joi, martie 28, 2024

Războiul celor trei referendumuri

Nu mi-e clară în momentul ăsta soarta bătăliei politice şi procedurale a referendumurilor ce se prefigurează în România, fie şi modelată cu game theory, prilej de mare gâlceavă şi dare în stambă pentru procedurişti şi chiţibuşari (grosul kommentariatului). Pe fond, toate trei mi se par inutile. In general, valoarea acestui instrument de consultare directă e supraestimată – şi cu atât mai mult într-o epocă superficială şi isterică, dominată de fake news şi analize post-adevărate.

Mai ales, fetişul referendumului trădează o viziune infantilă asupra democraţiei, ce ignoră secole de experienţă, adesea amară, petrecute în efortul de a construi instituţii pentru societăţi moderne complexe care să facă buna guvernare posibilă, cu stat de drept şi garanţii pentru libertăţile fundamentale. Această viziune infantilă echivalează democraţia cu plebiscitele: cu cât mai multe, cu atât mai bine. La ce confuzie si cacofonie de decizii duce asta, s-a văzut de atâtea ori. De exemplu azi în Italia, unde Mişcarea 5 Stelle, partidul inventat de un comediant, ce face show de incompetenţă la conducerea câtorva primării importante (inclusiv Roma) dar e totuşi primul în sondajele naţionale, are acest fetiş al consultării directe la fiecare pas.

Astea fiind zise, de-escaladarea la noi e încă posibilă şi se află integral în mâna PSD-ALDE. Nimeni nu le-a contestat dreptul de a guverna după victoria la urne din decembrie, nici dreptul de a pune teme de dezbatere pe agenda publică. Chiar din acelea impopulare, pe care le-au ţinut sub masă în campanie, anti-plebiscitar, tocmai pentru că nu dădeau bine la plebs. In paranteză, singurii sinceri pe această temă au fost cei din Partidul Dracula, formaţiunea extremistă Ghiţă-Ponta, care a spus din start ce doreşte – amnistie penală şi fiscală – şi ca atare nu a intrat în parlament: dacă aţi uitat episodul, vedeţi aici clipul lor de campanie.

Ce s-a cerut actualei puteri, inclusiv de către zecile de mii ieşite duminică în stradă (imagini aici), a fost să meargă cu aceste chestiuni complicate şi sensibile în Parlament, unde au oricum majoritate, ca să existe o dezbatere serioasă şi timp de detensionare a situaţiei prin formule de compromis. Dacă graţierile colective au devenit brusc problema nr 1 a ţării, de unde acum o lună nu doar că nu se vorbea de ele, dar liderii care azi le propun negau că subiectul există, nu aşa ar fi normal? Ce altceva mai înseamnă compromisul rezonabil între părţi, dacă nu o dezbatere în legislativ?

Ca atare, daţi click-and-go de la articolele care încep cu falsa dilemă: desigur, Dragnea exagerează, dar şi adversarii săi politici fac la fel pentru că ignoră problema reală a condiţiilor din puşcării, ignoră votul românilor, oh my god, s-a împărţit ţara în două tabere radicale şi ne paşte războiul civil, etc. Asta se cheamă manipulare prin vechea tehnică a inventării unui adversar de paie, care în realitate nu există. Astăzi nu avem confruntare între două tabere radicale, ci între una radical-ipocrită (guvern-majoritate) şi alta moderată (restul lumii, în măsura în care le pasă de chestiune), miza reală a primilor nefiind deloc condiţiile din puşcării.

Procentul la votul din 11 decembrie e irelevant în discutarea acestui subiect, sau altora asemenea ce vor mai fi, pentru că un vot nu înseamnă cec în alb pentru orice vrea să facă un guvern timp de patru ani. Asta nu mai e democraţie ci plebiscitarism autoritar. Iar falsa echidistanţă între adevăr şi minciuna propagandistică, poziţia preferată, de auto-protecţie, a multor comentatori, nu e decât tot o minciună propagandistică, mai subtilă, de tip 2.0.

Distribuie acest articol

80 COMENTARII

  1. A trecut una luna de la alegeri, chiar mai mult. Nu am vazut nici o dezbatere politica. Bine, nici in campanie nu am vazut asa ceva….

    Toata aceasta galceava pseudo-politica imi aduce aminte de Moromete al batran: „Se vede ca nu sunteti munciti, baaa!” :-).

    Avem multe lucruri de facut, cel putin pentru ca ar trebui sa ne gandim la copii si nepoti. Ori, acestia cresc. Dezvoltarea (in ce directive o fi ea, stanga, dreapta, peste mirishte – cea mai porbabila :-) nu va exista in acest fel.

    Persoane care se apropie de 60 de ani, unele chair depasesc mult aceasta varsta, se tot gandesc ca vor mosteni Pamantul probabil, ca vor fi nemuritoare. Altfel nu mi explic aceasta apetenta absolut exagerata pentru putere, pentru puterea politica.

    Partea buna e ca se pare ca democratia romaneasca functioneaza.

    • „Avem multe lucruri de facut, cel putin pentru ca ar trebui sa ne gandim la copii si nepoti.”

      Ne clasăm DOAR pe locul al doilea în ceea ce privește migrația la nivel mondial. În EU, tot pe locul al doilea România se regăsește la scădere demografică, obezitate infantilă, consumul de antibiotice, sărăcie și excluziune socială.

      Dar să nu uităm că în UE, copiii românilor ocupă locul fruntaș la analfabetism funcțional după testele PISA, așa că pe viitor, cine știe.

      Nu uitați. The winner takes it all.

      • Exact.

        Prima conditie pentru ca societatea sa ofere sanse noilor generatii este ca vechea generatie sa se ocupe de acest lucru.

        Nu e vorba doar de educatia nationala, despre care am facut bataturi la degete tot scriind, de zici ca sunt tamplar…:-). E vorba de ansamblu, de valorile pe care vrem sa le initiem si sa le ocrotim.

        Libertatea individului, ocrotirea sa in ce priveste garantarea alegerilor fundamentale ale vietii este cruciala pentru orice masuri politice si apoi administrative.

        Noi inca ne zbatem sa subordonam induvidul statului si societatii, consideram ca alegerile fundamentale ale vietii nu trebuie sa fie ale cetateanului, ci ale statului.

        De fapt, macar de am recunoaste asta tot ar fi ceva. Dar ne tot mintim unii pe altii ca „avem grija de saraci”. Asa am ajuns sa dorim de fapt sa mentinem saracia si subdezvoltarea, pentru ca avem nevoie de saraci si de subdezvoltare. Din motive de putere si, cateodaqta, din motive de comoditate morala.

        ===

        De-asta e nevoie de politizarea partidelor, de mutarea accentului de pe cearta sterila pe dezbaterea optiunilor politice. Sigur, nu ma astept sa se petreaca de maine, dar am convingerea ca este singurul drum posibil ce ne poate scoate din situatia unei societati organizate pufo-fascist (adica fascism fara violenta si cu supape preluate din comuism)

  2. Intr-adevar, intr-o tara cu democratie normala, nu originala, n-ar fi potrivit sa faci referendum pe tema anticoruptiei sau imunitatii parlamentarilor, macar fiindca acolo raspunsul e de domeniul evidentei.
    In Romania insa, unde nici cele mai simple lucruri privitoare la democratie nu au fost clarificate in ultimele trei decenii, mi se pare potrivita abordarea prin referendum a problemelor esentiale si care nu necesita expertiza.
    Problema, cred, ar putea fi numarul referendumurilor. La un referendum n-ar trebui pusa in discutie mai mult decit o chestiune, si aia relativ simpla.
    Insa in cazul de fata, am putea avea un singur referendum cu doua intrebari, ambele legate de o tema comuna, e vorba de anticoruptie: o intrebare privitoare la amnistie si gratiere si alta referitoare la regimul imunitatii parlamentarilor, care ar putea fi restrins strict la declaratiile lor politice.
    Argumentul e evident: din proprie initiativa, parlamentarii romani nu vor legifera niciodata restringerea imunitatii lor.

    • Sau unul omnibus, ca ala facut de Renzi in Italia, cu sapte salamuri intr-unul singur. Si din care a inteles fiecare ce a vrut, apoi a votat in consecinta. Buna guvernare la mama ei

      • Sigur ca asa, ne-am putea gindi ca si alegerile din 11 decembrie au fost tot un soi de referendum, unde intrebarea era daca vrem corupti in parlament sau nu, iar raspunsul a fost DA, fiindca publicul antenelor a fost mai numeros si a inteles cu totul altceva, anume ca daca voteaza PSD, se dau pensii si salarii marite.

          • Bun, si-atunci de ce sint mai bune alegerile din patru in patru ani decit orice referendum, doar fiindca neintelegerile legate de democratie sint mai rare? Nu e acesta totusi un alt mod de a ocoli cu gratie democratia?

            • Nu, alegerile sunt cu partide si oameni, cu istoria si bagajul fiecaruia, plus multi alti factori. Nu cu raspuns da/nu la intrebari sibilinice

            • Doar ca n-a sustinut nimeni aici referendumuri cu intrebari sibilinice.
              Pe de alta parte, la noi, partidele majoritare sint mai degraba grupuri infractionale organizate – fiindca au sefi corupti iar sub ei sint legiuni de oameni corupti – iar justitia nu le poate dovedi in actualul cadru legal creat tot de catre cei corupti: nu mai vorbim, oricum am lua-o, despre democratie ci despre altceva si asta macar fiindca legile nu se aplica tuturor cetatenilor – parlamentarii sint deasupra legii. Ce facem mai departe, mimam democratia timp de patru ani? Iesim in strada o data pe saptamina ca sa le aratam politicienilor pisica? Vestea proasta e ca intre timp au devenit imuni.

        • la alegerile din 11 Decembrie nici PSD si nici ALDE nu au prezentat in programele lor electorale amnistia si gratierea, altfel nu cred ca ar fi luat aceleasi voturi. Dovada e PRU.

          Deci PSD isi dorea asta insa nu au vrut sa riste si au dat temele la un partid satelit, PRU.

          Deci cei care au votat cu psd sau alde nu au votat masuri atat de dure la adresa luptei anticoruptie.

          • Eu cred ca cei care au votat PSD-ul l-ar fi votat cu tot cu amnistie si gratiere.
            Oricum, contra-argumentele cele mai bune la referendumul lui Iohannis le-a dat deja Dan Tapalaga pe hotnews. Ar merita insa facut un referendum cu o singura intrebare referitoare nu la amnistie si gratiere ci la restringerea imunitatii parlamentarilor – ca tot a scapat Dragnea porumbelul. Referendumul asta trebuia facut demult, in locul celui cu 300 de parlamentari din 2009, care, trebuie sa recunoastem, a fost nerealist.

            • 1) Greu de crezut ca asumarea deschisa de catre PSD/ALDE a intentiei de a promova eliberarea pe spranceana a puscariasilor si pre-eliberarea puscariabilor (licenta dl. Preparvulescu) nu ar fi scazut din voturile primite de cele doua partide. In plus, un asemenea proiect public ar fi crescut, cu certitutidine, participarea la vot. Poate chiar ar fi scazut PSD/ALDE sub nivelul majoritatii parlamentare…
              2) Punerea in practica a referendumului-300 este inca solutia ideala pentru eliminarea rapida a atacului permanent la domnia legii, condus de tovarasia din parlament. Atac cu care Ro se lupta si acum, vezi ordonantele care fac ordinea zilei. Departe de a fi o utopie, R300 ar fi transformat instantaneu lupta comuna a tovarasiei parlamentare cu legea intr-o competitie interna in interiorul grupului, pentru supravietuire individuala. Ordonantele astea nici nu ar fi existat azi.

            • 1) Cine cunoaste votantii PSD nu-si poate face iluzii. Procentul ar fi fost doar cu putin mai mic, si asta din cauza celor care nu voteaza in mod obisnuit PSD.
              2) Desi am votat pentru reducerea numarului de parlamentari, cred totusi ca democratia e mai cistigata cu doua camere in parlament decit cu una singura. Referendumul acela a fost facut de catre presedinte la nervi, intr-un moment de tensiune sociala, impotriva parlamentarilor. Si iata ca nimeni nu l-a luat in serios, nici macar cei care l-au votat – cu 300 de locuri in parlament am avea doar o concurenta mai mare pentru imunitate, s-ar aciuia acolo aceiasi penali.
              E foarte important ca parlamentarii sa poata fi anchetati, sa nu aiba imunitati care sa acopere mai mult decit declaratiile lor politice. Egalitatea cetatenilor in fata legii e o cerinta esentiala in democratie.

            • 1. Poate, eu sunt ceva mai optimist.
              2. R300 a avut rolul balansarii raporturilor de forte dintre Presedinte si Parlament, in conditiile in care un Parlament nu este penalizat cu dizolvare pentru abuz de putere in cazul referendarii unei suspendari respinse de populatie. Buba care ustura tare si azi, cum se vede. 300 este mai mic decat 322, dar in mod sigur NU o reactie la nervi este explicatia.

  3. Ordonanta asta este printre putinele initiative legislative care nu inteleg cum pot fi aparate. In general inteleg argumentele pro sau contra unei legi chiar daca nu sunt de acord cu ele. In cazul asta insa, nu inteleg cum se poate crea o asemenea fractura logica in mintea cuiva.

    Conditiile din inchisori nu se rezolva indiferent cati oameni gratiezi. Oameni care sa incalce legea si care sa umple la loc celulele se vor gasi mereu. Iar apoi ajungi in aceeasi situatie ca inainte de a lua decizia.

    Nici macar nu se poate argumenta ca se ia decizia asta pt a descongestiona temporar inchisorile pt a da ocazia unor noi investitii. Nu atata timp cat bugetul inchisorilor scade in loc sa creasca iar marii grijulii din PSD si ALDE nu au anuntat nici o intentie in acest sens.

    Am mai vazut oameni care motiveaza ordonanta pur si simplu cu ura fata de Basescu care a bagat oameni cinstiti la inchisoare. Dar uita ca inclusiv Udrea, Blaga si eventual Basescu ar fi gratiati.

    Iar motivarea cea mai des folosita, cea cu amenzile la CEDO e o gluma. Cat timp nu se schimba fundamental situatia din inchisori, ce rezolva gratierea? Amana cu 6 luni, un an amenzile alea? Ce rezolvam cu asta. Nu putem gasi alte solutii in afara de eliberarea a 3000 de criminali condamnati?

    Hei, uite aici o idee, daca tot suntem incompetenti si nu suntem in stare sa construim 2-3 inchisori noi, sau sa convertim rapid niste baraci pt a rezolva problema, hai macar sa cerem si noi ajutorul unora mai competenti. Mergem in parlamentul european si ne rugam de aia sa ne ajute. Macar vedem daca putem exporta niste detinuti temporar prin alte tari ca tot auzeam ca inchid inchisori prin tarile nordice ca stau nefolosite. Le platim costurile pe detinut si ne punem pe facut inchisori.

    Ah, si o intrebare. Daca un gratiat iese din inchisoare si da in cap cuiva, victima nu poate da in judecata guvernul ca responsabil direct al faptei?

  4. Referendumul lui Iohannis este echivalentul unui pas la offside. In cazul cel mai fericit, conducatorul de joc Dragnea nu-i mai paseaza lui Iordache, trimite mingea inapoi, situatia se detensioneaza si referendumul nu se mai intampla. Exista alta miscare mai buna? Din cate spune Liviu Avram, si un gol din offside produce efecte juridice, chiar daca e anulat imediat de arbitru. Ce altceva se mai poate face decat semnalarea clara catre public a pozitiei de offside? Iordache asteapta in continuare pasa.

  5. Fără a nega futilitatea referendumului românesc (își mai amintește cineva de referendumul din 2009 vis a vis de parlament unicameral cu 300 de alesi?) referendumul este expresia cea mai profundă a democrației. Nu este nicidecum un semn al înapoierii ci dimpotrivaă e apogeul democrației.

    O țară foarte dezvoltată, civilizată și prosperă precum Elveția folosește referedumul ca principal instrument de decizie legislativă la nivel național și local. În SUA referendumul e principalul mod luare a deciziei la nivel local (oraș sau county). Bugetele locale, lucrările publice, programele școlare ale districtului școlar, nivelele de salarizare ale profesorilor, taxele locale, etc, sunt toate subiecte de referendum. Care referendum are desigur avantaje și dezavantaje. Principala problemă fiind aceea că asta necesită un număr mare de oameni cu un oarecare nivel de conștiință civică și morală. Nimeni au a auzit de referendumuri prin getto-uri. Acolo sunt la butoane băieți din ăștia providențiali ca Dragnea și Oprișan. Numai că pe aici li se zice „liberali” sau „progresiști”:P

    • Perfect de acord.

      Un „referendum” pe care il faci doar ca o formalitate isi neaga propria sa utilitate.

      Acest formalism a ajuns sa distruga tot in Romania. De la criterii exacerbate, super-detaliate in acreditarea scolilor, pana la consultari publice de forma, totul e menit sa acopere ceva mult mai grav.

      Anume, dorinta unora de a administra statul si societatea in mod direct. O forma de autoritarism proprie fascismului si comunismului, care neaga politicul in ansamblul sau. Cumva aduce a progresismul pe care il amintiti (pastrand limitele culturale si temporale, bineinteles).

      Ori, daca actul guvernarii este unul discretionar in toatlitatea sa, intr-adevar, ce rost mai are referndumul? E doar pierdere de timp, deoarece rezultatele sale – oricare ar fi acelea – pot fi ignorate fara nici o consecinta (legala sau politica).

    • Ca sa aduc argumente in sprijinul celor spuse de Svejk, trebuie relatate si mecanismele de declansare a referendumurilor in SUA, pentru ca sunt interesante.

      In primul rand, in SUA nu am auzit de referendumuri nationale. Nu zic ca nu au existat, insa nu am auzit de nici unul in ultimii 16 ani. Singurele actiuni de legiferare la nivel national cerand plebiscit sunt amendamentele constitutionale si aprobarea unui amendament constitutional national e diferit de la stat la stat.

      Referendumurile sunt la nivel de stat, comitat, local sau district de scoala.

      Referendumul poate fi declansat numai daca exista un numar de alegatori certificati care vor o chestiune pusa pe buletinul de vot si o solutie legislativa de propus. Odata numarul adunat si certificat, referendumul este aprobat pentru desfasurare.

      Mai exista si chestiunea constitutionalitatii referendumului care trebuie stabilita de tribunale. Nu orice fel de aberatie poate fi pusa pe buletinul de vot si unele initiative sunt respinse de tribunale ori pentru ca nu prezinta liste complete de semnaturi valabile, problema e neconstitutionala ori prea confuza.

      Daca referendumul trece, rezultatele devin obligatorii si trebuie implementate de autoritatea care raspunde (legislativul statului, local, primarie, district de scoala, etc).

      Salariile minime, taxele locale, politicile de management ale terenurilor publice in general sunt stabilite prin referendum. Constitutiile statelor prevad situatii in care declansarea unui referendum e automata in cazul de exemplu ar unor cresteri de taxe locale.

      La fiecare alegeri am participat in SUA au existat cel putin 5-6 intrebari de referendum la mai toate nivelurile. Inainte de alegeri autoritatile comitatului trebuie sa trimita materialele asociate cu referendumul la toti votantii inregistrati aratand textul propus de lege supus referendumului, aratand efectele juridice si avand un numar de opinii autorizate pozitive si negative asupra textului de aprobat. In felul asta nimeni nu poate spune ca nu poate vota fara cunostiinta de cauza.

      • Mi-ati putea spune va rog, daca stiti, cine plateste acele referendumiri si cam care a starea de spirit in ce le priveste? Adica, sunt discutate la TV locale, in anturaje etc. Multumesc mult!

        • Costul referendumului este absorbit de comitat. Un buletin de vot la alegerile americane este extrem de complex oricum. Ajunge și la o jumătate de metru lungime. Câteva întrebări de referendum in plus nu contează. Mai sunt și broșurile de referendum explicând opțiunile. Pentru ele nu știu exact cine plătește, însă bănuiesc ca tot comitatul pentru ca abordarea este echidistanta.

          Nu urmăresc radioul și televiziunile locale si nu prea am auzit de dezbateri, însă mai mult de luări de poziție și mesaje stradale.

  6. Eu nu înțeleg de ce democrația directă e atât de hulită. Elvețienii n-o duc chiar atât de rău precum ar trebui să o ducă conform părerilor dumneavoastră și au referendumuri aproape săptămânal.

    Cu ce e mai breaz un reprezentant al voinței populare precum Dragnea decât un țăran cu 4 clase, dar care are repere morale?

    De ce pot da like pe facebook la poze cu pisici, dar nu pot face la fel pentru a-mi exprima părerea pentru inițiative legislative?

    Eu zic să vă întoarceți la citit, l-ați ratat pe Toffler și nu aveți o viziune coerentă a viitorului apropiat. Părerea mea.

    • Pana la cazul exceptional al Elvetiei, mai curand ma uit la Italia si ceilalti, care-s mai ca noi, si care o dau in bara sistematic cu democratia directa cum va explicam. Dupa vreo 300 de ani de experimente esuate si niste razboaie confesionale si regionale strasnice, poate ajunge si Italia ca Elvetia, cine stie. Noi, poate dupa vreo 400. Ideea generala e corecta: daca populismul nu te omoara pe parcurs ca pe toti ailalti si ai norocul istoric al Elvetiei, atunci sigur te intareste.. un mare daca. Numai ca, sincer, eu personal n-am atata rabdare, nici anticorpi

        • Cand eram tanar, ma ocupam cu implemntarea de sisteme IT de la zero intr-o administratia publica. De la zero, adica nu exista nimic acolo, nici macar in singur calculator sau vreo imprimanta. Ne ocupam de o gramada de servicii si birouri. Dura luni de zile si vedeam pas cu pas ce se intampla in fiecare birou. In unele rezultatele erau spectaculoase si imediate, in altele era chiar pe dos, ceea ce era bizar.(pana atunci totul se opera manual, pe hartie, sau cu masina de scris)

          Ce se intampla: in unele birouri era ordine inainte sa venim noi: era clar ce avea de facut fiecare, aveau ordine in hartoage, aveau dosare puse in ordine in dulapuri, etc. La aia calculatoarele, reteaua si imprimanta chiar au ajutat rapid.

          La altii insa a fost haos, exact la cei care era haos si inainte. Nu existau calculatoare cati oameni, asa ca s-a ajuns la o greva cvasi-generala. Cei mai smecheri/batrani nu s-au bagat la calculatoare, ca sunt „batrani”. Cativa mai tineri au preluat calculatoarele. Cei care nu s-au bagat au refuzat sa mai faca ce faceau inainte: cum sa faca tabele cu creionul si linia, cand exista calculator si imprimanta???? Cei care au preluat calculatorul au facut si ei gura: 1-2 oameni au ajuns sa faca toata munca din birou. Introducerea documentelor scrisa in calculator a fost horror, ca nimeni nu stia pe unde sunt si in ce ordine. Si tot asa.

          Cam asa mi se pare si situatia si referendumurile. Pana nu iti faci ordine in democratie si nu ai o populatie destul de matura din punctul asta de vedere, nu poti spera ca o sa te rezolve miraculos referndumurile. In unele cazuri, poate sa fie chiar pe dos. Autorul are dreptate IMHO, una e Elvetia si alta Italia sau Romania.

  7. Referendumul nu este un „fetis” si nu este in nici un caz „o viziune infantila a democratiei”. Din contra, referendumul (sau o forma a lui) reprezinta viitorul. Odata cu avansul tehnologic democratia se schimba, va disparea reprezentativitatea parlamentara si omul va putea vota direct de acasa pe orice lege, de pe telefonul mobil, din sufragerie sau de la un buton instalat in bucatarie. „Secolele de experienta” pe care le invocati sunt exemplul clar ca parlamentarul nu mai reprezinta comunitatea odata ajuns in fotoliul comod al puterii, ci intresul restrans de grup sau de partid. Spnueti-mi cati parlamentari ati vazut venind in colegiul lor inaintea unei legi importante, a unei motiuni de cenzura ca sa intrebe pe cei care l-au trimis acolo: „Oameni buni, cum sa votez maine?” Referendumul este convocat tocmai pentru ca vointa oamenilor nu se regaseste in jocul puterii.

    • Nu stiu daca stiti, dar exact asta a fost ideea comediantului Beppe Grillo, asa functioneaza 5 Stelle in Italia. Deci nu e nevoie sa dam in bobi, exista deja o practica de cativa ani si putem vedea rezultatele :)

  8. Stai sa vezi cand razboiul celor trei referendumuri se va transforma in razboi civil. Toata mizeria asta purulenta sustinuta de o masa de romani consistenta, iubitoare a vechiului regim, va exploda la un moment dat sub o forma violenta. Sint aproape convins de asta. Vechiul regim e aproape pe moarte, o ultima contractie reprezentata de Dragnea pune la incercare puterea de rabdare a romanilor onesti, platitori de taxe din tara si din afara tarii. Daca Dragnea nu se retrage din politica, lunâdu-l eventual de mana pe Tariceanu, toata aceasta tensiune va exploda urat de tot.

  9. In fiecare zi decretam o alta mare tampenie a politicienilor !!
    A aparut si primul ambuscat al tarii, fost sef al unei alte haite praduitoare (basescu), cel mai bun simulator al luptei anticoruptie, care zice ca alt referendum trebuia facut si anume unul despre Unirea cu Republica Moldova , ca sa-i dam un rapuns Dodonului… !!
    Intreb retoric : Ce naiba sa unim , neputintele, coruptii ?! Iti inviti neamurile in casa curata, aerisita, nu intr-o hazna puturosa !!!!!!!
    Nu am fost in stare sa clarificam 1989, mineriadele, jocul de glezne al acestui cameleon si manevrele haitelor de corupti aflate in conflict pe spagi, contracte in 2012 in care ne-au atras si pe noi si acum uite cum le rezolvam : Zicem moldovenilor : vii cu mine sau te iau ?! Nu conteaza intai ce vor ei ? Si de curand au si spus asta cumva (manipulati sau nemanipulati-nu conteaza) , prin vot !!

  10. Despre adevarata societate civila din Romania

    „Sunt sigură că oamenii care au ieşit în stradă sunt de bună credinţă, dar aş vrea să ştiu şi eu cine i-a chemat (s.n.). Noi organizăm demonstranţii de la Roşia Montană încoace; să se ajungă la viteza la care aceste evenimente au strâns 10.000 de oameni (n.r. – participanţi pe Facebook) nu e uşor, ai avea nevoie de nişte relee mai puternice pe Facebook care te ajută. Şi releele acelea nu prea aparţin societăţii civile, să ştiţi” (s.n.)
    „Sunt ONG-uri care iau bani mulţi şi sunt ataşaţi pe lângă un Doi şi-un sfert (s.n.) (n.r. – Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă), de exemplu”

    Alina Mungiu
    18 ianuarie 2015
    http://inregistrari.b1.ro/view-dosar_de_politician-84.html

    „ Cum să cred într-un regim politic prin a cărui mecanică legitimă, Socrate a fost condamnat la moarte şi Hitler adus la putere? Cum să cred în democraţie, cînd practica ei aduce la conducerea ţării un provincial şmecher şi ţanţoş, cu liota lui de diletanţi, semidocţi şi pipiţe, care îmi vor administra viaţa?”

    Andrei Plesu
    23 ianuarie 2015
    http://adevarul.ro/news/politica/dileme-stupori-resemnare-1_5885b80b5ab6550cb8b5f214/index.html

    „ Comportamentul lui Liviu Dragnea este al parvenitului tipic, al arendaşului cocotat obraznic in jiltul principal al sălii de mese dintr-un conac ce nu-i apartine. Aşa a procedat si Adrian Năstase, aşa a procedat si Victor Ponta. Se ştie unde au ajuns. Celor carora le doresc prăbuşirea, zeii le iau mintile, adică memoria, luciditatea, realismul, conştiinta propriilor limite si limitări. Ii lasa se creada infailibili. Cu atat mai dură si mai dureroasă va fi clipa trezirii.
    PS Textul de mai sus este o adaptare a unui articol aparut aici, pe “Contributors”. N-am făcut decat să inlocuiesc numele lui Victor Ponta prin acela al lui Liviu Dragnea. In rest, minime modificări, patologia este neschimbata ”

    Vladimir Tismaneanu
    23 ianuarie 2017
    http://www.contributors.ro/politica-doctrine/betia-puterii-auto-divinizarea-arendasului-liviu-dragnea/

    „Nu mi-e clară în momentul ăsta soarta bătăliei politice şi procedurale a referendumurilor ce se prefigurează în România, prilej de mare gâlceavă şi dare în stambă pentru procedurişti şi chiţibuşari (grosul kommentariatului). Pe fond, toate trei mi se par inutile. In general, valoarea acestui instrument de consultare directă e supraestimată – şi cu atât mai mult într-o epocă superficială şi isterică, dominată de fake news şi analize post-adevărate.”

    Sorin Ionita
    24 ianuarie 2017
    http://www.contributors.ro/fara-categorie/razboi-referendumuri/

    Comentariile de mai sus reprezinta in esenta reactia rapida a societatii civile respectiv , a unor intelectuali publici fata de recentele proteste care au zguduit Romania cu o zi inainte. Conform acestor opinii , problemele in actuala criza politica si sociala din Romania sunt in realitate : a) …manipularea demonstrantilor si a demonstratiilor b) …slabiciunea democratiei , c) …caracterul si comportamentul lui Liviu Dragnea si d) …inutilitatea referendumului propus de catre Presedintele Romaniei .
    Din fericire, cei 40.000 de oameni care au fost in strada in Bucuresti au fost de alta parere si au preferat sa actioneze strabatand orasul timp de 4 ore ca sa-si exprime opiniile in civilizat si democratic .
    Presedintele Romaniei a fost alaturi de ei si a rezumat perfect atitudinea lor :

    „”Am venit aici in Piata Universitatii, ca si miile de romani, ca sa-mi arat indignarea. O gasca de oameni politici cu probleme penale vrea sa schimbe legislatia din Romania, vrea sa slabeasca statul de drept. Or, asa ceva nu se poate admite. Este inadmisibil sa se schimbe legislatia si zeci, sute de politicieni certati cu legea sa se gaseasca cu dosarele curate si sa continue faradelegile. Romanii, pe buna dreptate, sunt indignati”

    Klaus Johannis
    Presedintele Romaniei
    https://www.facebook.com/klausiohannis/videos/1242146102539305/

    Pasul urmator a fost declansarea procedurii pentru referendumul privind “Continuarea luptei impotriva coruptiei si asigurarea integritatii functiei publice”
    ( http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21553576-iohannis-declansat-procedura-pentru-referendum-privind-continuarea-luptei-impotriva-coruptiei-asigurarea-integritatii-functiei-publice.htm ).
    In acest caz este mai mult decat evident ca intre revendicarile protestatarilor din strada si obiectivele societatii civile din birouri si redactii nu prea exista similitudini, daca nu cumva exista chiar fracturi.
    Mai exact , reprezentantii societatii civile formale nu vad ( sau nu vor sa vada ) nimic important acolo unde 40.000 de semeni ai lor iesiti in strada intuiesc pericolul urias al acapararii parghiilor de putere de catre indivizi cu condamnari penale si al transformarii statului de drept intr-un stat al penalilor.
    Aici avem o mare problema a „analistilor politici”,etc. care fabrica la infinit scenarii si se tot intreaba cine si cum a scos oamenii in strada dar nimeni nu ia in calcul faptul ca pot iesi si singuri indignati de ceea ce pot sa cloceasca cei care au ajuns in fruntea lor prin frauda morala . Acesti oameni care isi exprima public propriile lor opinii sunt prin definitie incomozi pentru puterea politica pentru ca au curajul si forta sa gandeasca cu mintea lor , dar in acelasi timp sunt invizibili pentru societatea civila formala care isi simte amenintat monopolul de a vorbi in numele lor.
    Ar fi foarte interesant sa aflam de la vreun expert in toate cum pot fi manipulati si de catre cine cei 40.000 de oameni care dupa toate relatarile , inclusiv cele directe , s-au comportat admirabil :

    „Am ajuns duminică seara în mijlocul unei mulțimi indignate și atât de blânde totodată.”
    „Nici măcar cu un bulgăre de zăpadă nu s-a aruncat. Nici măcar vreun cățel plătit nu a lătrat la gard! Îmi închipui cât de furios trebuie să fi fost mult experimentatul domn Dragnea în fața acestei blândeți! Cum așa, 30 000 de oameni și niciun geam spart? Cât i-au plătit pe ăștia ca să stea așa cuminți? Furia neputincioasă și-a vărsat-o apoi în declarații. Mineriadă și lovituri de stat!”
    ( http://www.contributors.ro/reactie-rapida/despre-indignare-%C8%99i-protest/ )

    In calitate de simplu participant la cele 4 ore de protest confirm in totalitate aceasta relatare asupra acestei demonstratii si a atmosferei ei cu totul speciale (https://sergiusimion.blogspot.ro/2017/01/romanii-intre-statul-de-drept-si-statul.html). Foarte important, pe parcursul a 4 ore nu am vazut figuri dubioase , provocatori sau limbaj agresiv ca la “protestele” din iarna lui 2012 pe care le-am vazut in doar trecere deoarece nu am vrut sa particip la acestea.
    As vrea sa subliniez ca sentimentul final pentru cei care au participat a fost intalnirea cu normalitatea sociala si umana , prietenia – toti se simteau prieteni desi nu se cunosteau – dar si cu speranta. Pentru toti cei care sunt demoralizati de atatia ani de ceea ce ofera mass-media drept realitate sociala , este bine de stiut ca mai exista inca tineri admirabili , normalitate sociala, civilizatie, educatie, politete, bunavointa, altruism , umor , energie si autoorganizare cum gasesti numai in grupurile informale de romani care se descurca cel mai bine cand iau decizii ei pentru ei , si nu altii in locul lor.
    Daca ziaristii au numarat bine , aproximativ 40.000 de romani care au revendicari comune au generat ad-hoc o noua Piata a Universitatii si au pus concomitent bazele pasnice ale unei noi asociatii civice care le exprima cu adevarat interesele si care poate zgudui oricand sistemul de la noi de unde si spaima si incrancenarea clicii de penali care vrea sa transforme Romania intr-un stat al hotilor si penalilor.

    • Neica, ce rost are sa ma citezi tot pe mine, in subsolul aceluiasi articol din care citezi? Si sa ma pui langa dna Pippidi, din moment ce spunem lucruri diametral opuse? Cred ca indignarea iti intuneca un pic discernamantul

      • Poate un pic ne la locul ei intrebarea mea, insa ma tot intreb care sa fie motivele pt care dna Pippidi si maestrul Cristoiu sunt atat de virulenti pana la orbire in ultimul timp? Ca o parere personala, s-au dat clar cu penalii. Aceeasi dezamagire o am si in privinta „coloanei vertebrale” a d-lui (fost) presedinte Basescu. Ce s-a intamplat? Fiecare are pretul lui, e adevarat, insa chiar de la ei nu ma asteptam.

          • Matematic vorbind, ne aflam intr-o „singularitate” sociala, un punct de inflexiune asemanator celui din teoria catastrofelor. Intr-un asemenea spatiu, rationamentele si uneltele analitice cu care esti obisnuit intr-o stare stationara nu mai sunt valabile.

            Mai pe romaneste spus, sunt depasiti de situatie… :-)

      • Domnule Ionita , inteleg ca dvs aveti dreptul democratic sau, ma rog, o dispensa speciala :) ) ca in spatiul public care apartine tuturor atunci cand este vorba de exprimarea unor opinii , sa treceti peste politete si respect, sa-i trageti pe ceilalti de sireturi si sa le puneti etichete cum vor muschii dvs pentru ca, este adevarat, fiecare intelege democratia dupa chipul si asemanarea sa ( in ceea ce ma priveste , o discutie in spatiul public incepe si se termina numai cu persoana a II-a plural , desi dupa alte opinii ea poate incepe eventual si cu „neica”, „bre”,”mă”, „bă”, etc ).
        Problema este ca nu sunteti deloc original, va inscrieti intr-o lunga traditie care trece pe langa subiectul discutiei , dar ataca intotdeauna emitentul opiniei si puteti afla singur unde va situati prin limbajul si etichetele folosite ( https://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html) .
        Totusi , in acest caz era importanta doar tema de interes public, nu persoana dvs sau a altora, iar postarea mea cita (corect) doar ceea ce ati spus dvs sau altii.
        Si daca tot discutam despre comunicarea din spatiul public, din fericire cei mai multi dintre autorii Contributors.ro , dar si dintre cititorii si comentatatorii acestei platforme , au un dialog civilizat bazat pe argumente si nu unul visceral centrat pe limbaj agresiv, etichete si atribuiri .

  11. Ba io zic ca marota referendumului trădează o viziune infantilă asupra democraţiei, caci coborarea in derizoriu a acestui instrument denota o neincredere in capacitatea unui popor de a se pronunta in chestiuni politice si civice. Ceva de genul: niste prosti si niste tarani ce nu merita sa’si dea cu parerea pe chestiuni pe care oricum nu le pricep; si cel mai bine e ca oamenii de bine si geniu ai tarii sa le repete asta de cate ori vine vorba, ca sa le intre in cap.

    Apropo, nu numai Beppe, ci si Hitler, Stalin si Mao au recurs la referendumuri ca sa manipuleze populatia. Sau nu? Pardon. I’am confundat… :)

    ps Elvetia e de fapt o dictatura plebiscitara. o tara de pitici obsedati ce venereaza un instrument pueril. Ce, nu stiati?

    • Democratia, asa cum era la mama ei in polis-ul grecesc, insemna ca cetatenii sa stea cat e ziulica de lunga in adunarea poporului si sa decide aupra tuturor problemelor cetatii. Chestia asta era placuta, numai ca nu era tocmai practica, din cauza ca nimeni in afara de asclavi nu mai facea mai nimic afara de politica :P

      Romanii au perfectionat lucratura greceasca si au facut-o functionala si pentru un stat mai mare decat ceea ce putea bate cetateanul cu talpa intr-o zi. Au inventat magistraturile elective, alegerile la termen, un „parlament” permanent (Senatul – nu foarte democratic totusi) si alte celea. Iar de la romani incoace, democratia a evoluat relativ putin.

      Acum cercul pare sa se inchida. Pe masura ce mijloacele de comunicare se dezvolta implicarea cetateanului in actul de decizie va putea fi tot mai directa :P Reprezentatul ales e un compromis a carui existenta e justificata de tot soiul de obstacole practice in calea democratiei directe. Probabil ca nu peste mult timp necesitatea reprezentantului ales va dispare. Sigur ca exista risuri majore vis a vis de implicarea fiecarui cetatean in luarea deciziilor. Insa si asta se poate drege daca se ajunge ca ponderea votului fiecaruia sa fie proprotional cu contributia sa la functionarea statului – adica vortul cenzitar… Dupa cum spuneam cercul se inchide :P

      • votul direct si proportional cu taxele platite (contributia la bugetul public) asigura o democratie adevarata si responsabila: cel care plateste taxe de 1000 lei are mai multe drepturi de a decide cheltuirea banului public decat cel care plateste 1 leu

      • Sigur, anarhismul inca nu fusese incercat.

        Uite-asa ajunge Bakunin in actualitate.

        Si eu sunt supercurios cum vor evolua lucrurile. E clar ca e o presiune in ce priveste democratia directa, exprimarea populara etc. Probabil ca si mijloacele tehnice (internet, social media) favorizeaza acest lucru.

        Insa a te exprima asupra unor aspecte de interes general presupune un grad de maturitate (si de cunoastere, in sfarsit) suficient. Ma indoiesc de faptul ca am trecut acel prag. As spune ca un argument este chiar esecul lui Renzi in fata lui Beppe.

        Mai exista si posibilitatea intoarcerii la Traditie, adica negarea democratiei in ansamblul sau si a tuturor formelor sale de manifestare. Un fel de dreapta hyper-conservatoare, daca imi este permis ….

      • N-ar fi votul cenzitar o buna ocazie pentru repatrierea banilor de prin paradisurile fiscale? Pai daca eu, om „cu stare” stiu ca pot decide pentru 10.000 de „sarantoci”, nu mai bine imi aduc eu profitul pe tarlaua mea, pe care apoi votul asta ma cam lasa sa decid de capul meu? Imi iau mai intai, vorba aia, pe persoana fizica, o primarie mai rasarita, apoi un oras, apoi un judet, si tot asa. Ce are comun votul cenzitar cu democratia actuala?

    • Eu sint de acord cu dl. Ionita. Va marturisesc cu sinceritate ca de cite ori vad dat exemplul Elvetiei ca model de democratie ce face uz curent de referendum si care ar trebui urmat de orice tara inclusiv de Romania, ma amuz grozav.
      In 2016 elvetienii au fost intrebati daca sint de acord ca orice adult, indiferent daca are sau nu un loc de munca, sa primeasca un venit lunar garantat. Propunerea a fost respinsa cu 77%.
      Incercati sa va imaginati ce ar fi votat romanii. Sau italienii. Si or mai fi si altii la fel. Mmmm? Exact. Asa zic si eu. :)
      Deci, pe scurt, atita vreme cit vrem sa raminem pe teritoriul ferm al realitatii si nu aspiram la utopii politice, sa recunoastem ca Elvetia e exceptia care intareste regula: referendumul e un instrument care trebuie utilizat cu muuulta grija.

      • In 2016 Finlanda a devenit prima tara europeana ce a a introdus venitul minim garantat. Nu prin referendum, ci prin decret guvernamental. Pentru ca prostia si megalomania nu sunt -iata- o constanta a omului de rand, ci un element al progresului socialist imbratisat de elitele europene.

        Elvetia nu este o exceptie, ci un exemplu. Cum altfel ar putea cetatenii sa se responsabilizeze si evolueze politic decat prin exercitiul deciziei politice -fie si in chestiuni minore precum minaretele din mahala- si al dezbaterilor pricinuite de procesul legislativ in care sunt implicati? Dumneavoastra credeti ca elvetienii de acu o suta de ani erau niste genii politice? Credeti ca s’au nascut cu bun simt si moderatie si cultura la cap? Nu, a durat mai bine de 150 de ani chinul facerii democratiei, si da, au avut decizii grele de luat in acest rastimp. In tot acest timp s’au obisnuit cu obligatia morala a participarii si implicarii in viata politica. Elvetienii au inteles ca un simplu vot acordat unui partid o data la 4 ani nu este suficient pentru salvgardarea democratiei. Au inteles si ca, de multe ori, partidele sunt monolitice in gandire, imobile, inflexibile si ca atare incapabile sa forteze decizii necesare pentru natiune in situatii extreme. Au inteles si ca in partide rasar tradatori si corupti si ca politicile impuse de un partid sau altul e musai sa poata fi taxate sau chiar stopate inainte de a produce ravagii in economie.

        La noi se subintelege in mentalul colectiv ca „implicatii” sunt societatea civila, dar in fapt societatea civila ar trebui sa fie compusa din toti cetatenii cu drept de vot. La noi corifeii ongisti au ajuns sa se considere creierii indispensabili ai constructiei democratice: gandesc in locul nostru, iar noi ceilalti, prostii sedusi si dedati superstitiilor si fetisizarii, suntem doar galeti unde’si toarna marotele si convingerile vetuste pe post de slova iluminatoare. La fel era si in anii 20-30 din interbelic: cititi’l de pilda pe gurul Nae Ionescu ca sa vedeti cat de mult dispretuiau democratia elitele inchipuite ale vremii si cum de au fost posibile dictaturile carolista, legionara si antonesciana. Toti visau la maini de fier, garzi de fier, despoti luminati si alte asemenea oratanii geniale care sa indrume poporul de imbecili.

        Si nu, imaginatia mea nu merge in aceeasi directie cu a dumneavoastra.

        • Finlanda nu a introdus venitul minim garantat ci face doar un experiment in sensul asta. Nu e bine sa faceti afirmatii partial adevarate ca nu se stie peste cine dati. Eu am trait multi ani in Finlanda, inca mai citesc ziarele finlandeze si sint foarte atasat de tara aia. Asta ca o paranteza :). In Finlanda se poate face un astfel de experiment. In Romania nu.

          Pina la dezbateri si responsabilitate politica la nivelul fiecarui cetatean, romanii – o spun cu tristete, nu cu entuziasm – trebuie sa mai treaca printr-o etapa de alfabetizare functionala.
          Daca nu ma credeti, iesiti din biblioteca si mergeti prin Romania „profunda”.

          Romania moderna – asa cu imperfectiuni cum e ea – a fost posibila datorita elitelor si nu maselor de oameni ai muncii de la sate si orase, cum voiau comunistii sa ne faca sa credem.

  12. Vorbind despre procentul votului din decembrie 2016. Hai sa punem lucrurile in lumina cifrelor „majoritatii covarsitoare”:

    Prezență la vot de 39,49% din totalul populatiei cu drept de vot
    Voturi primite de PSD (din cei prezenti la vot) = 45%
    Voturi primite de PSD (din totalul populatiei cu drept de vot) = 17.8%

    Gresesc?

    • @catalin.

      Nici mie nu-mi place sa constat asta dar, pina la proba contrarie, nu exista nici un indiciu ca restul populatiei, care nu s-a prezentat la vot, nu ar fi votat PSD in acelasi procent ca cei care au votat.. Statistic vorbind, e cel mai probabil ca cifrele ar fi fost similare. Sau exista cumva sondaje credibile care sugereaza alte concluzii? Cu parere de rau, nu am auzit de asa ceva. :(
      Romania majoritara e, o spun cu tristete, inca a celor care cred ca „sa fure, domle, da’ macar sa ne dea si noua ceva!”

      • @msb
        nu confundati statistica cu „regula de trei simpla”. si nici cu sondaje de opinie care folosesc (mai corect sau nu , mai interesat sau nu) cateva simple reguli ale statisticii
        45% din votanti nu e nici macar majoritate, daramite „majoritate covarsitoare”
        …mai ilustrativ, 3.5 milioane de voturi din 17 milioane de votanti e departe de un mandat de a lua tara in arenda
        nu uitati de cei peste 2 milioane de romani din diaspora care au fost redusi la tacere dupa ce li s-a reprosat alegerea presedintelui
        nu uitati despre referendumul din 2009, etc etc
        daca trebuie sa presupunem, ar fi mai corect sa spunem ca cei peste 10 milioane de romani care nu au votat pur si simplu nu au gasit reprezentare la nivel politic, decat ca e vorba de lenesi, inconstienti si prosti care ar fi putut vota in continuare raul cel mai mic in speranta ca o sa fie bine, asa cum tot au facut romanii de peste 25 ani incoace…

    • Da, greșiți. Cine nu votează, nu contează. Cine a stat acasă în Decembrie a votat indirect PSD. Iar cei ce au făcut-o știau foarte bine asta. Nu există nici o scuză.

      • D-le sau d-na Svejk numai dupa ce impliniti 40 de ani , va mutati de la mama si va luati serviciu ati putea eventual emite o parere pertinenta , nu numai la topicul in discutie ci si la toate celelalte la care va straduiti atatea ore zilnic pe internet sa va si sa ne convingeti ca ati avea ceva de spus. Nu aveti. Va da de gol vocabularul, numarul de postari, vastitatea domeniilor la care va pretindeti expert cu experienta , numarul de ore si orele la care postati , felul neindemanatic in care mimati anglo-americanisme culese de prin filme si multe alte indicii care conduc toate spre concluzia ca probabil sinteti un provincial , flacau de 30-35 ani , locuiti cu mama si nu aveti o ocupatie stabila si nici studii superioare. Probabil ca nu aveti nici prietena (poza doamnei Udrea nu se pune).

        • Interesant . Incercarea dvs de a acrosa si de a lupta cu ceva „fara chip si fara nume”, respectiv cu pseudonimele, postacii si trolii Internetului, nu se poate spune cat este de eficienta , dar in orice caz este surprinzatoare si in mod cert dovedeste simtul umorului.

  13. :) tot nu mi e clar. cum e mai bine ? guvernare prin plebiscite sau prin alesi ai poporului ? „elitele” politice se ghideaza dupa principiul „daca mi ai dat votul lasa ma sa ti fac de petrecanie” (eu te am facut eu te omor ! ) ? bine, bine, elitismul (precum doctoratul) se poate cumpara (money can buy everything), dar cum facem cu chirurgul plagiator patruns in sala de operatie sau cu tractoristul ajuns la mansa avionului ? :)

  14. Bun, si care era alternativa la referendum? In cazul in care gasca de la butoane nu renunta la ordonante (dvs spuneti ca solutia e asta, sa renunte..dar daca nu renunta? ceeea ce e foarte probabil)? Argumentul lor acum e ca au fost votati (chit ca nu pentru aceste ordonante, un fleac, nu?) si pot sa faca ce vor pentru ca reprezinta vointa poporului care i-a votat bla, bla. Logic ar trebui demonstrat ca argumentul e fals si ca poporul nu vrea asta, ca votat altceva, concret. Singura solutie e totusi referendumul, care ar distruge acest argument fals. Ca e aiurea, OK, dar asta e tara, astia sunt politicienii,in orice tara normala la cap :P cei care au produs aceste proiecte nu numai ca le-ar fi retras dar s-ar fi retras si ei din politica, sau ar fi fost exclusi.
    Asa ca am impresia cu puneti problema gresit…sau poate ne spuneti, concret, ce se poate face daca PSD si ALDE o tin langa cu ordonatele si Johannis nu face nimic. Ar fi sarit atunci toti pe el ca de ce sta, nu? Iaca, acum „Mutu” a vorbit…iarasi nu e bine…ntzz, ntzzz :P

    • Dacă Av. Pop. si CCR nu se sesizează împotriva initiativei PSD, atunci OUG sunt legale. Si atunci ce sa supui referendum-ului?

      In plus, referendum-ul e un regres in sine: in dec. 2004, Traian o forța pe Monica in Guvern, si aceasta punea fundatia luptei anti corupție din RO, continuata apoi de Daniel si Codruta. In ian. 2017, societatea românească e chemată la vot sa se pronunte daca dorește continuarea luptei anti corupție. Numai eu vad regresul aici?

      • Faceti cateva confuzii:
        Nu tot ce este legal este si de legiferat. Este legal sa faci TVA de 25%? este. Pai sa legiferam atunci, nu? Ar fi legal sa fac ziua de munca de 2 9re? Din acte stiu eu nu avem nicio constrangere legala la limita de jos ci doar la cea de sus. O facem?
        Nu merge asa. Votul e dat pe un program si doar acele masuri care au fost explicitate in program (legale , evident) au ca argument sustinerea populara. Masurile care nu au fost cuprinse, chiar daca sunt legale nu mai au acest argument, am fost votati, asa vrea poporul.
        Cu atat mai mult cu cat exista semnala pe dos, ba avem si institutii care dau de pamant cu ele.
        Mai pe romaneste una din cele 3 puteri, cea executiva, isi face de cap netinand cont de celelate doua, legislativa si judecatoreasca. Magistratii nu vad cu ochi buni aceste ordonante. Este un caz scoala in care presedintele are, constitutional, dreptul si datoria sa intervina. La fel de legal.
        A doau confuzie este faptul ca dvs presupuneti ca avocatul poporului e …al poporului :P Sa fim seriosi, Ciorbea e doar un oportunist gretos, o sluga a celor care i-au oferit sinecura.

  15. Jocuri de putere.

    Miza.

    Achitarea unor sponsori politici încarcerați.
    Prezervarea privilegiilor actuale ale membrilor PNL și PSD.

    Scenariu.

    Mimarea opoziției reale, pentru detensionarea tensiunilor sociale și dezarmarea completă a micii opoziții reale din societatea civică, plus readucerea Justiției la comandă politică.

    Mijloace.

    Ocuparea tuturor pozițiilor esențiale în Stat, atât din poziția de putere executivă cât și legislativă, apoi pe parcursul câtorva etape acapararea legitimă din punct de vedere a percepției a Puterii Totale.

    Foștii parteneri USL se află în poziția de a controla atât Parlamentul, Executivul cât și Preșidenția. Justiția le stă-n coastă. Susținută de DNA și SRI.

    Primă etapă, controlul total SRI. Helvig numit director, Coldea mazilit pe denunțul unui fugar care a dispărut fără ca nimeni să știe unde e(sau mai bine spus, sunt oameni care știu dar care l-au utilizat contra unor promisiuni, șantaj).
    Atac mascat și la DNA. Koveși, următoarea țintă.

    A doua etapă, simularea opoziției. Cel mai decent premier și cabinet postdecembrist, abandonat în campania electorală.
    Apoi aruncarea în spațiul public temei de rezistență, cu cel mai mult consens din societatea civilă.
    Corupția.
    Se vrea demotivarea, dezmembrarea ei. Divide et Impera.
    S-a reușit.
    Alina Mungiu de la România curată atacă membrii USR etc. etc etc.
    Nimeni nu mai are încredere în nimeni.
    Dar, o problemă.
    Externă. Presiunea U.E și a partenerilor pro-occidentali. E o problemă, dar care poate fi rezolvată prin situarea mediatică on the good side of the force. Unul dintre actori trebuie să pară pro-occidental dispus să urmeze calea europeeană de a face democrație. Se construiește o legendă. Iohanis. Lupta Anticorupție, românii de afară bla-bla-bla. Nimic real în măsuri. Scuze.
    Între timp apare o ordonanță. Schimb extrem de politicos între dl Iohanis și dl Grindeanu la masă între prietenii miniștrii. La nivel mediatic uf, opoziția președintelui s-a construit, fraierii idealiști, ăia care mai visează în Toquerville etc în sfârșit au cu cine să lupte, sunt(fals) reprezentați la cel mai înalt nivel.
    A, Executivul cedează un pas. Se amână se rediscută ordonanța. Victorie strigă minoritarii….
    Doar că apare un Referendum. Legal, cam inconstituțional dacă e să respectăm constituția.
    Cu o lege parcă special modificată pentru momentul respectiv Nu tu prea mulți la vot…
    O populație manipulată perfect în două tabere de aceiași tabără.
    Din lehamite, lumea nu v-a merge(a) sau dacă vor merge(b) tot cei mobilizați de mașinăriile de partid vor vota cum trebuie.
    Apoi, în semn de bunăvoință Marele Dragnea va abandona tema suspendării Președintelui(în nici într-un caz nu a fost vorba în mod real de asta, sunt în aceiași tabără).
    Pacea socială.Coabitare.
    Iohanis- am încercat…dar mai mult nu s-a putut.Băsescu închide gura, neamurile îi sunt eliberate.

    Dragnea company…eliberează amicii și cu ăștia câțiva amărâți. Populația în extaz. Societatea civică divizată ca niciodată.

    Scurt timp apoi, DNA e decapitat.

    Poate chiar un moment zero anticorupție cică instaurat. *Adică de acum înainte……nu mai e permis…*

    Problema e că milioanele la referendumuri pentru joaca asta politică ca să iasă la imagine perfect trebuie plătite cumva.
    Tot de către amărâți, bineînțeles.

  16. Domnule Ionita, va dau dreptate in ceea ce priveste inoportunitatea unui (sau a mai multor) referendum(uri) acum. Clasa politica trebuia sa se prezinte cu temele astea in campania ce tocmai s-a incheiat. Numai ca ei au o agenda la vedere si una ascunsa. Cer autoritatea pentru una si fac alta. Se numeste iresponsabilitate, lasitate, duplicitate. Nu mai insist, cunoasteti si dv subiectii. Mai mult, nici nu se mai caznesc sa-si promoveze agenda ascunsa prin parlament. Le e prea lene sa o ia pe caile obisnuite. Traiasca calea lesnicioasa – OUG-ul. N-ar fi mai bine sa facem un sondaj, ceva, prin care sa le dam dispensa pentru ca sint prea ingalati? Asta e, ne-am captusit cu ei, inchidem ochii si speram sa nu ne vatame prea rau. Pentru ca asta solicita de fapt prin acele modificari la CP: „nu ne putem abtine sa nu smintinim, dar e prea greu pt.noi sa o facem dosit, asa ca dati-ne voie sa ne luam caimacul fara efort, emotii, risc etc.”. Nu ma invinuiti de fatalism, va rog. Asta a iesit prin disteleria politica care fierbe 8 ceasuri pe zi din 5 televiziuni de stiri. Imi pun intrebarea daca nu cumva e efectul marketingului si a consiliatului politic. In simbioza consilier-politician, partea de agilitate mentala pleaca odata cu consilierul si ramii cu „autoritatea” instalata care clipeste inocent si vrea sa-i accepti „nevoile”.
    Deja infractorii prin vocatie, care isi asuma si riscurile, gen Vantu, se declara scirbiti de lipsa de onoare a acestor gainari de liga judeteana.
    (stiu ca nu agreati semnaturile cu porecla, de aia ma recomand, Costin Dumitriu. Toate bune!)

  17. Ceea ce mă surprinde la analiza referendumului propus de preşedinte făcut atât de autor cât şi unii dintre forumişti este că se ingnoră fondul acestei iniţiative.
    Este ultima soluţie de blocare a iniţiativei toxice a guvernului de promovare a OUG privind graţierea şi amnistia.

  18. Stai sa vezi – tov,Ionita – cand Codrin Stefanescu va scoate in strada ,fii sigur ca intr-o zi de duminica, o contramanifestatie a PSD, cu Mircea Badea in fruntea ostirii !
    Sa vedem pe unde mai scoti -ba Ionita – camasa, cand „trupele de asalt” de la Pungesti, zona Barlad, ori de la Cogealac, Dobrogea, cu popa satului, vor veni in Piata Constitutiei la razmerita, cu furci si cu topoare…
    Sa vedem pe unde mai scot ecologistii lu’ peste prajit, alde Tudor Chirila -nanistul, si „sotzietatea tzivila” a tov. Alina Mungiu-Pippidi…
    Eu zic ca meritati o papara cum scrie la carte din partea taranilor de la Dorohoi, Pungesti sau Strehaia…
    Apropo de Strehaia -ba ionita- ai aflat vreodata, te-ar interesa asa, ca fapt divers, fenomenul DESERTIFICARII, saracia din Sudul Olteniei ?
    Toate generatia facebook , incluzandu-l si pa rocker-ul ala suparat de la „Luna Amara” sa vina sa-i intrebe pe taranii umiliti de soarta „telectualilor” aroganti, traitori pe alta planeta…
    „Viata e in alta parte”, ba Ionita !!!

  19. Imi vin in minte cateva intrebari de referendum :

    1.- Sunteti de acord ca sa nu se mai emite ordonante de urgenta? …….Dupa 27 de ani cred ca e timpul ca legile sa fie treaba exclusiva a Parlamentului.

    2.- Sunteti de acord ca legile sa includa si normele de aplicare (si sa nu mai fie la latitudinea unor ministere care de multe ori nu le elaboreaza nici dup ani de zile) ?

    3.- Sunteti de acord ca eliberarea si transmiterea (in scris) a sentintelor judecatoresti sa fie facuta in maximum 30 de zile iar in caz contrar cel vinovat (judecatorul / grefierul etc.) sa plateasca din propriul salariu toate pagubele?

    4.- Sunteti de acord cu maximum 2 mandate consecutive (fie si combinate: locale, parlament, presedentie) pentru functiile alese ?

    5.- Sunteti de acord cu maximum 2 mandate consecutive pentru functiile numite in agentiile de forta (SRI, SIE, ministere, justitie etc.) ?

    6.- Sunteti de acord cu alegerea politistilor, judecatorilor ca in USA ? (……..ca tot este partenerul nostru strategic)

    Cred ca prin aplicarea unora din cele de mai sus ar disparea din prim plan multe persoane (personaje) din ziua de azi, exact cum se intampla si in USA (partnereul nostru strategic).

    Mi se par mult mai concrete/aplicate (ca si cel din Elvetia cu venitul garantat de 77%) si interesante pentru votantul de rand.

    Sper sa publicati acest comentariu si sa citesc opinii cu privire la cele propuse.

    Multumesc.

    • Multumiri si felicitari pentru idee
      1. ordonantele guvernelor ar trebui sa aibe caracter strict administrativ, nu legal sau judecatoresc (sa nu modifice efectele legilor sau ale hotararilor judecatoresti) – altfel incalca principiul separarii puterilor

      2. evident ca o lege ar trebui sa includa norme de aplicare, inclusiv financiare (de unde vin banii pentru aplicare)

      3. este deja e o prevedere legala in sensul asta

      4. 5. 6. limitarea numarului de mandate ca o masura impotriva abuzului si coruptiei elimina binele impreuna cu raul…e bine sa sustinem lupta anti-coruptie direct si indiferent de persoana; adica un ales sa poata fi inlaturat chiar in timpul primului mandat daca fraudeaza/e corupt, nu trebuie asteptat pana la finalul mandatului, etc

      Sa speram ca manifestantii anti-amnistie se organizeaza intr-o asociatie pentru a avea rezultate unde conteaza

    • Intrebarile 1,2 si 3 sunt imposibile.

      Comentez tocmai pentru ca postarea Dvs mi se parew un exemplu foarte bun despre ce inseamna problemele unui referendum. Cea mai dificila: formularea intrebarii.

      Nu e vorba doar despre editarea, modul de a pune problema. Ci chiar de identificare a sa.

      Nu e simplu deloc,

      Profit de ocazie ca sa spun ca Elvetia „o duce bine” doar privit din afara. Au si ei propriile lor probleme, Daca ne rezumam la analiza nivelului de trai, totdeauna va fi o nemultumire prezenta data de faptul ca „se poate mai bine”. Iar prezenta referendumului este doar una dintre nenumaratele caracteristici socio-culturale ale Elvetiei, unele cunoscute, altele destul de discrete.

      ===

      Daca luam educatia din Finlanda, referendumul din Elvetia si retaltiile comerciale din Germania nu vom obtine in nici un caz o Romanie educata ca Finlanda, civica precum Elvetia si pute3rnica economic precum Germania….

  20. Eu „propun” o dispensa pt Dragnea si anume sa poata sa fie prim-ministru.
    0. Se consfinteste o realitate.
    1. Atunci guvernul guverneaza la Palatul Victoria NU la sediul PSD.
    2. Dragnea poate da ordin politie, jandarmilor etc. in calitate oficiala nu de persoana privata.

    Dragnea este tot timpul cu constitutia in gura si cand colo ce sa vezi uzurpa calitati oficiale!!!

  21. @ Dedalus (25/01/2017 la 12:10)

    Comentariul dvs. este interesant chiar de la prima propozitie „Intrebarile 1,2 si 3 sunt imposibile.” si-l respect. Doar observ ca pornind de la aceasta axioma incercati sa demonstrati (sau poate ma insel chiar demonstarti) ca de fapt in Romania nu se poate face practic mai nimic in domeniul referendumului.

    Cu siguranta cu care afirmati ca popunerile mele sunt imposibile, asteptam sa vad macar una de la dvs…….altfel „ne invartim in jurul cozii” si Romania este asa cum este.

    Am mai spus pe acest site ca traiesc de peste 20 de ani de zile intr-o tara din Grupul G7 (tara democrata/multiculturala) si n-am auzit de ordonante de urgente (intrebarea 1). Oare de ce aici se poate si in Romania nu se poate?

    In Romania, unul din sefii mei m-a sfatuit candva sa evit „criza de perfectiune” iar in noua tara am invatat ca nu exista intrebari „imposibile/posibile”, „bune/rele” etc. ci pur si simplu intrebari care atesta interesul tau despre subiectul respectiv.

    Multumesc.

    • Sunt imposibile pentru ca fie inseamna direct modificarea Constitutiei (1), fie se refera la o chestiune de tehnica legilsativa care tine de fapt de profesionalismul elaboratului proiectului de lege (2) fie responsabilitatea individuala material nu poate fi invocata in cazul unei institutii, din multiple ratiuni practice ce nu pot fi inlaturate prin astfel de prevederi (3).

      Nu am dat asemenea detalii, pentru ca am incercat sa tin postarea cat mai scurta.

      Acesata este motivul pentru care are loc o verificare a legalitatii si claritatii intrebarilor – vezi detaliile pe care ni le-a dat cum bunavointa mai sus domnul @Gafencu (mujltumiri inca o data!)

      Astfel de liste de referndum ce implica de fapt schimbarea (din temelii as spune) sistemului de drept sunt de fapt solicitari de modificare a Constitutiei. Nu e ceva rau in asta, doar ca trebuie recunoscut ca despre asta e vorba si actionat in consecinta.

      Nu am formulat o propunere de intrebare de referndum pentru ca atat timp cat rezultatul referendumului este consultativ in Romania, este de fapt un efort inutil (cum am zis si in prima mea postare).

      Stiu ce spuneti despre Nirvana fallacy, si eu cred ca e o mare bariera cu care romanii se confrunta. Dar nu am spus ca intrebarile sunt impostibile pentru ca sunt imperfecte, ci pentru ca un raspuns pozitiv la ele ar insemna schimbarea intregului sistem de drept din Romania. A le modifica inseamna pana la urma a le schimba de tot – ceea ce ne trimite intr-un impas logic.

      Un alt motiv este acel ca a merge pe intrebari la asemenea detalii inseamna implicit negarea democratiei reprezentative si a sistemului pluripartit,

      Ati vazut ca si in SUA referndumul este la nivel de stat sau inferior, nu national si este supus unui control judecatoresc.

      Insa e destul de putin eficient sa discutam despre un referendum pe care politicienii il pot igonara.

      sIngura intrebare cu care as fi de acord intr-un referendum acum in Romania chiar aceasta: doriti ca rezultatele unui referndum sa fie obligatorii?

      Cel mai probabil un raspuns afirmativ ar declansa si o dezbatere majora cu privire la ce poate fi si ce nu poate fi subiect de referndum, dincole de randul din Constitutie.

      Este democratia romana suficent de matura pentru asa ceva? Nu indraznesc sa raspund.

      • Dedalus (26/01/2017 la 18:28)

        Ati incercat sa tineti postarea cat mai scurta insa eu neavand definitia dvs. cu privire la o “postare scurta” nu ma pot pronunta daca ati reusit sau nu.

        Tatal meu imi spunea in adolescenta urmatoarele: daca vrei sa faci “ceva” in viata, atunci vei face acel ceva; daca doar declari….atunci vei gasi o mie de motive sa demonstrezi ca nu se poate, fiind preocupat sa gasesti acele motive. Sfatul lui mi-a fost foarte util de-a lungul activitatii mele profesionale cat si in integraqrea in noua tara.

        Deci in Romania (democratica de azi) nu se poate face mai nimic (nici macar un referendum la initiativa societatii civile/elitei intelectuale), ci doar se se spera ca dl. Donald Trump (acela care inainte de a fi ales era “prognozat”, in Romania si in USA, a nu fi ales), aliatii din afara sau diaspora vor face ceva

        Sper ca am fost scurt si KISS (https://en.wikipedia.org/wiki/KISS_principle)

        Moltumesc si o zi buna.

        • Fiecare lucru are timpul sau.

          Un referendum consultative presupune maturitatea de a intelege implicatiile rezultatelor acestuia, maturitate care il transforma de facto intr-unul cu valoare obligatory.

          In Romania, se pleaca de la idea ca daca e consultativ el poate fi ignorant. Si chiar este ignorant, dupa cum s-a si vazut.

          Nu e vorba despre „a gasi motive sa nu faci”, ci despre intelegerea situatiei.

          De-asta am spus ca un referendum de interes ar fi cel privind obligativitatea referendumului.

          Insa, nici nu ar fi bine sa absolutizam valoarea acestui instrument. El nu poate inlocui nici partidele politice si nici cultura administrative. Cu atat mai putin educatia individuala.

          Nu am auzit pe cineva spunand ca asteapta de la diaspora sau de la Trump salvarea Romaniei. Sau cel putin nu pe cineva care sa creada asa ceva la modul serios.

          Romania trebuie sa evolueze prin fortele sale – e mult de spus aici, inclusiv influenta diasporei si a mediului international, care nu pot fi neglijate.

          ===

          Va inteleg nerabdarea si dorinta de actiune – sunt calitati rare si probabil ca ele v-au indemnat cumva sa si va alegeti un alt loc unde asemenea calitati sunt mai pretuite. E doar o presupunere – iertare ca ma pronunt.

          Stiti multe din interior privind societatea al carui membru sunteti acum, sunt convins ca multe lucruri sunt utile si greu de gasit in carti. Si cred e foarte frumos din parteaq Dvs. ca doriti sa mentineti aceste legaturi.

          Am o alta parere, dar asta nu inseamna ca nu o respect pe a Dvs. Chiar mi-ar face placer sa ne mai vedem in cyberspatiu. Cu pareri apropiate sau opuse. :-)

          Cele bune!

          • @ Dedalus (28/01/2017 la 14:38)

            Multumesc de raspuns si desigur veti mai citi comentariile mele, daca vor fi publicate si nu considerate atac la persoana de moderato/administrator.

            Apreciez ca ati remarcat „ca multe lucruri sunt utile si greu de gasit in carti.” despre viata intr-o tara in care ai emigrat si pe care le inveti „pe pielea ta”; sunteti primul – cel putin – care acordati credit unuia care traieste in alte tari (cu traditie democratica).

            „De-asta am spus ca un referendum de interes ar fi cel privind obligativitatea referendumului.”

            Sunt de acord cu Dvs. cu cateva conditionari, dupa opinia mea.

            – ar trebui sa se stabileasca prin Constitutie „domenille / restrictiile” (cu formulari clare si neiterpretabile) la care se poate apela pentru un referendum, cine poate initia (presedintele, 100,000 de cetateni etc.) ca si a detalilor cu privire la desfasurarea acestuia:

            – sa fie independent (nu in simultan cu alegeri de orice fel),
            – dupa o campanie de informare de cel putin 2- 3 luni (facuta de juristi practicanti
            profesionisti / “cu nume”, nu absolventi de drept sau alte faculati) prin media si
            documente (brosuri) scrise cu informarea consecitelor in caz de rapuns “DA”
            versus “NU”(daca nu sunt evidente in fiecare caz) ,
            – o singura intrebare – propozitie fara conjunctia “SI” – care sa admita un raspuns
            transant. Exemplu de asa NU: intrebarea de la referendumul precedent …..300 de
            parlamentari “SI” o singura Camera a Parlamentului (desfasurat concomitent cu
            alegerea presedintelui sau prima forma/draft de intrebare (retrasa intre timp) pentru
            refrendumul preconizat in 2017, care cuprindea un “SI”,
            – participantii la vot sa aiba domiciliul pe teritoriul Romaniei si sa voteze in colegiul
            electoral de domiciliu (cu optiunea de a vota in avans cu 1 luna). Personal, nu cred
            ca trebuie sa voteze persoanele care nu platesc taxe statului Roman chiar daca au si
            cetatenia romana (evident ca sunt exceptati cei care ar trebui sa plateasca taxe dar
            sunt scutiti prin lege).
            Asa-i in USA si Canada: esti cetatean dar ai drept de vot doar daca platest taxe iar
            votat ti-l exersezi acolo unde domiciliezi (pe teritoriul tarii).
            Dea ceea nu exista parlamentari de “diaspora” sau al vreunei “minoritati” si Slava
            Domnului sunt destui cetateni din ambele categorii.

            Sunt cateva sugestii (sigur ma sunt si altele) si s-ar putea sa apara opinii diferite cu privire la cuprinderea lor in Constitutie dar ma am ca argument ca orice lege este mult mai usor de schimbat de un Parlament aflat in majoritate la un moment dat.

            Sper ca sugestiile celor din afara tarii sa ajute la modernizarea Romania pentru atragerea multora la intoarcerea in tara, fie pri relocare sau cu afaceri.

            Toate cele bune !

  22. Atat democratia directa cat si cea indirecta, de tip westminsterian, au problemele ei. Cand cetateanul de pe Dambovita isi pune buletinul de vot in cutia de carton nu exista nici o garantie ca deputatul ales ii va reprezenta interesele si de cele mai multe ori acel deputat isi protejeaza doar interesele proprii sau ale partidului din care face parte. Asta se intampla, invariabil, si pe Loara, Tamisa, Spree sau Potomac.

    Dar „dacă mă iubeşti, stimabile, fă-mi hatârul, să trecem la plebicist.”

    Gestul lui Iohanis este de admirat desi implica riscuri majore. Dragnea si ceata lui au procedat parsiv mituindu-si mai intai electoratul cu o suta de lei („va mai dau o suta de le la salariu” zice o Elena). Exista riscul ca acest electorat captiv sa voteze la referendum pentru amnistierea lui Dragnea si atunci democratia romaneasca este definitiv terminata.
    Singura speranta este in mobilizarea diasporei si acum s-a putea sa existe o participare mai serioasa decat in decembrie pentru ca tinta finala este mai clara.

  23. Problema principală în România e că majoritatea parlamentarilor, celor din structurile de putere, au folosind expresia englezească, scheleţi în dulap . O ilegalitate mai mică sau mai mare în CV -ul personal. La unii pot fi plagiate, la alţii acte semnate pentru a parafa ilegalităţi, la alţii licitaţii trucate sau cu dedicaţie, la alţi vorbim de Legi Organice cu dedicaţie. Toate cu un scop, maximizarea profitului personal din cont şi susţinerea campaniei partidului . Normal după fiecare alegeri, bugetul era o alocat pe principiul recompensei. Ai participat şi sponsorizat în alegeri, ai acum felia ta, de la câştigător. Unii au ajuns să cotizeze la toate taberele, ca să fie întotdeauna câştigători. De acolo dificultatea de a se demarca un actor ca şi campion de opoziţie, simplul fapt că PNL-ul a fost la nivel uman politic la fel de corupt ca şi PSD-ul face extrem de dificilă adoptarea unui stil de recrutare şi promovare corect în sensul Legii.
    E vorba de bani.
    Şi în alte ţări cu democraţii bine stabiliteexistă problema respectivă. Nu e o problemă locală.
    Şi alte ţări au avut pe Ghiţă al lor.
    Exemplul Canadei, unde un membru al comisiei de supraveghere a echivalentului CSI , Arthur Porter a fost implicat într-o fraudă de proporţii.
    Tot în Canada, l-au avut pe Oprescu, Mazăre , sau Vanghelie a lor.
    GIlles Vaillancourt, primarul municipalităţii Laval care a fost găsit vinovat pentru corupţie.6 ani de închisoare.
    Sau Michael Applebaum primarul interimar al Montrealului care tocmai a fost condamnat la 3 ani şi jumătate cu executare.
    Ideea e, corupţia e prezentă peste tot.
    Dar anticorpii instituţionali trebuie să funcţioneze, să delimiteze ceea ce e acceptabil şi inacceptabil, iar la nivelul decizional politic interferenţa cu Justiţia să fie minimă.

    • Iar referendumul ca armă politică, îmi pare o aberaţie.
      Bani cheltuiţi pentru a justifica ce?
      Orice om normal la cap, ştie că se poate ajunge la o soluţie de compromis fără a enerva populaţia să coboare în stradă şi fără a cheltui milioane.
      Suprapopularea e o problemă. OK.
      Să vedem sistemul de sentinţe.
      Unele fapte minore ar trebui oferite sentinţe alternative.
      Nu ai plătit nişte amenzi, poate faci câteva ore în folosul comunităţii. Ai furat de foame, e o altă strategie de intervenţie. Excepţie actele de violenţă , în general împotriva persoanelor.
      Graţiere şi amnistie pentru cei care reprezintă un pericol social redus exceptând cei condamnaţi cu fapte asociate corupţiei, cazuri umanitare(probabilitate mare de deces datorită unor boli incurabil), favorizati cei care au potenţialul de reinserţie socială(familii cu copii mici) Confiscarea extinsă a averilor era modalitatea cea mai efectivă de a descuraja corupţia la nivel înalt.
      Iar apoi, ar fi educaţia.
      Sunt atâtea principii dovedite de intervenţie îşi prevenţie, începând din curicula şcolară.
      Urmăriţi seria de conferinţe sau lucrările lui Dan Ariely pe TED despre cheating.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro