Home » Fără categorie » Citesti:

Revoluția ratată

Cristian Paun decembrie 22, 2013 Fără categorie
36 comentarii 1,940 Vizualizari

Aud pe foarte multi din Romania cum deplang sistemul comunist. Spun ei: pe vremea aceea primeai o casa, aveai un loc de munca si puteai supravietui. Ce conta ca nu aveai ce manca, nu puteai sa te exprimi liber, nu puteai sa iti pui in valoare creativitatea decat in modul si in locul unde te aloca tatucul. Ce conta ca puteai fi luat oricand de pe strada, batut pana cadeai jos de securitate pentru o gluma sau pentru o vorba spusa la necaz.

Este clar pentru mine urmatorul fapt: daca un roman pleaca in SUA si se apuca de treaba cu aceeasi seriozitate ca aici in cativa ani va ajunge prosper; daca un american vine in Romania si se apuca de treaba cu aceeasi seriozitate nu va ajunge niciodata la prosperitatea de la el acasa. Mai mult, de la Revolutie incoace foarte putini romani care s-au apucat temeinic de treaba, refuzand sistematic colaborarea cu statul sau inregimentarea politica, au ajuns prosperi. Deci e clar o problema de sistem si nu o problema de om sau institutii care ne conduc.

Romania nu a avut o Revolutie inca. O revolutie care sa schimbe din temelii sistemul economic si sa il puna definitiv si irevocabil pe calea prosperitatii: calea capitalismului autentic bazat pe piata privata si pe proprietatea privata, un sistem deconectat politic si deconectat de stat. O revolutie care sa ofere libertatea economica si individuala necesara prosperitatii. “Revolutia” pe care am avut-o a oferit minime libertati individuale (necesare dealtfel) mai usor de perceput de individul de rand: libertatea de exprimare astfel ca fiecare de la orice colt al strazii sa poata injura guvernul fara a mai fi arestat, pluralismul politic (desi platformele ideologice ale partidelor si componenta acestora arata cat de inutil este acest pluralism din moment ce liberalii lupta cot la cot pentru acelasi ciolan politic cu socialistii) sau proprietatea privata asupra unor lucruri cum ar fi terenurile sau apartamentele (sa nu uitam insa icnelile cu care se retrocedeaza proprietati in Romania sau, mai nou, incercarile de a limita cumpararile de terenuri fara a-ti intreba vecinul). Au fost operate privatizari insa intr-o perioada foarte indelungata, catre investitori “strategici” dubiosi si conectati politic, uneori mult prea tarziu pentru a mai salva altceva decat fierul vechi din ceea ce s-a privatizat. Am primit libertatea de a calatori in strainatate pe care, cei mai multi dintre noi, am folosit-o ca o portita de scapare din acest lagar in continuare bine pazit si controlat.

Cel mai clar exemplu pentru mine despre ce a insemnat “revolutia” este cu “revolutionarii” care au fost repede corupti cu tot felul de facilitati si scheme de ajutor social (indemnizatii de revolutionar) care in loc sa ii deconecteze de la tatucul contra caruia s-au revoltat, i-au facut si mai abitir legati de acesta. De fapt “revolutia” din Romania asta a facut: a schimbat tatucii cu alti tatuci. A fost o revolutie a Omului Nou in cel mai pur stil comunist. A fost o revolutie a unor comunisti contra altor comunisti. O rafuiala pe resurse si pe putere din care poporul de rand a castigat prea putin.

Problema in Romania a fost si este insa una eminamente economica. Este o problema a nivelului de trai si al bunastarii care se lasa asteptate la nivelul fiecarui roman. Si asta pentru ca economia de piata (capitalismul) inseamna ca prosperitatea nu mai vine de la tatuc ci de la implicarea fiecaruia in productia si schimbul de bunuri si servicii. Libertati obtinute la “revolutie” devin inutile in contextul economic actual si acest lucru da nastere la reactii periculoase – nostalgia fata de sistemul comunist. Degeaba ai libertate de exprimare (si aceasta limitata tot mai mult) daca nu ai ce sa pui pe masa. Ce mai conteaza pluralismul politic daca nimic nu functioneaza in aceasta tara si cel mai mic profit obtinut cinstit este luat cu japca de o clasa politica nesatula si tot mai pusa pe haiducie si pe rele.

La aproape 25 de ani de la “Revolutie” Romania are nevoie ca de aer de o noua revolutie care sa fie insa una economica. O revolutie care sa ii arunce in decor pe toti acei oameni de stat ”puternici” care nu au vandut niciodata altceva pietei decat ILUZII si TAXE. O revolutie a celor care vor sa munceasca, vor sa produca, vor sa vanda altora rodul muncii lor fara a mai fi dijmuit de politicieni cu zambetul pe buze si cu permanentul mesaj ca nu exista “spatiu fiscal” si ca e timpul ca “austeritatea bugetara” sa inceteze pentru a face loc unei noi “paradigme” economice, aceea a dezmatului si jafului pe bani publici. O revolutie a celor care refuza sa isi caute prosperitatea in alta parte decat in tara in care s-au nascut. O revolutie a celor care nu mai vor sa fie asistati sociali, nu mai vor sa traiasca la pensie din mila statului si nu mai vor sa ramana saraci pentru a plati taxe tot mai mari si tot mai nedrepte.

Faptul ca oamenii ies cu tot mai mult curaj in strada este dovada cea mai clara ca REVOLUTIA A FOST RATATA. Ceausescu ne-a aratat in ultimul sau discurs un lucru fundamental: politicianului ii este foarte frica de masele de oameni care protesteaza! Nu pot să nu fiu alături de cei care aseara au iesit in strada si care arata ca s-au saturat de aceasta mizerie in care suntem obligati sa traim si care se inrautateste pe zi ce trece. Cu cat vor fi mai multi in strada, cu atat politicianul va fi obligat sa inteleaga ca nu este pe proprietatea lui ci pe proprietatea noastra. Antreprenorul politic nu va intelege niciodata acest lucru fara o voce a strazii puternica. Hazardul moral al politicianului este aproape nelimitat iar betia puterii ii da de multe ori aripi sa puna in aplicare fanteziile sale fiscale care includ stalpi si helestee. ROMANIA ARE NEVOIE SA ISI REGASEASCA VOCEA STRAZII!

Articol publicat și pe blogul autorului: http://cristianpaun.finantare.ro

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "36 comments" on this Article:

  1. asdf spune:

    Foarte multe confuzii, un adevarat talmes-balmes.

    Aia din strada nu sint neaparat aia care muncesc pe bune.

    In 89 n-a fost neaparat o revolutie.

    O revolutie nu schimba neaparat ordinea economica. Ca sa schimbi ordinea economica trebuie sa schimbi si mentalitatile, si nu exista revolutii care sa reuseasca asa ceva.

    In era tehnologiei (adica a informatiei si controlului instantaneu la distanta) nu prea sint posibile revolutii.

    Atat vorbim de revolutii, dar ce mare spanac de revolutii a cunoscut omenirea? 2-3?

    • Cristian Paun Paun Cristian spune:

      Dacă tot mă acuzați de confuzii lămuriți-mă și pe mine ce înseamnă o ”revoluție”. Când o schimbare de paradigmă sau sistem e revoluție și când nu.

      De ce nu ar schimba o revoluție sistemul economic?

      Păi Revoluția din Rusia nu a schimbat sistemul economic? Nu a luat mijloacele de producție din proprietate privată și le-a dat poporului?

      Și la noi trebuia o revoluție dar în sens invers celei din Rusia de la începutul secolului trecut. Problema cu revoluția noastră e că ea s-a oprit la libertatea de exprimare… și atât. Nu a mers mult mai departe cu problema economică: liberalizarea piețelor, liberalizarea prețurilor, privatizarea TUTUROR mijloacelor de producție.

  2. Un prieten spune:

    Vocea strazii este importanta, insa nu de acolo vor aparea personajele, initiativele/solutiile nici atat. Decembrie ’89 o dovedeste cu prisosinta, au fost si alte “momente”, ultimul soldat cu efecte in plan politic a fost ianuarie 2012. In strada nu se pot organiza dezbateri, forta argumentelor paleste in fata celei fizice, calitati indispensabile precum moralitatea, competenta, bunul simt si realismul sunt practic necunoscute. Este necesara implicarea oamenilor care se dovedesc apti pentru o cu adevarat noua si anevoioasa constructie spre normalitate. Pe autor il “banuiesc” (gratie ideilor postate pe acest forum si care corespund aproape integral propriilor concepte, in pofida deosebirilor de formare profesional-intelectuala si a cv-ului) ca fiind unul dintre acestia, in mod cert mai sunt multi altii, probabil mai numerosi decat ai nostri notorii si prea mediatizati “purtatori de grija”. Acestia sunt organizati, Noi nu, inca, totul e sa depasim stadiul schimbului de valori in mediul virtual, acestea sunt necesare si benefice insa rezultanta nu va fi niciodata decisiva.

    • Cristian Paun Paun Cristian spune:

      Vocea străzii este poate ultima soluție la care trebuie să facem apel într-un sistem democratic. Este o soluție violentă și, de multe ori, soldată cu prea multe victime de o singură parte, aceea a demonstranților.

      Politicianul (inclusiv cel român care se află acum în spatele unei majorități confortabile de 70% din cei care au mers la vot la un moment dat) nu trebuie să uite în nici o clipă de această voce a străzii care poate îmbrăca și forme mai puțin violente: o grevă fiscală de exemplu.

      Organizarea vocii străzii este și ea un element important desigur. Probabil o vor face în momentul în care își vor da seama că e nevoie de o ALTERNATIVĂ politică. O vor face voluntar și nu e nimic rău în așa ceva. A ignora puterea pe care o are vocea străzii este o mare greșeală. În foarte multe cazuri, în care puterea militară, legală, juridică este controlată politic și converg toate către același punct de vedere al unui politician rapace și agresor, vocea străzii a fost cea care a corectat situația. Cum s-a întâmplat și la noi la Revoluție. O revoluție rapid acaparată de oameni noi și totuși vechi în mentalități și metehne.

      • Un prieten spune:

        Nevoia de alternativa politica este larg acceptata, aceasta insa se contureaza timid, sau chiar intarzie a se contura, ceea ce anuleaza sansele de normalizare. In mod sigur nu va aparea in strada.

  3. Andrei George spune:

    Stimate domnule Păun,

    Problema cu raționamentul dvs. este că aici- ca și aiurea- MAJORITATEA cetățenilor apți de muncă nu sunt liber întreprinzători- pentru că nu au cum. Nu știu ce au masele- care fac parte din acea majoritate- cu protestele- și cu ideile ale unor reaganiști de prost gust că poți transforma un popor într-o masă de întreprinzători- așa, pur și simplu. Prostia asta a lansat-o Severin în 1990 – și rezultatul a fost decesul complet al economiei românești (Dumnezeu s-o odihnească în pace) așa de bine că peste vreo n ani- atunci când a venit Nokia în România- nu numai că nu eram în stare să producem componente dar nici carcase de plastic. Din aiurelile lui Severin s-au îmbogățit câțiva directori de firme- sper că vă reamintiți aiurelile cu MEBO- și au sărăcit restul. Comunismul avea măcar bunul simț să recunoască că poți munci pe salarii decente fără să fi super-întreprinzătorul lui Pește.

    • Harald spune:

      Nu e nevoie ca marea masă a cetățenilor să fie întreprinzători. Dacă unul din 20 sau unul din 50 e întreprinzător, asta e absolut suficient, restul pot lucra ca angajați. Însă în România, guvernele nu vor așa ceva, guvernele vor ca masele largi să depindă de decizii politice și de ajutoare sociale. Taxarea furibundă, atât cea legală, cât și cea informală (șpăgile percepute de funcționari publici corupți) fac ca întreprinzătorii români să aibă firme oriunde în altă parte, numai în România nu. Al dvs. sincer :P

      • Andrei George spune:

        Dle. harald, se vede că le aveți cu teoria neocoană- și atât. Lumea nu depinde de ajutoare sociale- statul- ca entitate- trebuie să asigure (cred că spune și în Constituție) un trai decent pentru toți cetățenii săi. Asta înseamnă că cei care au dreptul- și aici mă refer la oamenii care muncesc nu la 2…5% infractori sau tăietori de frunze la ham-ham- pensionari și persoane cu dizabilități TREBUIE să aibă un trai decent. E elementul fundamental pentru orice stat civilizat- alternativa e să-ți dau în cap și să-ți iau banii…

        • iosiP spune:

          Aceeasi disociere (convenabila) dintre stat si cetateni: “statul” trebuie sa asigure…
          Pai si din banii cui “asigura” statul, ca majoritatea intreprinderilor de stat sunt falimentare?
          Din banii nostri, desigur! Si-atunci, de ce nu aveti curajul sa tastati – negru pe alb – “cei care muncesc trebuie sa asigure…”. La care “…” se adauga, nu-i asa, si salariile celor care “gestioneaza” banii respectivi.

          Desigur, o astfel de abordare nu ar fi convenabila: ar trebui sa acceptati (implicit) ca cei care asigura – in mod real, deci nu statul – au dreptul sa decida ce anume sa asigure si ce nu, ceea ce i-ar deranja cumplit pe politicienii care obtin voturi “asigurand” vrute si nevrute… din banii altora, desigur ;)

    • Cristian Paun Paun Cristian spune:

      @ Andrei George

      Nici nu am susținut vreodată că toți am fi antreprenori în sensul restrâns pe care încercați să îl aduceți în discuție: antreprenorul – cel care riscă și este proprietarul unei afaceri. E o discuție interesantă între distincția dintre antreprenor / capitalist / salariat și cât de mult antreprenoriat există în fiecare dintre acele roluri dar care, însă, nu cred că ar trebui purtată pe un blog. Antreprenorii în sens mai larg suntem cu toții. Inclusiv cei care muncim și care nu asociem alte abilități / capital / proprietăți într-un proces de producție. Muncitorul de rând este și el antreprenor pentru munca pe care o oferă pe piață. Dacă vrea mai mult este liber să o facă, sau ar trebui să fie liber să o facă. Aici este problema: că nu suntem liber să o facem. Suntem greșit ținuți captivi unui stat asistențial de la care așteptăm ajutor de șomaj, pensie și salariu minim pe economie.

      Nu, nu sunt într-o eroare. Înainte de a putea consuma orice pe piață trebuie să fim producători a ceva vandabil pe piață. E o lege economică (Legea lui Say) care e ca legea gravitației în fizică. Ceea ce produc guvernanții (taxe și inflație) nu e vandabil pe piață. Nimeni nu își dorește să fie taxat sau prăduit prin inflație voluntar. E absurd să credem așa ceva și e contra oricărei logici de orice natură vreți dumneavoastră. Problema în România este fundamental ECONOMICĂ adică legată de libertatea de a fi lăsați să producem ceea ce putem vinde / schimba pe piață. Și aici eu includ: taxe mai mici, birocrație mai mică, stat mai puțin intervenționist pe proprietatea antreprenorilor, reguli de piață suple și care să nu lase loc la corupție și la putere de negociere imensă pentru cel care o aplică etc.

      • Andrei George spune:

        Și-uite așa discutăm despre câți îngeri pot dansa în vârful unui ac. Domnule Păun, dacă venim cu liru-liru cum suntem noi toți antreprenori -ne întoarcem la severiniadele anilor 1990-1991 care s-au dovedit a fi total greșite. Vreo 90% din populația țării n-are nici un fel de motiv să fie condamnată pentru că nu e preocupată să vândă- ea știe să muncească și bine face. Teoriile dvs. nu se aplică nici la noi și nici aiurea- dintr-un motiv foarte simplu- oricât de doxă ai fi în economia teoretică de la neoconi citire- dacă îi spui unui muncitor de la Ford sau de la GE că el trebuie să și muncească, să accepte și un salariu mai mic- concurența neocoană- deh- și să fie și conștient de ce face managementul- probabil că te va lua la alergat…din fericire- așa e clădită lumea- cu unii care muncesc- și câștigă pe ceea ce muncesc- și alții antreprenori care-i angajează pe cei care muncesc.

        • Cristian Paun Paun Cristian spune:

          Placa asta cu piața plină de ticăloși care nu sunt îngeri o aud pe mai multe voci în România, o țară îngropată până în gât în etatism și intervenționism. Nu am spus nicăieri și niciodată că piața nu e imperfectă. Că această formă de cooperare socială voluntară din care putem prospera cu toții nu are probleme sale. Nici o știință socială nu neagă acest adevăr fundamental. Nu suntem îngeri nici atunci când cooperăm în piața muncii și nici atunci când cooperăm în piața bunurilor.

          Problema pe care nu o sesizează mulți (sau nu vor să o sesizeze, fără a vă suspecta de vreun partizanat) este că dacă vrem să dezvoltăm statul (înțelegând aici reguli și instituții) ca panaceu la piața (repet forma de cooperare voluntară din care noi prosperăm) el va trebui populat tot cu oameni imperfecți care nu sunt îngeri. Ba mai mult, acei oameni care populează structurile statului fac parte, în cele mai multe dintre cazuri, din tagma celor care au eșuat în piață și nu au fost în stare să prospere prin a vinde ceva pieței (sau a contribui la ceva vandabil). Acei ”îngeri” care populează statul sunt mai puțin ”îngeri” decât cei care populează piața ca să o spun așa mai duios. Acei ”îngeri” care lucrează pentru stat fac reguli prin care să îi controleze pe cei din piață, fac instituții care ne oferă o protecție iluzorie. Adică, în mare parte, oferă prea puțin prin raport cu costul creării și menținerii lor în funcțiune.

          Toți cei care apără etatismul și intervenționismul au de răspuns la o întrebare fundamentală cu argumente (pe care nu le-am văzut nici la dumneavoastră): de ce o structură numită STAT care intervine în piața imperfectă nu este susceptibilă să fie mai imperfectă sau la fel de imperfectă ca și piața? Și am numeroase exemple în care se întâmplă acest lucru din România și de oriunde.

          Închei cu un exemplu dat de Milton Friedman cu privire la ce înseamnă intervenționismul în piața a statului: funcționarul de la stat încasează ”venituri” din taxe aplicate unora cu care nu are nici o legătură (acei antreprenori, de exemplu, în care nu credeți și pe care îi luați în balon) și apoi cheltuiește acele ”venituri” pentru a oferi bunuri și servicii publice unora cu care nu au contract și cu care nu au nici o legătură. Adică statul corespunde situației în care cineva cheltuiește banii altora pentru alții . Această situație este generatoare de foarte multă eroare și foarte mult hazard moral care nu se regăsește niciodată în piață (înțeleasă, repet, ca formă de cooperare socială voluntară).

          De aceea e bine să avem o piață cât mai dezvoltată, o societate cât mai implicată în procese de producție pentru piață, un stat cât mai puțin intervenționist și care face cât mai puțin rău pieței și operatorilor din piață. Iar relele pe care le face statul mediului de afaceri îmbracă trei forme: reglementează modul în care antreprenorii pot decide pe proprietatea lor (salariul minim de exemplu), impozitează activitatea economică și intervine direct și brutal în contractele voluntare dintre cei din piață (reglementare de prețuri de exemplu).

  4. Feraru Constanta spune:

    Ati inceput articolul cu o inexactitate. Sistemul comunist. N-a existat . In Romania a fost sistem socialist cu economie de stat .
    Statul acela a reusit sa-si indeplineasca obligatiile fundamentale fatza de cetateni. Acesta de acum nu.
    Nu exista abuz savarsit atunci in numele statului socialist , care sa nu fie acum si mai intens practicat de statu capitaist.
    Mai mut, in vreme ce atunci tortura si rapirea erau macar legal interzise, acum sint legale.
    Libertate de exprimare nu exista nici acum.
    Articolul este doar o colectie de slogane in imbaj de lemn.

    • Cristian Paun Paun Cristian spune:

      @ Feraru

      Asta încerc să vă arăt: sistemul actual pe care îl avem este departe de a fi unul capitalist. Cvasi-dependența de stat și de factorul politic nu ne-a mutat foarte departe de situația de dinainte. Suntem același tip de economie și același tip de stat (condus de același tip de politician).

  5. vio spune:

    Aveti multa dreptate, in Romania nu a avut loc nici o revolutie, i-am schimbat pe ai lui Ceausescu cu ai lui Iliescu si Basescu….
    Tot un drac poleit cu o falsa democratie numita saracie….

  6. Cont Abil spune:

    Un mesaj puternic !
    Daca politicienii de acum vor reusi sa-si duca la bun sfarsit planurile de Modificare a Legilor astfel incat ei sa fie deasupra lor atunci nu va mai auzi nimeni Vocea Strazii.
    Da, “Romania are nevoie ca de aer de o noua revolutie care sa fie insa una economica”.

  7. it_s__not_news spune:

    Revolutia economica nu se poate intimpla fara cea politica. Atita timp cit omul nu dispune de finantare, e sufocat de taxe, ciu-ciu revolutie economica.

    Tare mi-e teama ca intii trebuie concediati politicienii, reformat statul, apoi o sa vedeti si efectele pozitive.

    Ma uitam la un parlamentar aseara care explica cu nesimtire ca “imunitatea” parlamentarilor romani e cea mai mica din EU. Ei bine, ca sa-l vindeci de nesimtire ai 3 metode:
    1/ Il linsezi la colt de strada, unul cite unul
    2/ ii ineci in singe pe toti, nediscriminat
    3/ ii concediezi frumos

    Nu sint un avocat al agresiunilor fizice, insa fiindca 3/ nu pare a fi pe placul romanilor (nu-si inchipuie solutia, le e frica de independenta si libertate). Am pierdut un pariu aici, eu eram convins ca datorita miscarilor de strada, Ponta isi va da demisia. Am subestimat nesimtirea lui, recunosc.

    Totusi, tensiunea sociala se acumuleaza si asta nu inseamna decit un lucru: o sa avem cel mai probabil o noua revolutie, in curind. Sa deie domnul sa tina criza.

  8. Cristi spune:

    Lucrez intr-o multinationala imensa. Deunazi vorbeam cu un neamt din fosta RFG (deci “vestic”). “M-am saturat de astia din est (conationalii lui din fosta RDG) care nu fac decat sa se planga ca ce bine era pe vremea comunismului, ca ne dadeau case si slujbe. Asta dupa ce noi le-am refacut infrastructura si orasele, care acum arata mai bine decat ale noastre”. Deci iacata o mostra din Germania prospera, care totusi a avut imensa sansa sa aiba disponibila o clasa politica competenta -a fostei RFG- care sa umple rapid golul lasat de comunism (acesta este un fapt, intrucat chiar daca Merkel este din est, ea s-a format pe sistemul vestic). Pai in acest context, Romania sta chiar bine pt. ca inca nu am cerut alipirea la sfanta maicuta Rusia (putrezi-i-ar oasele in iad!). Si ca veni vorba de Rusia, rusii imi spun (si mie si altora) ca noi si ceilalti estici le suntem nerecunoscatori la cate sacrificii au facut ei pentru noi si ne-au eliberat (!). Discursul asta e o constanta la nivelul mentalului colectiv rusesc; repet nu e vorba doar de experientele mele ci si de ale altora care imi povestesc dialoguri similare (nu neaparat din corporatia in care lucrez eu).
    Dupa experientele de mai sus, nu mai mai mira nimic, ci doar deplang ignoranta oamenilor, al caror rost pe lume este sa fie sclavi. Nu poti face bine cu de-a sila!

    • Harald spune:

      România are moștenită o sănătoasă atitudine anti-rusească, deci nu avea cum să ceară alipirea, însă Bulgaria avea exact acest obiectiv în Constituția dinainte de 1989, ”alipirea la patria-mamă Uniunea Sovietică”. România fiind bariera care nu le-a permis să pună asta în practică.

      Pe de altă parte, românii sunt mult mai asemănători cu rușii decât ne-ar place nouă să recunoaștem. Și practicile statului român, asemenea.

    • dusu spune:

      nu vi se pare ca atzi mai auzit ceva asemanator cu´´rusii imi spun (si mie si altora) ca noi si ceilalti estici le suntem nerecunoscatori la cate sacrificii au facut ei pentru noi si ne-au eliberat (!). Discursul asta e o constanta la nivelul mentalului colectiv rusesc;´´ doar ca de asta data spun regatzenii despre ardeleni ?

      • George Gafencu spune:

        Domnule Dusu,

        Data urmatoare cand rusii ne spun cat de nerecunoscatori suntem pentru ca ne-au “eliberat” ar trebui sa le aducem aminte de urmatoarele lucruri:
        1. Eliberarea adusa de tancurile lor a adus cu ele o dictatura brutala comunista in Romania
        2. 20 de ani a platit Romania daune de razboi Uniunii Sovietice pentru razboiul impotriva lor, cand culmea. luptam sa eliberam un tinut romanesc ocupat de ei brutal, dupa pactul Ribbentrop – Molotov. Copil fiind, am vazut sinele de cale ferata ruseasca adanc in teritoriul romanesc pana prin anii ’80, cand au fost scoase. Multe vagoane de petrol, cereale si cherestea au luat drumul maicii Rusii. Parca si aucm vad inaintea ochilor trenurile rusesti de marfa. Imi aduc aminte ca in orasul meu natal exita o fabrica de baterii inainte de razboi. Pana si pe aceea rusii au demontat-o si mutat-o in Rusia.
        3. Ar trebui sa taca cand nici macar nu s-au obosit sa discute de inapoierea tezaurului romanesc.

        De asa liberatori nu aveam nevoie!

  9. Stefan spune:

    Asta cu “Revolutia” suna atat de “hei-rupist”! Eu nu cred ca Romania are nevoie de (inca) o “Revolutie”. Multumim, dar unora ne-a fost deajuns! Cred ca Ro are nevoie doar de Normalitate. De legi normale si aplicarea lor. Atat. Simplu.
    Cand vorbesc de normalitate inteleg:
    - normal ar fi ca plata contributiilor sa fie cat mai usoara si neumilitoare pentru contribuabil (da, sunt legi pentru asta, sunt optiuni de internet banking care duc spre normalitate, dar sunt foarte putin folosite),
    - normal ar fi ca un om bolnav sa fie trata decent, in limitele urgentei sau ambulatoriului, fara spaga sau alte umilinte (da, sunt legi care reglementeaza aceasta relatie cu spitalul, medicii. nu trebuie decat respectate.)
    - normal ar fi ca orice om care alege din proprie vointa sa devina politician, care accepta expunerea, lupta, reusitele sau pierderile politice, sa fie in slujba cetateanului, si nu cetateanul in slujba lui.
    - normal ar fi sa nu existe discriminari legislative datorate functiilor politice. (legea actuala pune semnul egal intre toti oamenii tarii, fie polticieni, fie oameni de rand).
    - normal ar fi sa avem 300 de reprezentanti, nu 600 cat sunt acum. (legea/referendumul asa spune).
    - normal ar fi ca Statul sa protejeze in primul rand interesele propriilor cetateni si apoi interesele altor grupuri/firme care fac afaceri la noi in tara.
    - normal ar fi ca interesul cetateanului sa primeze.
    - normal ar fi sa fie stimulate investitiile si locurile de munca si nu spagile si orgoliile si propriile beneficii.
    - normal ar fi ca Scoala Romaneasca sa fie respectata, din toate punctele de vedere.
    - normal ar fi ca banii din Rovignete si taxele din combustibili sa fie chiar folositi pentru autostrazi si nu pentru invarteli politice.
    - normal ar fi sa nu mai fie 1000 de studii de fezabilitate si nici o finalitate.
    - normal ar fi ca transportul in comun sa fie incurajat si foarte accesibil. normal ar fi ca si pistele de biciclete sa existe in orice oras/localitate.
    - normal ar fi sa contam. vointa noastra sa conteze.
    - normal ar fi … lista este deschisa!
    Nu, nu (mai) vrem Revolutii. Vrem doar normalitate!

  10. TT spune:

    “Cu cat vor fi mai multi in strada, cu atat politicianul va fi obligat sa inteleaga ca nu este pe proprietatea lui ci pe proprietatea noastra”.
    *
    De acord, cu atât va reuși să înțeleagă până la urmă, dar se va perfecționa să joace mai tare pe proprietatea altora. E drept, politicianul nu are de ce să înțeleagă altceva: nu rezultă din fraza extrasă că i-ar da careva de înțeles să-și ia tălpășița de pe proprietatea altuia.
    Avem ce merităm: stăm la povești aniversare, în fiecare an, despre ratarea revoluției și atât.
    Cu cât vom ieși mai mulți la povești despre ratarea revoluției, cu atât politicianul va fi obligat să înțeleagă că nici povestitorii aniversari și nici protestatarii din stradă nu au atitudinea celor care au dreptul să-l alunge de pe proprietatea lor.
    Mai povestim la anul și la mulți ani!

  11. Doru V. Cojoc spune:

    Draga domnule Paun,

    sunt de acord cu dumneavoastra in privinta necesitatii unei revolutii economice. O revolutie care sa instaureze in sfarsit, fara echivoc si iremediabil CAPITALISMUL. Acel capitalism producator de bogatie, acea bogatie care este motorul dezvoltarii societatii. Insa doar simpla constatare a acestui deziderat nu foloseste nimanui. Ar trebui sa aflam de la dumneavoastra cum va fi ea – sau cum ar putea fi ea – infaptuita. Ce ar urma sa se schimbe ? Si mai ales CUM ? Si de catre CINE ? N-am auzit nici un lider ” de dreapta ” sa ceara IMPERIOS inchiderea postului national de televiziune ca afacere NEVIABILA – producatoare de pierderi din banii nostrii, ai tuturor. Dimpotriva. Actuala “dreapta” deplange absenta – din actiunile actuale ale guvernului – a investitiilor ca “stimulator” al dezvoltarii economice. “INVESTITII” care pentru ei sunt repararea scolilor, garduri la spitale, sali de sport etc. fara nici un calcul vis-a-vis de amortizarea lor si cand si cum vor genera ele profituri. Acele investitii care sunt “vaca de muls” pentru toate seriile de guvernanti care sau perindat la putere. As vrea sa ma insel dar nu cred ca actuala DREAPTA poate infaptui atare revolutie. Nu am sesizat si recunoscut in discursul nici unui politician de dreapta ideile ilustrilor liberali F. Hayek, Ludwig von Mises sau Milton Friedman. Pe cine din actuala dreapta l-ati auzit vorbind despre “bonul pentru educatie”, instrument simplu – liberal autentic – care ar schimba structural modul de functionare a sistemului de invatamant. Precis, insa, va fi schimbata “DATA” bacalaureatului ca inestimabila contributie la bunul mers al scolii romanesti. Si aste fiind zise CINE vor fi cei care pot infaptui o revolutie?

    Cat priveste “vocea strazii” ultimul paragraf al articolului dumneavoastra il consider, iertata-mi fie proasta parere, un derapaj ( eufemistic vorbind !). O tara se conduce intr-un mod managerial – se propun obictve, termene pentru realizarea lor, etc – nici decum dupa cum vor cativa oameni iesiti in strada. Asta nu este democratie ci anarhie. Doua mii de oameni in Bucuresti se opun investitiei de la Rosia Montana. Ei DECID – vox populi !!! – o investitie de miliarde de euro si modul in care vor trai alte mii de oameni in Apuseni. Nu-i deloc democratic iar capitalist cu atat mai putin. Alti doua mii, la Cluj, se vor opune constructiei unui pod la Dorohoi. Sunt in strada trebuie sa-i ascultam si pe acestia ! Iar altii cateva mii la Pascani se vor opune realizarii ” a ceva ” legat de centrala nucleare de la Cernavoda. Foarte bune motive pentru guvernanti – se opun oamenii… sunt in strada!!!… – sa nu faca nimic. Poate ar fi mai bine sa va aplecati si sa deslusiti pentru cei multi cat de bine ar fi ca intradevar guvernul sa nu faca nimic ( dar asta nu de frica strazii ! ). Investitiile sa le faca INVESTITORII PRIVATI, bogatiile explotabile sa apartina comunitatilor, etc…

    Va doresc SARBATORI FERICITE !
    Doru V. COJOC

  12. DanielT spune:

    Sunt de acord, cu viziunea prezentata mai sus.
    As defini intr-o propozitie. Marea majoritate a romanilor sunt privati de oportunitati economice din cauza sistemului legislativ controlat de aceleasi retele si care e construit pe o filozofie de restrictionare si inabusire a initiativelor. Am realizat scurt acest lucru dupa 1990 cand am vrut sa demarez o companie in Romania. Pretul era prohibitiv pentru majoritatea cetatenilor dar mai mult procedurile de inregistrare nu numai ca erau greoaie dar si umilitoare, consumatoare de timp. In sensul ca pentru a avea o stampila pe un document am fost purtat ca o minge de ping pong intre doi functionari care se percepeau ca zei absoluti pe soarta mea, uitand ca de fapt salariile lor sunt platite de toti. Se asteptau la o contributie tip plasa sau pliculet.Apoi a urmat ceea ce numesc lovirea de zidul inchis al sistemului, privind accesibilitatea la proiecte. Daca va amintiti numai demult anul acesta licitatia electronica cu dedicatie a dlui Chitoiu si care s-a lasat cu scandal, datorita ca au castigat firmele care trebuiau sa castige si nu cele care ofereau cel mai bun pret printr-un simplu artificiu de blocare a accesului la site-ul vechi a celor neaveniti.
    Asta e politica de stat, cand se practica dintr-un minister, alocarea preferentiala a contractelor. Ori, nu ai o piata libera si diversificata cand aceiasi actori au dezvoltat mecanisme de recompensare financiara politicienilor iar in contrapartida vor contracte de la stat care sunt garantate si fara riscuri- taxele sunt obligatia legala a fiecarui cetatean. Ori cum piata libera nu e stupida, a dezvoltat la randul ei mecanisme de protectie, munca la negru pentru a ramane competitive cu aceiasi actori care au ramificatii la nivel politic, dar si acestia din urma au copiat modelul introducand dubla contabilitate pentru a maximiza “performanta”. Administratiile financiare statale au devenit cel mult un instrument personal pentru directori si inspectori la un moment dat pentru propasirea propriilor averi ele nu furnizeaza solutiile si ideile pentru o economie de piata superiorilor, ci furnizeaza matricea unui control care sa le pastreze propria supravietuire. O reforma reala ar ireduce structura umana a acestor administratii cu mai mult de jumatate, iar taskurile repetitive ar fi alocate cu adevarat sistemelor informatice. In plus se in occident se merge cu filozofia simplicitatii si principiul declaratiei personale de impozit. Ceea ce suprinde insa cel mai mult in Romania, e ca acele domenii unde banii se obtineau fara efort relativ mare, exploatand pshihologia si dependentele oamenilor- media si publicitate(manipulare propagandistica electorala, manipulare consumerista), consumul de alcool si tigari au explodat ca profituri dar statul ca sistem social nu a facut absolut nimic, dar absolut nimic sa-si protejeze populatia de riscuri printr-un sistem de educatie in primul rand, iar acum o mare parte din cheltuielile de sanatate sunt rezultatul acelor dependente exploatate economic. Fara educatie economica primara si fara educatie preventiva de sanatate romanul e vaca de muls a propriului Stat dar si a corporatiilor.

  13. Foxcrawl spune:

    “Deci e clar o problema de sistem si nu o problema de om sau institutii care ne conduc”, partea asta mi-a fost un pic dificil sa inteleg. Sistemul ar trebui controlat de cei ce conduc institutiile, iar acesti conducatori ar trebui tintuiti pe o cale dreapta de opinia publica din Romania (care nu exista oricum, sau abia acum se naste).

  14. Stimate,
    d-le Paun.
    1.)Nu exista situatia ca unii ,,depling sistemul comunist”.Lucrurile trebuie intelese, strict in sensul ca situatia financiara si sociala a omului de rind, este astazi, infinit mai proasta, decit pina in 1989.Libertatea ,,absoluta” nu compenseaza cu nimic saracia ,,absoluta” dintr-o tara in care a disparut economia si industria nationala, unde lipsesc 5 milioane de locuri de munca in fosta zona ,,industriala” si 2 milioane,in zona rurala.
    Termenii libertate de exprimare sau miscare, etc. nu sint comparabili sau ,,compensatorii” cu cei de saracie si supravietuire sub limta resurselor minimale de existenta.
    Cu alte cuvinte, nu exista posibiltatea evaluarii si comparatiei de avantaje si dezavantaje, cind comparam libertatea, cu stagnarea economica si cu saracia extrema de azi,a unei treimi din populatia tarii!
    2.)Sub raport stiintific, in economie nu exista ,,revolutii”, ci numai ,,reforme” si ,,proiecte” care sa stabileasca obiectivele, tehnicile de realizare, participantii, resursele utilizate si rezultatul final!
    A existat o ,,revolutie”, de sorginte ,,postcomunsta” in 1989, care a realizat un postcomunism politic, economic si social, urmare a refuzului iliescian al capitalsmului, prin acel NU hotarit, spus privatizarii rapide(prin terapia de soc, ca in Polonia).
    Iliescu a realizat dupa 1990 o ,,democratie muncitoreasca”, bazata economic pe ,,intreprinderile de stat”, aparata contra ,,dreptei politice”, cu regimentele minerior!
    Romania de azi, este rezultatul FINAL al revolutiei postcomuniste iliesciene si al reformei economice de tip “Peron” , potrivita doar Argentinei anilor 1978!Aceasta ,,revolutie” binefacatoare financiar noilor politruci, a fost apoi imbratisata cu sirg, de intreaga clasa politica!
    3.Asa cum spune autorul, este nevoie de o noua REVOLUTIE, dar economica, de ,,tranzitie” de la postcomunism(politic, economic si social), la un capitalism european, functional si performant!
    INTREBAREA este, cine ofera ,,proiectul” acesteia, deoarece orice REFORMA este atit politica, cit si economica-sociala?
    Eu am oferit Presedintelui si Guvernului Ponta, un astfel de ,,proiect de schimbare”, dar fara rezultat…

  15. George Gafencu spune:

    In privinta revolutiei ratate, as fi de acord cu adevarul.

    Sa ne uitam la principiile care au guvernat marile revolutii contemporane.

    Toate au fost dictate de nevoi economice:
    1. Marea revolutie franceza a fost dictata de dorinta burgheziei franceze de a isi impune propriul model economic intr-o tara sufocata de feudalitate.
    2. Revolutia americana a pornit de la revolta celor 13 colonii americane asupra taxarii ceaiului de catre englezi
    3. Nu mai vorbesc de revolutia comunista din Rusia. E cel mai evident.

    Problema in Romania sunt mentalitatile. Lumea la revolutia romana intr-adevar a vrut libertate de exprimare si libertate de a calatori, insa in general a vrut ca statul sa aiba grija de ei ca pe vremea comunismului. Nu a iesit lumea in strada nici de dragul economiei capitaliste, nici pentru privatizari, nici pentru alte cele.

    Din cauza asta revolutia nu a fost completa si Romania este unde este in ziua de azi.

    • Cristian Paun Paun Cristian spune:

      Exact acesta este și sentimentul meu. Revoluția nu s-a făcut pe parte economică din următoarele motive:
      1. Ne-a lipsit cultura și educația economică în privința a ceea ce înseamnă economie de piață sau capitalism autentic;
      2. Nu au existat vectori intelectuali care să promoveze ideea de capitalism, virtuțiile pieței și importanța antreprenoriatului (nu e suficient să arăți și să condamni ororile și atrocitățile comunismului, trebuie să arăți și ce înseamnă alternativa);
      3. Prosperitatea continuă să vină cu precădere de la stat și din conexiunile cu statul, caz în care orice încercare de a arăta contrariul (prosperitatea vine din implicarea în producție și schimb) este foarte dificilă.
      4. În România foarte mulți intelectuali văd capitalismul / piața / liberul schimb ca ceva plin de externalități negative, externalitățile pozitive fiind aproape ignorate în discuție (prețuri mai mici, produse disponibile la nivel de consumator etc.).

      Sunt multe de discutat pe această temă. Cert este că e foarte greu într-o țară ca România să lupți pentru ceea ce ar putea să ne scoată din mizerie: mai multă libertate economică. Imediat se găsesc unii care spun că piața nu e perfectă, are nevoie de instituții de supraveghere și reglementare pentru a o face mai bună s.a. m. d.

      • euripide spune:

        de acord cu explicatiile dvs. as mai adauga cite ceva. adevaratele elite ale romaniei au fost exterminate nu doar social ci si fizic dupa preluarea puterii de clasa muncitoare. atunci a intervenit marea ruptura. noii beneficiari ai revolutiei proletare se faceau ca muncesc in timp ce intelectualii ei (oameni cu origini sanatoase !) proslaveau partidul si conducatorii. in tarile dezvoltate cu o economie functionala masa asistata (pensionari si functionari) nu depaseste masa activa/creativa. ce idei liberaliste sa propovaduiasca intelectualii si academicienii romani cind marea lor majoritate sint lefegii ai statului ? de unde proiecte de tara cind partidele si parlamentul sint populate de semianalfabeti pentru care politica inseamna o meserie (altundeva astia ar fi la periferia societatii) sau o cale de inavutire (vuvuzelele imorale ale grupurilor de interese economice si finaciare) ?

  16. bogdan spune:

    Din pacate noi tot timpul visam la revolutii care sa ne rezolve problemele intr-un mod miraculos. daca nu-i asteptam pe americani, asteptam sa vina revolutia. fara ca noi sa facem ceva.

    1. Pentru muncitorul lenes si neserios (majoritar in Romania), care mergea la serviciu doar ca sa aiba de unde se intoarce, voata pe vremea comunismului era clar mai buna. Avea casa de la stat, avea bani de-un concediu la Mamaia, avea bvani de-o bere si-un mic cu prietenii. Nu avea convingeri politice sau pareri care sa intre in coliziune cu sistemul. Personajul respectiv acum traieste din salariul minim sau si mai rau din ajutor de la stat, are datorii uriase la intretinere si sta tot timpul cu frica ca-i taie apa, gazul, caldura, etc, n-are bani nici macar de mincare si se uita cu jind la altii care o duc mai bine. Cam asta-i tiparul votantului PSD. Cel pe care un sistem concurential il dezavantajeaza clar.

    2. Pentru a trai mai bine nu e nevoie de revolutii ci de mai multa responsabilitate, de mai mult discernamant, de mai multa educatie, de mai multa seriozitate. Pentru a trai mai bine e nevoie de oameni care stiu sa presteze activitati cu valoare adaugata mare. E nevoie de infrastructura (de la cea legislativa la cea rutiera) solida si prietenoasa, e nevoie de cetateni care sa gindeasca si sa actioneze in favoarea meritocratiei. Ceea ce la noi nu se intimpla. La noi toti incearca sa-si rezolve problemele cu spaga, cu pile, cu relatii. La noi votantul nu alege primar pe cel mai gospodar, ci pe cel care-i da o cinzaca, o galeata, un kil de ulei, sau orice altceva sub forma de spaga. Sau mai rau, pe cel care promite cele mai multe autostrazi suspendate si alte aberatii din astea. Totul porneste de aici, de la pervertirea totala a meritocratiei, de la promovarea la toate nivelurile pe criterii de spaga, nu pe criterii de meritocratie. Si pina cind nu vom constientiza ca popor ca doar noi putem schimba socuietatea in bine, nu vom realiza nimic. Oricite revolutii ar veni, tot se va gasi un USL sau ceva asemenator sa promita trai usor pe munca putina si va fi votat imediat.

    Asha ca… sa lasam revolutiile in pace si sa ne concentram fiecare pe stirpirea spagii si a pilelor.

    • Un prieten spune:

      Capacitatea de adaptare la coditii/regim este remarcabila. Socialismul a beneficiat din plin de “mana de lucru” veritabila, educata intr-un spirit sanatos, in anii ’70 inca nu predomina “omul nou”. Acesta a inceput sa-si faca simtita existenta de prin anii ’80, pe masura ce generatiile vechi au fost inlocuite si mai ales in conditiile postrevolutionare de continuare a cultului minciunii institurionalizate. Am convingerea ca procesul este reversibil, dar usor nu va fi.

  17. 1.S-a impamintenit un manierism (de dreapta) de a caracteriza modului de abordare a economicului de catre populatie, doar in sensul ca ea asteapta totul de la stat, ca nu are educatia si cultura economica, a unui capitalism autentic, functional.Omul simplu cauta si asteapta un loc de munca, de la oricine poate sa-l ofere, fara a face ideologie economica din aceasta nevoie.
    Presedintele a mers si mai departe, afirmind ca populatia tarii nu este ,,neperformanta” in general…
    Oare, starea populatiei de a nu fi instruita si progresista sint un ,,dat” de la natura, ori un rezultat al lipsei oricarui proces de dezvoltare economica, care sa educe in directie pro-activa indivizii?
    Trebuie sa fiu de acord cu autorul articolului, in privinta lipsei ,,vectorilor intelectuali”, care sa promoveze cunoasterea si calea de iesire din ,,postcomunismul” in care ne aflam, de 24 de ani!
    2.In acelasi timp, trebuie sa constatam, ca la fel cum spune autorul, nu-i suficient sa prezinti neajunsurile comunismului, fiind necesara constructia ,,alternativei romanesti”, la saracie si stagnarea economica.
    Exista o epidemie se analisti constatatori ai esecului national, alaturi de o penurie extrema de ofertanti de ,,proiecte” de reconstructie economica si industriala a tarii!
    Modelul actual de crestere economica, bugetar, este incapabil sa produca dezvoltare, in urma disparitiei economiei nationale si putinatatii activelor industriale si economice straine.
    Criza de model de dezvoltare este profesata de oricine abordeaza problematica respectiva, insa viziunea si constructia altui model, adecvat epocii globalizarii pietelor nationale, lipseste din panoplia stiintifica economica nationala.
    In aceste conditii, ce alte asteptari pot exista de la o clasa politica de ,,neeconomisti”, daca elita intelectuala nu construieste si nu propune un model nou,care sa asigure, iesirea din criza structurala, industriala, care face sa lipseasca 5 milioane de locuri de munca?
    3.Infiintata si condusa de elita economica din tarile dezvoltate, iesite de mult din epoca subdezvoltarii industriale, UE nu poate construi si oferi nici un proiect de reconstructie economica si industriala Romaniei.Insasi FMI, este acuzata ca are ,,politici economice de secol 20, pentru realitatile din secolul 21″, cum reprosa recent un analist, d-nei Lagarde, in revista Foreign Policy…
    4.In Piata Univeritatii, este asteptat de doi ani, un ,,universtar” (cum este autorul articolului), pentru a anunta existenta unui ,,proiect de tara – ca proiect de schimbare”, prin reconstructia economica si industriala a tarii, care sa aduca prosperitatea prin dezvoltare.
    Numai astfel ,,revolutia” permanenta din capitala dobindeste sens istoric pozitv si va mobiliza pentru schimbare, 22 de milioane de persoane, care dupa cum rezulta din comentarii, si-au pierdut orice sperante de schimbare pozitiva!
    Intrebarea este, daca cineva isi va asuma evaluarea si promovarea unui astfel de proiect, in cazul in are el ar exista…

    • Un prieten spune:

      Alternativa constituie esenta, in principiu sunt de acord cu ceea ce postezi, te apreciez si cred ca te si inteleg, mai ales ca se pare ca avem in comun calitatea de initiatori a unor schimbari cu caracter reformist. Am convingerea ca sunt necesare schimburi de idei si dezbateri, doresc sa-mi aduc contributia la constructia alternativei. Pe blog un comentariu “… is awaiting approval”, rog retine datele de contact si mai ales sa nu devina publice. Cu disponibilitate, “Un prieten”

  18. Stimate,
    ,,un prieten”,

    Nu stiu daca va adresati autorului sau mie, cu invitatia publicarii datelor de contact.
    In cazul in care imi sint adresate, E-mailul meu este Caliman.eugen@yahoo.com.
    Iar telefonul 0761196940, pentru schimb de idei si dezbateri.
    In cazul in care va adresati altcuiva, scuze pentru eroare…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Paun


Cristian Paun

Este doctor în economie, conferențiar în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice din București, Director executiv al Societă... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)