joi, martie 28, 2024

Premiul Nobel in Economie 2011: Speculatii plus nominalizarile noastre, romanesti

Se apropie momentul acordarii Premiului Nobel in Economie pe anul 2011. Ca de obicei, piata predictiilor cu privire la viitorul castigator este in fierbere. Fiecare are o parere si fiecare are argumente pentru a-si sustine parerea. Treptat, treptat cateva nume se detaseaza de pluton. Comitetul ce acorda premiile are insa o reputatie in a surprinde si prinde pe picior gresit pariorii. Asa ca numele flotate sunt mai mult o expresie a climatului de opinie intre cunoscatori si mai putin o expresie a inscrutabilei logici a Comitetului ce ia hotararea. Asta nu inseamna insa ca speculatia in jurul acestor autori si operei lor nu este lipsita de interes si -mai ales- ca nu are savoarea ei. Cei care, an de an, marcheaza data in calendar si asteapta cu infrigurare anuntul official, stiu despre ce e vorba…

Spuneam ca treptat, treptat cateva nume se detaseaza de pluton. Azi Thomson Reuters face publica o predictie interna bazata pe o metoda de previziune pe care au pus-o la punct expertii sai si care este centrata pe cuantificarea citarilor si referintelor facute in literatura de specialitate. Iata cum apare lista cu cele mai probabile nume, pornind de la aceasta metodologie (ordine alfabetica):

Douglas W. Diamond. Profesor la University of Chicago, Graduate School of Business. Pentru analiza intermedierii financiare si monitorizarii.

Jerry A. Hausman. Profesor la Massachusetts Institute of Technology. Pentru contributii la dezvoltarea econometriei.

Anne Krueger. Research Associate la National Bureau of Economic Research. Pentru identificarea si analiza fenomenului “rent-seeking” si implicatiilor sale.

Gordon Tullock. Profesor la George Mason University. Pentru identificarea si analiza fenomenului “rent-seeking” si studierea implicatiilor sale.

Halbert White Jr. Profesor la University of California, San Diego. Pentru contributii la dezvoltarea econometriei.

Dupa cum se vede mai sus, analistii Thomson Reuters sugereaza o varianta in care premiul va luat de un singur autor si doua variante in care premiul va fi impartit de doi autori. Altfel spus, am putea avea fie:

Douglas W. Diamond pentru analiza intermedierii financiare si monitorizarii.

Fie: Jerry A. Hausman si Halbert White, Jr. pentru contributii la dezvoltarea econometriei.

Fie: Anne Krueger si Gordon Tullock pentru identificarea si analiza fenomenului “rent-seeking” si studierea implicatiilor sale.

Nici un Bob Dylan deci printre numele flotate in acest domeniu…

Sigur, ca de obicei, speculatia continua si dupa aceasta faza a “idenitificarii” “finalistilor”. In fiecare an pariorii incearca sa identifice chei de interpretare a motivului ce va inclina balanta, privind lucrurile prin prisma problemelor economice care domina dezbaterea publica a momentului.

Va gandi anul acesta Comitetul in termenii crizei financiare? Atunci e Douglas W. Diamond. Sau va gandi in termeni de criza a statului birocratic, social, asistential? Atunci nu incape indoiala ca vorbim de Anne Krueger si Gordon Tullock! Sau poate ca de data asta Comitetul va evita tangentele la temele zilei si va gandi in termenii tehnici-metodologici? Si atunci vom vorbi desigur despre Jerry A. Hausman si Halbert White…

Iata teme de speculatie incitante care, ca in fiecare an, se vor risipi ca un fum odata cu surpriza anunatarii oficiale a numelui sau numelor castigatoare. Sa asteptam deci.

In ceea ce ma priveste, stiu prea putine ca sa imi pot permite o predictie. Daca nu am o predictie, am insa o dorinta. Este vorba de o profunda dorinta personala care trece dincolo de orice pretexte sau posturi intelectuale. Gordon Tullock este omul care, cu ani in urma, cand am ajuns la George Mason, m-a primit si imbratisat cu o simpatie inexplicabila mie sau celorlalti colegi obisnuiti cu abrazivitatea si ironia sa legendare, omul al carui vecin de birou am fost ani de zile si ale carui prelegeri si discursuri improvizate pe varii teme -de la irigatiile in Mesopotamia antica pana la economia pedepsei cu moartea- le-am auzit de nenumarate ori din cadrul usii biroului, si omul din a carui biblioteca personala, de acasa, am avut privilegiu sa-mi aleg tot ce am dorit, anul trecut, atunci cand coplesit de o boala necrutatoare, a trebuie sa se retraga si sa se mute pentru a fi aproape de familie.

Un premiu pentru Gordon Tullock ar fi insa mai mult decat un prilej de satisfactie personala pentru cineva ca mine sau ca sutele de admiratori ai sai. Ar fi un act reparatoriu. Gordon Tullock, este stiut, merita acest premiu de multa vreme. De ce nu l-a primit, este o poveste in sine, irelevanta azi….

Sa asteptam deci. Comitetul ce acorda premiile are o reputatie solida in a surprinde. Am convingerea ca nu va dezamagi nici anul acesta.

Cititorul insa nu va fi multumit doar cu cele de mai sus. El va dori sa stie care ar fi sugestiile cu privire la nominalizarile noastre, ale romanilor. Nominalizam sau nu? Si daca da, pe cine? Iata deci mai jos sugestiile mele.

La categoria “identificarea si analiza fenomenului ‘rent-seeking’ si studierea implicatiilor sale” un nume se desprinde fara contra-concurenti: D-l Varujan Vosganian.

Motivatia juriului: Realizarile mandatului domniei sale ca Ministru de Finante sunt chintesenta patologiilor identificate de Scoala Public Choice, fondata de Gordon Tullock. Daca cineva vrea sa vada Public Choice in natura, in stare pura, are acum ce sa vada. Nimeni in istorie nu a reusit sa concentreze, intr-un timp mai scurt, mai mult rent-seeking, logrolling, patologii birocratice, electoral-financiare si politicianiste ca dumnealui. Nimeni nu a reusit sa faca praf sistematic, ca la manualul de Public Choice, punct cu punct, un buget national cu atata eficienta ca d-l Vosganian. Vor trece generatii si generatii si mandatul d-lui va in ramane in manuale, studiat de nepotii si stranepotii nostri: Un studiu de caz paradigmatic aratand omenirii ce inseamna un caz Public Choice, ca la mama lui, in forma extrema, pura si nediluata de cea mai mica urma de responsabilitate. Pe scurt, un adevarat experiment Michellson-Morley, viu si ambulant, pentru teoria Public Choice si rent seeking. Se vor scrie studii voluminoase in incercarea de a intelege geniul din spatele acestei performate fara precedent. Iar la George Mason University, la Public Choice Center, bustul d-lui Vosganian (dimeniuni naturale) va mobila intrarea aia, din spate, dinspre parcare, in eternitate.

Trecem acum la categoria problemei “intermedierii financiare si monitorizarii”. Si aici, ca si la categoria anterioara, credem noi, lucrurile sunt lipsite de echivoc. Da, ati ghicit: D-l Sorin Ovidiu Vantu.

Motivatia juriului: Magazioner, magazioner dar daca nici asta nu se pricepe la “intermedieri financiare si monitorizari”, atunci nu stiu cine se pricepe. Cine are indoieli se poate adresa foarte bine d-lui Emil Hurezeanu pentru lamuriri. Dumnealui dealtfel, ii poate scrie foarte bine si scrisoarea de nominalizare d-lui Vantu pentru ca (a) ne-a demonstrat tuturor nu doar odata ca citit cartea aia a lui Taleb cu lebada neagra si deci se pricepe la economie si (b) nu credem ca in toate intalnirile in care punea la cale alaturi de patronul domniei sale mersul adevaratului BBC -sau ma rog, FoxNews- de Dambovita, nu a avut ocazia sa surprinda si inteleaga in profunzime marele, incontestabilul, genialul talent al acestuia din urma. Cand vine vorba de intermedieri financiare.

Am ajuns asadar la cea de a treia si ultima categorie, cea cu statistica. Aici avem o insa problema. Competitia e dura, sunt flotate multe nume si e greu sa desprindem un castigator detasat. Este deci momentul sa ne sara in ajutor cititorii.

Pe scurt, doua intrebari:

1. Sunteti de acord cu nominalizarile facute mai sus, la primele doua categorii?
2. Cine ar trebui sa fie nominalizatul nostru la cea de a treia categorie?

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Am ajuns intr-o stare de isterie generala sa propunem la premiul Nobel pentru economie un amator si un speculant -escroc, fie vorba nu ar merita acest premiu niciun strain pentru starea in care a ajuns economia mondiala si pentrui afirmatiile ca nimeni nu stie ce va fi , la ce sunt bune cercetarile acestor specialisti?

    • Domnule Viorel, sunt total de acord cu dv. Totusi, trebuie sa propunem si noi pe cineva. Suntem romani, trebuie sa avem si noi o propunere a noastra daca nu doua chiar. Uite, daca nu va plac numele sugerate de mine, nominalizati dv altii.

  2. Bine ca nu l-ati pus pe Bib Dylan de Romania in propunerea Dvs.

    Raspunsuri punctuale:
    1. Da.
    2. Propun pe fostul PM Adrian Nastase care a considerat in 2000 ca poate sa genereze 1 mil de locuri de munca si cred ca este indreptatit la Premiul Nobel pentru Romania: romanii l-au sustinut, desi la sfarsit de mandat nu a socotit nimeni daca sunt 1 mil. de locuri de munca noi sau nu.

    Problema locurilor de munca este actuala in USA, dar si in RO, banui ca in intreaga lume, asa ca preocupare statistica mai importanta decat indicarea fara tremur, chiar in perioada de dezvoltare economica, a cifrei mentionate face sa inghete toate apele si izvoarele. Sigur exista si continuatori importanti: Norica Nicolai, Botis si acestia ar putea imparti premiul cu prima persoana…

    La final va adresez o intrebare:

    Cine credeti ca poate sa ajunga mai aproape de Premiul Nobel pentru Economie totusi din Romania?

    Astept raspuns fara bascalii pentru ca sunt persoane in RO care au facut cercetari economice, nuimi permit sa le apreciez importanta, dar ele exista si cred ca merita mentionati, fara cea mai mica bascalie.

    Nu stiu daca anvergura acestor cercetari ii pozitioneaza in apropierea Premiului Nobel, dar decenta se construieste cu decenta si firesc.

    Succes!

    P.S.
    Nu uitati ca odata RO a fost propusa pentru supraveghere externe, ca si ruda ei Bulgaria, si a fost refuzata total oferta si, ceea ce este mai important, am iesit cu bine din incercarile din aceea vreme – perioada 1997-1999. Adica, cu sau fara Premiu Nobel in economie, situatiunile incurcate au fost rezolvate in liniste si eficient. Oare merita mentionati cei care au lucrat atunci?

    Poate ar merita citite materialele legate de viata lui Caranda, just for fun or for benchmarking!

    • Relativ la intrebarea dv, dle eu****: Dupa stiinta mea din pacate nu exista nimeni care sa fie in situatia respectiva. Dar stiinta mea e limitata si e posibil sa ma insel…

      • Poate gresesc eu, dar ma gandeam la dl.Isarescu, lucrarile domniei sale, atunci cand au fost elaborate, asa au apreciat unii, au adus un grad mare de noutate.Firesc Dl. Isarescu a apucat sa le si implementeze, aceasta este o sansa unica si poate o recompensa mai mare decat un Premiu Nobel, aprecierea finala imi apartine, nu stiu daca asa si este perceputa…

        Mai spre zilele noastre, pe site-ul BNR-ului am citit o lucrare interesanta elaborata de dl. Lucian Croitoru si se leaga de provocarea economiei in raport cu locurile de munca, cum spuneam o tema interesant de discutat.

        Sunt si alti contributors tineri,asta asa din putinul cunoscut de mine.

        Departe de mine pretentia de a face propuneri pentru Nobelul in economie, dar cercetatorii romani in economie exista si poate merita priviti, in ciuda unor afirmatii precum ca nu avem nevoie de lauriati ai Premiului Nobel in economie ca toate sunt cunoscute. Evident trebuie vazut si faptul ca economia Romaniei este una mai mica si are poate o arie mai mica de cuprindere si de aceea si de cercetare, dar …

        Cred ca merita sa ne asezam in economie sa incercam sa ne asezam contributorii acolo unde le este locul, nici mai jos si nici mai sus, evident atat cat cunoaste si apreciaza fiecare.

        Mai cred ca trebuie sa existe un dialog firesc intre cercetatorii si politicieni, nimeni nu le stie pe toate si fiecare are niste responsabiltiati: unii fata de comunitatea stiintifica din care fac parte, altii fata de oamenii care i-au ales.

        Din dialogurile, pro sau in contradictoriu, scate intre mediul academic si cel real/ al implementatorilor se poate avansa mai rapid si mai bine. Este doar o parere.

  3. Bogdan Olteanu, pentru contributii la dezvoltarea teoriei si practicii politicilor monetare in vreme de criza (si nu numai in criza ci si asa, in general)

  4. Nefiind economist Dl. Aligica nu stie poate ca premiul Nobel se acorda pentru stiinte economice, nu pentru practica. Pentru sociologi, distincitia e mai greu de priceput sau dinadins bagatelizata.

    Altfel, nominalizarile stiintifice sunt (relativ) juste si preferintele (absolut) laudabile. Nominalizarile dintre bastinasi s-ar potrivi intr-adevar pentru cite un Nobel. Insa pentru literatura. Sau chiar literatura si economie lui Varujan pentru „finantele soaptelor” iar lui SOV pentru literatura si pace pentru „stilistica stenogramelor si marea impacare a extremelor politice”.

  5. La categoria “identificarea si analiza fenomenului ‘Rent-Floating’ si studierea implicatiilor sale” un nume se desprinde fara contra-concurenti: D-l Traian Basescu.
    Motivatia juriului: Realizarile mandatului (primul) domniei sale ca Ministru al Transporturilor sunt chintesenta patologiilor etc. etc….

    • Radu Vasile este eclipsat cu totul de Emil Boc, cel care reuseste sa „netezeasca” economia Romaniei de azi cu o inegalabila eficienta. In plus, Emil Boc reuseste sa imbine „eficienta” despre care vorbeam cu un spectacol comic desavarsit – de la nevinovate ridicari pe varfurile pantofilor, pentru optimizarea fotografiilor oficiale de grup, pana la inaugurarea zgomotoasa a „inca 15 centimetri de aiutostrada”.

  6. Si o propunere serioasa:Anne Krueger si Gordon Tullock pentru identificarea si analiza fenomenului “rent-seeking” si studierea implicatiilor sale.
    Cam de prin 1999 (de la abrogarea legii Glass-Steagall) capitalul se gaseste intr-o zbuciumata perioada de cautare si autodefinire. Cu solutii din cele mai fanteziste.

  7. Mai Dragos, dar in astia 3 ani chiar nu ai gasit pe nimeni de la Putere? In 2006 parca sigur lua Boc cu declaratia lui sa TVA ar pute fi diferentiat in functie de venituri. Bine,dupa aceasta isprava nulul economic a fost uns premier. Dar de Ialomitianu ce zici? Macar Vosganian chiar daca economic e slab te mai delecteaza cu cate o carte…Dar Ialomitianu nu pare sa fi citit prea mult…In fine Dragos, frumos e sa fim echilibrati :) Sau macar sa incercam…

    • Judex,
      pai tocmai despre asta vorbim. De la D-l Vosganian am avut pretentii. Ma stiam cu d-lui personal de la inceputul anilor 90. D-l Vosganian avea el insusi pretentii de la propria persona – ca a citit economie, ca e om de dreapta etc. Eu il judec aspru pentru ca si asteptarile mele au fost mari… Eu nu-l pot privi pe acelasi plan cu niste oameni ce n-au emis niciodata nici macar o pretentie cat de mica. N-am ce asteptari sa am de la D-l Ialomiteanu…

      Dar de la d-nii Vosganian si Hurezeanu suntem justificati sa avem asteptari mari. Ce au facut este greu pardonabil cu atat mai mult cu cat nu au dat niciodata nici macar un semn ca regreta. Din contra, supraliciteaza…Eu am luat-o personal pentru ca am tinut la domniiile lor. Si de asta imi e greu sa-i iert…

      • Ok Dragois, am inteles cu Vosganian. Dar cu Hurezeanu nu stiu ce ai. Faptul ca a semnat in 2001 parca pactul acela cu PSD? Sau ii reprosezi colaborarea cu Realitatea? Multi dintre personalitatile care cocheteaza cu politica ies shifonatzi pentru ca asa e la noi. Mai gresesc si ei. Unii foarte mult gen Vosganian altii mai putin. Pentru mine Hurezeanu e o dezamagire in primul rand pentru faptul ca nu-i mai prind cateodata firul logic in unele argumentatzii…

        • Judex,
          Desigur ca ma numar printre cei iritati profund nu doar de modul in care d-l EH a girat cu autoritatea sa experimentul care a aruncat practic in neant si ultimele farame de dezbaterea publica romaneasca decenta dar si de faptul ca a gasit de cuvinta sa-l justifice si apere pana in ultima clipa, cand nu mai era nimic de justificat si aparat.

          E treaba domniei sale ce face si cum face. Nu ma apuc eu sa fac pe justitiarul. Sa fie sanatos. Dar daca din cand in cand imi mai aduc aminte si rabufnesc, rog sa-mi fie iertat si mie daca imi mai scapa vreo vorba acida, asa cum i se iarta si d-lui EH mizeria cu urmari incalculabile pentru prezentul si viitorul mass-media romanesti pe care a legitimat-o.

          Vedeti, eu ca si alti publicisti si jurnalisti, am avut o miza in mentinerea unui nivel cat de cat decent al dezbaterii publice. N-a fost sa fie. D-l EH era de-al nostru, nu de-al lor. Stia mai bine. Nu are scuza ignorantei. Si d-lui (ca si d-l VV) nu este totusi sub orice critica. Daca erau, nu ne bateam capul cu domniile lor. Sunt insa la nivelul de unde poate incepe critica. Avem pretentii si regrete in ceea ce-i priveste…

          Dar poate aveti dreptate. Ce-mi trebuie mie pana la urma sa tin povestea asta deschisa in memoria publica? De ce? Care mai e miza pana la urma? Cui ii pasa? Ce folos daca din cand in cand mai arunc cate o ironie la adresa d-lor? Un act gratuit si poate nedrept. Nu fac decat sa-mi intretin dusmania a doi oameni care pana la urma in mod direct si personal nu mi-au facut nimic. Din contra, s-au purtat foarte OK cu mine… Iar eu acum am luat personal niste chestii publice si nu mai pot sa-mi iau gandul de la „tradarea” d-lor etc etc…O chestie naiva si contraproductiva.

          Comentariul dv (sunteti un cititor vechi, va respect si va iau comentariile in serios intotdeauna) chiar m-a pus in defensiva. Va spun asta sincer. In trecut mi-au mai spus si cativa prieteni ceva asemanator…Cred ca asta a fost ultima data cand am mai avut ceva de zis despre performata publica a celor doua personalitati in discutie.

          • Care”de-al nostru”, dle Aligica? A celor de la 22? Sa-mi fie cu iertare dar si in cadrul grupului sunt pareri divergente si personalitati contradictorii. Nu vreau sa intru in amanunte…

            Hai sa vedem si un alt punct posibil de vedere. Cunoasteti parabola lui Femius? Probabil ca da. Tot asa cum un artist se pune in slujba celui care il plateste, de ce un intelectual nu ar face asta? Asa cum un tamplar sau zidar isi vinde priceperea fara sa tina cont de moralitatea clientului, se poate considera ca si un intelectual poate face acelasi lucru.

            Am senzatia ca d-vstra confundati caracterul cu inteligenta si cultura cu moralitatea . Moralitatea si caracterul pot sa fie prezente in oameni simpli, needucati, dar tot la fel de bine pot sa lipseasca cu desavarsire oamenilor inteligenti si culti. Si istoria e plina de ei.

            • Domnule Popescu, cand am zis „de-al nostru” am avut in vedere inainte de orice pe cei care ar fi dorit si le pasa sa existe un anumit nivel de decenta si calitate in dezbaterea publica romaneasca.

          • eu cred ca faceti foarte bine ca mai amintiti ce au fost/ce au facut respectivele personaje (vv,eh),nu de alta da’ daca uitam ne putem pomeni cu ei peste catva timp rebranduiti si gata s-o ia de la capat .la cat rau (ne-)au facut (si nu folosesc cuvinte mari) nu cred ca merita sa fie menajati…dimpotriva.macar de le-ar pasa…

          • „cand am zis “de-al nostru” am avut in vedere inainte de orice pe cei care ar fi dorit si le pasa sa existe un anumit nivel de decenta si calitate in dezbaterea publica romaneasca”

            Asta e ultimul lucru de care il puteti acuza pe domnul Hurezeanu, pe cuvant!

  8. Eu propun oricare profesor de economie capitalista de pe la noi. Pentru ca o predau dar habar nu au cu ce se mananca. Rezultatele se vad.

  9. A treia ar trebui sa fie implementarea (de fapt propunerea) lui „n-avem cum sa le dam acoperire medicala sau welfare la toti” care, ca experiment socio-economic s-ar traduce in exterminarea unei bune parti a populatiei, mai ales ca multi dintre cei neproductivi n-au dupa ce bea apa.. Aceasta viziune aberanta e atat de teoretic-inumana incat transcede mai multe domenii.. Las la latitudinea cititorului o propunere, desi a mea ar fi eventual foarte la varf..

  10. domnule popescu,va doresc sa aveti parte de zidari/tamplari care sa-si faca treaba asa cum si-au facut-o eh si vv pe cea de ziarist,respectiv ministru de finante

    • Draga Mihai,

      nu intelegi ca aici nu se pune nici o clipa, in discutie competenta profesionala a lui Emil Hurezeanu care este un ziarist stralucitor. Problema este una de morala care si ea poate fi, in ultima instanta, nuantata. Asta incercam sa spun. As vrea eu sa am parte de zidari profesionisti, nici nu m-ar interesa ca i-au zidit si casa lui Adrian Nastase…

  11. Buna ziua domnule Aligica,
    intrebarea mea nu are o legatura directa cu articolul, dar se potriveste cu tematica generala. Am citit statutul studentului publicat pe situl Minsterului Educatiei. Este ok, o copie perfecta a orcarui document similar din Universitatile si Colegiile americane: spun asta in sens pozitiv. Insa m-a surprins cate „subventionari” li fe ofera studentilor la stat care provin din banii tuturor contribuabililor. Personal am studiat la stat in Romania si Europa insa ma intreb ca ce chestie ministrul educatiei ofera un set de privilegii studentilor de stat pe banii tuturor cata vreme nu toate lumea doreste sau poate sa faca studii la stat? In numele carui argument ministrul educatiei, si in general statul roman, ca si alte state semi-socialiste isi permite sa manipuleze taxele colectate de la intreaga populatie pentru interese care nu refelecta cu totul si la orice nivel posibil interesele celor fortati sa plateasca taxe? Nu ar fi mai degraba logic ca toate universitatile sa fie private in sensul in care cei care doresc sa studieze pot sa-si directioneze banii acolo iar altii acolo unde doresc? Sunt foarte putine lucruri care sunt de interes national, armata, politia, justia siguranta nationala cu tot ce inseamna asta. Dar pur si simplu nu vad cum Romania este un stat de drept cata vreme forteaza cetatenii sa plateasca taxe pentru servicii de care nu toti vor sau pot sa beneficieze.
    Multumesc

    • Imi puneti o intrebare mai degraba retorica. Cred ca stiti deja ca, principial vorbind, logica argumentului dv nu imi este straina deloc. Singura mea observatie este ca nu ar trebui sa fortam argumentul pentru ca il decredibilizam. Adica inteleg ce spuneti despre statul de drept dar formularea lasa loc unor ambiguitati care pot fi exploatate de preopinenti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro