Home » Fără categorie » Citesti:

Protestul din Parlamentul national si un altfel de Muppet Show

Ciprian Ciucu februarie 2, 2012 Fără categorie
22 comentarii 1,619 Vizualizari

„Noi consideram în mod greșit că dacă ai un punct de vedere valid şi logic toata lumea o să-ţi dea dreptate. În viaţa reală trebuie să lupți pentru a te face auzit, pentru a putea prezenta argumentaţia şi pentru a convinge audienţa să considere punctul tău de vedere ca fiind valid şi să acţioneze în consecinţă.” Am extras din comentariul postat de Cititor la articolul lui Cristian Ghinea „Note la cald…”

“Resistance Is Futile. You Will Be Assimilated!”, The Borg, Star Trek the Next Generation

1. Am 18 ani, este anul 1996 şi un coleg mai mare de facultate îmi argumentează democraţia parlamentară.  El e convins că pluripartidismul aduce o  valoare adăugată democrației şi calităţii guvernării: nu are cum ca din dezbaterile parlamentare să nu iasă ceva mai bun decât din creierul unei singure persoane sau din minţile unei oligarhii, cât ar fi ea de luminată, reformatore şi progresistă. Vorbește însufleţit, îmi palce să-l ascult.  Îi dau dreptate. Nu are cum, este un lucru evident prin sine însuşi! Parlamentarismul este pentru oameni serioşi, are reguli de dezbatere clare, presupune responsabilitatea colectiva a elitelor noastre, a celor mai buni dintre noi.

2. După ce considerăm că am răspuns pe îndelete şi clar contra-argumentelor aduse de o autoritate cărei îi prezentasem în avans policy brief-ul care o viza, discuţia cu colegul meu alunecă spre cotidian. De fapt e o discuţie mai veche care o revine periodic. De când am lansat think-tank-ul şi pentru că încercăm să ne ţinem departe de politică, concentrându-ne exclusiv pe politici publice, diverse trusturi media ne acordă atenţie. Şi în trecut el se plângea că televiziunile îi mănâncă prea mult timp, îi dă programul peste cap şi efortul nu este nici măcar răsplătit financiar. Eu îl împingeam mereu de la spate să nu refuze prezenţa media pentru că notorietatea se poate capitaliza mai târziu şi putem promova idei de politici publice şi rapoarte de cercetare şi evaluare mai uşor. Azi era descurajat şi efortul i se părea fără rost: acolo se discută aiurea, se sare de la una la altă, nimeni nu ascultă pe nimeni, nu e un dialog real, e o confruntare permanentă care la final are nevoie de câştigători şi de învinşi. Dacă e altfel, combatanţii din studio consideră că au pierdut vremea, ei trebuie să atace sau să apere ceva. Pe el emisiunile astea îl plictisesc teribil, a renunţat de mult la televizor şi nu-i mai urmăreşte pe lătrăi decât sporadic pe internet.

3.  Accept invitația unei televiziuni fără politică editorială care să exprime o preferinţă politică clară (cel puţin pentru mine). Astăzi, când notorietatea ţine locul valorii şi efortului, am şi eu nevoie de acest compromis. Săptămânile şi lunile de muncă de la ideea de proiect şi până la raportul de cercetare nu înseamnă nimic dacă rămân demersul unor anonimi. Îmi zic că nu am ce pierde, mă asigur că în platou va fi măcar o persoană pe care o consider un interlocutor plăcut, care să merite efortul şi care să-mi ofere măcar speranţa unui dialog interesant. Întreb de temă şi mi se răspunde ceva de genul „ce au mai făcut ăştia azi în Parlament”. Bănuiam că dacă sunt invitat de azi pentru azi nu o să fie o discuţie prea legată acolo. Dar speram că totuşi o să am şansa unei minime documentări asupra temei ce era de dezbătut. Îmi asum faptul că va trebui să mă bazez exclusiv pe spontaneitate şi primesc invitaţia cu gândul că o astfel de experienţă mă ajută la vorbitul în public şi face parte din categoria de activităţi de dezvoltare personală.

Aşa se face că mă trezesc faţă în faţă cu doi politicieni,  perfect reprezentativi pentru partidele de la putere şi din opoziţie din care fac parte. Intru cu mintea deschisă, sperând la o oră întreagă de discuţii interesante. După ce moderatorul face turul galeriei cu o întrebare de început pentru toţi, cei doi invitaţi-politicieni se dezlănţuie. Ca de obicei,  ştiţi: se acuză de lipsă de dialog dar se întrerup la fiecare 5 – 10 secunde, vorbesc despre utilitatea negocierilor dar vin cu obiective maximale de genul Guvernul să-şi dea demisia, Preşedintele la fel; se jignesc, ripostează, se supără, sunt ironici, ridică vocea, ameninţă, întrerup, pălăvrăgesc la întâmplare despre orice. Important este cine se impune, cine are microfonul mai mult, cine reţine mai mult atenţia. Totul se cuantifică în secunde. Secunde după secunde şi minute după minute. Ar putea să o ţină toată noaptea aşa. Deja nu ţin pasul cu ei. Şi chiar dacă aş putea să-l ţin, mi-am pierdut interesul. Mă retrag şi schimb priviri cu ziarista din stânga mea, mă bufneşte râsul. Detaşat de discuţie, auzindu-i fără să-i ascult, cei doi îmi par din Muppets Show… Mahna … Mahna. „The question is what is a Mahna …  Mahna”? The question is who cares!? Şi să te ferească sfântul să intri în gura lor. Pe mine nu m-a ferit. Detaşat aşa cum eram, n-am suportat argumentul imbecil, susţinut exclusiv cu DEX-ul că România e dictatură. Şi i-am spus că este injust faţă de victimele (ucise şi torturate) care au opus rezistenţă adevăratelor dictaturi. Este aberant ca noi să spunem că trăim în dictatură în timp ce-l acuzăm în direct de la televiziuni pe dictator de toate păcatele lui şi ale predecesorilor lui. Am fost somat ca pe loc să declar „cu cine sunt, cu puterea sau cu opoziţia”. Degeaba încercam să spun că judec fiecare situaţie de la caz la caz în funcţie cu argumente şi mă poziţionez ca atare. Da, Guvernul a greşit când a introdus impozitul aşa numit forfetar; da, guvernul a făcut bine când a promovat noua legislaţie a asistenţei sociale. Irelevant, el vroia să ştie cu cine sunt. Şi probabil că la fel de irelevante au fost şi felicitările pe care mi le-a trimis anul trecut după un policy brief în care evaluam o stare de fapt dintr-un sector guvernamental.

M-a pus pe gânduri comentariul scris de Cititor. L-am recitit de mai multe ori. Pare un lucru evident de la sine. Cum să fie altfel? De aceea în loc să petrecem o seară plăcută în familie alegem să mergem la televizor. În viaţa reală trebuie să lupți pentru a te face auzit dar parcă lipseşte ceva.  Interlocutori? Bun simţ? Politeţe? Argumente? Mahna … Mahna.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "22 comments" on this Article:

  1. mircea spune:

    Nu esti singur. Si eu simt aceeasi nebunie in jur in care multi sunt asmutiti, sa condamne pe cine le spune presa sa condamne. Presa unui fost Securist si unui fost infractor. Dar lor nu le pasa, urla, sunt agresivi, sunt vocali. In timp ce romanii cinstit stau in banca lor.

    Asta e tragedia, ca cei cinstiti stau cu capul plecat si indura. Si risca sa indure incurand o intoarcere in timp 20 de ani, pe care o sa o regrete toata viata.

  2. Ştefan Brăgărea spune:

    Şi?

  3. Hantzy spune:

    O intrebare care deriva din afirmatia lui Cititor ar fi: cine e mai blamabil, cel ce renunta a lupta pentru a se face auzit, sau cei care oricum nu vor sa asculte?

    Cat despre dictatura, e aberant – intr-adevar – sa afirmi ca in Ro ar exista un astfel de regim. Dar si sa expediezi discutia pe motiv ca la televizor e criticat “dictatorul”. Oare atat inseamna dictatura?! Ceausescu spunea “Nu raspunde decat in fata MAN!”, astazinu avem nici asta. Nici in Rusia lui Putin nu e dictatura.

  4. Mihai spune:

    Nici nu stii daca politicienii sunt asa pentru ca asta vrea prostimea sau prostimea vrea circ pentru ca politicienii sunt asa. Probabil acesta e motivul pentru care elitele se retrag din viata publica: nu au priza. Nu au audienta. Logica cedeaza in fata tipatului. Cateva enunturi repetate in mod obsesiv de unele televiziuni zi de zi, an de an, devin doar prin simpla repetare adevaruri. Adevaruri inghitite pe nemestecate de o masa tot mai mare de indivizi fara nimic individual. Nu stiu daca sunt majoritari inca dar fenomenul de indobitocire a Romaniei este in plina desfasurare.

    • Schimbarea mentalitatilor in Romania spune:

      Mentalitatea adultilor este foarte greu de schimbat (daca nu imposibil, dupa o anumita varsta). Aceasta mentalitate se formeaza prin educatie si datorita influentei mediului in care se dezvolta copilul (adolescentul, tanarul).
      Mediul din Romania nu este deloc favorabil formarii unei mentalitati ca cea descrisa de dvs. Educatia in familie este facuta de actualii adulti asa ca nici de aici nu ne putem astepta la schimbari pozitive (ma refer la majoritati). Singura solutie este educatia primita in sistemul de invatamant. Tocmai de aceea, acest sistem trebuie sa fie complet reformat. Nu este de ajuns cat s-a facut pana acum. Trebuie schimbata complet curricula (de fapt cu aceasta trebuia inceput). Educatia trebuie sa formeze caractere si sa dezvolte gandirea, initiativa si respectul pentru valori, nu numai sa forteze acumularea de informatii. Trebuie pus un accent mult mai mare pe valorile umane, morale. Acest lucru nu inseamna insa predarea materiilor “umaniste” in felul in care se face astazi. Trebuie dezvoltate toleranta si respectul reciproc, cultura dialogului argumentat. Este foarte important ca scoala sa devina un loc in care elevii sa mearga cu placere. Trebuie sa se tina cont de faptul ca nu toti copiii pot sa ajunga “intelectuali” (nu au dotarea intelectuala necesara). Aceasta nu inseamna ca ei trebuie desconsiderati (calitatea umana conteaza in primul rand) ci inseamna ca trebuie ca fiecare sa isi cunoasca posibilitatile si ca tintele pe care fiecare si le propune sa fie in concordanta cu aceste posibilitati. Din acest motiv, ar trebui sa existe doua trasee distincte in invatamantul gimnazial (ex. ca in Germania). O ramura pentru cei care pot sa urmeze o facultate si una pentru cei care nu pot, amandoua directii cu propria curricula. Curiccula trebuie sa fie particularizata si in functie de profilul urmat de elevii de liceu, mult mai mult decat in sistemul actual. Si numarul profilelor ar trebui sa fie mai mare, avand in vedere cantitatea tot mai mare de informatii pe care omenirea le produce in fiecare domeniu.
      Profesorii trebuie sa faca un efort considerabil pentru a isi insusi noi metode de predare care sa fie in concordanta cu noua curricula si cu noua orientare a filozofiei sistemului de invatamant. De asemenea trebuie sa fie permanent la curent cu noutatile din domeniul de interes. O educatie continua, si pentru profesori. In predarea materiei trebuie sa se foloseasca tot mai mult noile metode informatice (manualul pe suport de hartie va disparea cu timpul).
      Sistemul de invatamant se impotriveste puternic schimbarii si nu toti profesorii sunt de acord cu principiile enuntate mai sus asa ca nu stiu in ce masura, singura varianta ne-utopica de a reforma societatea este si viabila.

  5. Radu spune:

    Si daca nu o sa avem niciodata o democratie viabila? Daca o sa ramanem la stadiul actual, incremeniti intr-o disputa care pe care pentru putere? Esecul democratiei favorizeaza aparitia unor regimuri totalitare. Iar noua ne cam plac dictatorii, o demonstreaza istoria. Mereu am sustinut ca avem nevoie de o elita responsabila, care sa ne scoata la liman, cum s-a mai intamplat dupa 1848 pana la primul razboi mondial. Ei bine, nu mai cred in ideea asta. Daca poporul nu se civilizeaza nu mai avem ce sa facem. Si daca democratia moare in statele civilizate (criza economica, catastrofe, razboaie etc) atunci noi suntem condamnati.

  6. Osterhase spune:

    Sa te lupti ca sa te faci auzit asa, intr-o emisune, este ca si cum te-ai baga direct in troaca. Exista riscul sa te manance porcii, chiar daca poti si sa te faci auzit. Ce este mai important este ca astfel intri in jocul LOR. Jocul acesta al improscarii cu invective il stapanesc foarte bine astfel ca pentru a castiga o lupta pe acest teren trebuie sa te transformi in ceea ce nu vrei sa fii. Pai si atunci de ce sa intri in jocul lor? Nu exista televiziune care sa organizeze dezbateri adevarate? Atunci, fara televiziune – si asa ai zis ca nu le privesti. Probabil ca nici potentialii ascultatori ai lucrurilor pe care le ai de spus nu le privesc, deci n-ai pierdut nimic.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Multumesc pentru sugestie!
      Exact asa va si abordarea noastra ulterioara. Mediile de comunicare ne permit astazi sa comunicam direct. Doar imaginatia ne poate opri. Si bugetele…

  7. aciduzzu spune:

    si noi ca tot romanu impartiali…ne-am pierdut. asa suntem noi…precum coana joitica. să nu cumva să-i spui, să nu care cumva să afle! cum e ea simţitoare!

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Exista o explicatie. Nu sunt impartial de dragul impartialitatii ci pentru ca mentinerea unei anumite distante si detasari nu ma fac interlocutor neabordabil pentru urmatorii care vor fi la butoanele deciziilor politice pe care va trebui sa-i pisez (prin evaluari) şi sa-i conving (prin policy papers) să facă una sau alta.

      • Tim spune:

        @Ciucu:
        “… pentru urmatorii care vor fi la butoanele deciziilor politice pe care va trebui sa-i pisez (prin evaluari) şi sa-i conving (prin policy papers) să facă una sau alta.”
        :)
        … asa cum i-ati “pisat (prin evaluari)” si i-ati “convins (prin policy papers)” pe actualii Basescu-PDL, aflati “la butoane”?! Mai ramane sa declare asa ceva si Tismaneanu, si Ghinea, si Aligica si alti… impartiali de genul asta si punem fi siguri, atunci, ca stam cu adevarul la masa

        • Ciprian Ciucu spune:

          Faptul ca dvs. nu stiti, nu inseamna ca nu am facut asa ceva. Hint: pe google cuvinte cheie – ciucu raport schengen interne comunicat mai.

          Au fost o multime de astfel de situatii, altfel inerente. Inlusiv lui Ghinea s-au intamplat.
          Dar asta nu intelegeti dvs: noi militam pentru continuturi, nu pentru oameni.

  8. satana spune:

    unii s-au prins cum este cu criza politica clamata de USL. Situatia din Romania este inghetata, adica buzunarele bugetare sunt inchise si astia din PDL nu vor sa imparta. Baronii USL nu au acces la banii publici (contracte cu statul) si atunci au apasat pe politicienii BUTOANE pe care i-au sponzorizat in campaniile electorale sa faca si ei ceva sa-si recupereze banii investiti, adica vor si ei contracte din alea profitabile cu statul.

  9. Kermit the Frog spune:

    Este The Muppet Show, fara “s”. Ask the Frog who really cares.

  10. pehash spune:

    Prezenta la vot reflecta calitatea acestor dezbateri. Practic, peste 50% din electorat a renuntat sa se mai informeze pe canalele clasice (tv, ziare..). Este o oportunitate imensa pentru cei care doresc sa intre in politica azi. Vrei voturi? Nu-ti trebuie bani. Trebuie doar sa eviti mass-media si sa comunici direct cu oamenii. Un efort sustinut, 1-2 ore pe zi pana in noiembrie, ar asigura lejer fotoliul de parlamentar unui ‘Ciucu’. Daca l-ar dori… :)

  11. Smithy spune:

    Eu tot nu inteleg care e problema. Daca te intereseaza continutul si nu forma, atunci de ce tederanjeaza cand unul sau altul te catalogheaza? Daca, mai mult, consideri ca acel unul sau altul greseste in afirmatii, este partinitor si/sau are interese (personale sau de obicei ideile unor baroni), atunci parerea impartiala nu poate sa nu treaca neobservata. Aparitiile constante la TV cu cei mai crunti invitati pe care ii stiti si de fiecare data cand aveti ocazia spuneti-va parerea indiferent de consecinte. Pentru ca pana la urma ce se intampla in studio este judecat ca invins si invingator de public, dar publicul iubeste oamenii impartiali, mai ales acum in aceasta criza ideologica a democratiei. Asa ca, poate pe termen scurt, esti intre cei invinsi, dar pana la urma prezenta dumneavoastra acolo nu este pentru asta: radeti de ei pe fata pentru a atrage atentia publicului, spuneti-va parerea fara teama, privitii in ochi si ignoratii atunci cand abereaza. Dar dumneavoastra stiti asta, asa ca raspunsul dvs lui Ştefan Brăgărea e prost si se poate completa cu “multi se dau independenti, putini sunt incoruptibili, iar majoritatea care sunt asa sunt lasi si tocmai in lasitatea lor sta aceata pretuita independenta”. Orice politician stie asta si daca continuati asa, mai bine stati acasa. Sau va hotarati sa deveniti acel independent incoruptibil curajos care sa le dea bobarnace pana cad si apoi sa mature pe jos cu ei spre deliciul publicului….eh, poate ultima parte mai tarziu, macar bobarnacele alea….

  12. aki spune:

    … am prins niste emisiuni la TV in care chiar am inteles ceva, dar erau niste invitati care au auzit de “dialog” si care stiau ce inseamna acest cuvant.. In schimb sunt niste posturi TV pe care le evit: sunt un fel de entitati malefice.. prin urmare nu ma uit la ele decat cand sunt inarmat cu destula rabdare(in cele din urma revin la mesajul Borg din Star Trek: “Rezistance is futile”).
    Cat despre ce spunza acel om in comentariul citat la inceputul articolului, pot sa spun ca am trimis in Parlament cativa oameni si multi tampiti..dar oare i-as fi trimis pe toti acolo daca as fi avut posibilitatea sa ii sortez? Cati oameni capabili stau pe margine si se uita la acest Circ al Romaniei(Parlamentul) si si-au tocit dintii scrasnind ca nu pot interveni cu nimic?

  13. Mihai spune:

    Mie mi s-ar parea interesanta o discutie despre dictatura televiziunilor….eu ma simt oprimata de ele mult mai tare decat de basescu sau politicieni in general. Am eu asa o impresie ca radacina raului e in zona aia iar circul politicienilor e doar consecinta.
    In fond nebuni exista peste tot dar cand ti se aduc zilnic in fata astfel de specimene si iti sunt prezentati ca eroi normalitatea, asa cum o intelegem noi, se transforma in opusul ei…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ciprian Ciucu


Ciprian Ciucu

Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Pol... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)