joi, martie 28, 2024

Propunere de curățire etnică a Transnistriei în folosul Rusiei dar pe cheltuiala Românie, prezentată propagandistic ca slujind ideea națională românească

Domnul Petrișor Peiu, doctor al Politehnicii din București, fost consilier al prim-miniștrilor Radu Vasile și Adrian Năstase, propune pe saitul ziare.comfoaie de parcurs a reunificării României cu Republica Moldova .

Harta etnică a Republicii Moldova conform recensămintelor din 2004 făcute de conducerile de la Chişinău respectiv Tiraspol. Sursă: Wikimedia
Harta etnică a Republicii Moldova conform recensămintelor din 2004 făcute de conducerile de la Chişinău respectiv Tiraspol. Sursă: Wikimedia

Articolul domnului Peiu conține observații corecte și propuneri interesante. Republica Moldova se află într-adevăr în criză, dar a mai avut astfel de crize (inclusiv cu demonstrații de stradă) de nenumărate ori în ultimul sfert de veac. Ideea de foaie de parcurs pentru eventuala unire a Moldovei cu România nu e de lepădat. Foaia de parcurs propusă de domnul Peiu conține însă un paragraf care îmi stîrnește revolta:

În procesul de negociere nu trebuie exclus niciun instrument de soluționare, putînd fi luat în calcul inclusiv schimbul de populații, pentru România reîntregită fiind vorba (în acest caz) de finanțarea preluării responsabilității pentru aproximativ 100.000 – 120.000 persoane, care ar putea fi relocate din Transnistria în Basarabia, unde în prezent pretul proprietăților, cel puțin în mediul rural, este rezonabil, daca nu chiar derizoriu, pe alocuri, cu costuri induse de aproximativ 500 milioane USD.

Cu alte cuvinte, domnul Peiu propune curățirea etnică a Transnistriei de elementul românesc (existent pe acele meleaguri de sute de ani), pe cheltuiala statului român.

Ideea însăși de curățire etnică e respinsă azi de întreaga lume civilizată. Domnul Peiu o propune însă ca ceva foarte firesc, sugerînd să fie aplicată românilor din Transnistria, care să fie strămutați în Basarabia pentru a lăsa acea regiune o puritate etnică slavă care n-a existat niciodată. Exact ceea ce dorește Rusia și regimul separatist de la Tiraspol! Nota de plată să o achite România, iar noi românii să mai și mulțumim pentru asta!

Cînd vine domnul Peiu cu această propunere? Exact cînd regimul de la Tiraspol este confruntat cu o criză fără precedent! Ca urmare a situației din Ucraina, și a faptului că Rusia nu-și mai poate îngădui să ofere sprijin financiar la nivelurile de pînă acum, economia transnistreană e în recesiune. Cheltuielile prognozate ale regimului separatist depășesc veniturile de peste 2 ori, iar veniturile acestuia s-au micșorat drastic . Rubla transnistreană s-a devalorizat, s-au produs scumpiri (linc)la casele de schimb nu se găsesc dolari și euro, semn că vor urma alte devalorizări substanțiale ale valutei regimului separatist. În spitale nu se găsesc medicamente, vorbindu-se chiar de un pericol umanitar de proporții. Rezistența față de separatism se intensifică, la Bender (Tighina) monumentul ostașilor sovietici a fost vopsit în roșu-galben-albastru.

Poate domnul Peiu consideră că evacuarea românilor din Transnistria e o jertfă necesară pentru salvarea părții basarabene a Republicii Moldova din „ghearele rusești”. De fapt, în ultimul sfert de veac, dacă ar fi să ne luăm după mass-media bucureșteană, Basarabia a fost mereu în ghearele Rusiei. Personal, am cu totul altă viziune asupra situației din Basarabia. În aprilie 2006, după ce comunistul Vladimir Voronin cîștigase a 2-a oară alegerile de la Chișinău iar smiorcăielile patriotice despre gradul de rusificare al Basarabiei erau în toi la București, scriam: „în Basarabia (partea controlată de guvernul Republicii Moldova), timpul a început să curgă, încet dar sigur, în favoarea românilor” . Din 2006 și pînă azi evoluția evenimentelor nu face decît să confirme cele scrise de mine atunci. Nu este o evoluție liniară, au fost și mici pași înapoi, dar direcția de dezvoltare a societății basarabene a păstrat orientarea spre România. Procentajul unioniștilor a crescut semnificativ, lucru confirmat și de antiunioniști.

Ziarul „Moldova Socialistă” din 13 august 1988 (românește cu litere chirilice) dă glas indignării cu privire la faptul că în centrul Chișinăului se vorbește moldovenește

Ziarul „Moldova Socialistă” din 13 august 1988 (românește cu litere chirilice) dă glas indignării cu privire la faptul că în centrul Chișinăului se vorbește moldovenește
Ziarul „Moldova Socialistă” din 13 august 1988 (românește cu litere chirilice) dă glas indignării cu privire la faptul că în centrul Chișinăului se vorbește moldovenește

Pentru a înțelege evoluția situației din Basarabia, trebuie comparată situația de la care s-a pornit cu cea la care s-a ajuns. Recensămîntul sovietic din 1989 a găsit că 64,5% din populaţia Republicii Moldova o formau „moldovenii”. La recensămîntul din 2004, incluzînd şi Transnistria, procentajul moldovenilor a ajuns la 71,5% (am adunat pe cei care s-au declarat „moldoveni” cu cei care s-au declarat „români”). În 1988, cînd începeau să se simtă și în spațiul pruto-nistrean efectele gorbaciovismului, Chișinăul era un oraș dominat ferm de limba rusă. Moldovenii începeau să se organizeze, cenaclul „Alexei Mateevici” (condus de actualul ministru al apărării de la Chișinău, Anatol Șalaru) organiza întruniri. Ziarul „Moldova Socialistă” din 13 august 1988 (scris românește dar cu litere chirilice) publica, de pildă, opinia chişinăuencei N. Sorbală, care era “indignată de faptul că la acest cenaclu se vorbeşte numai în limba moldovenească, în centrul oraşului, unde zilnic vin foarte mulţi turişti, se vorbeşte într-o limbă neînţeleasă de alţii. (…) Mă miră că miliția nu întreprinde nimic”. Distinsa doamnă nu era deranjată de ceea ce discutau oamenii din centrul Chişinăului, ci o deranja simpla folosire a limbii „moldoveneşti” într-o întrunire publică unde participă un număr mare de oameni. A vorbi „moldoveneşte” în public în centrul Chişinăului era, la acea vreme, un lucru neobişnuit.

Azi, limba română este principala limbă vorbită în Chișinău. Nu este încă principala limbă la Bălți sau Comrat, dar lucrurile se schimbă și acolo în direcția bună. Încet, poate prea încet pentru ignoranții bucureșteni neobișnuiți cu diversitatea de limbi și culturi care coexistă într-un spațiu, dar evoluția evenimentelor nu ține seamă de părerea ignoranților. Din punctul meu de vedere Basarabia este o pară mălăiață care trebuie lăsată să se pîrguiască ca să cadă în brațele țării-mamă. Singurul contencios real între România și Rusia e legat de Transnistria, iar domnul Peiu propune o cedare completă în favoarea intereselor rusești.

articolul meu din Literatura şi Arta din 10 mai 1990
Articolul meu din Literatura şi Arta din 10 mai 1990

Ce ar fi totuși de făcut? În 1990, pe vremea cînd URSS încă exista, se discuta acolo, chiar de către Gorbaciov, despre posibilitatea concretizării dreptului prevăzut de constituția sovietică al republicilor componente ale URSS de a părăsi Uniunea, printr-o procedură care să implice un referedum aprobat de 2/3 din alegători. În acest context săptămînalul „Literatura și Arta” de la Chișinău a publicat în 10 mai 1990 o scrisoare a mea în care, printre altele, încercam să schițez o „foaie de parcurs” pentru ieșirea RSS Moldovenești din componența URSS. Propuneam în acea scrisoare (linc)discuţii cu Ucraina pentru o graniţă care să corespundă mai bine cu realitatea etnică. Asta ar fi însemnat cedarea către Ucraina a oraşelor Tiraspol şi Rîbniţa, care au fost centre ale separatismului (şi fără ele, separatismul transnistrean nu mai are nici o forţă), nu însă cedarea zonelor transnistrene cu populaţie majoritar moldovenească; totodată recuperarea zonelor cu populaţie majoritar moldovenească din regiunea Cernăuţi şi Sudul Basarabiei. Propunerea, dacă s-ar fi realizat la vremea aceea, ar fi evitat războiul din Transnistria (care avea să înceapă în 1992).

Cred că azi există șanse reale pentru o înțelegere româno-moldo-ucraineană care ar lichida problema transnistreană și totodată ar fi o șansă (poate unica pașnică) pentru România de a recupera zonele cu populație majoritar românească din regiunile ucrainene Cernăuți și Odesa. Ucraina este azi un stat slab, care conștientizează tot mai mult că nu poate păstra granițele moștenite de la URSS, dar înțelege totodată și primejdia reprezentată de regimul pro-rus din Transnistria pentru propria siguranță. Mihail Saacașvili, guvernatorul regiunii Odesa, îngrijorat de influența rusă, s-a exprimat recent pentru creșterea influenței românești în regiune (linc). Schimbul de teritorii nu ar fi defavorabil Ucrainei și are șanse să fie acceptat de conducerea politică și de opinia publică a acestei țări. Lichidarea capului de pod rusesc reprezentat de regimul de la Tiraspol, care amenință întreaga regiune Odesa, și înglobarea unor zone precum Rîbnița (majoritate ucraineană) și Tiraspol (majoritate rusă, dar importantă minoritate ucraineană), ar fi avantaje care ar compensa pierderea unor zone în care ucrainenii sînt net minoritari. Ucrainenii din Transnistria, deși în mare parte rusificați cultural, nu ar fi ostili unei integrări în Ucraina, iar rușii din zonă ar accepta această integrare mai lesne decît o integrare în România (limbile rusă și ucraineană sînt foarte apropiate, diferența între ele e cam cît între limba română literară și dialectul macedo-român; de aceea e foarte simplu pentru ucraineni să învețe rusește și pentru ruși să învețe ucraineana).

răspîndirea limbii române în regiunea Cernăuți din Ucraina
răspîndirea limbii române în regiunea Cernăuți din Ucraina. Sursă: Wikimedia

În promovarea acestui schimb de teritorii, România și Moldova nu trebuie să pretindă zone cu populație majoritar ucraineană, chiar dacă în trecut au aparținut României, dar totodată nu trebuie să renunțe la zone cu populație majoritar moldovenească, fie ele și din afara granițelor interbelice ale României. Cum populația românească locuiește relativ compact, o ajustare a graniței este posibilă.

Mai citeşte:
– O comparaţie greşită: Cosovo-Transnistria
– Conflictul transnistrean, văzut de un transnistrean
– Interviu cu Ilie Ilaşcu publicat în 1990
– Politica şcolară a regimului de la Tiraspol
– Cui nu-i place Imnul RSS Moldoveneşti? şi Emisiune moldovenească de la televiziunea din Tiraspol (video)
– Un român în fruntea parlamentului de la Tiraspol
– 1988, Chişinău: Ce se vorbeşte la întrunirile asociaţiilor neformale?
– August 1988 la Chişinău: “Sînt indignată de faptul că la acest cenaclu se vorbeşte numai în limba moldovenească, în centrul oraşului, unde zilnic vin foarte mulţi turişti. Mă miră că miliţia nu întreprinde nimic”
– alte articole din presa basarabeană în perioada gorbaciovistă la pagina RSS Moldovenească 1998-1990.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Articol foarte actual. Prea multa suferinta in Basarabia. Ma doare sufletul. De ce s-a ajuns aici? Care este explicatia? daca exista una!
    Cel mai dur și greu cuantificabil fapt este cu majoritatea pacifistă, majoritatea
    „tăcută ” care este lașă și tacuta. Cum se ajunge la asa ceva? Sa vadem citeva exemple, pe care se bazeaza politica ruseasca in Basarabia. Rusia comunistă era alcătuită din ruși care voiau doar să trăiască în pace, totuși comuniștii ruși au ucis peste 20.000.000 de oameni. Majoritatea pașnică a fost irelevantă. La fel de pașnică era și uriașa populație chineză, dar comuniștii chinezi au ucis înfricoșătoarea cifră de 70.000.000 de oameni. Asa si-au asigurat linistea si puterea. Linistea fricii.
    Lecțiile istoriei sânt incredibil de simple și clare.Totuși, în ciuda puterii noastre raționale, ne scapă adesea, tocmai esența fundamentală și imaginea cea mai puțin complicată: realitatea ucraineana. Se desfasoara sub privirile noastre ingrozite.
    În ceea ce ne privește pe noi, cei ce privim pasivi această desfășurare fără precedent, trebuie să fin foarte atenți la singurul grup care contează: tradatorii care amenință viața noastră.
    Hai sa nu contribuim la pasivitatea care permite acestei probleme să se extindă.

  2. „Azi, limba română este principala limbă vorbită în Chișinău. Nu este încă principala limbă la Bălți sau Comrat, dar lucrurile se schimbă și acolo în direcția bună.” – bun, la Bălţi sunt majoritari moldovenii şi e de dorit ca principala limbă a oraşului să fie limba română.
    Dar cu Comratul ce aveţi? Acolo găgăuzii reprezintă 73% din populaţie. Limba găgăuză trebuie să ia locul rusei ca limbă principală, nu româna.
    Aşa cum la Miercurea Ciuc se vorbeşte maghiara.
    Despre schimbul de teritorii, nu-mi amintesc vreun exemplu recent, ca să avem după ce ne orienta.

  3. Nu stiu exact la ce v-ati gandit, dar concretizarea, chiar partiala, a unui astfel de plan precum cel propus de dvs.asigura calea regala spre un conflict politico-diplomatic si, ulterior, armat intre Rep. Moldov, Ucraina si, marginal, Romania, conflict discret manipulat de rusi, pentru o perioada lunga de timp.
    Evident, nici NATO + UE nu ar vedea cu ochi buni generarea si implicarea unui membru (si asa „oaie neagra”) intr-un conflict la granita UE pe tematica etnica, cu propuneri de modificari teritoriale si, eventuale fluxuri migrationale Rep MoldovaUcraina. Se stie ca Romania este privita cu suspiciune atat de Rep. Moldova, cat mai ales de Ucraina, ca sa nu mentionam Fed. Rusa.
    Asta ar mai lipsi Romaniei ca, fiind obiect si subiect cronic de dispret si marginalizare din partea majoritatii membrilor UE, practic „ciuca batailor”, sa mai si provoace o criza suplimentara ampla, intr-o zona oricum foarte tensionata….

    • o fi avind UE lideri slabi in momentul asta,dar din pacate ai nostri sint si mai slabi.Cu niste lideri puternici am putea pune problema frumos pe masa.Dar pentru a avea acei lideri puternici trebuie sa ii cresti,sa ii recunosti si sa-i alegi .
      Ori cu atitudini blegi si negativiste ca asta ,sigur nu are cine sa creasca/educe si cine sa aleaga acei lideri grozavi de care avem nevoie.Toata ziua ne punem poaele in cap(daca stiti expresia…)

  4. Interesante ambele propuneri fiindcă de fapt sunt de bune intenții.Din nenorocire nu prea depinde noi.Dacă s-ar urma precedentele Kosovo și Crimeea,atunci un referendum în Moldova ar fi suficient pentru unire(deși este posibil ca Rusia să nu recunoască referendumul decât…dacă România reecunoaște referendumul din Crimeea).În legătură cu zonele românești din Transnistria și Ucraina,negocierile ar trebui deschise între Moldova și Ucraina,negocierile româno-ucrainiene urmând să aibă loc ulterior.
    Sunt de acord că lucrurile avansează rapid în Est,se pare că deja s-a negociat situația între SUA-Rusia,urmează efectiv punerea în aplicare.
    Cred că o idee bună a Moldovei ar fi ca la summitul de la Varșovia să ceară intrarea în NATO.Ei au șansă(înaintea Georgiei și Ucrainei…) și chiar dacă sunt refuzați rămâne o armă de negociere cu Rusia și Ucraina.

    • La cam cate procente cotati sansa aceasta, cata vreme armata a 14-a ruseasca stationeaza in continuare in Transnistria? Si, sincer, nu cred ca ar fi chiar bine venita pe teritoriu NATO.

  5. Cred că R. Moldova se va apropia cu timpul de România. Ba chiar consider că Unirea este previzibilă într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. Problema care se pune este cum e mai bine să rezolvăm problema Transnistriei. Şi eu m-am gândit la un schimb de teritorii. Desigur cel mai bine cu Ucraina. Dar mai exista şi interesul Rusiei în zonă şi acesta ne-ar putea deturna intenţiile, dacă nu obţin şi ei ceva avantaj. Etnicii ruşi din Transnistria ar putea solicita ajutorul Rusiei aşa cum au facut cei din Donbas sau Crimeea, iar Putin nu ar ezita să intervină, ba ar transforma zona în avanpost militar rusesc. Un nou Kalinigrad. „Excursia” din Siria e un bun avertisment. În plus, s-ar implica activ în enclavizarea României. Ne-am trezi cu pierderi, în loc de câştig.
    Schimbul de teritorii ar fi fezabil dacă s-ar implica şi Rusia. Ucraina ar trebui şi ea să cedeze ceva, probabil Crimeea. Atunci s-ar pacifica întreaga zonă. Ucraina ar avea şanse la aderare în UE, Rusia ar scăpa de sancţiuni şi izolare, iar noi am obţine o Unire cu adevărat durabilă. Totuşi, punctul slab al acestei variante ar fi refuzul Ucrainei de a ceda Crimeea în schimbul Transnistriei. Ea preferă să-şi ţină mâinile prinse în menghina rusească, cu riscul cangrenei, decât să-şi taie degetele şi să se elibereze. Riscul e cu atât mai mare cu cât refuzul de a fi primită în UE va ajunge cu timpul în conştiinţa cetăţenilor ei, provocând derapaje în opţiunile lor politice. Regimul actual proeuropean s-ar putea prăbuşi, provocând haos sau chiar război civil. Ceea ce ar avea un grav impact asupra noastră, dar şi asupra întregii zone.

    • Nu trebuie să cerem aprobarea Rusiei pentru a face schimb de teritorii cu Ucraina.
      Atît pentru Ucraina cît și pentru Rusia, Crimeea și Donbas sînt cu mult mai importante decît Transnistria. Transnistria n-are graniță comună cu Rusia (nici măcar pe mare, cum are Kaliningrad) de aceea e nesustenabilă de aceasta în condițiile ostilității Ucrainei.
      Naționaliștii ruși mai extremiști visează la anexarea nu doar a Crimeii și Donbasului, ci a întregului Sud al Ucrainei, inclusiv regiunea Odesa care ar face legătura cu Transnistria. (zona respectivă votase cu Ianukovici înainte de revoluția maidanului). Acest plan maximal al naționaliștilor ruși a eșuat și în aceste condiții Transnistria nu mai e atît de importantă pentru Rusia. Atît economic, cît și ca suprafață ori populație (care a scăzut cu un sfert față de perioada de dinaintea instituirii regimului separatist), Transnistria nu reprezintă de fapt o miză foarte mare, politic e importantă pentru naționaliștii ruși ca unic exemplu de separatism rusesc izbutit în fosta URSS (izbînda separatismului în Crimeea și Donbas e ulterior URSS) și ca ghimpe în coasta Ucrainei, dacă se mai visează anexarea Odesei.

  6. Unirea Basarabiei cu Romania (reintregirea Romaniei) nu se mai poate face cu forta sau prin diverse manevre politice. Singura solutie, acceptata de lumea civilizata, in care ne straduim sa ne integram, este rezultatul unui referendum prin care majoritatea populatiei din Basarabia (intr-o prima etapa, fara cea din Transnistria) va decide ca vrea (re)unirea cu Romania.
    Reunirea celor doua Germanii (RDG si RFG) a avut castig de cauza in special fiindca populatia RDG a facut presiuni din ce in ce mai puternice in acest sens.
    Unul dintre motoarele care au ‘miscat’ popuatia RDG pe drumul refacerii Germaniei mari a fost ‘televizorul’, programele posturilor de televiziune din RFG, nu atat prin ‘indoctrinare democratica’ directa, cat, deliberat sau nu, prin prezentarea permanenta a nivelului de trai al populatiei din RFG, mult superior – un vis frumos pentru cei din RDG. Astfel, motorului ‘national’ firesc, i s-a alaturat cel al dorintei firesti a fiecarei fiinte, de a trai mai bine.
    Daca populatia din Moldova de azi (nu numai cea vorbitoare a limbii romane), ar vedea zilnic, la posturile de televiziune din Romania (care pot fi captate si in Moldova), emisiuni din care populatia Moldovei sa constate o diferenta foarte mare intre nivelurile de trai ale populatiei din cele doua state, majoritatea moldovenilor ar vota majoritar, intr-un referendum, pentru unirea cu Romania. Ar fi atrasi si o parte semnificativa a etnicilor rusi.
    In prezent, sunt interesati de Romania mai ales cei ce vor un pasaport romanesc (prin cetatenie romana), ca sa poata merge mai departe, in tari ale Europei in care exista nivelul de trai este cel la care viseaza ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Mioc
Marius Mioc
Scriitor. In decembrie 1989 a participat la revoluţie. Prezent în 16 decembrie 1989 în mulţimea de lîngă casa pastorului Laszlo Tokes. Arestat în noaptea de 16/17 decembrie 1989, eliberat în 22 decembrie. Mi s-a întocmit dosar penal ca urmare a participării la revoluţie (sînt 4 asemenea dosare penale aflate în evidenţa Parchetului Militar Timişoara ca urmare a revoluţiei din 1989). În 28 iunie 1990 dosarul penal primeşte rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a faptului că infracţiunea de propagandă împotriva orînduirii socialiste a fost eliminată din codul penal. Rezoluţia parchetului o găsiţi la http://wp.me/pjejF-3CV Volume publicate: - Falsificatorii istoriei, Editura Almanahul Banatului, 1994 - Falsificatorii istoriei (ediţie revăzută şi adăugită), Editura Marineasa, 1995 - Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost, Editura Brumar, 1997 - Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei, Editura Sedona, 1999 - Revoluţia fără mistere: Începutul revoluţiei române. Cazul Laszlo Tokes, Editura Almanahul Banatului, 2002 - The anticommunist Romanian Revolution of 1989, Editura Marineasa, 2002, reeditată 2002, 2004 şi la Editura Artpress 2007 - Libertatea şi politrucii, Editura Mirton, 2003 - Revoluţia din 1989 şi minciunile lui Marius Tucă, ziar – ediţie specială, 10 martie 2004 - Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989), Editura Artpress, 2004 - Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional. Mitul agenturilor străine. Mitul securităţii atotputernice, Editura Marineasa 2005. - Revoluţia din 1989, pe scurt, Editura Artpress, 2006 - La revolution roumaine de 1989, Editura Artpress, 2007 Coautor la următoarele cărţi: - O enigmă care împlineşte 7 ani, Fundaţia Academia Civică, Biblioteca Sighet, 1997 (capitolul “Măsluirea istoriei revoluţiei”). Coordonatorul cărţii – Romulus Rusan - Întrebări cu şi fără răspuns, Editura Mirton 2001 (capitolul “Politicienii şi revoluţia din 1989″). Coordonatorul cărţii – Iosif Costinaş - Revoluţia română din 1989. Istorie şi memorie, Editura Polirom, 2007. Coordonatorul cărţii – Bogdan Murgescu

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro