vineri, martie 29, 2024

Rusii, gazul, conducta Iasi-Ungheni si populismul habarnist

Aflat la Chisinau, dl Ponta a glasuit despre ce inseamna conducta Iasi-Ungheni si la ce e buna.

Ca de obicei, Ponta habar n-are ce vorbeste, si nici nu intreaba pe altcineva, desi il are cu el la Chisinau pe ministrul energiei care chiar stie meserie.

1. Petrom nu e in competitie cu Transgaz pentru „furnizarea gazului catre Moldova”. Transgaz transporta gazul. Sursa de gaze va fi Petrom, Romgaz, Amromco, gaz de import etc. Furnizorii sunt vreo 100. Cei mai mari sunt EON si GDF, dar sunt foarte multi alti furnizori in piata libera. Transgaz e obligat sa asigure transportul gazului pentru oricine vrea sa vanda catre Moldova.

2. Pretul gazului nu va „scadea pentru Romania si pentru Moldova” odata cu inaugurarea gazoductului. Pur si simplu, producatorii nostri si furnizorii vor avea acces si la o alta piata (castig: bugetul de stat al Romaniei, prin impozite si taxe); iar consumatorii din Moldova vor avea acces si la sursa alternativa la Gazprom, adica nu vor mai fi dependenti de un monopol cu apetit pentru santaj politic.

3. Apoi, proiectul trebuie finalizat – mai e nevoie de o investitie mare pe partea romaneasca (doua compresoare si extinderea capacitatii tevii) si de o investitie mare pe partea moldoveneasca (o teava de la Ungheni la Chisinau, care sa nu fie a lui Moldovagaz controlata de Gazprom, ci administrata de o companie care sa fie controlatade Ministerul Economiei din Moldova si care sa asigure accesul fara discriminare pentru oricine vrea sa se conecteze la teava. Adica trebuie si reglementarile din Moldova sa fie pe model european.
Pana nu se fac astea, cantitatile de gaz care vor circula intre Romania si Moldova vor fi irelevante, iar Moldova ramane tot prada rusilor.

Ar mai merita mentionat un lucru care s-a intamplat ieri, si care cu siguranta va fi speculat mult in campania electorala: ministrul energiei, Razvan Nicolescu, a spus ca nu vor creste preturile pentru consumatorii casnici de la 1 octombrie.

Povestea suna cam asa. Avem doua departamente de la Comisia Europeana, sa le zicem DG Energy si DG Enterprise. Cele doua si-au dat cu stangu-n dreptul si au acum pozitii contrare: DG Energy a spus acum doi ani ca accepta pentru Romania o derogare temporara de la liberalizarea pietei si ne lasa sa liberalizam abia in 2018 pentru consumatorii casnici, cu conditia sa crestem preturile gradual, dupa un calendar (aprobat prin HG in Romania). DG Enterprise s-a trezit sa spuna, calendarul e ilegal pentru ca practic forteaza producatorii romani sa vanda gaz in Romania, ca numai asa pot avea consumatorii casnici acces la gaz la preturi reglementate, adica e ca si cand ai interzice exportul unor cantitati de gaz.

Cum ai nostri nu sunt prosti, Guvernul spune, pai hai sa blocam calendarul de liberalizare pana se clarifica Comisia. O idee care va prinde mult la popor aici, „inghetam preturile pentru popor, ca vine iarna”. Argumentul e chiar foarte tare: cum, domnule, interdictie de export de gaz, nu vedeti ca exportam catre Moldova? (chiar daca, asa cum explica mai sus, deocamdata cantitatile sunt infime).

Ce nu va spun ai nostri:

– preturile la gaz vor creste in iarna. Desi blocheaza calendarul, pretul pe care il platim inseamna pretul gazului plus tarifele de retele. In primavara, statul roman a aprobat o crestere cu intre 30-40% pe toate componentele tarifului de distributie, vreo 20% din pretul final (Ordinele 21 si 26/2014 ale ANRE). Adica, pretul din factura va creste cu vreo 7-8% fata de iarna trecuta.

– liberalizarea e in folosul publicului, nu ca „vrea Comisia”. Cand se va liberaliza piata, nu vom mai fi dependenti de un monopol, ci ne vom putea alege furnizorul. Orice intarziere in acest calendar e impotriva interesului public, indiferent cu ce pretext se face.

– In acelasi timp, se grabeste modificarea Legii Energiei in Parlament. Ne grabim cu modificarea tocmai ca sa respectam cerintele puse de DG Energy, care ne ameninta cu amenzi, cerinte intre care era si acel calendar. Intrebarea e, daca rupem intelegerea cu DG Energy cu un pretext oarecare, ce siguranta putem avea ca modificarea in Parlament a Legii Energiei va fi intr-adevar pentru respectarea cerintelor europene si nu pentru abrogarea unor articole incomode? De doi ani de zile, exista presiuni puternice pentru a putea incheia din nou contracte cu „baietii destepti” (azi ilegale prin Art. 23 din Legea Energiei); si pentru amanarea liberalizarii pietei de gaze. Daca tocmai am recunoscut explicit ca umblam la calendar, oare cat de mare e riscul ca liberalizarea sa fie amanata sine die, si pentru casnici, si pentru consumatorii industriali, cum isi doresc Interagro, Mittal, EON, GDF si altii?

Like ·  · Share

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

    • Nu contează de unde le imporți fizic, contează de unde le imporți în acte. Știai că România e un exportator de banane, de exemplu? :P

  1. Piata gazului metan nu poate fi liberalizata usor catre intreaga Europa. Macar din interese electorale, si tot ar fi foarte dificil. Lucrurile ar sta cu totul altfel daca Romania ar extrage mai mult gaz decit consuma. Atunci, sigur ca da, Romania ar avea de unde, ar putea vinde bogatia subsolului catre partenerii europeni.

    Deocamdata UE nu este desavirsita. Sintem impreuna dar nu alcatuim o uniune cu sentimente nationale, armata si capitala europeana cu autoritate continentala absoluta. Nu avem inca asa ceva. Dar avem cel mai ieftin gaz din Europa. Ce-i in mina nu-i minciuna!

    Cel mai bine ar fi daca s-ar dezvolta mai repede productia si piata de energie verde. M-as bucura sa nu mai fie nevoie de gazele de sist sau de depozitele din Marea Neagra. Sa lasam gazul in pamint si sa ne incalzim solar, cit se poate.

    • Pai cine va impiedica sa va incalziti cu solare? Deconectati-va de la orice surse de energie, va incalziti la soare (cit e soare) va spalati in apele cristaline ale riurilor, etc, etc. Si atunci gazele vor sta in pamint sau in adincul marii negre. Altfel vad ca utilizati un computer care nu numai ca functioneaza cu curent electric dar are in componenta sa metale foarte rare, care se extrag greu si sint toxice, componente pentru a caror obtinere trebuie energie electrica, gaze, etc. Asa ca inapoi la pesteri si la semnale cu fum. Aoleu, nu , ca fumul polueaza !

    • @ DanielS – încearcă să înțelegi că energia primită de la soare într-o unitate de timp (o zi, de exemplu) nu e suficientă pentru consumul întregii omeniri în aceeași unitate de timp. De aceaa folosim combustibil fosili, e tot energia primită de la soare, însă din epocile trecute.

      Energia ”verde” e o aiureală cu care politicienii au putut să mărească taxele și să controleze astfel alocarea unor sume mai mari din banii publici. Adică și-au crescut puterea asupra societății. Energia nu ”verde” sau ”neagră”, ea trece dintr-o formă în alta, iar oamenii manipulează asta în folos propriu. Însă politicienii manipulează asta și în folos personal, prostind și ei pe cine pot. Atât timp cât există termocentrale pe cărbune și atât timp cât mor mereu oameni în minele de cărbune, ar fi mare nevoie de mai mult gaz în loc de cărbune.

      • e putin gresita prima informatie: cantitatea de energie solara ajunsa pe pamant intr-o unitate de timp este cu mult mai mare decat necesarul intregii omeniri in aceeasi unitate de timp. Pamantul retransmite cam 100 mii Terrawatt/an din aceasta energie in spatiu. Aceasta cantitate ar fi arhisuficienta daca am putea-o capta si sa o convertim, sa o transportam sau sa o acumulam. In anul 2008, de exemplu, omenirea a consumat 15 Terrawatt. Problema este deci tehnologica.
        Dar mai este una: energia astfel recuperata ar sfarsi, cf legii conservarii, prin a se transforma tot in energie termica, un reziduu pe care ar trebui sa-l evacuam, sa-l acumulam pentru a-l utiliza ulterior sau sa-i gasim o modalitate de compensare. Deci cam aceeasi chestie ca in cazul combustibililor fosili, acestia fiind practic niste acumulatori de energie solara, vechi de milioane de ani. Reeliberarea acestei energii intr-un timp mult mai scurt decat cel de inmagazinare, produce aceleasi efecte termice nedorite.

  2. …cred ca baza ramane conducta Galati-Chisinau, alaturi de Pungesti-Albitza si Odesa-Chisinau (de dupa delimitarea platformei continentale ucrainene de Crimeea).
    Asadar sunt subdimensionate intamplator?

  3. As vrea sa vad cum scad preturile odata cu liberalizarea. Foarte mult as vrea sa vad chestia asta, ar fi o premiera absoluta. Sa vad cum voi putea sa-mi aleg furnizorul si cum voi plati mai putin. Dar, avand in vedere experienta de pana acum, ma tem ca nu pot sa cred in basmul asta.

  4. Spuneti asa in articol: „Cand se va liberaliza piata, nu vom mai fi dependenti de un monopol, ci ne vom putea alege furnizorul.”
    Puteti sa explicati mecanismul prin care eu, proprietar al unui apartament intr-un bloc cu 10 etaje, voi putea sa-mi aleg un furnizor de gaze diferit de al vecinilor de palier ?

    • Se aplică în UK, așa că pot să-ți confirm din proprie experiență. Tu semnezi contract cu ce furnizor vrei, gazul din conductă e același, dar fiecare locatar primește factura de la furnizorul ales de el. Dacă citeai articolul, vedeai că mecanismul e același și între state. Prin aceeași conductă se poate transporta gaz de la zeci de furnizori pentru mii de clienți.

  5. „Cand se va liberaliza piata, nu vom mai fi dependenti de un monopol, ci ne vom putea alege furnizorul.”

    Asa ca la piata de energie electrica. Teoretic, suntem liberalizati. Practic, suntem captivi, ca nu exista nici un furnizor dispus sa incheie contracte casnice.

  6. @czc
    Schimbarea furnizorului de gaze nu implica schimbarea conductei de gaze. Cel ce iti factureaza gazele se numeste FURNIZOR. Cel ce iti baga efectiv gazele in casa se numeste DISTRIBUITOR. Sunt domenii de activitate separate, dar conexe. Furnizorul este, in principiu, un comerciant si nu are o legatura directa cu infrastructura pietei de gaze. Pe scurt, el intermediaza relatia dintre producatori si clientii finali. El cumpara de la producatori, plateste tarifele de transport si de distributie a gazelor naturale si toate astea, plus comisionul sau, le recupereaza prin facturare de la clientul final cu care are contract incheiat. Distribuitorul este cel ce se ocupa cu partea tehnica. El este proprietarul conductei ce-ti alimenteaza casa. De asta n-ai cum sa scapi, n-ai cum sa-ti alegi altul. Motiv pentru care tarifele sale sunt si vor ramane reglementate de catre stat (prin ANRE). Tariful final, simplist vorbind, este compus din doua tarife: de furnizare si de distributie. Tariful de distributie este nenegociabil. Tariful de furnizare in schimb se poate negocia cu furnizorii, tot asa cum si ei la randul lor negociaza sau cumpara pe bursa gaze de la producatori. Plata insa o vei face doar catre furnizor, acesta urmand sa redirectioneze catre distribuitor partea sa din tarif.

    • Dacă tariful de distribuție rămâne în sarcina furnizorului, ajunge negociabil și acesta. Sigur că în final el se va regăsi în factura clientului, dar furnizorul are o capacitate de negociere cu distribuitorul pe care clientul final nu o are. Există regiuni în care un anumit furnizor nu e prezent, ca și regiuni în care ponderea unui furnizor în totalul transportat e mai mare decât a altora. Plus că piața e dinamică, se demolează clădiri vechi în care exista gaz metan și se contruiesc altele noi cu totul trecut pe energie electrică, oamenii își instalează panouri solare pe acoperiș, iar guvernul obligă furnizorii și distribuitorii de energie electrică să accepte și să contorizeze energia reintrodusă de clienți în rețea, în timp ce gaz nu poți să reintroduci în rețea ș.a.m.d.

      • Imi e teama ca nu ai inteles. Cu distribuitorul n-are nimeni ce negocia. Distribuitorul are monopol pe domeniul sau de activitate. Nici nu s-ar putea altfel. Gandeste ce ar mai fi ca fiecare sa-si traga propria conducta de la producator si pana acasa ?! Singura negociere se poarta intre Distribuitori si ANRE (autoritatea de reglementare in domeniu) atunci cand sunt aprobate tarifele de distributie. Distribuitorul vine cu o serie de documente din care sa reiasa cat il costa pe el distributia unui MWh/cmc de gaz, iar ANRE-ul o verifica. Se adauga o marja de profit pt distribuitor si se aproba un tarif. Cand inchei un contract de furnizare, furnizorul nu include tariful de distributie in tariful sau, nu are ce negocia cu distribuitorul, doar INTERMEDIAZA plata pe axa client-distribuitor. Aceasta intermediere se face in baza unui ”contract de mandat” incheiat intre parti, prin care clientul imputerniceste furnizorul sa-l reprezinte in relatia cu distribuitorul. ”Contractul de mandat” se incheie in trei exemplare, cate unul pentru fiecare parti: client, furnizor, distribuitor. Asta la modul simplist, intrucat piata de gaze este ceva mai complexa, de exemplu mai exista si un transportator (Transgaz, companie de stat) pana sa ajungi la distributor, mai exista si platforma de tranzactionare a gazelor a OPCOMului etc. Toate astea isi iau si ele partea.
        Asta cu furnizorul care nu exista in anume locatii e cu dus-intors. Nu exista inca pentru ca si furnizarea s-a desfasurat pana de curand tot dupa reguli de monopol, precum functioneaza distributia. Liberalizarea are drept scop indreptarea acestei situatii. Pana acum furnizorii isi prestau activitatea intr-un contur administrativ dat, pentru care aveau licenta eliberata de ANRE de a-si presta activitatea cu drept de exclusivitate, motiv pentru care s-au impamantenit locului. Dar in fapt furnizorul nu este legat prin vreo conducta de pamant, precum distribuitorul. Ei nu sunt constransi sa-si desfasoare activitatea in anumite regiuni. Tine de ei cum isi dezvolta afacerea. Teoretic pot sa incheie contracte de furnizare cu oricine de pe teritoriul tarii. In practica inca nu se intampla chestia asta, dar in timp o sa se intample. Or sa-si adapteze afacerea la noul cadru legislativ. Cine crezi ca-si permite in economie sa spuna NU unor potentiali clienti ? Nimeni.
        Aia cu dinamica pietei e alta discutie. N-are legatura cu ce vorbeam aici desi s-ar putea spune multe si despre asta.

        • Well, dacă lucrurile sunt așa cum spui, toată activitatea ANRE nu e decât o glumă proastă. De unde are monopol distributorul? De la Dumnezeu, de la facerea lumii? Există localități care nu au sau nu au avut până recent gaz metan. Ce se întâmplă cu rețelele noi, îi sunt făcute cadou distribuitorului?!

          Ceva de genul ăsta se întâmpla pe vremea CDR, Romtelecom avea monopol pe transimisiunile telefonice de voce, iar când Nini Săpunaru a vrut noi rețele telefonice între punctele vamale din țară, Romtelecom i-a explicat că ei n-au bani să construiască așa ceva, dar Vama poate să-și construiască ce rețele telefonice vrea, după care să le predea Romtelecomului spre exploatare, că ei au monopolul.

          Genul ăsta de lucruri nu scapă nesancționate de către piața liberă: câțiva ani mai târziu, rețelele de telefonie mobilă aveau deja oferte competitive, iar Romtelecom începuse să te roage să-ți instalezi post telefonic. La fel se va întâmpla și cu gazul. În UK și în Germania deja nu se mai instalează gaz metan în clădirile noi, totul e pe energie electrică.

  7. @DanielS. Cu ingaduinta moderatorului (si a autoarei, desigur, pentru ca subiectul si comentariul sunt off-topic), va invit sa distingem impreuna faptele de fictiune. Sau de minciuna sfruntata, hotarati dvs. la sfarsit despre ce-i vorba.
    Oricine a absolvit un liceu decent si n-a spaguit profesorul de fizica pentru a trece clasa poate calcula singur(a) – asta in caz ca n-are incredere in datele abundente de pe Net – ca planeta primeste anual sub forma de radiatie de la soare o cantitate de energie de cca 5 x 10^24 J.
    Sursa mea preferata in materie de energie (mai ales pentru ca e adesea utilizata pentru a farda minciuni) spune ca in 2012 omenirea a consumat ca la 5 x 10^20 J – adica O SUTIME DE PROCENT DIN ENERGIA PRIMITA ANUAL DE LA SOARE – si ca sunt sanse ca pana pe la jumatatea secolului in curs acest consum sa se dubleze… la doua sutimi de procent, fireste (http://www.eia.gov/forecasts/ieo/).
    Sa vedem cum sta treaba pe meleagurile noastre. Vad ca sunteti interesat de energia solara (domeniu in care am niste interese materiale, dupa cum am mai mentionat aici). Stiti asadar ca nivelul iradiantei anuale in Romania variaza de la regiune la regiune intre 1100 si 1600 kWh/m2. Sa luam o medie mai scazuta si sa agream ca fiecare metru patrat din suprafata Romaniei primeste ca la 4 x 10^9 J in fiecare an.
    Pe de alta parte, in 2012 Romania a consumat (http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/balanta%20energetica%202012.pdf) ceva mai putin de 45 milioane tep (tone echivalent petrol). Adica binisor mai putin de 2 x 10^18 J.
    Impartind cea de-a doua valoare la prima, constatam ca-n 2012 energia totala consumata in Romania a fost aproximativ egala cu cea primita de la soare de 500 km2 din pamantul sfant al patriei. Care patrie, pentru informarea celor care-au chiulit si la geografie, are ca la 238.000 km2.
    Daca ne-am referi strict la energie electrica, rezultatele ar fi de-a dreptul ridicole
    Altfel spus, pana si-n Romania – care inca are o economie foarte energointensiva si un fond locativ extrem de risipitor in materie de energie – soarele da de vreo 500 de ori mai multa energie decat e nevoie.
    Sigur ca exista multi de „dar”, dintre care mai importanti par a fi:
    – dar nu putem folosi toata suprafata disponibila pentru generarea de energie;
    – dar nu prea stim ce si cum sa facem cu suprafetele acoperite de mari si oceane;
    – dar randamentele de transformare a energiei solare in energie utila sunt (deocamdata) mici;
    – dar, cel mai important, nu prea stim cum sa stocam energia asta pentru a o folosi cand avem cu adevarat nevoie de ea.
    Toate acestea sunt obiectii valabile, Insa chiar lasand la o parte hahaiala si mistocarelile „inteligente” ale expertilor de ocazie, sa retinem macar ordinele de marime ale cifrelor – soarele furnizeaza de sute-mii de ori mai multa energie decat consumam in clipa de fata.
    In acest context parca disperarea intru exploatarea gazelor de sist nu mai e chiar atat de justificata, nu-i asa?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analista de politici publice în energie la Expert Forum și este Co-chair al Eastern Partnership Civil Society Forum

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro