Home » Fără categorie » Citesti:

Politica si educatia (II)

Stefan Vlaston ianuarie 24, 2013 Fără categorie
43 comentarii 1,736 Vizualizari

Dupa o prima evaluare a impactului politicii in educatie, aici, iata si solutiile, in conceptia mea, pentru   iesirea din criza in care se zbate astazi educatia si formarea profesionala.

Comparatiile intre educatie comunista si aceea de astazi, intre sistemele existente in diferite tari, pleaca de la o premisa gresita.

Un sistem educational nu este bun sau gresit in sine. Corecta este intrebarea: este sistemul de educatie si formare profesionala adecvat societatii in care este integrat,  contextului economic, social, conexiunilor cu restul lumii?

Sistemul educational comunist era, probabil, bun si adecvat acelei societati. Dar in momentul schimbarii modelului economic, social, politic, a tine educatia si formarea incremenite in aceleasi tipare anterioare anului 90,  cum s-a intamplat in Romania, a reprezentat o imensa eroare.

Mai mult. Educatia trebuie sa anticipeze contextul economic, social, de peste 15-20 de ani. Asa cum arata scoala azi, va arata societatea maine, se spune, nu fara temei.

Esecul educatiei si formarii profesionale

Sistemul scolar de azi este inadecvat realitatilor sociale, economice, fenomenelor de globalizare, multiplelor crize, pe care le traim si care se intrevad la orizont, nu contribuie la competitivitatea, atractivitatea si productivitatea economiei romanesti.

Daca in anii 90 reformam sistemul educational, acum aveam o piata a muncii competitiva, atractiva, romanii de „afara” trimiteau in tara zeci de miliarde de euro, nu 3-4 mld, din stransul capsunilor si munci casnice.

Alte tari, chiar foste comuniste, Slovenia, Polonia, Cehia, au reusit. Pentru ca decidentii lor au inteles ce inseamna un sistem adecvat societatilor respective.

Ce calitati se cer astazi si in viitorul previzibil membrilor societatii romanesti?

Creativitatea, initiativa, sa nu mai stea agatati de bugetul de stat, capacitatea de a lucra in echipa, competente de a invata tot timpul, intelegerea fenomenelor economice si sociale pe care le traversam, ce inseamna democratie si guvernanta participative, cetatenie activa, cum sa-si evalueze si aleaga conducatorii, ce inseamna economia de piata vs. economia centralizata, riscurile la care suntem supusi de multiplele crize nationale si mondiale, avantaje si dezavantajele unei asocieri cu alte state, de exmplu in UE si NATO.

Si  multe altele. Este deprimant sa vezi foarte multi cetateni, in special tineri, care refuza, pur si simplu, sa se aplece asupra acestor probleme. Se multumesc cu traiul de pe o zi pe alta, iar contributia scolii la aceasta atitudine este importanta.

Principalul esec: un nou curriculum

Jacques Delors a esentializat cei patru piloni ai educatiei: a invata sa stii, sa faci, sa fii, sa traim impreuna.

Educatie noastra din ultimii 22 de ani s-a rezumat la primul pilon, a invata sa stii. Si care omoara curiozitatea si creativitatea tinerilor.

Marele esec a fost upgradarea curriculara, astfel ca si in prezent, in mare masura, folosim curriculumul anterior anilor 90.

Un curriculum modern ar fi continut patru arii: teoretica-conceptuala, aplicativa, interdisciplinara, generatoare de invatare continua.

Un curriculum modern trebuie sa fie flexibil, adecvat contextului social-economic si pietei muncii, globalizarii pietelor, in primul rand al pietei muncii, susceptibil de a fi digitalizat, atractiv, construit pe discipline agregat, adecvat particularitatilor de varsta ale elevilor, generator de calitatile cerute astazi si maine unui membru al societatii.

Educatia este locul in care nimeni nu da socoteala de nimic

Niciun sistem nu functioneaza riguros fara mecanisme de masurare a performantei, a rezultatelor activitatii sale, salarizare in functie de aceste masuratori.

In educatie, interesul politicienilor a fost sa mentina o masa imensa de votanti inerti si usor de manipulat. In consecinta, nu adevarul rezultatelor activitatii lor era important, ci convingerea ca depind de cei care impart banii societatii si pe care trebuie sa-i voteze.

De aici fenomene precum  fabricile de diplome,  bacalaureatul si alte examene fraudate, cu consecinte devastatoare in planul eficientei sistemelor de educatie si formare, al educatiei tinerilor. Si pe care doar piata muncii, reglator de ultima instanta, reuseste sa le domoleasca.

Desfiintarea scolii profesionale in 2003, in plina schimbare a paradigmei economice, in loc de adaptarea ei la nevoile economiei, a condus la o conspiratie impotriva economiei si societatii: totii elevii, fie ca au fie ca nu au resursele potrivite, au fost impinsi printr-un bacalaureat fraudat spre fabricile de diplome universitare, servind doar interesele proprietarilor si conducatorilor de astfel de fabrici, de stat sau private.

Progresul scolar, masurat cu aplicatii informatice, ca diferenta intre competentele elevilor (studentilor) la sfarsit si inceput de an scolar, fara interventia profesorilor, directorilor, ar inlocui evaluarea de terta parte, ar reprezenta un temei relevant pentru salarizare, avansarea in cariera, evaluarea managementului unitatilor si sistemelor educationale. Este relativ usor de pus in opera, cu itemi de evaluare din bazine de itemi standardizati la nivel national.

Salarizarea strict in functie de performanta si rezultatele muncii este singura cale de a readuce in mentalul colectiv cultul muncii si al lucrului bine facut. Comparatia cu alte tari nu este relevanta, daca acele societati n-au trecut prin 45 de ani de comunism si 23 de post comunism, cum s-a intamplat in Romania.

Legea Educatiei Nationale, un pas decisiv in upgradarea sistemului

Rezultata din studiile de doi ani ale Comisiei Miclea si de activitatea ministrului Funeriu, Legea Educatiei Nationale (LEN) reprezenta o buna premisa pentru reformarea, cu forta daca este nevoie, a unor sisteme oricum inertiale si conservative. Dar care nu mai raspund nevoilor societatii actuale.

A reprezentat un important pas inainte, comparativ cu sanatatea, de exemplu. Lipseau cateva lucruri (mecanisme de evaluare cinstite si corecte, salarizarea in conformitate cu rezultatele muncii, termene pentru upgradarea curriculara, conditii pentru accederea in functii de conducere universitare si alte cateva).

In schimb, aducea cercetarea si invatamantul superior la standarde europene si americane, punea ordine in avansarea in cariera universitara, impunea respectarea varstei de pensionare, reintroducea scoala profesionala si multe, multe alte lucruri bune si foarte bune.

Din pacate, actualul regim a trecut la restauratie in educatie, inversand fara mila si intelegere principalele prevederi ale LEN. A intors educatie la parametrii de ruptura cu realitatea economica si piata muncii interna si europeana. A condus la scandaluri repetate si bulversante, astfel incat actorii sistemului nu mai stiu ce sa faca si sa inteleaga.

Descentralizare si subsidiaritate

Desi prevazute in LEN, au fost stopate de restauratia din educatie. Directori si inspectori politruci, din clientela politica, care sa raspunda comenzilor si intereselor politicienilor, cel mai adesea in contradictie cu interesele societatii. Din pacate.

Multi argumenteaza ca nu exista garantii ca descentralizarea ar duce la diminuarea coruptiei, la un management mai bun si mai performant. Ca solutia optima este reprezentata de un stat „intelept”, necorupt, bineintentionat, care sa dirijeze sistemele de la centru. Un fel de „dictatura democratica” (!) luminata si progresista, mascata sub majoritati parlamentare impresionante.

Poate ca in alte societati, cu sute de ani de istorie democratica, este posibil asa ceva, datorita unei democratii si guvernante participative in care cetatenii sunt consultati si ascultati foarte des. In care cetatenii insisi au invatat sa-si impuna interesele in fata clasei conducatoare.

Nu este si cazul nostru. In actualul stadiu de dezvoltare a societatii romanesti, democratia trebuie invatata de la firul ierbii, in comunitatilor locale. Sa-si decida soarta si scoala pe care o merita, pe care si-o doresc si in care investesc. Pentru a scapa de sindromul tatucului si al tapului ispasitor. Sa treaca prin purgatoriu, daca altfel nu se poate.

Pana atunci, „centralismul democratic” prezent si astazi, cand opozitia aproape ca nu exista, are efectele pe care le-a avut de 22 de ani: suntem aproape de prapastia economica in care s-a prabusit si Grecia. E suficient ca FMI sa-si ia umbrela acasa si costurile imprumuturilor, fara de care nu putem supravietui, sa devina intolerabil de scumpe. Ceeace, probabil, se va si intampla.

Au aparut multe articole in ultimul timp, avand drept subiect de analiza educatia. Sper ca si acesta sa deschida discutii si comentarii care sa contribuie la limpezirea ideilor.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "43 comments" on this Article:

  1. Stefan spune:

    Pana nu am iesit “afara”, nu am inteles cum se pot stabili reguli cu foarte putin efort. Cred ca doar cineva din exteriorul sistemului si care a inteles cum merge un sistem, poate veni sa repare/re-puna in functiune (personal consider ca Funeriu a incercat cel mai bine o impunere de reguli clare de promovare a calitatii). Nu te poti apuca sa repari motorul unei masini stricate daca nu ai vazut exact cum functioneaza motorul nestricat, si nu intelegi care este rolul fiecarei piese din motor. Risti sa arunci sau sa adaugi piese inutile si motorul sa gafaie mereu.

    Citeam ieri ca a fost o greva a invatatorilor in Paris. Nu, nu pentru salarii sau schimbarea curriculei, ci pentru chestiuni de “mare finete”. Sa se stabileasca exact cine si din ce bani va sta sa supravegheze copii intre 15:45 si 16:30. M-am gandit ca la un mare ceas care merge foarte bine si, datorita unei mici schimbari (se va invata si miercurea, zi scurta), ceva va produce o mica frecare ce trebuie rezolvata inainte de inceperea anului scolar viitor.

    Nu, nu spun ca scoala franceza este foarte buna. Cu 50% dintre studentii la Politehnica straini, poate ca nu stiu suficient de bine sa motiveze populatia nativ franceza. Dar Politehnica merge mai departe, selectand si invatand pe cei mai buni la nivelul actual, chiar daca jumatate din ei sunt straini. Acelasi lucru se intampla si in Universitatile din Marea Britanie care aduna “spuma” din toate tarile. Nu s-a facut inca rabat de la calitate in favoarea studentilor nationali.

    Stabilirea unor standarde si reguli clare ar face lucrurile mult mai suportabile. Cand profesorii vor sti ca daca nu au activitate stiintifica si de cercetare validata de comunitatea internationala, nu vor putea accede la un titlu superior sau chiar isi vor pierde actualul post, se vor mobiliza. Cand regulile vor fi clare: clasa 0 sau clasa 1, fara discutii si reveniri, parintii vor sti exact ce au de facut. Cand examenele de Capacitate si Bacalaureat vor avea standarde minime stiute cu cel putin 4 ani inainte, elevii si profesorii vor sti ce au de facut.

    Lipsa regulilor si revenirea constanta asupra lor este foarte toxica. Chiar si intr-o familie, stabilirea unor reguli clare face viata foarte suportabila.
    Nimeni nu poate anticipa ce va fi in societatea romaneasca peste 20 de ani asa cum nimeni nu putea anticipa ca sloganul “ai carte, ai parte” va deveni desuet. Dar baza, regulile, trebuie sa existe dintotdeauna. Dupa ce se vor stabili regulile (trunchiul si ramurile) ele vor trebui umplute cu programe adecvate (frunzele). Frunzele mai cad si cresc altele, dar copacul are nevoie de un trunchi viguros pentru a rezista in timp. Pentru ca fructele sa fie de cea mai buna calitate, copacul in sine trebuie sa fie sanatos si ingrijit, precum si solul sa fie trainic si nemiscator/neschimbator.

    Cum bine spuneati, reguli. Reguli, reguli, reguli. Clare, bine definite, respectate cel putin 20 de ani de acum incolo. Oare cum or fi rezistat Cambridge-ul si Oxfordul la schimbarile mari ale societatilor in aceasta mie de ani? Prin reguli clare si de bun simt.

  2. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Domnule Vlaston,

    As vrea sa fiu printre primii care va felicita pentru acest articol unde va prezentati argumentat punctul dvs. de vedere cu privire la solutiile de reforma a sistemului de educatie. Este intr-adevar absolut necesar ca problema reformei din educatie sa fie tinuta activa in dezbaterea publica printr-un discurs adecvat nevoilor actuale.

    Fireste, nu sunt de acord cu tot ceea ce spuneti: am o viziune diferita in ceea ce priveste unele aspecte pe care le subliniati in acest articol si multe de completat cu privire la fiecare problematica in parte.

    Nu pot insa sa nu recunosc buna credinta fata de dezvoltarea educatiei romanesti pe care o transmite acest text si de aceea va felicit.

    Timpul pe care-l am la dispozitie nu-mi permite comentarii substantiale in acest moment. Voi urmari insa cu multa atentie ceea ce se scrie cu privire la acest subiect.

    • Totusi, ar fi util sa argumentam si contraargumentam, pe aspectele in care suntem in dezacord. Ar insemna un plus in limpezirea ideilor.

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Si eu consider util, din pacate insa am obligatii profesionale care sunt prioritare in urmatoarele doua saptamani.

    • Jane Skimmer spune:

      Draga Adriana,

      Ca sa intelegi ce se intampla in educatia romaneasca ar trebui ca tu sa predai 3 ani la tara, la copii saraci, cu familii dezbinate, cum am facut eu in anii 80, inainte sa emigrez. Apoi sa absolvi si o facultate ultracorupta si sa si lucrezi un pic in universitar, ca sa vezi si acolo cum merg lucrurile. Si acuma e mult mai rau, nu mai au nici o limita.

      Asa ca nu mai vorbi tampenii, habar nu ai de educatie.

  3. cristi spune:

    “…Daca in anii 90 reformam sistemul educational, acum aveam o piata a muncii competitiva, atractiva, romanii de „afara” trimiteau in tara zeci de miliarde de euro, nu 3-4 mld…”. Daca in anii ’90 reformam sistemul acuma nu mai era nevoie sa trimita nimeni in tara bani, nu era nevoie sa paraseasca cetatenii tara. Sistemul educational este doar o mica particica din mizeria romaneasca.

    • Nu neaparat. In istorie sunt multe exemple (italieni, sarbi, turci) de cetateni obligati de crize economice sa munceasca pe alte meleaguri.

      • cristi spune:

        Corect, dar la noi problema nu este criza economica ci statul roman. Asa a fost inca din anii ’90 nu din 2008. Legatura intre plecarea cetatenilor din tara si statul roman este clara. Foarte multi pleaca nu din motive financiare ci datorita statului.

  4. Ciprian spune:

    Ce inseamna reforma cu forta (amintitain legatura cu Funeriu si lupta seculara de doi ani a comisiei Miclea)? Ce intelegeti, cam in acelasi context, prin purgatoriu, referitor la comunitatile locale?

    • Adica fiecare comunitate sa aiba soarta pe care si-o construieste, buna sau proasta, sa nu astepte sa-i faca altcineva soarta, de sus…

      reforma cu forta? Principiul obtinerii de foloase maxime cu eforturi minime, aplicat de furnizorii de servicii, trebuie contracarat de interesele beneficiarilor, cel mai bine aparate de ei insisi. Nu de statul intermediar financiar, prost administrator si furacios pe deasupra.

      • Ciprian spune:

        Totusi, cand se foloseste termenul de forta cu referire reforme, la actiuni in plan social, te gandesti la lipsa acordului sau intelegerii cetatenilor sau a transparentei, si cat mai e pana la coruptie sau pana la pseudodemocratie sau dictatura, pana la urma ceva in genul “toate-s vechi si noua toate”. Poate nu are legatura cu subiectul, dar parerea mea ca nu ar trebui folosit cuvantul forta in acest context.
        Ce mi-a atras atentia la folosirea termenului purgatoriu este ca parea ca o sentinta venita de nu stiu exact de la cine, catre “noi” cei etichetati retrograzi si inertiali.
        Scuze ca ma refer numai la generalitati, dar am impresia ati definit prin acesti termeni un fel de “cadru” de discutie si actiune foarte posibil inacceptabil.

        • Reformele nu pot fi facute cu `consens”, cand furnizorii vor una, iar beneficiari alta. Platitorii de servicii, beneficiarii, isi pot impune cerintele de calitate, cu ‘forta”, adica, cui nu-i convine pleaca, isi schimba meseria.

          • Ciprian spune:

            Deci, se fac scoli private in invatamantul preuniversitar. Dar nu va fi la fel ca in invatamantul superior privat? (de fapt eu nu prea fac diferenta intre invatamantul superior privat si cel de stat, dar am vrut ca sa nu se inteleaga altceva).
            Ca sa fiu mai filozofic, cand banii devin scopul principal al oricarui individ, la orice nivel, mi se pare evident ca orice devine de cumparat, inclusiv diplomele de orice fel si nivel.
            Da, o sa spuneti povestea cu bac-ul lui Funeriu (dar eu zic ca atunci cand vrei sa rezolvi ceva – problemele invatamantului, – incepi cu cauza, daca vrei sa faci ceva cu adevarat, nu cu efectele), dar daca invatamantul liceal devine privat…
            Si inca o observatie in legatura cu “forta”. Pentru mine rezulta din text ca masurile de reforma in forta sunt aplicate atat “furnizorilor’, cat si ‘beneficiarilor”, intr-un context social – “purgatoriu”. Nu suna prea bine. Cum era chestia aceea a lui Lazaroiu: ” o sa vina o criza, de n-o sa stim ce ne-a lovit?”. Ramane de vazut.

      • Gabi M. spune:

        @Domnule Vlaston
        “Adica fiecare comunitate sa aiba soarta pe care si-o construieste, buna sau proasta, sa nu astepte sa-i faca altcineva soarta, de sus…”
        Daca e sa ne bazam pe comunitatile din Romania, o sa fie mai rau ca acuma. Nu va suparati, dar vedeti ce investitii publice s-au facut in mediul rural, un dezastru total. Nu cred ca natiunea romana(daca mai exista) este pregatita pentru o descentralizare de acest fel.
        Cred ca o solutie mai buna pentru invatamantul romanesc o reprezinta scolile private. S-ar intampla exact ca in sistemul sanitar: pacientii nemultumiti de ceea ce ofera statul se duc la spitalele private.

        • Pai nimeni nu impiedica comunitatile sa-si faca scoli private. Trebuie sa invete sa-si decida soarta, alta solutie nu vad. Chiar daca la inceput le ba fi mai greu, vor fi si sincope. Dar asa este in toata lumea civilizata. de unde sa stie ministrul interesele unui colt de tara?

          • Paul spune:

            Sunt de acord ca o descentralizare reala va scurta “tranzitia”.

            Problema este tocmai politicul. Mai evident la PSD, dar nu trebuie neglijat cel de la PDL (mai ales in ultimul an de mandat a d. Funeriu). Doua exemple care cred ca sunt la baza descentralizarii:

            1. “banii urmeaza elevul”. Principiul nu a fost aplicat la PDL si amanat de PDS. De asemenea PDL s-a gandit sa “lege copii de glie”, contrazicand principiul iar PDS s-a gandit ca ar fi bine sa ii lase totusi pe copii sa aleaga scoala la care vor sa mearga.

            2. Alegerea directorilor de catre CA ale scolilor. Nu s-a realizat la toate scolile. Nici PDL si nici PSD nu par sa aiba de gand sa faca vreun pas in acest sens.

            In concluzie avem o lege buna dar nimeni nu vrea sa o aplice in partile ei esentiale.

          • Gabi M. spune:

            Scolile private apar unde sunt bani. Nu isi face nimeni scoala privata intr-o zona saraca.
            “de unde sa stie ministrul interesele unui colt de tara?”
            Ministrul poate sa faca o strategie pentru zonele sarace. Ce propun eu este ca Ministerul sa mentina controlul total asupra invatamantului din astfel de zone. Nu sunt de acord cu descentralizarea in acest caz. O comuna saraca se va scalda si mai tare in saracie. E nevoie de o mana de fier.

          • Andrei George spune:

            Școli private, de ce ? Domnule profesor, deși lucrez într-o astfel de instituție de învățământ superior nu văd absolut nici un fel de motiv pentru a încuraja financiar școlile private- atunci când tu- stat român , ai în zonă școli de stat pe care le lași în mizerie. Cu 10.000 de lei/anual cât cere o școală privată- e cam suficient să-și cumpere și cristale Swarowski să și le pună pe ușă, n-are nevoie de banii de la stat. A, dacă eu aș fi onor Inspectoratul- și chiar aș vrea să-mi justific banii pe care-i iau- aș face o analiză cu ce e mai bună școala privată decât școlile din jur- și aș băga banii în școlile de stat- să le aduc măcar la un nivel apropiat. Evident că statul nu va arunca niciodată bani pe tot felul de experimente gen școli Lauder- dar poate aduce școlile din regiune la un nivel de competență care să facă părintele- chiar și cel cu banii luați din fântână și care moare de fițe- dacă merită să dea 10.000 lei/an pentru că copilul lui face echitație și golf- sau merită să nu dea nici un ban ca să învețe.
            Aici e și alt aspecct interesant- dorința cadrelor didactice de a-și transforma școala într-o școală perormantă, care să atragă câți mai mulți copii. Dorință care, la ora actuală- pentru 99.9% din școlile patriei este egală cu 0. Dacă elevul poate fuma, bea, face sex, să-și manifeste violența- etc. în școală, de ce să ne mai omorâm noi ? Idem inspectoratul școlar. N-am nici cea mai vagă idee unde e liceul D.Gusti dar după scandalul de azi inspectoratul ar trebui să le dea singura avertizare- și un minus de 20% pe 3 luni pentru toți profesorii care ar fi putut avea o vagă legătură cu scandalul- de la diriginte și până la cel care era la poartă- iar la al doilea eveniment, ne scuzați dar liceul se închide, pe bune, ha,ha,ha iar profesorii nu vor mai putea lucra never ever în învățământ- nemaispunând că vor fi concediați. . Numai așa vom scăpa de incidente, drogați și sex într-o școală.

        • Ciprian spune:

          Apropo de descentralizare, inclusiv in invatamant, nu pot sa nu ma gandesc la minoritatea maghiara, la judetele Harghita si Covasna (ma refer la drepturile romanilor de acolo, in conditiile descentralizarii). Altfel, cultura specifica minoritatii maghiare poate veni cu solutii chiar exemplare.
          Si inca o parere proprie despre descentralizare (si poate chiar despre “purgatoriu”): este inevitabila. Dar cum ,cand, cine, cui etc. , ramane de vazut.

        • ardei spune:

          Mai lasati povestea asta cu spitalele private.

          In primul rind spitalele private aleg sa trateze doar afectiunile usoare. In al doilea rind nu exista spitale private independente. Marea golaneala e urmatoarea: medicul X, e angajat dimineata la stat. Cind vine pacientul la el, X ii spune ca nu are cum sa-i faca nu stiu ce analize, pentru ca lipseste ceva, dar, daca vrea, i le poate face dupa-amiaza la spitalul privat de vizavi. Vine pacientul dupa-amiaza, plateste o parte din analize, dar X face analizele folosind aparatura spitalului de stat la care lucreaza (si care nu avea nimic).

          In nici un caz nu pot fi date exemplu spitalele private drept un sistem functional.

        • precaut spune:

          @gaby M. Cred ca ar trebui sa comparati scolile din Cluj cu cele din Constanta (orase cam egale ca marime) si veti vedea ca v-ati exprimat in NECUNOSTINTA de cauza. Idem Aiud/Huedin cu Alexandria.

      • Paul spune:

        Eu nu vad nimic fortat in descentralizare. Din contra.

        Forta inseamna cand vine inspectorul si iti spune ca nu predai bine in conditiile in care iti dai seama ca, copii inteleg. Forta este cand ISJ-ul iti spune la ce scoala este obligat sa iti dai copilul. Forta inseamna cand ISJ-ul hotaraste cine este directorul unei scoli. Forta se aplica cand un profesor nu il intereseaza daca elevii inteleg sau nu, caci oricum isi primeste salariul. Forta se aplica cand mergi sa reclami un profesor directorului iar acesta spune ca nu are ce face pentru ca respectivul profesor este titular pe post. Forta se aplica cand nu poti sa iti duci copilul la o scoala la alta pentru ca la scoala respectiva ai fost “arondat”. Forta se aplica cand ministerul nu isi respecta propria lege si intr-o clasa sunt mai mult de 25 de elevi.

        PS: Stie cineva cum se poate legal ca o lege organica poate fi modificata din ordonanta de urgenta? Doua exemple din ambele guvernari:
        – banii urmeaza elevul la stat si la privat (articolul nu s-a aplicat nici de PDL si nici de PSD).
        – numarul maxim de elevi dintr-o clasa mai mic de 25 de elevi ( articolul a fost modificat printr-o ordonanta de urgenta atat de PDL cand si de PSD).

        • Andrei George spune:

          Dragă Paul,

          Cred că n-ai citit ce spunea dl. profesor despre descentralizare. Când ești arondat la școala 2345 exact atunci este momentul să arăți forza comunității locale care să facă dintr-o școală de cârnat una foarte performantă. SUccese !. Dacă reușiți ceva cred că o să se facă și un film cum părintele onest și bine pregătit face să plângă și să se îndrepte niște profesori ticăloși.

          • Paul spune:

            Principiul “banul urmeaza elevul” a fost introdus pentru a forta scolile sa ofere performanta. Banii merg acolo unde este performanta. Ascultati comentariile d. Funeriu din perioada 2008-2009! Cum pot ajunge banii la scolile care ofera performanta daca elevii nu pot alege ce scoala vor?

            Cum poate un parinte sa “convinga” scoala sa isi imbunateasca performantele daca nu are posibilitatea sa isi duca copilul la alta scoala? Ce sa le faca? Sa ii gadile in talpa?

            Arondarea strazilor catre anumite scoli inseamna monopol. Eu am voie sa imi dau copilul numai la scoala X. Este ca si cum ai avea voie sa cumperi paine numai de la magazinul din colt, pe piata singurul operator de telefonie ar fi Romtelecom si singurul distribuitor prin cablu ar fi RCS.

            Monopolul nu a functionat si nu va functiona niciodata, pentru ca nu ai posibilitatea sa alegi.

            Altii incearca sa scape de sistemul acesta de jumatate de secol si nu reusesc:
            http://www.youtube.com/watch?v=bxeP-krUrdU

            Singurele consecinte sigure vor fi: spagi mai mari la nivelul ISJ-urilor si cresterea preturilor apartamentelor de pe strazile care au scoli bune in preajma.

            PS: “Parintii stiu cel mai bine ceea ce este bun pentru copii lor” spunea d. Funeriu in anii 2008-2009.

          • Paul spune:

            “Dacă reușiți ceva cred că o să se facă și un film cum părintele onest și bine pregătit face să plângă și să se îndrepte niște profesori ticăloși.”

            Asta suna cam a “omul nou”. Si comunistii au incercat ceva de genul acesta si au esuat lamentabil.

            Profesorul ticalos se va schimba numai daca va sti ca salariul lui depinde de faptul ca parintele este multumit de educatia care este oferita copilului. Daca nu poti sa iti duci copilul la alta scoala, de ce sa se schimbe? Are clienti indiferent de cum preda! (stiu un exemplu concret in acest sens)

            Singura modalitate de a scapa sistemul de invatamant de un profesor ticalos este prin concediere. Menirea unui sistem de educatie nu este sa ofere protectie sociala unor profesori care nu au ce cauta la catedra!

            • Mihail spune:

              Din pacate, majoritatea parintilor sunt multumiti doar daca profesorii “ticalosi” dau note mari copiilor: faptul ca elevii au invatat sau nu ceva ii intereseaza prea putin. Elevii vor doar note mari, nu conteaza cum: copiat, tocit doar cand vor fi ascultati, alte metode “neconventionale” pt influentarea profesorilor etc. Iar unii profesori, mai “draguti”, vor da aceste note mari pt a ajuta copiii. Si acest lucru va continua atat timp cat media din generala va conta la admiterea la liceu.

  5. centralistul democrat spune:

    ciudata alaturare pentru Romania: “Politica si educatia”. Apa si focul

  6. Pinno spune:

    Eu cunosc mai bine invatamintul superior si voi da un exemplu.
    Acum vreo doi sau trei ani la o Conferinta internationala in program era o lucrare a unui profesor de la o universitate din Turcia. Ma miram peste poate ca numele respectivului era cam germanic. L-am vazut cind a prezentat (tipic neamt) si l-am intrebat…. DA era profesor (NU visting) la universitatea din Turcia si NU, NU avea mai mult de 50 de ani!
    La noi am auzit ca Beligan nu poate preda la Teatru ca vezi doamne nu are vreun doctorat …..(eventual plagiat ca VP)!

  7. Andrei George spune:

    Stimate domnule Profesor,

    Văd că primul meu comentariu a dispărut în neant. O să încerc să-l rezum, fără părțile care probabil că v-au deranjat- așa că l-ați șters:

    1. LEN e proastă. Orice lege de 300 de pagini și actele anexe care stabilesc- de exemplu- baremul de cheltuieli pentru un elev de la preuniversitar la 2840 de lei/an sunt proaste. O lege bună ar fi avut 30 de pagini care ar fi conținut esențialul.
    2. Cuvintele mari nu ascund golul din conținut. Învățământul dinainte de 1990- fără partea politică- era perfect- în comparație cu cel de azi. Era meritocratic- având cel puțin 3 examene de selecție- și era orientat spre performare- în ultimii ani de facultate cel puțin în Politehnică se lucra doar pe proiecte.
    3. Am serioase dubii că o mediocritate patentă cum e dl.Miclea- ar fi în stare să elaboreze orice în afară de patetismul transpirației când scotea din buzunar păpușa de cârpă a lui fiică-sa. Mafia David-Miclea-care a pus stăpânire pe psihologia românească făcând din lumea psihologilor un sistem la fel de închis și de ineficient ca cel al avocaților- va da socoteală- cât mai repede.
    4. Descentralizarea e aiurea. Nu poți lăsa la mâna unei comunități locale analfabetă funcțional, care nu vede decât viitorul mesei de mâine- soarta unor copii. Care vor fi terminați exact de ideile pe plan local- dintre care universală în România este ”ce-ți trebuie ție școală ? Dar cu vacile cine se duce ? ”
    PS:Sper că acest comentariu nu va mai dispărea în noapte și negură.

  8. Preda Paul spune:

    Semnalez apariția:
    “STUDIU Societatea Academică din România prezintă şase metode de îmbunătăţire a sistemului de învăţământ
    24 ianuarie 2013, 16:35″
    http://adevarul.ro/educatie/scoala/studiu-societatea-academica-romania-prezinta-sasemetode-imbunatatire-sistemului-invatamant-1_51014096aa73e8e04b3b6f18/index.html

    • Paul spune:

      “Realizarea benchmarking-ului înseamnă elaborarea unui profil al fiecărei şcoli evaluate care să conţină date privind portofoliul şcolii, satisfacţia beneficiarilor şi profilul social al elevilor.”

      Articolul este un pas inainte dar cred ca sufera de aceeasi boala ca si celelalte tentative de a “reforma” educatia: cineva trebuie sa le spuna parintilor si elevilor ce este bine pentru ei. Suntem tratati ca niste oameni de mana a doua care nu sunt in stare sa se informeze si sa ia decizii singuri.

      V-ati intrebat vreodata cum de functioneaza atat de bine pe piata libera a pregatirilor? Si a functionat si inainte de ’89. Profesorii buni sunt cautati. Profesorii care au cerere, cer mai mult pe ora decat ceilalti. Profesorii din Bucuresti cer mai mult decat cei din Bacau pentru ca salariile sunt mai mari in Bucuresti. Se respectate toate regulile cererii si ale ofertei. Cred ca parintii pot apara destul de bine interesele copiilor lor daca sunt lasati sa o faca.

  9. Alina spune:

    Copil fiind in Romania, am crescut cu idea ca educatia este cea mai pretioasa investitie pe care o poti face in tine. Pentru mine, nimic nu era mai presus decat scoala. Totul pana cand, in timpul doctoratului, principiile mele au inceput sa se confrunte cu scrierile diferitor filosofi, precum Ivan Illich si critica lui acerba asupra ideii de sistem educational :) Si o buna prietena ce-mi canta intr-una “We don’t need no education” :)

    Asadar, la afirmatia “Un sistem educational nu este bun sau gresit in sine. Corecta este intrebarea: este sistemul de educatie si formare profesionala adecvat societatii in care este integrat, contextului economic, social, conexiunilor cu restul lumii?”, reactia mea este de a va intreba: Este necesar ca educatia sa fie un sistem adecvat societatii? Ce ne da certitudinea ca sistemul educational nu serveste la nimic altceva decat la promovarea sistemului institutional caruia ii este integrat? Ca nu este transformat in unealta de promovare a unui sistem, oricare ar fi el? Atat timp cat plecam de la ipoteza ca educatia ne antreneaza pentru a gandi liber, un “sistem” educational nu face nimic altceva decat sa limiteze aceasta gandire libera prin promovarea anumitor ‘valori’…

    • In prima parte a art. mi-am pus si eu aceeasi intrebare. Societatea nu se reduce la conducatorii ei si influentarea negativa a educatiei. Exista economie, piata muncii, globalizarea, crizele si multe altele care apartin contextului, nu cinducatorilor vremelnici.

  10. Jane Skimmer spune:

    Uite aici “educatie”:

    http://www.plagiate.ro/Ro/ro.first.htm

    Intrebare:

    daca asa de multi plagiaza, fenomen de masa in Romania, cine naiba le-a dat doctoratul, cine au fost profesorii “specialisti” din comisiile respective, ce rol mai are CNATDCU daca tot exista, cat au fost spagile in fiecare caz?

    Si inca ceva, fenomenul a fost de masa in anii ’90, cand nu era internetul, acolo sa vezi plagiate, mai ales la juristi, economisti si filologi, psihologi, sociologi, istorici etc. Dar si la stiintele exacte, judecand dupa experienta avuta in UVT.

    Dar fenomenul se intalneste si-n Canada, dar nu la scara asta….

  11. Preda Paul spune:

    Iată cum stau lucrurile în Ungaria:
    “Centralizarea sistemului de învăţământ din Ungaria: Profesorii se plâng de reducerea salariilor şi că e mai multă birocraţie”
    18 ian 2013
    http://www.zf.ro/business-international/centralizarea-sistemului-de-invatamant-din-ungaria-profesorii-se-plang-de-reducerea-salariilor-si-ca-e-mai-multa-birocratie-10484077

  12. Constantin1 spune:

    Am pe cineva in familie specialist in psihopedagogie si inevitabil am primit multe informatii despre subiectul educatie.
    Eu cu experienta varstei mi-am pus intrebarea cum pot fi cointeresati copii sa ,,invete,, daca exemplele falselor elite le arata o realitate atat de negativa fata de pregatirea scolara sau universitara?
    Nu mai amintesc plagiatele unor ministrii sau candidati la functia de ministru, nu mai amintesc faptul ca poti ajunge presedinte chiar daca esti un chiulau sau repetent si chiar ai tupeul sa faci din asta o virtute.
    Am inventariat pregatirea actualilor ministrii, chiar din CV-urile lor publice, numiti de USL, si m-am ingrozit.Au terminat primele facultati dupa zece ani de la terminarea liceului, au terminat facultati si nu au profesat o zi in domeniul in care s-au pregatit, au terminat prima faculatate la fara frecventa in timp ce erau angajati in meserii la care spaga era o obisnuinta.
    Dar la toti, evident toti, reusita a fost cauzata de ,,pila sau pilele,, pe care le-au avut.
    Analizati toti imbogatitii tranzitiei, din top 300 si o sa constatai ca aproape toti au studiile neterminate sau le-au terminat dupa ce au dobandit o anumita bunastare.
    Ma intorc la idee si as indrazni sa dau si o solutie, solutie aplicata in Romania prin anii 1900-1930 si anume trimiterea copiilor la studii in Germania, Franta sau Anglia si asta nu atat pentru dobandirea unor cunostinte cat mai ale sa ia contact cu civilizatiile de varf ale Europei si atunci ei altfel formati vor fi un exemplu de urmat si pentru viitorii copii ai Romaniei.Toata stima pentru incercarile d-voastra de-a schimba ceva in acesta tara si va transmit ca va urmaresc cu interes tot ce publicati!

  13. Patriche ionel spune:

    Foarte frumos ,abordata problema educatie in general si in special a tinerilor. E nevoie intradevar de alt curriculum ,care sa dea posibilitatea tinerilor in viitorii ani sa se poata adapta si integra intr-o socitate mereu in schimbare.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Stefan Vlaston


Stefan Vlaston

Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educat... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)