Home » Fără categorie » Citesti:

Propunere de curățire etnică a Transnistriei în folosul Rusiei dar pe cheltuiala Românie, prezentată propagandistic ca slujind ideea națională românească

Marius Mioc aprilie 6, 2016 Fără categorie
17 comentarii 2,562 Vizualizari

Domnul Petrișor Peiu, doctor al Politehnicii din București, fost consilier al prim-miniștrilor Radu Vasile și Adrian Năstase, propune pe saitul ziare.comfoaie de parcurs a reunificării României cu Republica Moldova .

Harta etnică a Republicii Moldova conform recensămintelor din 2004 făcute de conducerile de la Chişinău respectiv Tiraspol. Sursă: Wikimedia

Harta etnică a Republicii Moldova conform recensămintelor din 2004 făcute de conducerile de la Chişinău respectiv Tiraspol. Sursă: Wikimedia

Articolul domnului Peiu conține observații corecte și propuneri interesante. Republica Moldova se află într-adevăr în criză, dar a mai avut astfel de crize (inclusiv cu demonstrații de stradă) de nenumărate ori în ultimul sfert de veac. Ideea de foaie de parcurs pentru eventuala unire a Moldovei cu România nu e de lepădat. Foaia de parcurs propusă de domnul Peiu conține însă un paragraf care îmi stîrnește revolta:

În procesul de negociere nu trebuie exclus niciun instrument de soluționare, putînd fi luat în calcul inclusiv schimbul de populații, pentru România reîntregită fiind vorba (în acest caz) de finanțarea preluării responsabilității pentru aproximativ 100.000 – 120.000 persoane, care ar putea fi relocate din Transnistria în Basarabia, unde în prezent pretul proprietăților, cel puțin în mediul rural, este rezonabil, daca nu chiar derizoriu, pe alocuri, cu costuri induse de aproximativ 500 milioane USD.

Cu alte cuvinte, domnul Peiu propune curățirea etnică a Transnistriei de elementul românesc (existent pe acele meleaguri de sute de ani), pe cheltuiala statului român.

Ideea însăși de curățire etnică e respinsă azi de întreaga lume civilizată. Domnul Peiu o propune însă ca ceva foarte firesc, sugerînd să fie aplicată românilor din Transnistria, care să fie strămutați în Basarabia pentru a lăsa acea regiune o puritate etnică slavă care n-a existat niciodată. Exact ceea ce dorește Rusia și regimul separatist de la Tiraspol! Nota de plată să o achite România, iar noi românii să mai și mulțumim pentru asta!

Cînd vine domnul Peiu cu această propunere? Exact cînd regimul de la Tiraspol este confruntat cu o criză fără precedent! Ca urmare a situației din Ucraina, și a faptului că Rusia nu-și mai poate îngădui să ofere sprijin financiar la nivelurile de pînă acum, economia transnistreană e în recesiune. Cheltuielile prognozate ale regimului separatist depășesc veniturile de peste 2 ori, iar veniturile acestuia s-au micșorat drastic . Rubla transnistreană s-a devalorizat, s-au produs scumpiri (linc)la casele de schimb nu se găsesc dolari și euro, semn că vor urma alte devalorizări substanțiale ale valutei regimului separatist. În spitale nu se găsesc medicamente, vorbindu-se chiar de un pericol umanitar de proporții. Rezistența față de separatism se intensifică, la Bender (Tighina) monumentul ostașilor sovietici a fost vopsit în roșu-galben-albastru.

Poate domnul Peiu consideră că evacuarea românilor din Transnistria e o jertfă necesară pentru salvarea părții basarabene a Republicii Moldova din „ghearele rusești”. De fapt, în ultimul sfert de veac, dacă ar fi să ne luăm după mass-media bucureșteană, Basarabia a fost mereu în ghearele Rusiei. Personal, am cu totul altă viziune asupra situației din Basarabia. În aprilie 2006, după ce comunistul Vladimir Voronin cîștigase a 2-a oară alegerile de la Chișinău iar smiorcăielile patriotice despre gradul de rusificare al Basarabiei erau în toi la București, scriam: „în Basarabia (partea controlată de guvernul Republicii Moldova), timpul a început să curgă, încet dar sigur, în favoarea românilor” . Din 2006 și pînă azi evoluția evenimentelor nu face decît să confirme cele scrise de mine atunci. Nu este o evoluție liniară, au fost și mici pași înapoi, dar direcția de dezvoltare a societății basarabene a păstrat orientarea spre România. Procentajul unioniștilor a crescut semnificativ, lucru confirmat și de antiunioniști.

Ziarul „Moldova Socialistă” din 13 august 1988 (românește cu litere chirilice) dă glas indignării cu privire la faptul că în centrul Chișinăului se vorbește moldovenește

Ziarul „Moldova Socialistă” din 13 august 1988 (românește cu litere chirilice) dă glas indignării cu privire la faptul că în centrul Chișinăului se vorbește moldovenește

Ziarul „Moldova Socialistă” din 13 august 1988 (românește cu litere chirilice) dă glas indignării cu privire la faptul că în centrul Chișinăului se vorbește moldovenește

Pentru a înțelege evoluția situației din Basarabia, trebuie comparată situația de la care s-a pornit cu cea la care s-a ajuns. Recensămîntul sovietic din 1989 a găsit că 64,5% din populaţia Republicii Moldova o formau „moldovenii”. La recensămîntul din 2004, incluzînd şi Transnistria, procentajul moldovenilor a ajuns la 71,5% (am adunat pe cei care s-au declarat „moldoveni” cu cei care s-au declarat „români”). În 1988, cînd începeau să se simtă și în spațiul pruto-nistrean efectele gorbaciovismului, Chișinăul era un oraș dominat ferm de limba rusă. Moldovenii începeau să se organizeze, cenaclul „Alexei Mateevici” (condus de actualul ministru al apărării de la Chișinău, Anatol Șalaru) organiza întruniri. Ziarul „Moldova Socialistă” din 13 august 1988 (scris românește dar cu litere chirilice) publica, de pildă, opinia chişinăuencei N. Sorbală, care era “indignată de faptul că la acest cenaclu se vorbeşte numai în limba moldovenească, în centrul oraşului, unde zilnic vin foarte mulţi turişti, se vorbeşte într-o limbă neînţeleasă de alţii. (…) Mă miră că miliția nu întreprinde nimic”. Distinsa doamnă nu era deranjată de ceea ce discutau oamenii din centrul Chişinăului, ci o deranja simpla folosire a limbii „moldoveneşti” într-o întrunire publică unde participă un număr mare de oameni. A vorbi „moldoveneşte” în public în centrul Chişinăului era, la acea vreme, un lucru neobişnuit.

Azi, limba română este principala limbă vorbită în Chișinău. Nu este încă principala limbă la Bălți sau Comrat, dar lucrurile se schimbă și acolo în direcția bună. Încet, poate prea încet pentru ignoranții bucureșteni neobișnuiți cu diversitatea de limbi și culturi care coexistă într-un spațiu, dar evoluția evenimentelor nu ține seamă de părerea ignoranților. Din punctul meu de vedere Basarabia este o pară mălăiață care trebuie lăsată să se pîrguiască ca să cadă în brațele țării-mamă. Singurul contencios real între România și Rusia e legat de Transnistria, iar domnul Peiu propune o cedare completă în favoarea intereselor rusești.

articolul meu din Literatura şi Arta din 10 mai 1990

Articolul meu din Literatura şi Arta din 10 mai 1990

Ce ar fi totuși de făcut? În 1990, pe vremea cînd URSS încă exista, se discuta acolo, chiar de către Gorbaciov, despre posibilitatea concretizării dreptului prevăzut de constituția sovietică al republicilor componente ale URSS de a părăsi Uniunea, printr-o procedură care să implice un referedum aprobat de 2/3 din alegători. În acest context săptămînalul „Literatura și Arta” de la Chișinău a publicat în 10 mai 1990 o scrisoare a mea în care, printre altele, încercam să schițez o „foaie de parcurs” pentru ieșirea RSS Moldovenești din componența URSS. Propuneam în acea scrisoare (linc)discuţii cu Ucraina pentru o graniţă care să corespundă mai bine cu realitatea etnică. Asta ar fi însemnat cedarea către Ucraina a oraşelor Tiraspol şi Rîbniţa, care au fost centre ale separatismului (şi fără ele, separatismul transnistrean nu mai are nici o forţă), nu însă cedarea zonelor transnistrene cu populaţie majoritar moldovenească; totodată recuperarea zonelor cu populaţie majoritar moldovenească din regiunea Cernăuţi şi Sudul Basarabiei. Propunerea, dacă s-ar fi realizat la vremea aceea, ar fi evitat războiul din Transnistria (care avea să înceapă în 1992).

Cred că azi există șanse reale pentru o înțelegere româno-moldo-ucraineană care ar lichida problema transnistreană și totodată ar fi o șansă (poate unica pașnică) pentru România de a recupera zonele cu populație majoritar românească din regiunile ucrainene Cernăuți și Odesa. Ucraina este azi un stat slab, care conștientizează tot mai mult că nu poate păstra granițele moștenite de la URSS, dar înțelege totodată și primejdia reprezentată de regimul pro-rus din Transnistria pentru propria siguranță. Mihail Saacașvili, guvernatorul regiunii Odesa, îngrijorat de influența rusă, s-a exprimat recent pentru creșterea influenței românești în regiune (linc). Schimbul de teritorii nu ar fi defavorabil Ucrainei și are șanse să fie acceptat de conducerea politică și de opinia publică a acestei țări. Lichidarea capului de pod rusesc reprezentat de regimul de la Tiraspol, care amenință întreaga regiune Odesa, și înglobarea unor zone precum Rîbnița (majoritate ucraineană) și Tiraspol (majoritate rusă, dar importantă minoritate ucraineană), ar fi avantaje care ar compensa pierderea unor zone în care ucrainenii sînt net minoritari. Ucrainenii din Transnistria, deși în mare parte rusificați cultural, nu ar fi ostili unei integrări în Ucraina, iar rușii din zonă ar accepta această integrare mai lesne decît o integrare în România (limbile rusă și ucraineană sînt foarte apropiate, diferența între ele e cam cît între limba română literară și dialectul macedo-român; de aceea e foarte simplu pentru ucraineni să învețe rusește și pentru ruși să învețe ucraineana).

răspîndirea limbii române în regiunea Cernăuți din Ucraina

răspîndirea limbii române în regiunea Cernăuți din Ucraina. Sursă: Wikimedia

În promovarea acestui schimb de teritorii, România și Moldova nu trebuie să pretindă zone cu populație majoritar ucraineană, chiar dacă în trecut au aparținut României, dar totodată nu trebuie să renunțe la zone cu populație majoritar moldovenească, fie ele și din afara granițelor interbelice ale României. Cum populația românească locuiește relativ compact, o ajustare a graniței este posibilă.

Mai citeşte:
– O comparaţie greşită: Cosovo-Transnistria
– Conflictul transnistrean, văzut de un transnistrean
– Interviu cu Ilie Ilaşcu publicat în 1990
– Politica şcolară a regimului de la Tiraspol
– Cui nu-i place Imnul RSS Moldoveneşti? şi Emisiune moldovenească de la televiziunea din Tiraspol (video)
– Un român în fruntea parlamentului de la Tiraspol
– 1988, Chişinău: Ce se vorbeşte la întrunirile asociaţiilor neformale?
– August 1988 la Chişinău: “Sînt indignată de faptul că la acest cenaclu se vorbeşte numai în limba moldovenească, în centrul oraşului, unde zilnic vin foarte mulţi turişti. Mă miră că miliţia nu întreprinde nimic”
– alte articole din presa basarabeană în perioada gorbaciovistă la pagina RSS Moldovenească 1998-1990.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. ivan ivanovici perje spune:

    Articol foarte actual. Prea multa suferinta in Basarabia. Ma doare sufletul. De ce s-a ajuns aici? Care este explicatia? daca exista una!
    Cel mai dur și greu cuantificabil fapt este cu majoritatea pacifistă, majoritatea
    “tăcută ” care este lașă și tacuta. Cum se ajunge la asa ceva? Sa vadem citeva exemple, pe care se bazeaza politica ruseasca in Basarabia. Rusia comunistă era alcătuită din ruși care voiau doar să trăiască în pace, totuși comuniștii ruși au ucis peste 20.000.000 de oameni. Majoritatea pașnică a fost irelevantă. La fel de pașnică era și uriașa populație chineză, dar comuniștii chinezi au ucis înfricoșătoarea cifră de 70.000.000 de oameni. Asa si-au asigurat linistea si puterea. Linistea fricii.
    Lecțiile istoriei sânt incredibil de simple și clare.Totuși, în ciuda puterii noastre raționale, ne scapă adesea, tocmai esența fundamentală și imaginea cea mai puțin complicată: realitatea ucraineana. Se desfasoara sub privirile noastre ingrozite.
    În ceea ce ne privește pe noi, cei ce privim pasivi această desfășurare fără precedent, trebuie să fin foarte atenți la singurul grup care contează: tradatorii care amenință viața noastră.
    Hai sa nu contribuim la pasivitatea care permite acestei probleme să se extindă.

  2. DanT spune:

    “Azi, limba română este principala limbă vorbită în Chișinău. Nu este încă principala limbă la Bălți sau Comrat, dar lucrurile se schimbă și acolo în direcția bună.” – bun, la Bălţi sunt majoritari moldovenii şi e de dorit ca principala limbă a oraşului să fie limba română.
    Dar cu Comratul ce aveţi? Acolo găgăuzii reprezintă 73% din populaţie. Limba găgăuză trebuie să ia locul rusei ca limbă principală, nu româna.
    Aşa cum la Miercurea Ciuc se vorbeşte maghiara.
    Despre schimbul de teritorii, nu-mi amintesc vreun exemplu recent, ca să avem după ce ne orienta.

  3. Jay spune:

    Nu stiu exact la ce v-ati gandit, dar concretizarea, chiar partiala, a unui astfel de plan precum cel propus de dvs.asigura calea regala spre un conflict politico-diplomatic si, ulterior, armat intre Rep. Moldov, Ucraina si, marginal, Romania, conflict discret manipulat de rusi, pentru o perioada lunga de timp.
    Evident, nici NATO + UE nu ar vedea cu ochi buni generarea si implicarea unui membru (si asa “oaie neagra”) intr-un conflict la granita UE pe tematica etnica, cu propuneri de modificari teritoriale si, eventuale fluxuri migrationale Rep MoldovaUcraina. Se stie ca Romania este privita cu suspiciune atat de Rep. Moldova, cat mai ales de Ucraina, ca sa nu mentionam Fed. Rusa.
    Asta ar mai lipsi Romaniei ca, fiind obiect si subiect cronic de dispret si marginalizare din partea majoritatii membrilor UE, practic “ciuca batailor”, sa mai si provoace o criza suplimentara ampla, intr-o zona oricum foarte tensionata….

    • cristi spune:

      Mai întâi există România și pe urmă Europa!

    • gobru spune:

      o fi avind UE lideri slabi in momentul asta,dar din pacate ai nostri sint si mai slabi.Cu niste lideri puternici am putea pune problema frumos pe masa.Dar pentru a avea acei lideri puternici trebuie sa ii cresti,sa ii recunosti si sa-i alegi .
      Ori cu atitudini blegi si negativiste ca asta ,sigur nu are cine sa creasca/educe si cine sa aleaga acei lideri grozavi de care avem nevoie.Toata ziua ne punem poaele in cap(daca stiti expresia…)

  4. Lucifer spune:

    Interesante ambele propuneri fiindcă de fapt sunt de bune intenții.Din nenorocire nu prea depinde noi.Dacă s-ar urma precedentele Kosovo și Crimeea,atunci un referendum în Moldova ar fi suficient pentru unire(deși este posibil ca Rusia să nu recunoască referendumul decât…dacă România reecunoaște referendumul din Crimeea).În legătură cu zonele românești din Transnistria și Ucraina,negocierile ar trebui deschise între Moldova și Ucraina,negocierile româno-ucrainiene urmând să aibă loc ulterior.
    Sunt de acord că lucrurile avansează rapid în Est,se pare că deja s-a negociat situația între SUA-Rusia,urmează efectiv punerea în aplicare.
    Cred că o idee bună a Moldovei ar fi ca la summitul de la Varșovia să ceară intrarea în NATO.Ei au șansă(înaintea Georgiei și Ucrainei…) și chiar dacă sunt refuzați rămâne o armă de negociere cu Rusia și Ucraina.

    • LM spune:

      La cam cate procente cotati sansa aceasta, cata vreme armata a 14-a ruseasca stationeaza in continuare in Transnistria? Si, sincer, nu cred ca ar fi chiar bine venita pe teritoriu NATO.

      • Lucifer spune:

        Și RDG,mai întîi s-a unit cu RFG și apoi și-au retras rușii armata,bineînțeles contracost…

  5. MariS spune:

    Cred că R. Moldova se va apropia cu timpul de România. Ba chiar consider că Unirea este previzibilă într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. Problema care se pune este cum e mai bine să rezolvăm problema Transnistriei. Şi eu m-am gândit la un schimb de teritorii. Desigur cel mai bine cu Ucraina. Dar mai exista şi interesul Rusiei în zonă şi acesta ne-ar putea deturna intenţiile, dacă nu obţin şi ei ceva avantaj. Etnicii ruşi din Transnistria ar putea solicita ajutorul Rusiei aşa cum au facut cei din Donbas sau Crimeea, iar Putin nu ar ezita să intervină, ba ar transforma zona în avanpost militar rusesc. Un nou Kalinigrad. “Excursia” din Siria e un bun avertisment. În plus, s-ar implica activ în enclavizarea României. Ne-am trezi cu pierderi, în loc de câştig.
    Schimbul de teritorii ar fi fezabil dacă s-ar implica şi Rusia. Ucraina ar trebui şi ea să cedeze ceva, probabil Crimeea. Atunci s-ar pacifica întreaga zonă. Ucraina ar avea şanse la aderare în UE, Rusia ar scăpa de sancţiuni şi izolare, iar noi am obţine o Unire cu adevărat durabilă. Totuşi, punctul slab al acestei variante ar fi refuzul Ucrainei de a ceda Crimeea în schimbul Transnistriei. Ea preferă să-şi ţină mâinile prinse în menghina rusească, cu riscul cangrenei, decât să-şi taie degetele şi să se elibereze. Riscul e cu atât mai mare cu cât refuzul de a fi primită în UE va ajunge cu timpul în conştiinţa cetăţenilor ei, provocând derapaje în opţiunile lor politice. Regimul actual proeuropean s-ar putea prăbuşi, provocând haos sau chiar război civil. Ceea ce ar avea un grav impact asupra noastră, dar şi asupra întregii zone.

    • mariusmioc spune:

      Nu trebuie să cerem aprobarea Rusiei pentru a face schimb de teritorii cu Ucraina.
      Atît pentru Ucraina cît și pentru Rusia, Crimeea și Donbas sînt cu mult mai importante decît Transnistria. Transnistria n-are graniță comună cu Rusia (nici măcar pe mare, cum are Kaliningrad) de aceea e nesustenabilă de aceasta în condițiile ostilității Ucrainei.
      Naționaliștii ruși mai extremiști visează la anexarea nu doar a Crimeii și Donbasului, ci a întregului Sud al Ucrainei, inclusiv regiunea Odesa care ar face legătura cu Transnistria. (zona respectivă votase cu Ianukovici înainte de revoluția maidanului). Acest plan maximal al naționaliștilor ruși a eșuat și în aceste condiții Transnistria nu mai e atît de importantă pentru Rusia. Atît economic, cît și ca suprafață ori populație (care a scăzut cu un sfert față de perioada de dinaintea instituirii regimului separatist), Transnistria nu reprezintă de fapt o miză foarte mare, politic e importantă pentru naționaliștii ruși ca unic exemplu de separatism rusesc izbutit în fosta URSS (izbînda separatismului în Crimeea și Donbas e ulterior URSS) și ca ghimpe în coasta Ucrainei, dacă se mai visează anexarea Odesei.

  6. contributorsfil spune:

    Unirea Basarabiei cu Romania (reintregirea Romaniei) nu se mai poate face cu forta sau prin diverse manevre politice. Singura solutie, acceptata de lumea civilizata, in care ne straduim sa ne integram, este rezultatul unui referendum prin care majoritatea populatiei din Basarabia (intr-o prima etapa, fara cea din Transnistria) va decide ca vrea (re)unirea cu Romania.
    Reunirea celor doua Germanii (RDG si RFG) a avut castig de cauza in special fiindca populatia RDG a facut presiuni din ce in ce mai puternice in acest sens.
    Unul dintre motoarele care au ‘miscat’ popuatia RDG pe drumul refacerii Germaniei mari a fost ‘televizorul’, programele posturilor de televiziune din RFG, nu atat prin ‘indoctrinare democratica’ directa, cat, deliberat sau nu, prin prezentarea permanenta a nivelului de trai al populatiei din RFG, mult superior – un vis frumos pentru cei din RDG. Astfel, motorului ‘national’ firesc, i s-a alaturat cel al dorintei firesti a fiecarei fiinte, de a trai mai bine.
    Daca populatia din Moldova de azi (nu numai cea vorbitoare a limbii romane), ar vedea zilnic, la posturile de televiziune din Romania (care pot fi captate si in Moldova), emisiuni din care populatia Moldovei sa constate o diferenta foarte mare intre nivelurile de trai ale populatiei din cele doua state, majoritatea moldovenilor ar vota majoritar, intr-un referendum, pentru unirea cu Romania. Ar fi atrasi si o parte semnificativa a etnicilor rusi.
    In prezent, sunt interesati de Romania mai ales cei ce vor un pasaport romanesc (prin cetatenie romana), ca sa poata merge mai departe, in tari ale Europei in care exista nivelul de trai este cel la care viseaza ei.

  7. Carstea spune:

    Am mai spus: teritoriile luate de rusi si de bulgari sunt teritorii istorice romanesti. Nu luam pe bucatele.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marius Mioc


Marius Mioc

Scriitor. In decembrie 1989 a participat la revoluţie. Prezent în 16 decembrie 1989 în mulţimea de lîngă casa pastorului Laszlo Tokes. Arestat în noaptea de 16/17 decembrie ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)