Home » Fără categorie » Citesti:

Oltchim, o lectie neinvatata

Stefan Vlaston septembrie 24, 2012 Fără categorie
18 comentarii 1,578 Vizualizari

Nu ma pricep la economie si nu o sa intru in detalii tehnice. Altceva e clar si trebuie mentionat.

Statul nu este capabil sa gestioneze astfel de unitati, integrate intr-un lant de productie care nu mai este in stapanirea statului. Lucrul acesta era clar cu multi ani in urma, inainte ca datoriile combinatului sa ajunga la sume astronomice.

Si totusi „managerii statului”, guverne, parlamente, n-au tras concluzia care se impunea: privatizare inainte de a fi prea tarziu.

Motivele?

Implicatiile electorale, un bazin de voturi format dintr-un judet intreg nu mai putea fi manipulat spre un partid sau spre altul.

Al doilea, si mai important, unitatile economice de stat reprezinta o importanta resursa financiara pentru pusculitele de partid, prin vampirii sugativa a substantei economice a acestui combinat si a altor companii aflate in situatii similare.

Ca mai devreme sau mai tarziu se ajunge la un final dramatic, in care unitatile respective vor fi inchise, cu costuri sociale si cu pierderea  unor active colosale, n-a contat. Nu-mi imaginez ca mai marii din guvernele tarii nu puteau anticipa acest final lipsit de glorie. Dar nu le-a pasat. Pentru ca interesele proprii si pe termen scurt erau mai puternice, comparativ cu interesele majore ale societatii. Care ar fi impus privatizarea lor atunci cand erau sanatoase si fara datorii.

Prin comparatie, exemplul Sidex Galati poate fi considerat unul de succes. De la subventii de stat de un miliard euro/an si grave probleme sociale, Sidex a devenit  principal contributor la buget si a rezolvat, cat de cat, problemele sociale. Doar prin eliminarea vampirilor economici si prin faptul ca noul proprietar avea bani, tehnologie, management si piete de desfacere.

Bomba Oltchim a explodat sub presiunea FMI. Altfel ar fi fasait inca sub scaunele guvernantilor cine stie cat timp.

Iata de ce e bun FMI. Ca mai scoate, din cand in cand, la iveala aranjamentele toxice ale guvernantilor. Toxice pentru noi, dar si pentru ei. Acum guvernul Ponta da socoteala pentru toate guvernele care au inchis ochii la astfel de aberatii economice.

Ce sa faci cu un minister al economiei care gestioneaza gauri negre de tipul Oltchim? Care au datorii la stat de miliarde de euro? Intreprinderele de stat profitabile traiesc si singure, fara ministere care sa le conduca. Cat mai traiesc, ca in proprietatea statului este foarte posibil si probabil sa o ia pe calea pierzaniei. Iar cele neprofitabile trebuiau demult privatizate sau inchise.  Daca guvernantii n-au inteles acest lucru, le explodeaza bombele in fata la scadenta. Care vine intotdeauna, iar costurile sunt uriase.

Vor invata guvernantii lectia bombei Oltchim, in al doisprezecelea ceas? Ar fi bine, dar am mari indoieli. Va fi folosita in lupta electorala, dupa  alegeri  se va asterne tacerea pana la o noua eruptie sau pana cand FMI va aprinde fitilul unei alte bombe.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. Petru Clej spune:

    Îi doresc succes lui Dan Diaconescu în alegerile parlamentare
    http://www.acum.tv/articol/58291/

  2. Razvan spune:

    Generalizarea este gresita: Statul poate gestiona intreprinderi de stat si mai putin de stat.
    Chestiunea mult mai simpla este ca actuala clasa politica nu poate gestiona eficient nimic pentru ca este corupta.

    Intreprinderile de stat nu au fost inventate de comunisti. Si pe vremea lui Iosif II existau intreprinderi de stat. Doar ca oamenii aia nu furau atat si nu erau organizati in asociatii criminale asa cum au ajuns acum la noi partidele.

    Structura partidelor la noi este o structura mafiotica. Si’au oierdut si cea mai mica nuanta de reprezentativitate sociala. Numirile sunt dupa pile si cunostinte si nu dupa respectul de care se bucura respectivul.

    Uitati’va la educatie. Faci parte din partid… esti respectat. Nu faci… nu esti. Se schimba majoritatea parlamantara… brusc nu mai esti respectat. Si tot asa. Pana si directoarele de gradinite… sunt puse de partid. Naibii… e ceva necurat la mijloc.

    Asa si cu intreprinderile. AGA… bani, coruptie, nepotisme, favoritisme… numai frica de moarte cred ca i’ar mai potoli desi cred ca nici atunci.

    Oricum, gogoritele astea cu demantelarea statului sunt nocive. Nu omori organismul ca sa scapi de boala, e clar asta. Trebuie o alta solutie.

    Ideea ca vindem tot… ar putea avea un minim de sens numai in conditiile unei justitii care sa functioneze ireprosabil. O viata economica sanatoasa functioneaza numai cu o justitie sanatoasa. Niciodata in absenta ei. De ce? Pentru ca justitia este chezasia contractului. Fara justitie ajungem foarte repede la violenta sociala… pentru ca nu exista alta solutie. Celor dedulciti la rele trebuie sa le fie frica de ceva… daca nu de justitie atunci… trebuie sa le fie frica de ceva. Democratic ar fi sa le fie de justitie… dar se vede treaba ca nu. Atunci… ?

    • Statul=clasa politica. Din pacate. Nu s-a produs si nu se va produce in curand separatia

      • Razvan spune:

        daca statul = clasa politica atunci e simplu: inchidem samdramaua si dam cu DDT
        sau cu napalm si apoi maturam, alta solutie nu avem pentru ca ii infectam si pe altii.

        Statul nu poate fi doar clasa politica, si nu trebuie considerata ca atare.
        Clasa politica se poate schimba prin vointa cetatenilor
        Statul este o realitate juridica care tine de mult mai multe conditii decat de simpla vointa a cetatenilor. De aceea principalul scop acum este supravietuirea statului de drept. Altfel nu ar avea nici un sens statul de drept daca simpla majoritate in parlament ar schimba radical lucrurile.

        Oare nu cumva ecuatia asta “statul = clasa politica” e gandita si de cei ce considera ca referendumul a fost un succes?

        Tine doar de noi sa punem in locul ei clasa politica. Sa le dam peste gura daca se dedulcesc la chestii de genul “Statul sunt eu.” Nu, nu sunt ei statul. Noi cetatenii suntem statul. Nu 30%, nu 47% nu 90% ci toti 100% suntem statul. Statul nu e nici Udrea, nici Oltean si nici Videanu… nici Pivniceru, nici Marga si nici Andronescu, nici DD si nici Becali… astia nu au nici in clin nici in maneca cu corpul statului. Ei sunt doar virusi care infesteaza statul. Acum tine de noi sa instituim valoarea respectabilitatii care sa ii opreasca de la a mai coloniza scena politica. Doar ca dupa atata amar de impostura din timpul regimului comunist si dupa, societatea este extrem de slaba. Dar intotdeauna a fost slaba. Numai fundamentalistii si extremistii viseaza o societate puternica, mobilizata. Societatea totdeauna a avut acea putere a celor fara de putere peste care puterea politica nu a putut trece oricat de dictatoriala a fost.

        Noi suntem statul nu ei. Si asta trebuie sa ne intre bine in cap!

        • da, dar ei au parghiile, decid in locul nostru, cheltuie banii statului, dau legile si actele normative, si atunci, e corecta egalitatea statul=clasa politica? Cat despre datul peste gura, teoria ca teoria, dar practica…

          • it_s__not_news spune:

            Practica e simpla. Stim sa minuim furcile si coasele, nu-i asa ? La dai peste gura cu coasa.

          • Lucian spune:

            Eu nu inteleg. Daca clasa politica nu sunt “noi”, atunci de ce mai exista alegeri si campanii electorale, d-le Vlaston ?

            • Pt. ca vesnic al ales raul cel mai mic, care ulterior s-a dovedit la fel de mare.

            • it_s__not_news spune:

              Ah, deci raul produs de Boc & Basescu este la fel de mare. Interesanta afirmatie. PDL-ul a fost deci raul cel mai mic care s-a dovedit la fel de mare; ciudata schimbare de optica.

            • Lucian spune:

              Tot noi suntem in spatele clasei politice, nu cu fata cea buna si curajoasa, este drept, dar noi. Din pacate, aici e problema. Stiti cumva cum putem s-o rezolvam ?

          • Razvan spune:

            Un sistem etatizat corupt este mai putin nesuferit decat un sistem privat corupt.
            Pentru ca datorita populismului care insoteste de obicei coruptia din cand in cand populatia macar mai are satisfactia unor forme vagi de justitie… de circ e adevarat.
            Altfel… treburile statului ar trebui sa fie publice… pe cand cele private… ghinion.
            In absenta coruptiei este evident ca economia de piata functioneaza mai bine decat economia etatizata. Insa capitalismul asta de reteta autohtona nu ma face sa am prea mari sperante de la “mana invizibila” ci cel mult de la mainile invizibile… si nu speranta e cuvantul potrivit.

            Principiul este simplu: daca noi renuntam la statul nostru cine naiba sa ni’l mai dea indarat?
            Practica se invata. Nimeni nu ne da pe tava nimic. Totul are un pret.

            Asa ca statul trebuie sa devina al nostru. Si pentru asta trebuie sa il cerem raspicat.
            Ca vorba aia… privatizam de ceva ani… si mai mult hale cu balarii in ele vad decat vre’o emulatie antreprenoriala. Or, capitalul nu se dezvolta decat intr’un stat de drept nu intr’o domnie a bunului plac si a spagii, a controalelor militienesti care musai trebuie sa gaseasca ceva, a taxelor aberante, a legilor contradictorii, a birocratiei absurde. Legea trebuie sa fie simpla si usor aplicata. Dar traim intr’o tara in care juristii plagiaza la greu. (si nu numai ei). Va dati seama ca scandalul era despre o teza de doctorat. Are cineva curajul sa deschida discutia despre lucrarile de licenta? :-o Si astia sunt juristii nostri. Dar si curcile de noi.

            Mergeti intr’o sala de tribunal… si contemplati actul de justitie. Daca nu ati avut aceasta sansa… mergeti ca merita. Asa cum puteti contempla si examenele de titularizare a profesorilor… se strica curcile de ras… “itemi semiobiectivi” ! :-o napalm altceva nu!.

  3. it_s__not_news spune:

    Coruptia dauneaza grav intelectului. Sa-i multumim lui Dan Ioan Popescu, lui Petre Roman, artizanii Romaniei moderne.

    De asemenea, Roibu nu statea acolo nemiscat daca nu dadea mita tuturor celor care s-au perindat pe la guvernare, inclusiv guvernului preaiubit Boc. “Inchisul ochilor” nu se face pe degeaba.

    Vreti solutii ? Exista una singura: off with their heads.

  4. Petre Truica spune:

    Spuneti-mi va rog, partidul Noua Republica a lui Mihai Neamtu, a fost inregistrat? Eu cu el votez.

    • it_s__not_news spune:

      Numai popii si hotii au prindere la public in Romania. Daca te gindesti putin, nu prea poti deosebi popii de hoti. Vot placut, uite asa ajungem inapoi la evul mediu.

      Uite un citat din Todirascu, vicepresedintele NR: “Noua Republică ne lipsește în viaţa reală, este o așteptare istorică, am purtat-o cu noi în inimă și în suflet. Pentru ea învățăm zi și noapte, pentru ea muncim ca robii zi de zi, [...] luptăm ca niște ostași singulari împotriva unor armate uriaşe.”

      Pateticii astia se considera un fel de neintelesi ai politicii, posesori ai adevarului suprem (crestin, evident!), puri ca lacrima. De remarcat accentul biblic (robii). Cred ca la NR la semnarea adeziunii se ofera si ochelari de cal.

  5. Lupul Monarhist spune:

    TOATE GUVERNELE post-1989 au tolerat aceasta stare de fapt. Inclusiv cel al venerabilului iepuras Bocanila de Cluj. Au refuzat sa ia taurul de coarne cum se spune si sa privatizeze acesti mamuti inca de pe vremea cand valorau cat de cat ceva. Acum ii revine onoarea lui Victoras cel poznash sa le vinda la pret de fier vechi. Economia de piata in viziunea administratiilor de la Bucuresti se rezuma la distribuitori de shampoane, hartie igienica, alifii si imprimante alaturi de companiile capusa ale clasei politice care ruleaza contracte in aria serviciilor… cu nimeni altul decat statul.

  6. Good Point spune:

    Iata ce scrie cineva pe un site de sport:

    În urmă cu 10 ani, Mircea Sandu era de doar 10 ani preşedinte al Federaţiei. Dumitru Dragomir era de doar 4 preşedinte al Ligii. Carlos Moya încă dădea… numele, iar Bogdan făcea doar lobby pentru Nicolae. Şeful de azi al lui Mitran era cel mai tânăr redactor-sef din istoria Gazetei Sporturilor. Peştii erau mai ieftini, ăştia de baltă, româneşti. Stăpânul de atunci nu era Gheară, erau fraţii. Dădeau peşti buni şi mari.

    În urmă cu 10 ani, Ion Iliescu era preşedintele României – pentru a treia oară. Constituţia era atunci cum e şi acum… CV Tudor avea mai multe locuri în Parlament decât va avea PDL-u`, sau cam atâtea cât domnu` Dan. Alte nume, aceleaşi figuri: în locul lui Dolănescu, Leonida Lari, Meir – Barbu, Bălan, Condurăţeanu.

    În urmă cu 10 ani, nu existau încă Nikita, Magda, Şova, Dana Grecu. Chiriac era un etalon de moralitate, nu încă o vuvuzea şantajistă abonată la bani publici. Academia Caţavencu era una, nu trei (3). Mircea Diaconu te făcea să râzi doar în filme, iar Trică marca într-un sezon cât Tănase în 5. Şi Ziua Veche încă mai era, băga-mi-aş pula, că nu-s procuror.

    În urmă cu 10 ani, Ciuvică era arestat de pe stradă la ordinul direct lui Năstase. Poliţia politică – cum e azi la Kiev, aşa era atunci la Bucureşti. Băsiştii erau doar vreo 9%. Petre – cel mai bun. Mioara confirma frecvent.

    În urmă cu 10 ani, Schumacher era şi el cel mai bun – 10 al campionatului intern. Juniorii stelişti Mitu şi Aliuţă erau prin alte părţi. Alt fost junior stelist, Alin Stoica, era aşteptat să explodeze în Seria A, Primera sau Pemier League. Dintre actualii de atunci, Romanescu era tot băgat pe gât ca vitorul nuş ce în nişte emisiuni de sâmbătă dimineaţa de la primateve. Ciornei chiar era pe bune, benzina îşi avea rolul ei. KFC cre` că era doar unu` în toată ţara, şi ăla în Bucureşti. Toţi ţărănoii coborau în gară la Ploieşti, la mec: „o mecsandii cu caramel, doamna”. Din alt tren cobora doar Cacoveanu.

    În urmă cu 10 ani, Mircea Badea urla ca o maimuţă opărită dimineaţa la prânz şi seara împotriva „practicilor abjecte” ale regimului PSD. Erau „gangsteri, hoţi, nenorociţi” – un acolit al mafiei patronate de Bombonel îi furasera omului fabrica de chibrituri, iar justiţia controlată în totalitate îi râdea în nas, în faţă-spate, în documente. Deci, frăţioare, deci prietene… asta-i ocupa tot timpul. Aşa ceva… Tot pe-atunci, Fotomodela avea vreo 40 de kile în plus. „Vaci dizgraţioase care-şi plimbă şuncile cu mândrie, provocând repulsie şi vomă”. Deci, prietene… De locuit, locuia tot cu părinţii, iar posterele de pe pereţii erau la fel de albite. De Osho nu se auzise, iar Michelle era doar una – aia din One fine day.

    În urmă cu 10 ani, Victor Ponta era un procuror, proaspăt Şef al Corpului de Control al Cabinetului Adrian Năstase. Procurorul Ciprian Panait nu mai era deloc. – Deci, vă rog să-mi transmiteţi de unde pot face rost de un doctorat. – Desigur, Victoraş, se poate, pentru tine…

    În urmă cu 10 ani, ne rugam ca Belodedici să mai joace un an. Alex Piţurcă avea timp, Zidane îţi năştea piciorul stâng dintr-un voleu, adevăratul Ronaldo revenea, după 9 luni, pentru o cotă de 60 – Brazilia, campioană mondială în combinaţie cu Ronaldo, golgheter. Ultima calificată din America de Sud devenea pentacampeoană.

    În urmă cu 10 ani, dolarul era 34 dă mii. Salariul mediu brut era de 11 milioane. Un apartament de 3 camere în blocuri de după `80 pe la Sudului, Militari, Titan era vreo 20-22 de mii. La fântâni era 30-35. În oraşele medii nu depăşea 15 mii, în centrel civice. Un teren de 30.000 mp în Pipera – zona Porsche, nu sărea de 30 de para`/mp, iar o vilă în Aviatorilor se tranzacţiona chiar şi pe la 200-250 k. În Cotroceni, pe Lister, se dădea cu 120 de mii o casă, cu 60 de mii un apartament de 5 camere, 160 mp. Salariul mediu la Steaua era de 40.000. Includea şi genunchii zdrobiţi în caz de refuz prelungire.

    În urmă cu 10 ani, o Dacia cu servo, AC şi ABS, cu garnituri prin care să nu e uzi la prima ploaie, era ceva de domeniul fantasticului. La fel de imposibil de crezut ca posibilitatea integrării în UE. Absolut că guru2 Bivolaru (frate şi frate) erau săgeţile regimului şi-şi aşteaptă de prea mult timp timpul . E şi păcat să stea omu` ăla prin Suedia atâta timp. Şi ce drac să vadă acolo?! A căsăpit-o Cliţă pe aia, aşa cum l-a căsăpit pe Ursu, după ce acum 10 ani îi dădea foc la picioare lui Ogică, care penetrase cu acte viitoarea Curte Constituţională. Trei fără trei sferturi veghea şi-atunci. Ca o vulpe geamănă-n portbagaj.

    În urmă cu 10 ani, dintr-un voiaj de 6 luni îţi luai un apartament de 2 camere. Dintr-un an de muncă necalificată prin cele străinătăţi reuşeai acelaşi lucru. Era atunci când erau de trei (3) ori mai puţine maşini decât azi. Când nu aveam atâţia turişti bulgari kamikaze. Când ţi-era scârbă să intri în vreun cinematograf. Când auzeam de mall doar la Familia Bundy.

    În urmă cu 10 ani, FC Naţional exista şi pierdea titlul în ultima etapa, în faţa lui Dinamo, printr-un meci la Craiova. Antrenorul bancarilor, Olăroiu, avea 33 de ani şi-şi plătise funcţia cu bani de acasă. Iphone 5 era Nokia 6610, cu 15 milioane de unităţi vândute.

    În urmă cu 10 ani, 5 milioane de români nu aveau cont facebook. Zuckerberg era un ovreiaş acneic şi ciudat, care lua bătaie zilnic de la băieţii răi. El încă nu fusese pus front şi noi încă mai vorbeam în termeni de apel interurbran şi „termină mai repede, că iar vine factura nuş cât”. Numărul utilizatorilor de Internet nu era de 2.000 de milioane, ci doar de 250. Dialog – făcea totul posibil.

    În urmă cu 10 ani nu se lua niciun credit cu buletinul. Nici cu vreo carte de identitate. Nu erau blocuri de nefamilişti care să arate ca NASA. Atunci se stătea la coadă la vize, şi nu doar la alea americăneşti. Erau încă la modă muiepulăcoaiepizdăfăbăcombinaţe, şi mai ales erau la modă prin filmele alea româneşti meseriaşe cu blocuri vechi şi futeală în bucătării, cu dihotomia Merţan-1310 redată până la maxim. Ecranele de pc sufereau de obezitate morbidă, iar Cristoiu era gogoşar umplut, nu ardei iute.

    În urmă cu 10 ani, PNL suferea atacurile lui Ciripoi. Azi îi suferă doar prezenţa – mândră şi bucuroasă. Presa era dependentă de publicitatea guvernamentală iar gesturile de opoziţie erau tratate cu lichidarea fizică. Dacă vroiai să afli ceva apostai un dicţionar, o enciclopedie, o bibliotecă, nu enter-u`. Şi mai găseai şi locuri de parcare.

    În urmă cu 10 ani, se aştepa un imperiu pe următorii 20 de ani… Cu cel puţin 70%. Ţara era locul de joacă al unora. Protv se uşura de 60 de milioane datorate la buget, Rompetrolul era salvată de Patriciu, iar PNŢCD era parcă mai puţin ridicol decît este azi, cu limbricul Pavelescu pe locul lui Iuliu Maniu. Rapidul lua campionatul la 6 puncte peste Steaua (10 la finele turului), iar noi dormeam liniştiţi – mulţi vegheau pe-atunci.

    În urmă cu 10 ani se întâmplau atât de multe încît am putea sta până mâine tahina să ne aducem aminte de toate.
    În urmă cu 10 ani, pe 4 mai 2002, Steaua învingea pe Rapid cu 2-1 (1-0), într-un meci disputat pe Ghencea. Brucan ne spunea povestiri despre trecut, Aghaton privatiza Neptunul la televizor iar Petrişor era singurul bucătar vedetă. Doamna Teo era în plină campanie de manelizare a ţării. OTV era mai salubru decât Antena 3, iar puşcăriaşii săltaţi în direct puţin mai oneşti decât afro-americanii lui Felix.

    În urmă cu aproape 10 ani (fără o lună), pe 27 octombrie 2002, Steaua învingea pe Rapid cu 2-1 (1-0), într-un meci disputat pe Ghencea, în prima ligă. Armata se retrăgea, Nuţu acoperea golul creat, iar „vărul cunoscutului impresar” intra în scenă. Dintr-un anumit unghi, ţara era mult mai modernă şi avansată decât este azi – existau spaţii verzi, urbansmul nu suferise voma aprobării sutelor de mii de proiecte ticăloase şi anarhice, trotuarele nu erau înjumătăţite, iar periferiile se puteau dezvolta raţional, la nivel de infrastructură.

    În urmă cu 10 ani, aveam încă resurse neînstrăinate şi unităţi de producţie în domeniile strategice. Nu era ProCinema, dar serialele erau aceleaşi, încă se mai folosea VHS, iar o piatră era o metodă mai bună şi mai eficientă decât un submit. Calculatoarele erau folosite pentru lucruri fireşti: porno şi Fifa, nu pentru a-ţi trăi viaţa prin ele.

    În urmă cu 10 ani, nu existau aroganţe, ci fiţe, iar acestea erau McMoni`s, nu Collage, şi 3-4 bucăţi cu adresă plasă ţigănească, nu preferinţe vestimentare pentru bărbaţi în fustiţă.

    De acum 10 ani şi până azi, unele lucruri s-au schimbat, iar alte lucruri au rămas la fel.

    De acum 10 ani până azi, şi de azi până în următorii 10 ani, unele lucruri se vor schimba, iar alte lucruri vor rămâne la fel.

    http://www.fcsteaua.ro/index/section/articles/article/34168/

  7. Prostu' satului spune:

    D-le Vlaston, nu va mai citisem de multe luni si n-as fi comis-o nici acum (de fapt recunosc umil ca si acum am citit doar in diagonala – oricum toata lumea care va cunoaste stie dinainte pana la punct si virgula ce-o sa scrieti, nu?), dar prima propozitie mi s-a parut de un umor homeric. Sunt un om slab si n-am putut rezista tentatiei.
    Intr-adevar, nu va pricepeti la economie (ce subventii de 1 miliard de euro pe an primea Sidex inainte de privatizare??? Aaah, ca la Radio Erevan, nu erau subventii, ci erau pierderi, nu erau un miliard, ci un milion si si nu erau pe an, ci pe zi… incolo e perfect adevarat), dar faptul ca nu va pricepeti nu va impiedica deloc, ba chiar dimpotriva, sa scrieti cu mult aplomb zeci, daca nu chiar sute de articole pe astfel de teme.
    De ce va permit asta cei de la Contributors (in conditiile in care se potriveste exact ca nuca-n perete cu prima lor cerinta de publicare) nu stiu, dar oricum nu mai conteaza.

    Ce mai tura-vura, aveti stofa perfecta de politician. Asadar (d-le Truica), traiasca Miscarea, Capitanul… dar si destoinicii sai locotenenti ;-)

  8. umoristu spune:

    Pai statul = clasa politica = administrator prost, incompetent si pe deasupra si malefic.
    Ce administreaza prostsi fura de stinge statul/clasa politica? BUGETUL
    Toti contribuim la acle buget.
    Ia sa le luam jucaria…daca nicicum nu se poate cadea “la pace” cu statul = clasa politica…ce ar fi sa le taiem portia?
    BOICOT GENERAL A ORICAREI FORME DE IMPOZITARE/TAXARE etc din partea statului.
    In 3 luni ar crapa …



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Stefan Vlaston


Stefan Vlaston

Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educat... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)