa de reactie.

    A.

  15. Războiul dus de echipa fostului ministru Funeriu împotriva dnei Dumitrescu
    și dlui Mang, cei desemnați pentru Educație de PSD, a fost perfect justificat,
    avănd în vedere declarațiile celor doi privind desfășurarea examenului de
    bacalaureat. Orice război dus pentru desfășurarea unui examen de
    bacalaureat corect (și nu „optim”) este justificat, acum și eventual peste
    un an. Și împotriva oricui.

  16. Văd că presa a început să se ocupe și de actualul ministru (interimar) al
    Educației, fără să fie sesizată de echipa dlui Funeriu, probabil în virtutea
    inerției. A se vedea:
    Ministrul interimar Liviu Pop, „recital” de GREŞELI gramaticale în prima conferinţă de presă. Cum vorbeşte cel care răspunde de Educaţie
    http://www.gandul.info/news/ministrul-interimar-liviu-pop-recital-de-greseli-gramaticale-in-prima-conferinta-de-presa-cum-vorbeste-cel-care-raspunde-de-educatie-9634273

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro