joi, martie 28, 2024

Rogozin și fața primitivă a Moscovei. Europenizare vs. Transnistrizare

Republica Moldova este pusă la colț într-un mod primitiv de Dmitrie Rogozin. Dacă ar fi fost însărcinat din partea Kremlinului să aducă pacea, Rogozin ar fi folosit vizita sa în regiune pentru a înțelege cele două părți, pentru a căuta soluții posibile. Dar el a venit să dea cu pumnul în masă și a făcut publice niște precondiții inacceptabile. Și pe care știa că R. Moldova nu are cum să le accepte. Rogozin nu e omul păcii. De altfel, este ridicol să trimiți ca pacificator pe un tip care singur se laudă că a condus detașamente de voluntari în războiul din 1992.

Poate ați auzit gluma aceea cu întrebarea ”ce este o soție?”. Răspunsul: O soție este persoana care te ajută să treci peste problemele pe care nu le-ai fi avut dacă nu te însurai cu ea. Cam așa e și cu Rusia: ea creează o regiune separatistă în coasta Moldovei, ea se oferă să o rezolve și trimite în acest scop pe unul dintre războinicii care au luptat în războiul secesionist. Asta nu este diplomație, este o glumă proastă. Și trebuie tratată ca atare.

Dar există și o parte bună. Pentru a înțelege ce vreau să spun, iată ce scriam în februarie în cadrului raportului nostru: ”De la relansarea relației la acumularea restanțelor – Raportul anual CRPE privind relația România – Republica Moldova (2011)”: `Deocamdată, schimbarea puterii din Transnistria afectează percepțiile asupra negocierilor. Până acum, guvernanții de la Chișinău treceau ușor și automat în ochii Europei ca băieții buni, care nu se pot înțelege cu Smirnov. Figurile noi de la Tiraspol, între care se remarcă ministra de Externe Nina Ștanski, ridică probleme de relaționare oficialilor de la Chișinău. Percepția generalizată la Chișinău este că schimbarea de la Tiraspol a fost orchestrată tot în favoarea Moscovei (poate nu a ieșit favoritul direct Kaminski, dar și Șevciuc depinde tot de Kremlin). Însă această percepție nu este împărtășită de către oficiali ai UE. S-ar putea ca moldovenii să aibă dreptate și ca așteptările trezite în Europa să fie încă un exemplu de triumf al speranței asupra experienței, însă Chișinăul va trebui să facă față unor noi presiuni spre o înțelegere favorabilă Transnistriei. Chișinăul trebuie să fie flexibil și să-l lase pe noul lider de la Tiraspol să-și dovedească limitele în fața Europei, altfel riscă să treacă drept partenerul încăpățânat care refuză rezolvarea unui conflict în a cărui rezolvare Europa investește credibilitate. Obiectivul Chișinăului trebuie să rămână acela de a evita ”transnistrizarea” întregii republici, deci să rămână ferm în refuzul acceptării unei poziții de egalitate între părți și a unei puteri de veto a Transnistriei în orice scenariu de reintegrare, dar trebuie să facă asta fără a pierde sprijinul Europei. Pentru a se arăta un jucător constructiv, trebuie să angajeze Tiraspolul în acțiuni concrete de reconectare (calea ferată, telecomunicații, cooperare interbancară), chestiuni pe care Chișinăul le propunea și până acum, dar fuseseră blocate de regimul Smirnov. În ceea ce privește România, rămânem la recomandarea de anul trecut: România nu trebuie să aibă o politică separată de Chișinău în Transnistria. Convingerea intimă a multor oficiali români – anume că RM i-ar fi mai bine fără Transnistria – nu poate deveni mesaj oficial, cel puțin nu ar ajuta la nimic în această etapă`.

Asta era după alegerile de la Tiraspol, dar înainte de numirea lui Rogozin. Până să vină Rogozin să răstoarne masa de joc și să împartă pumni în dreapta și în stânga, Șevciuc și Ștanski jucau rolul descris: băieții buni cu care Europa s-ar putea înțelege. De când Germania a pus problema Transnistriei pe masă, ca test pentru voința Rusiei de a coopera într-un nou aranjament de securitate cu Europa, Kremlinul spunea la nivel neoficial: noi am vrea să rezolvăm problema, dar Snegur și transnistrenii nu vor. Acum, rolul s-a inversat: Tiraspolul face pe partenerul flexibil, iar Moscova e băiatul rău.

Nici Berlinul, nici Bruxelles-ul și nici alte capitale europene nu vor înghiți gălușca. Jocul de imagine al Rusiei s-a terminat. Că s-a dorit așa ceva prin trimiterea lui Rogozin sau individul a dat cu bâta în baltă de capul său nici nu mai este important. Important e acum ce va face Chișinăul. O strategie inteligentă ar trebui să aibă trei paliere:

  1. menținerea negocierilor deschise și propunerea de pași concreți de cooperare cu Transnistria
  2. refuzul precondițiilor lui Rogozin și ignorarea provocărilor pe care acesta le lansează
  3. continuarea europenizării și amânarea unei soluții în Transnistria până ce actualul status-quo se schimbă.

Să le luăm pe rând:

1. Este ceea ce Chișinăul face de multă vreme, propune dialog și proiecte concrete de cooperare. Dacă găsește mai multă deschidere la Șevciuc față de Smirnov, foarte bine. Dacă nu, nu. Acest punct nu vizează reglementarea definitivă a conflictului înghețat.

2. Chișinăul nu poate accepta precondițiile dictate de Rogozin. Oricum au fost formulate astfel încât să nu poată fi acceptate. Deci nu e nicio noutate. Chișinăul a spus mereu că nu acceptă tratamentul egal între cele două părți și așa și este normal: nu pot fi egale o țară recunoscută de toată comunitatea internațională (România e prima țară care a recunoscut Republica Moldova) cu o entitate nerecunoscută de nimeni (nici măcar de Rusia, care totuși o vrea egală R. Moldova). Divagațiile lui Rogozin despre unirea cu România și identitatea moldovenilor sunt voit provocatoare. Și vrea să pună și Chișinăul și Bucureștiul în poziții defensive. Nu trebuie răspuns altfel decât cu adevărul: nu este o chestiune aflată pe agenda oficială, nu avem ce să discutăm despre asta. Punct. Dacă vrea să continue discuția, Moscova trebuie să pună pe masă fapte și acțiuni oficiale ale celor două state cu populație majoritară românească, nu percepții paranoice.

3. Exista până acum riscul ca în actuala conjunctură anumite state din UE să pună mai mare preț pe rezolvarea problemei din Transnistria decât pe europenizarea Republicii Moldova. Pentru mulți din UE, R. Moldova există doar prin lentila conflictului transnistrean și al relației cu Rusia (din păcate). Asta i-ar fi îndemnat la o politică de tipul ”pace cu orice preț”. Iar prețul ar fi fost transnistrizarea întregii R. Moldova. Numirea lui Rogozin, dar mai ales ieșirile sale publice, spulberă iluziile multora de la Berlin și Bruxelles. Oamenii înțeleg cu cine au de-a face cu adevărat. Înțeleg că au fost duși de nas. Nu va exista o presiune pe Chișinău pentru pace cu orice preț. Și asta este foarte bine. O uniune statală cu Transnistria în acest moment, cu un drept de veto al Tiraspolului, ar face R. Moldova captivă zonei estice. Noua balanță electorală în care PCRM + Transnistria ar copleși forțele pro-europene ar întări politic captivitatea constituțională. Însă actualul echilibru de forțe nu prea lasă loc de altă soluție. De aceea, Chișinăul trebuie să amâne decizia. Nu e momentul acum pentru o rezolvare. Status-quo-ul nu este favorabil. Dar timpul curge în favoarea Moldovei. Vin des la Chișinău, am fost și la Tiraspol. Capitala Transnistriei este un mare sat blocat în anii `90. Transnistria este o fundătură economică. În schimb, R. Moldova se europenizează. Știu că trăind acolo nu e vizibil, că sunt probleme, dar credeți-mă că se vede de la distanță. Călătoresc mult în regiune: Moldova se europenizează. Timpul curge în favoarea Chișinăului. Mai aproape de UE înseamnă o poziție de negociere mai bună în Transnistria. Atunci, R. Moldova va trebui să pună UE în fața unei alegeri: dacă vreți rezolvarea acestui conflict înghețat, atunci trebuie să ne oferiți o perspectivă de aderare la UE. Chișinăul va putea face o ofertă Transnistriei: împreună cu R. Moldova în UE sau singură în spațiul gri care este curtea din spate a Moscovei. Dacă Transnistria spune ”da”, R. Moldova va avea de câștigat. Dacă Transnistria spune ”nu”, R. Moldova va avea de câștigat.

Acest articol apare simultan în Republica Moldova pe platforma VoxPublika.md și în România pe platforma Hotnews Contributors.ro

Autorul așteaptă reacțiile dvs. și va dezbate conținutul pe pagina sa profesională: www.facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE

Cristian Ghinea este directorul Centrului Român de Politici Europene (www.crpe.ro).

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Nu cred ca interesele economice ale Germaniei vor fi desconsiderate de Berlin astfel incat sa isi permita mai mult decat un joc de imagine in relatiile cu Rusia. Axa Moscova – Berlin este una puternica si construita pt a veni in avantajul ambelor tari. Georgia a fost intr-o situatie mult mai buna si totusi Rusia nu a patit nimic pt ingerintele in treburile interne ale acestui stat ( o Georgie care se bucura de o sustinere masiva din partea USA). In actualul context trimiterea lui Rogozin este un mesaj clar ca oricand situatia din Georgia se poate repeta.. vom avea apoi putin zgomot dar fara actiuni concrete.

  2. Solutionarea conflictului transnistrean se poate face doar pe cale economica. In acest sens, aducerea transnistiei in sfera de influenta economica UE este absolut necesara – in conditiile in care Moscova nu poate juca decat jocuri de suma zero. Transnistria, in buna masura si RM, sunt economic dependente de Rusia. Eliminarea acestei dependente constituie cheia rezolvarii problemei transnistrene.

  3. DA!! Analiza la rece,pragmatica si foarte utila. De retinut pentru cine are urechi de auzit si ochi de citit. O sa intru pe sit-ul Voxpublica .md sa vad reactiile cititorilor

  4. Dle Ghinea, subscriu in totalitate comentariului dv. As adauga insa ceea ce dv nu puteti afirma. Anume ca acest Rogozin este un scelerat aflat in libertate. Sa nu uitam faptul ca tovarasul Rogozin a primit o misiune intr-o regiune problematica direct de la tovarasul Putin.

  5. Intimplarea face sa ma fi intors de foarte scurt timp dintr-un assignment in Abkhazia care, ca si Osetia de Sud, prezinta similaritati frapante cu Transnistria (Nagorno-Karabah e un pic altfel).

    Fara a ma lasa dus de rusofobie, judecind la rece, e putin probabil ca Rusia sa permita crearea unui stat nevasal aproape de granite (macar ca Ucraina ar functiona ca tampon).

    Pe de alta parte daca moldovenii ar dori sa intre in EU in momentul de fata ar trebui sa fie in favoarea alipirii la Romania, lucru pentru care nu e nici pe departe o majoritate nici in Moldova si tare mi-e ca nici in Romania. De unde si concluzia ca electoratul nu voteaza intotdeauna de o maniera logica, considerentele culturale fiind uneori mai importante decit cele financiare.

    S-apoi mai e nevoie de ceva sustinere europeana ori politicianul european e la fel de sensibil la o atentie ca si cel roman iar cum rusii au destule pirghii pentru a impiedica decizii in defavoarea lor greu de imaginat un drive EU pentru intrarea Moldovei …

    Daca n-ar fi pacatoasa asta de Barcelona-Chelsea m-as mai intinde la voroava dar asa …

  6. Foarte bun articol. Ar fi bine daca si cei aflati la putere la Chisinau ar judeca la fel ca autorul acestui articol.
    O mica greseala: „noi am vrea să rezolvăm problema, dar Snegur și transnistrenii nu vor.”. Probabil autorul vrea sa spuna Smirnov si nu Snegur… Snegur a recunoscut chiar el ca a facut atatea concesii cerute de rusi, numai in speranta ca se va rezolva problema transnistreana. Intr-un fel cred ca Snegur a facut foarte mult rau republicii Moldova – vorba ceea „fereste-ne Domane de prieteni, ca de dusmani ne ferim singuri”
    In rest, situatia din RM priveste securitatea regionala si Romania.
    Probabil in momentul asta Romania ar trebui sa intensifice si mai tare colaborarea si legaturile cu RM: sa construiasca mai multe poduri peste Prut, sa continue sedintele comune de guvern, etc.

  7. 1. In noiembrie 1995, intr-un interviu magistral luat de dna. Hossu Longin liderului opozitiei politice si spirituale de atunci, acesta afirma, citez: ” Orice-ar fi si cu orice sacrificiu, Romania trebuie sa recupereze Basarabia si Bucovina, chiar daca ne vom incaiera cu rusii”. Este vorba de Corneliu Coposu. Aceasta este una din expresiile chintesentiale ale urii atroce, istorice, pe care leadershipul valah, si ulterior romanesc l-a avut, din sec. 19, fata de Rusia, ca lideri si natiune.
    Sunt putine exemple in istoria contemporana a Europei in care ura unei natiuni, cea romana, sa fie atat de consistenta, persistenta, intensa si ireductibila fata de o alta natiune, aceasta fiindu-i chiar vecina. Poate doar nazistii au urat mai mult evreii (neavand insa granite!!), dar poate…..
    2. Transnistria, creata in 1924 de statul sovietic, ca masura strategica de incluziune a populatiei rusofone din Basasarbia integrata Romaniei Mari, a fost integrata in Moldova sovietica dupa ultimatumul din 1940. In urma ocuparii de Romania, aliata Germaniei naziste, si integrarii teritoriului extins transnistrean (44000 kmp), cu capitala la Odesa, in 1941, armata romana, alaturi si impreuna cu cea germana, a declansat represalii masive inclusiv asupra civililor (considerati colaboratori comunisti), totalizand 250000 – 280000 victime decedate.. Numai in 25-28 oct. 1941au fost omorati 37500 civili (evrei). Pana in iunie 1944, acest teritoriu a fost INCORPORAT ROMANIEI, impreuna cu Basarabia/Bucovina. In urma rezultatului negativ pentru Ro. a razboiului, aceasta a returnat URSS teritoriul incorporat, fapt consfiintit prin Conferinta de la Paris si tratatele internationale/bilaterale ulterioare, fiind si principalul motiv pentru care nu s-a acceptat cobeligeranta Ro. dupa 23 08 1944. Dupa 1944, RSS Modoveneasca a integrat Transnistria, neacceptand nici in prezent autonomia sau independenta acesteia, chiar daca a fost un conflict armat cu peste 3500 de morti.
    3. In contextul istorico-militar-politic de mai sus, Transnistria devine, pe zi ce trece, un al doilea Kaliningrad, urmand un proces intens de militarizare avansata, ca raspuns preventiv la posibilele pretentii teritoriale ale unei tari NATO – Romania, de ex. In niciun caz nu va dori sa adere la o Europa in regim marginal, asa cum este acum Romania. Mai mult, va merge pe conceptul succesului BRICS, avand in vedere potentialul de dezvoltare al noii Federatii Ruse (incl. Kazahstan, Belarus si segmentul estic ucrainian). Datorita obtuziei cronice a clasei politice romanesti, orbita de idealurile sterile ale unei uniri improbabile, Ro. va pierde semnificativ potentialul de negociere pe toate planurile cu Rusia. La aceasta se adauga
    4. pozitia media romaneasca, atat cea institutionala, cat si media sociala fata de Rusia. Comentariile caustic-dispretuitoare din media electronica (vezi mai sus), frecvent jignitoare, insultatoare, sunt recenzate de departamentul media al Amb. Fed. Ruse (asa cum si noi facem peste granite) si procesate semantic in mod continuu. Rezultatul este „trantit” pe masa la negocierile dintre experti. Rezultatul: NU DISCUTAM CU ROMANII!!!!!!
    Consecinte, evaluati voi…..

    • @valer
      Romanii nu sunt cei mai frumsosi sau mai civilizati din regiune, suntem o civilizatie mult mai mica, si Rusia putea puncta cu atuurile sale:cultura, economia, inteligenta etc, dar a raspuns brutal si cand adevarul era la mijloc. Acest mod de reactie nu rezolva problemele si creste ura. Dar sa vedem cu cine se inteleg rusii: Georgia, Ucraina, Cecenia, Japonia, Armenia, Polonia etc. Romanii nu sunt rusofoni, din contra. Suntem insa dusmani de conjunctura, fiind despartiti de fapt, de ce ar fi trebuit sa ne uneasca.
      Pe langa religia ortodoxa, mai avem in comun si peste 20% din vocabular.

  8. pentru valer…
    De fapt, problema nu o reprezinta declaratiile din presa si media, ci declaratiile unor persoane din guvern… Corneliu Coposu nu este vice primi-ministrul Romaniei. Comentariile din media electronica nu sunt comentariile membrilor guvernului.
    Dar declaratiile (frecvent jignitoare a) lui Rogozin reprezinta pozitia oficiala a guvernului rus. Foarte bine ca rusii monitorizeaza media romaneasca… Insa si mai bine ar fi daca ar invata ceva util din toate comentariile astea.
    Situatia sta invers: UE nu vrea sa discute sa sa aiba prea mult de-a face cu Rusia. UE nu vrea sa scoata vizele pentru rusi… UE tine Rusia departe din cauza pozitiei unor tari ca Polonia si Romania.
    Romania, ca si Rusia, e o tara ortodoxa. Romania ar putea fi un aliat al Rusiei in cadrul UE. Dar situatia sta invers din cauza declaratiilor oficialilor rusi si a marionetelor lor de la Tiraspol sau Chisinau (e.g. Voronin si adunatura lui).
    Nu poti acuza Romania pe nedrept de ce s-a intamplat in aprilie 2009 la Chisinau, sa semeni ura intre romani si apoi sa te astepti la prea multa prietenie din partea tarii noastre. Rusia a ramas blocata mental in urma cu 70 de ani, cand a castigat razboiul. Dar a trecut foarte mult timp de-atunci, ar fi cazul sa se uite in viitor… Sau macar sa inteleaga situatia din prezent.
    Intelegem si noi ca Moscova realizeaza pierderea RM din influenta ruseasca dupa ce s-a ales un presedinte la Chisinau… Si acum il trimit pe Rogozin, incearca sa scoata sperietoarea transnistreana, frica de jandarmii/valahi romani de acum 80 de ani,etc. Au invatat si romanii propaganda ruseasca din Basarabia… Nu mai traim in 1944, ci in 2012…

  9. Foarte bun articolul. Intodeauna este nevoie de o analiza rece, pragmatica a acesti probleme spinoase.

    Observ ca in ultimul timp conflictul inghetat din Transnistria este din ce in ce mai des adus in discutie dar fara progrese vizibile:

    – Suedia si Polonia in cadrul parteneriatului estic in care Republica Moldova este sigura care a facut progrese vizibile pe drumul cooperarii cu UE.

    – Negocierile in format 5+2 (Rep Moldova, Transnistria,Rusia,Ucraina,OSCE si SUA si UE ca Negociatori)

    – Discutiile dintre Germania si Rusia cu privire la situatia din Transnistria.Angela Merkel a semnat la castelul Meseberg un memorandum cu preşedintele rus, Dmitri Medvedev, care prevedea, în termeni ambigui, angajamentul rusesc pentru soluţionarea conflictului din Transnistria fără vreo referinţă la retragerea armatei ruse în schimbul creării unui Consiliu de securitate UE-Rusia.

    Chisinaul trebuie sa continue a merge pe drumul cooperarii si in curand a deschiderii capitolelor de negociere in privinta aderarii. Nu trebuie uitat insa poporul. Poporul vrea un trai mai bun, o societate mai sigura, locuri de munca etc. Daca prin venirea la putere a aliantei nu se face nimic palpabil in acest sens atunci totul este pierdut. La alegeri poporul isi va intoarce fata care Rusia prin partidul comunist. Vezi cazul Ucrainei in care prin revolutia portocalie nu s-a facut decat inlocuirea unei clase politice mafiote cu alta.Iar la urmatoarele alegeri poporul a taxat.

    @Laurie O mare parte din moldoveni doresc intrarea in Uniunea Europeana. Si asta se vede cel mai bine prin numarul de cereri de cetatenie romaneasca care a explodat in ultimii ani. De asemenea numarul celor care muncesc in statele UE este dublu fata de cel a celora care pleaca in Rusia. Intrarea in UE apare pe hartie inca din guvernarea comunista dar mai mult formal, primii pasi fiind facuti abia cu venirea la putere a AIE (Alianta pt Integrare Europeana) Insa unirea cu Romania este o alta problema care se trateaza separat. Majoritatea dintre ei dorind intrarea in UE dar ca stat candidat si nu prin unirea cu Romania. Procentul celor care doresc unirea cu Romania este undeva in jur la 5%.

  10. Cu moaca aia de racan, congestionata de prea multa vodca, n-avea cum sa fie negociator, Rogozin, asta. E doar un soi de Putin mai neevoluat. Si e clar ca a fost trimis sa faca pe stapanul.

    Dar tot atat de clar e ca Romania nu are niciun interes in Transnistria. Chestia aia e ceva strain de noi. Ar trebui folosita doar ca moneda de schimb, moldovenii sa le-o lase rusilor sa se spele pe cap cu ea si ei sa se intoarca in Europa. Oricum, mai devreme sau mai tarziu, tot asta o sa fie deznodamantul.

  11. @Daniel

    Nu ma-ndoiesc ca daca moldovenilor li s-ar pune in fata oferta de a deveni cetateni EU ar zice da. Din pacate nu e nici un fel de vointa politica la nivel de EU (si nivelul de inapoiere economica a Moldovei, ca sa nu mai vorbim de cel al Transnistriei, impinge oricum o potentiala aderare la peste 30 ani in viitor).

    Altfel, problema Transnistriei nu ar trebui sa-i supere prea mult pe europeni, Ciprul intrind si el in EU avind o problema politica asemanatoare cu cea a Moldovei. Din pacate in momentul de fata extinderea cu inca un stat sarac e atit de indepartata ca nici nu prea are rost sa vorbim de ea.

    Pe scurt, nu cred ca rusii ar renunta vreodata la Transnistria. E un cui in coasta Europei si pentru un imperiu care s-a restrins intr-atit e greu de crezut ca n-o sa foloseasca putinele falii geografice ramase, precum precum Kaliningrad, Transnistria, Osetia de Sud si Abkhazia, ca puncte de sustinere militara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Ghinea
Cristian Ghineahttp://www.crpe.ro
Cristian Ghinea este europarlamentar, copreședinte al delegației USR PLUS în PE. A fost Consilier de Stat pe Afaceri Europene la Guvernul Romaniei și Ministru al Fondurilor Europene în cabinetul Cioloș. A fost director al Centrului Roman de Politici Europene (www.crpe.ro). A lucrat opt ani în media românească, iar între 2007 şi 2008 a studiat guvernare europeană la London School of Economics. În trecut, a fost implicat într-o serie de proiecte civice cu organizaţii precum Societatea Academică Română, Centrul pentru Jurnalism Independent, APADOR - CH şi Freedom House. Este autorul capitolelor despre România din prestigioase rapoarte internaţionale ca „Media Sustainability Index” şi „Nations in Transit”. Domenii de expertiză: - structura instituţională a UE - democratizare - studii media - transparenţa şi responsabilitate în administraţia publică Republica Moldova

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro