Home » Opinie » Citesti:

Prezidențiale

Mircea Morariu septembrie 19, 2019 Opinie
4 comentarii 1,641 Vizualizari

Iată-ne ajunși în situația mai mult decât bizară, hilară în toată puterea cuvântului, dar și tragi-comică deopotrivă, în care până și cei mai cunoscuți și mai serioși comentatori politici să nu mai poată spune cu exactitate câți aspiranți la funcția supremă în Stat se înregistrează până la o anumită dată.
Nu mai departe decât vinerea trecută, mereu „al dumneavoastră”, adică al nostru, Neculai Constantin Munteanu publica pe site-ul Europei Libere prima parte a unui savuros comentariu intitulat Cea mai bogată recoltă în care, luându-și toate precauțiile de rigoare, pornea de la premisa că aproximativ 23 de persoane ar visa să sărbătorească Anul Nou la Cotroceni. În realitate, doar 22 fiindcă, pentru moment, cel mai clar proiect politic al posibilului candidat Mircea Diaconu, susținut discret și, desigur, altruist- dezinteresat de Pro România și de ALDE că doar așa-i cunoaștem a fi pe domnii Ponta și Tăriceanu, fără nici cel mai mic angajament politic luat de ilustra lui persoană, ar fi acela de a muta Administrația Prezidențială din locul în care plănuise acum mai bine de 30 de ani să se așeze pentru fericirea națiunii Nicolae Ceaușescu și „sinistra lui soție”.
Luni dimineață mi-a fost dat să citesc pe Deskreport-¬ul d-lui Stelian Tănase un comentariu în care fostul președinte-director general eșuat și risipitor al Televiziunii Române susținea că are știință că vreo 29 de persoane ar nutri aceeași speranță. Situația avea să se schimbe chiar în cursul zilei când dl. Avram Iancu și-a anunțat retragerea.
Unii dintre aspiranții la statutul de prezidențiabil sunt binecunoscuți, pe alții nu îi știe nimeni. Poate că doar familia și vecinii lor de scară. La fel cum nimeni nu poate să spună câți vor reuși să strângă cele 200.000 de semnături de natură să le dea dreptul de a se înscrie în cursă. Care orice s-ar spune este ceva mai dură decât aceea în vederea obținerii șefiei unei asociații de locatari. Așa cum se pare că ar crede unii dintre ambuscații care sunt dispuși să își cheltuie timpul și banii doar pentru a se putea cândva lăuda în fața nepoților că era mai-mai să fie președinții României.
Aparent, stăm bine. Aparent, ceea ce se întâmplă e cum nu se poate mai firesc. Cetățenii României sunt cum nu se poate mai încrezători în valorile democrației, nu au nici cea mai mică îndoială că trăiesc într-o țară democratică și vor să își exercite nestingheriți nu doar dreptul de a alege, ci și pe acela de a fi aleși.
În realitate, ar trebui să cădem cum nu se poate mai serios pe gânduri și să ne întrebăm cum se face că la aproape 30 de ani de la Revoluție, la 29 de ani de la primele alegeri democratice din România postbelică, am reajuns în situația în care eram în lunile martie-aprilie-mai ale anului 1990. Când tot felul de ciudați, de la Iosipescu-Zambra la Brătianu-Cartof, dădeau inegalabile spectacole de stand up comedy în ipostaza de candidați la președinție. Cum a evoluat viața politică, cât de serioase, de solide sunt partidele politice din România încât s-a ajuns în situația ca și unele cu oarece pretenții să recurgă la serviciile unor extranei? Cum se face că în Statele Unite lupta pentru cea mai înaltă funcție se dă doar între două persoane, bune, proaste, în vreme ce în România care se pare că rămâne la stadiul de „democrație fragilă” vreo 29 de persoane dau buzna pentru a se manifesta în exercițiul si dă-i, si luptă?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. Hantzy spune:

    Cum se face că avem de unde alege?! În 90 se dădeau ceva biștari pentru candidați, să aibă cu toții șanse egale. S-or fi dând și acuma, în speranța deșartă a PSD că voturile din primul tur s-ar putea risipi suficient de mult pentru ca blonda să ajungă în turul doi, eventual ca Dan Bârnă.
    20 de candidați să fie, iar asta înseamnă deja cel puțin 4 milioane de semnături, adică vreo 40% dintre cei care votează în mod obișnuit la prezidențiale.
    Acum nu mai avem politicieni de carieră, formați la Moscova, cum era Iliescu, sau în cabinetul lui Dascalescu, cum a fost Băsescu, oameni care nu se pricepeau la nimic în afară de a munci cu arătătorul. Avem șansa unui al doilea mandat pentru Iohannis, un alt mod de a face politică. E greu să închizi cutia pandorei, deschisă de un altul, dar merită încercat.

  2. Constantin spune:

    “…am reajuns în situația în care eram în lunile martie-aprilie-mai ale anului 1990″

    Din nefericire suntem martorii unei involuții a democrației românești.

    Criticile la adresa d-lui Băsescu nu țin cont de ușoara/timida evoloție a statului de drept din timpul mandatelor prezidențiale ale domniei-sale.

    Astăzi involuția se simte în Justiție, spre exemplu, (iar existența Secției Speciale reprezintă o involuție majoră), în instituții de forță precum “serviciile”, sau Poliția (să ne reamintim 10 august 2018 și încendierea autobuzelor regizată de Chițac-Diamandescu), rapacitatea jefuitorilor din averea publică precum în vremea FPS, în felul în care se legiferează și cum sunt interpretate Constituția și legile țării șamd.

    În context, senzația de întoarcere în timp este întărită de excelentul articol al d-lui Neculai Constantin Munteanu…

    • Hantzy spune:

      Constantin, ca de obicei sunt de acord cu afirmațiile dumneavoastră.
      Evoluția statului de drept a fost însă deosebit de însemnată la începutul primului sau mandat. Doar ca obișnuința domniei sale de a trage sforile din spatele cortinei a compromis totul. Instalarea unor miniștri agreați de domnia sa in cabinetul lui Tariceanu s-a soldat cu câteva succese imediate, dar încercările sale de instaurare a statului de drept s-au făcut pe ușa din dos și, în plus, au fost compromise de intențiile domniei sale de a folosi noile structuri moșite de al ca poliție politica împotriva adversarilor săi. Purtat de laurii câtorva succese facile, a încercat să își păcălească atât “prietenii” de la guvernare, cât și alegătorii, forțând niște anticipate ce i-ar fi adus, exclusiv domniei sale, mai multe puteri de facto. A fost momentul Doncafé totul a mers spre rău, iar toate acțiunile ulterioare ale actorilor politici își au motivarea in acel moment.
      Bădescu a arătat cum se face treaba, mixând pe victorii imediate, dar a pierdut din vedere posibilitatea unei alternante la guvernare, care sa joace după noile reguli instituite de domnia sa.

  3. FLORIAN D. MIREA spune:

    Domnule, la mine in bloc s-a prasit de multa vreme o specie scarboasa de gandaci negri, care in fiecare primavara prolifereaza in mii de exemplare prin apartamente. Aia de la deratizare vin in fiecare an sa starpeasca, chipurile, si aceste scarboase vietati, dar ca un facut dupa fiecare sesiune de exterminare, vietatile cu aspect de alien cosmic revin in forta. Un tip cu doxa, care cunoaste problema, a zis: degeaba se face dezinfectie, daca nu se distruge cuiburile in care gandacii prolifereaza. La fel se pune problema si cu Ciuma Rosie care sfasie Romania de 30 de ani, dand mereu impresia ca tot ce se intampla in viata tarii este un “deja vu”. Fara deratizarea generala a Romaniei, domnule Moraru, si nepotii dv., peste ani, vor scrie la Contributors despre exact aceleasi grave probleme care ni se intampla noua in anul de gratie 2019.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


E randul tau

Cateva observatii,ca unul care am aplicat la modul cat se poate de concret ai am luat-o in freza de...

de: MirceaM

la "Cum e să te dai la infinit cu capul de același zid? Cristian Ghinea despre absorbția fondurilor europene si bugetul european. Interviu, prima parte"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)