marți, martie 19, 2024

Scandalul Facebook-CA: i-a păcălit şmecheraşul rus Aleksandr Kogan pe toţi?

Părerea mea e că da, măcar parţial. Aflăm din depoziţiile de ieri ale lui Zuckerberg că iată, omul a mai vândut baza de date şi altora, nu doar lui Cambridge Analytica. Dar asta nu e tot; nu e nici măcar partea cea mai interesantă.

Ce a făcut Kogan de a ajuns vedetă internaţională? Simplu: a inventat un clickbait şi i-a dat drumul să circule pe FB. Adică genul ăla de chestionar cu poze în care intrăm toţi şi clicăim la oha, de amuzament, în momentele când n-avem chef de muncă iar creierul mare ia o pauză. Aşa a strâns el milioanele de date demografice despre care se vorbeşte. Mai mult decât atât, a făcut un pas mai departe: a pretins că poate prezice trăsăturile de personalitate ale omului din comportamentul online, likes, reţele şi tot ce mai vedeau algoritmii pe acolo, iar pentru verificarea corectitudinii modelului se ajuta chiar de răspunsurile la testul de personalitate date de eşantionul celor care au completat direct chestionarul.

Valoarea comercială a operaţiunii consta, evident, în promisiunea că astfel se poate face microtargeting cu reclame pe tipii “vulnerabili”, sau că în general se pot adapta mesajele comerciale la temperamentul şi starea de spirit a fiecărui deţinător de profil. A împachetat cu fundă roz tot acest mare bulşit şi l-a vândut pe bani grei lui CA – şi, iată, altora – care la rândul lor au înmulţit probabil sumele cu zece şi au distribuit uleiul de şarpe mai departe, firmelor de marketing comercial sau politic. Operaţiunea era credibilă fiindcă Kogan, deşi tânăr, are un început de carieră academică onorabilă în spate, că nu-i de colea să-ţi iei un PhD în Occident şi să ajungi cercetător la Cambridge University (iar apoi să lucrezi niţel şi la St Petersburg, pe un grant de la guvernul rus).

Dacă s-a călcat explicit vreo lege pe parcurs, de Kogan sau şmecherii ăi mari cu care s-a asociat, n-am idee. Inţeleg că se cerceteaza şi asta; posibil să nu se fi călcat. Insă totul are aerul unei mari afaceri con-man, adică ţeapă trasă de un băiat cu tupeu unei industrii de consultanţă&marketing pline de găgăuţă cu fumuri, plus presă care băleşte instantaneu la chestii pe care nu le pricepe pe de-a-ntregul, dar aduc a breaking news tehno. Omul le-a vândut iluzii, după cum recunoaşte chiar el acum când se strânge şurubul: modelul sau de predicţie a personalităţii are rată de succes 30%, vezi articol aici.

Lasă că şi dacă rata era mai mare, nu-i clar ce faci cu modelul, altceva decât cercetare teoretică exploratorie, pentru că de la nişte trăsături generale de personalitate, la influenţarea comportamentului în situaţii concrete, adică ce pretindea CA că e în stare să livreze pe bani, e cale lungă şi nedovedită. Doar URSS mai finanţa prin anii ’70-’80 tot felul de „cercetări” secrete de para-psihologie, telepatie, aure corporale şi psi-ops (pe scurt, pseudo-ştiinţă, bazaconii) bazate pe viziunea naivă ca mintea omului e o chestie uşor accesibilă şi dirijabilă cu tehnologii misterioase, inventate de savanţi în halate albe locuind în centre de cercetare siberiene cu circuit închis.

Pe scurt, Aleksandr Kogan şi-a folosit reputaţia şi inteligenţa pentru un număr de iluzionism şi alchimie psiho, adică o gargară de social science for dummies, şi pentru a vinde nişte liste chioare de profile cu date demo banale (sex, vârstă, loc – presupunând că aceste date ar fi complete şi reale în profilele de Facebook, ceea ce nu-i totdeauna cazul) unor fraieri cu bani şi conexiuni: întâi cei de la CA, apoi şi alţii. Că în fond de ce nu, suntem în capitalism. Pe Cambridge Analytica şi alţii ca ei nu-i plâng: firma e terminată, pentru că în marketing reputaţia contează chiar mai mult decât realitatea. Mai interesant mi se pare cazul tânărului Kogan.

Un băiat promiţător şi cu publicaţii academice plauzibile în disciplina lui, cum vedeţi aici, a căzut la un moment dat peste o mină de aur, şi-a făcut repede firmă (ceea ce e normal şi încurajat: Cambridge University are incubator de afaceri) şi a luat-o uşor-uşor pe ulei, cu genul de incantaţii despre piatra filozofală care fură minţile şi portofelul corporatiştilor. “My lab investigates the prosociality and well-being from biological, psychological, and cross-cultural perspectives. In particular, we are highly interested in cooperation, trust, altruism, positive emotions, close relationships, happiness, physical and mental health, and cross-cultural differences. We employ methodology combining genetics, physiology, pharmacology, surveys, event-sampling, and large scale datasets.

Nici asta n-ar fi o problemă, că trăim în societăţi libere; prost e cine crede şi dă, nu cine cere. Numai că, nu ştiu de ce, am eu aşa o intuiţie că dacă nu se împiedica de mormanul cu gologani şi nu pica în mijlocul scandalului global, tânărul Aleksandr Kogan ar fi fost azi pe baricadele anti-corporatismului, ca majoritatea academicilor din Cambridge. Ar fi beştelit valorile materialiste şi consumeriste ale Vestului contemporan, pe speculanţii şi afaceriştii veroşi, ar fi predicat o lume mai bună şi mai dreaptă, etica în bussiness şi redistribuirea echitabilă a resurselor în societate. Poate, cine ştie, ar fi fost în rândurile următoarei revoluţii Occupy – e poziţia default a unui social scientist occidental.

Slavă Domnului că acum, după ce a vândut în trei locuri, fără vreo tresărire etică, informaţiile adunate prin free-riding pe Facebook, are şi cu ce să dea un exemplu personal de redistribuire socială.

Distribuie acest articol

75 COMENTARII

  1. Publicitate cumpără oricum tot felul de firme care au prea mulți bani pentru binele lor. Faptul că niște țepari iau și ei țeapă de la alții mai șmecheri nu e nimic rău, asta e lumea în care se învârt ei. În urmă cu câțiva ani, Facebook însuși ajunsese să recunoască drept false 55% din conturile care accesau diverse reclame plătite, dar lumea uită repede.

    Publicitatea e un mare balon de săpun, iar cei care îl vând îl fac să pară și mai mare. Așa încât uneori li se pare și lor cu-adevărat mare :)

  2. Zuckerberg in Congres: „Mai întâi, înţelegem exact ce a făcut Cambridge Analytica şi vom informa toate persoanele care au fost afectate. Ce ştim acum este că Cambridge Analytica a accesat abuziv informaţii, cumpărându-le. Când am contactat Cambridge Analytica iniţial, reprezentanţii companiei ne-au spus că au şters datele.”
    Asadar, omul a mers pe incredere si pe fair play. Cine e de vina Zuckerberg sau Kogan? Se pare ca a fost un success pentru el audienta in Congresul SUA, pentru ca baietii nu prea stiau cum functioneaza Facebook si intrebarile adresate au fost puerile.

    • well, a mentionat si faptul ca FB si CA au semnat un contract in toata regula in care se stipula stergerea informatiilor si penalitati daca se dovedeste contrariul, iar in USA si UK contractele nu-s vorbe luate la misto de judecatori, politicieni si societati comerciale cum sint la noi…

    • Pai cred ca a nimerit la o comisie care nu prea stia sau chiar s-a dorit asta…
      Oricum poate sa fie intrebat si altfel, in alta comisie caci unele lucruri aduc serioase probleme…

  3. „…psi-ops (pe scurt, pseudo-ştiinţă şi bazaconii)…”
    Avertizatii NATO ca iroseste timp si bani degeaba mai ceva decat un „profesor” de stiinte sociale care-si castreaza/manipuleaza intelectual studentii.
    http://www.natoschool.nato.int/Academics/Resident-Courses/Course-Catalogue/Course-description?ID=9

    „…Aleksandr Kogan ar fi fost azi pe baricadele anti-corporatismului, ca majoritatea academicilor din Cambridge. Ar fi beştelit valorile materialiste şi consumeriste ale Vestului contemporan, pe speculanţii şi afaceriştii veroşi, ar fi predicat o lume mai bună şi mai dreaptă, etica în bussiness şi redistribuirea echitabilă a resurselor în societate. Poate, cine ştie, ar fi fost în rândurile următoarei revoluţii Occupy: e poziţia default a unui social scientist occidental.”
    Citatul asta e un exemplu de tactica psyops(amestec de adevar si minciuna): capitalismul nereglementat e cel mai bun sistem, pana si un studinte emerit din bastionul ipocrit si comunistoid a castigat financiar de pe urma lui.

    • „…un exemplu de tactică psyops (amestec de adevăr si minciuna)”

      Probabil că întreg articolul poate fi privit din perspectiva aceasta.
      Marketingul este o disciplină științifică. Mecanisme de influențare a deciziilor [în economie] funcționează de mii de ani, iar tehnicile actuale folosesc mijloacele cele mai moderne și eficiente de comunicare. Cu atât mai multă atenție i se acordă marketingului politic, cu cât deciziile în acest domeniu sunt mai importante decât cele din zona comercială, spre exemplu. A nega eficiența marketingului în anul 2018 este, după părerea mea, mai amuzant decât să afli că aproape o treime dintre cetățenii americani sunt convinși că Pământul este plat.

      Pe de altă parte, despre tehnicile de dezinformare și eficiența lor în politică sunt suficiente studii încât să nu cred că mai este necesar acum să se zăbovească asupra temei.

  4. dar nu zice rau de loc – parol!- cand ambaleaza cuvintele:

    “My lab investigates the prosociality and well-being from biological, psychological, and cross-cultural perspectives. In particular, we are highly interested in cooperation, trust, altruism, positive emotions, close relationships, happiness, physical and mental health, and cross-cultural differences. We employ methodology combining genetics, physiology, pharmacology, surveys, event-sampling, and large scale datasets.”

    Problema este ca a facut cu totul si cu totul altceva decat a declarat.
    Ma rog – cine l-a crezut si l-a creditat suporta acum consecintele… ca asa este intr-o societate libera.

    Probabil ca in spatele lui Kogan stau altii – si asta chiar merita oarece efort de investigare…
    Huge scandal! Powerful weapon – unconventional!

    Daca iau un alt caz, raposatul Albert Nobel – cand a inteles unde l-a dus cercetarea sa a considerat ca trebuie sa actioneze si altfel…dar…

  5. Mai pe intelesul nostru, CA a procedat cam pe acelasi calapod cu Stoica de la Caritas.
    Ca sa nu zic alta rima, balta are peste! si FB-ul pe ai ei :P

  6. Deci Kogan este iliberal și nu are tresăriri etice. Mișcarea Occupy a pierdut un membru important. Se presupune. Dacă mai adpugați și ceva legături cu Putin și Orban, era perfect!
    Să ne întoarcem la sănătoasa competiție și la valorile clasice ale consumerismului. Generator de umanism.
    Dacă cine dă (uneori nu are încotro – faceți-vă un cont pe Google și veți vedea, spre exemplu, că pentru a utiliza GMaps vi se cere accesul la fotografiile dvs. Dacă nu sunteți de acord, nema maps. Este foarte important ca toate fișierele dvs jpeg să plece în copie în stomacul unei mega-mașini pentru acuratețea hărții oferite!) e prost, cum e cel ce fură? Bănuiesc că hoț și, certamente, iliberal. Dacă nu e prins, e big data bussinesman și implicit competitor pe piață. Deci un întreprinzător, deci neasistat social, deci lib……. Because ethics pay.

    • Contul meu de Google nu conține nicio fotografie, nu fac poze cu telefonul, iar accesul la maps e bine-merci. E adevărat că a trebuit să-mi notez adresa de mail fiindcă n-o accesez niciodată și e adevărat că primesc mesaje de la Aldi când intru în magazinele lor cu GPS-ul activat, dar la urma urmei, nimeni nu e perfect :)

  7. Kogan nu e rus, e din Republica Moldova. Deci eventual puteti sa-l numiti „smecheras moldovean”. E mai precis si suna si interesant. :)

    Aveti dreptate ca „nu-i de colea să-ţi iei un PhD în Occident şi să ajungi cercetător la Cambridge University”; chiar nu e, mai ales daca vii din Europe de Est. Deci e cam ciudat sa vina marele Sorin Ionita si sa-l numeasca pe un asemena cercetator un „baiat” cu publicatii „plauzibile”, etc. Eu aveam impresia ca stiti cam ce presupune sa publici in reviste academice ‘peer-reviewed’. Nu e nevoie sa respectati persoana si afacerile in care se aventureaza (nici eu nu le respect), dar traiectoria academica a respectivului chiar nu merita tonul asta zeflemitor.

    Iar afacerea in care s-a bagat nu e deloc asa de inofensiva pe cat pareti sa credeti dv. In primul rand ca scopul principal nu e sa prezica personalitatea ca un psiholog, ci sa prezica suficient despre un votant incat sa i se poata trimite materiale electorale personalizate care sa-i influenteze comportamentul electoral. Articolul pe care il citati chiar dv. mentioneaza o precizie de 85% sau mai mult in estimarea afilierii politice. (Vi se pare putin?!?) De exemplu, daca o firma precum CA ar lucra pentru PSD, ar putea estima, cu o probabilitate de 85% sau mai mult, daca o persoana e simpatizanta PSD, PNL, USR, indecisa, etc. Pe urma ar putea sa le spuna unora (ghiciti cui) ca votul si-asa nu conteaza, ca anumite posturi de televiziune dezinformeaza, sa le trimita stiri care ating subiecte de care le pasa redactate dintr-o perspectiva convenabila, etc, etc. E doar un exemplu simplu, mic si ipotetic – in realitate posibilitatile sunt enorm de variate. Ce a facut Kogan (si multi altii) si, mai ales, ce le-a permis Facebook sa faca, e de o gravitate extrema. Nu de prosti se agita aia prin Vest, sa stiti. Daca nu ne trezim la timp, o sa ne trezim prea tarziu – ca de trezit, o sa ne trezim intr-un final, vrem, nu-vrem. Chiar si in Romania.

    In fine, in calitate de „social scientist occidental”, va pot spune cinstit ca speculatiile dv. de la finalul articolului (de exemplu: „ar fi fost în rândurile următoarei revoluţii Occupy – e poziţia default a unui social scientist occidental” ) sunt niste prostii cat casa. Cam trist, dar asta e.

    • Adica in Rep. Moldova nu sunt rusi?!?!
      Asa cum nici in Romania nu sunt unguri? Sau nemti? Pe unul l-au votat romanii Presedinte, tocmai pentru ca e neamtz!

    • Sunt de acord cu dumneavoastră. Omul nu este prost deloc și munca lui nu merita deloc subestimată. Din contra, probabil că este doar partea vizibilă a icebergului, foarte greu de anticipat și văzut partea ascunsă a acestor tehnici de studiu.

    • Mersi pentru clarificari !
      Acel 85% este cheia acestui subiect/ scandal. E cea mai importanta informatie, sint surprins si dezamagit ca autorul nu a luat-o in calcul. Sau nu a avut prezenta de spirit s-o interpreteze, lucru in esenta si mai rau pentru dumnealui.
      Dl Ionita e cam singurul care a riscat sa mearga dincolo de senzational si de coaja superficiala a scandalului numai ca din perspectiva informatiei dvs , daca e reala, a cam dat-o nasol in bara cu concluzia.

  8. Ma mir si eu ce fraieri sunt cei care au platit! Si nu doar o institutie. Dar, ca exercitii de imaginatie, ma intreb, daca tot este vorba despre multi bani, daca ar fi „pe bune”, cum as proceda ca sa „ma scot”? Pai, as zice ca a fost o iluzie. Ceea ce ati vazut de fapt nu exista. Teoria conspiratiei ne-a luat tuturor mintile . De fapt, CIA a cumparat baza de date doar pentru a afla tainele jocului Solitaire si a-l folosi pentru antrenamentul creierului mic , mic de tot al angajatilor.

  9. nu ma pricep f bine la psihometrice din astea, dar am facut urmatorul test: am dat tool-ului de profiling acces la contul meu de facebook si mi-a spus ca as fi tipul de personalitate (applymagicsauce.com)

    si-apoi am completat un chestionar in urma caruia a reiesit exact acelasi tip de personalitate.

    puteti sa incercati si dvs.

    acuma daca omul zice ca rata de succes a modelului e 30%, eu nu mai inteleg nimic.

    • am facut asta acum vreo 2-3 saptamani, imediat dupa ce a aparut in presa, si atunci mergea.
      ok, nu zic ca e relevant cazul meu.

      eu doar am vrut sa testez pe pielea mea, for fun, afirmatiile urmatoare:

      [citat]Kosinski continued to work on the models incessantly: before long, he was able to evaluate a person better than the average work colleague, merely on the basis of ten Facebook „likes.” Seventy „likes” were enough to outdo what a person’s friends knew, 150 what their parents knew, and 300 „likes” what their partner knew.[/citat]

      https://motherboard.vice.com/en_us/article/mg9vvn/how-our-likes-helped-trump-win

      mai spun ca am 10 prieteni pe FB si dau 1 like cam 1 data la 2-3 luni.
      nu postez practic nimic, doar comentez la altii uneori.

      • Aia cu modelele lui Kosinski mi se pare exact genul de gogoasa de vandut credulilor predispusi la conspiratii si bazaconii scifi – deci jurnalistii Vice erau audienta perfecta :)
        E suficient sa te gandesti doar cat de eratic si diferit de la un om la altul e comportamentul de a da likes. Unii nu dau aproape niciodata (ex eu), altii dau la orice. Nu poti sa faci predictii meaningful pe asa ceva

        • Cum ati dedus dumneavoastra ca nu se pot face predictii pe asa ceva?

          Si daca tot ati dedus asta de ce nu le spuneti si celor de la facebook, google plus alte sute / mii de companii care scot bani prin oferirea de servicii „gratuite”?

          Sau poate ca astia de fapt au descoperit piatra filozofala.

      • am zis de la inceput ca nu e domeniul meu de expertiza + nu sunt predispus la teorii ale conspiratiei, dar nici nu as da „dismiss” asa usor.

        este o realitate ca atat FB cat si google aduna o cantitate imensa de date despre toti utilizatorii lor.
        este de asemenea o realitate ca oamenii nu sunt chiar atat de diferiti intre ei (+efectul de turma) si ca legea numerelor mari functioneaza.

        mai stiu de asemenea ca decizia de vot, la fel ca si decizia de cumparare, este in mai mare masura emotionala decat rationala.

        in cuvintele lui Nix

        [citat]
        Nix shows how psychographically categorized voters can be differently addressed, based on the example of gun rights, the 2nd Amendment: „For a highly neurotic and conscientious audience the threat of a burglary—and the insurance policy of a gun.” An image on the left shows the hand of an intruder smashing a window. The right side shows a man and a child standing in a field at sunset, both holding guns, clearly shooting ducks: „Conversely, for a closed and agreeable audience. People who care about tradition, and habits, and family.”
        [citat]

        • Sigur că și eu mă întreb uneori ce mai face Moș Crăciun atunci când nu este lângă Doamna Crăciun. Dar, pentru a completa în mod fericit povestea despre Moș Crăciun și Iepurașul de Paște, dl Sepulveda, bunăoară, oferă dovezile (e-mailuri, înregistrări ale unor conversații telefonice etc.) că ei chiar există, atunci cât era cât pe ce să le distrugă (conform contractelor cu beneficiarii, înregistrate, de asemenea).

  10. Nostim articolul :) Dar „Numai că, nu ştiu de ce, am eu aşa o intuiţie că dacă nu se împiedica de mormanul cu gologani şi nu pica în mijlocul scandalului global, tânărul Aleksandr Kogan ar fi fost azi pe baricadele anti-corporatismului, ca majoritatea academicilor din Cambridge.” e un pic un straw-man argument – in general statisticienii, neuroscientistii, in general oamenii care studiaza discipline care au tangenta cu economia nu sunt anti-capitalisti, mai ales pentru ca studiul economiei scade empatia. :)

    • „oamenii care studiaza discipline care au tangenta cu economia nu sunt anti-capitalisti”
      ei hai, chiar asa? vezi bula martorilor lui Piketty
      Insa oricum la omul asta e vorba de social science / psychology, nu economie. Si evident e speculatia mea, dar bazata pe multa observatie directa prin departamente

  11. Deci pana la urma Hillary Clinton a pierdut pe bune ? Britanicii chiar au votat pentru OUT ? Nici macar Ponta nu a castigat presedintia? Mare dezamagire si acest Kogan !
    Cu exceptia baietilor de la OZON basarabenii nu au avut niciodata vreun impact global. Iar restul Romaniei nici OZON nu a avut.

    • „Deci pana la urma Hillary Clinton a pierdut pe bune ?”

      …Iar marțienii au invadat până la urmă Pământul pe bune? Așa cum a spus Herbert G Wells și câteva milioane de americani au crezut, iar mulți dintre ei și-au luat lumea în cap în octombrie 1938?! Probabil, câteva decenii se va studia în științele sociale despre eficiența mijloacelor de manipulare care utilizează cele mai avansate tehnologii ale informației, fără ca aceasta să o reducă câtuși de puțin.

      • Ne ramane cel putin consolarea ca traim chiar noi un moment istoric – ULTIMA FRONTIERA – cum le place americanilor sa spuna. Ma refer la audierea din Senat unde tipul a raspuns cat se poate de corect politic – chiar a si scandat aproape basist textul de rigoare cu Jos Rusia Si de asemenea SI-A LUAT ANGAJAMENTUL…ca la pionieri. Poate chiar va respecta ce a promis – sau doar o parte – eu nu l-as credita prea mult , intrucat nu sunt senator american ci doar român indelung antrenat in identificarea șulfariilor de tot felul. Chestia e ca stapanii inelelor nu mai pot fi de fapt controlati si ca tehnologiile acestea noi smulg sub ochii nostrii puterea din mainile cat de cat legitime ale unora precum batranii senatori . Sa ne luam punga cu pop-corn si sa urmarim cu atentie finalul , aca tot am stat pana acum.

  12. Asadar asta e operatiunea de „spalare”? Am facut prostii, dar de fapt erau inofensive si doar am luat niste bani de la prosti?
    Michal Kosinski, unul dintre cei care au creat „algoritmul” are o cu totul alta parere. Si sunt chestii spuse cu mult timp inainte ca scandalul Cambridge Analytica sa ia amploarea aceasta.
    Doar un mic fragment: „Kosinski and his team tirelessly refined their models. In 2012, Kosinski proved that on the basis of an average of 68 Facebook „likes” by a user, it was possible to predict their skin color (with 95 percent accuracy), their sexual orientation (88 percent accuracy), and their affiliation to the Democratic or Republican party (85 percent). But it didn’t stop there. Intelligence, religious affiliation, as well as alcohol, cigarette and drug use, could all be determined. From the data it was even possible to deduce whether someone’s parents were divorced. ”
    Dupa cum vedeti nu este vorba despre ce completeaza fiecare in informatiile de profil.

    • Prietene, am mari dubii despre pretentiile lui Kosinski asta. S-a scris si s-a ras-scris dspre aceste capacitati predictive, ia si tu rapoarte serioase la mana, nu doar titlurile din tabloide techno.
      Nu le stiu pe toate, dar am vazut o blibio review recent despre subiectul cu prezicerea orientarii sexuale dupa comportamentul online. Dupa ce tot asa s-au umflat unii in pene ca fac si dreg, s-a demonstrat ca dispare cu totul corelatia lor daca scoti din analiza profilurile unde oamenii declarau deschis sa sunt homo- sau bisexuali, sau erau in grupuri de discutie de profil, sau chiar aveau profil real pe situri de matrimoniale in rubricile respective. Ceea ce e destul de no-brainer, tre sa recunosti :)
      Cat despre „prezicerea culorii pielii” in profile de FB, o iau drept ce este, adica umor involuntar

  13. Un askultator nie intriaba:
    – Iestie adievarat ca Aleksandr Kogan este rus?
    Raspundiem:
    – Daaaa, iestie adievaraaat! Dar nu s-a naskut in RSFS Rusa, ci in RSS Moldovieniaska, apoi cei 7 ani di-akasa i-a trait la Muoskava, dupe kare taxu, care nu ierea rus, nici moldovian, nici makar gagauz, ci evreu, l-a dus in Amerika. Unde faku o facultate si, neavind balls destul de mari pentru Amerika, si-a tras un PhD from University of Hong Kong. Din sursie diemne de incriedere putiem sa spuniem askultatorului nostru ca reteaua personala de kontaktie a jucat un rol major in ascensiunea profesionala ulterioara a dlui Kogan, care, e adevarat k a lucrat „niţel şi la St Petersburg, pe un grant de la guvernul rus”, cum binie obsierva dl Ionitza, dar wikipedia stie mai multe pe tema asta si zice ca „He also received funding for research from UK, US, Canadian, and Chinese governments.”

    Deci, da, e rus si a luat bani de la guvernul rus. Exakt asa cum v-a spus dl Ionitza.

    • A comis si o tentativa de virusare a sitemului national de comunicatii informatice al Romaniei prin 2010. dar a fost anihilat rapid de catre una , ALINA BICA din gruparea Ingerii lui Base. Arestarea lui de catre Florin Coldea planificata in detaliu sa se produca in holul Hotelului Intercontinental a fost compromisa de o Iuda pe nume Ghita . Exista informatii din trei surse ca o vreme Kogan a fost gazduit apoi de un tip cu mustata gen Nikita Mihalcov – deci clar agent rus – pe insula Albisoara / care e traduce in cecena asa BELINA.

  14. Sorin, daca folosesti FB in browser si lasi contul autentificat, fiecare pagina de web pe care o vizitezi care are un buton de like, este asociata contului tau chiar daca tu nu dai like. Cred ca subestimezi capacitatea FB de a colecta date.

    • Deloc nu subestimez, dimpotriva, sunt convins ca aduna in disperare catralioane de date.
      Unde am dubii e la capacitatea lor de-a da sens catralionului, dincolo de niste statistici primare sau a vedea cine cu cine e prieten sau cine a blocat pe cine. (1) deoarece calitatea acestor date e proasta; si (2) capacitatea de analiza a instrumentelor AI e muuult, mult supraestimata. De fapt marketingul e tot ala din anii 60-70: grupe de varsta, rezidenta, venit, etc

  15. scandalul CA-facebook este fabricat, culpa celor 2 entitati* gonflata politic la un nivel international ridicol, anchetarea lui Zucker aiuritoare, vedetizarea lui Kogan senzationala. mondenitati transformate in instrumente politice. nu inteleg cum pot pica intelectuali de calibru in plasa asta.

    *nici facebook, nici CA nu au comis nicio fapta penala, si e greu de demonstrat chiar si imoralitatea/nocivitatea activitatii lor [banala, de sondare, de culegere de date si profilare; e ca si cand parlamentul nostru plin de capcauni ar chema la audieri pe precupeata Vasilica -proprietara a unui lant de 7 buticuri de mahala- care, conform presei de scandal, prelua ‘fara drept’ informatii de la clienti pe care’i tragea de limba fara a detine vreo licenta in ‘prelucrarea datelor’ si, tupeu!, le mai si trafica sub forma de ponturi bacanului Gica si unui clan de florarese].

    • La cine va referiti cu sintagma „intelectuali de calibru”? si pe ce va bazatzi ierarhia pe care (involuntar) o faceti ? cu alte cuvinte, cu cine ii comparati pe cei descrisi de sintagma asta? ptr edificare, as aprecia cateva exemple din poartea dvs. multumesc!

      • pai, daca nu va suparati domnule, eu nu vreau edificare, prefer sa ramana intact vesmantul misterios al textelor mele.

        dar imi place sa fac ierarhii. uite inca una: structuri propagandistice active in massmedia de limba rumaneasca, dupa impactul asupra mintilor ‘telectualilor fara calibru:

        1. aparatul de tip ‘softpower’ al Comisiei Europene.
        2. departamentul de stat al US
        3. Casa Trollilor Malefici din Moskova.
        4. Spectrul Dinamic al mossad
        5. Oficiul pentru numerologie al Regatului Unit.
        6. Urechea Marelui Popor Galben.
        7….
        […]
        99. Sulitele albe din Burkina Faso
        100. facebook, google, youtube, tweeter si alti baieti veseli care vor si ei sa vanda ceva in spatiul virtual dar inca nu stiu sigur ce vrea piata gigantica in care au intrat asa ca spioneaza fantasticul bobor global [care, iata, tulbura elitele politice cu suetele lor ‘extremiste’ in care’si exprima sictirul suveran la adresa tampeniilor savarsite de politruci fara’mama’fara’tata fara’scrupule si far’de’tara]; pentru ca instrumentele lor is mai dastepte decat cele folosite de cele 99 de agentii de propaganda si panarama ale statelor, facebook&co vor invinge si’si vor lua felia leului. si oricat s’ar basica utilizatorii mai batrani si mai chitrosi si mai complexati [si mai antisemiti?] ai facebook ca un june evreu castiga de pe urma dependentei lor de atentia altora, nu o sa se schimbe nimic, corporatiile o sa le smulga in continuare banii si datele lor pretioase [vai, ce pacat ca afla lumea cat de goi sunt, nu’i asa?].

    • unii dintre noi se scandalizeaza atat de tare ca mai ramane putin pana cand ni se va lua si dreptul de a fotografia in public

  16. Eu inteleg astfel problema.. incerc sa nu fiu prea tehnic: Facebook permite instalarea in platforma lor a unor aplicatii. Utilizatorii care le folosesc practic autorizeaza Facebook ca date in profilul lor extins (personale, likes, shares, prieteni etc) sa intre in posesia dezvoltatorilor acelei aplicatii. Asadar nu e vorba doar de datele din chestionarul cu pricina ci de mult mai mult si mult mai exact (cantitativ si calitativ).
    Cum pot fi folosite aceste date? Iata doua variante:
    1. Colaborative filtering: lui X ii place A si B, lui Y ii place A si B, daca lui Z ii place A se deduce ca lui X ii place si B. Algoritmul ghiceste ce ii place lui Z din comportamentul unora care seamana cu el. Daca lui Z ii se arata B dar B este putin manipulat, Z va urmari B dar va fi subiectul manipularii. Este modelul Netflix sau Google Play. Cu cat mai multe date cu atat recomandarile sunt mai bune.
    2. Clustering: dupa niste caracteristici algoritmul grupeaza utilizatori similari. Ei pot fi targetati dupa clusterul din care fac parte cu ceva personalizat si care sa aibe impact maxim.

    Incerc sa concluzionez:
    1.datele colectate sunt mai mai multe si mai relevante decat par, Facebook a permis colectarea lor si
    2. Acelasi Facebook a fost folosit pentru a trimite continut personalizat (prin reclame) foarte direct si cu costuri minime, continut care a manipulat.

    Acele date chiar au valoare si chiar pot fi folosite. Nu e o pacaleala, problema e cat se poate de reala.

    • @Adrian – pot fi folosite to do what?

      Sunt 100% de-acord cu ce scrieți, văd lucrurile exact la fel. Sigur, asta nu înseamnă neapărat că avem și dreptate, dar cel puțin avem o bază de discuție.

      Dacă discutăm despre 38 de feluri de detergent și 57 de feluri de bere, cu scuze pentru exprimarea licențioasă, admit că dobermanul poate fi determinat să pună botul la un sortiment anume sau la altul anume, în baza reclamelor pe care le vede sau în baza unor sugestii subtile din alte reclame pe care le vede.

      Dar dacă discutăm despre Brexit, un vot de tip da sau nu, credeți că starea de spirit necesară o creează Cambridge Analytica în câteva săptămâni sau luni? Locuiesc într-o regiune care a votat masiv pentru Brexit, în East Midlands (Nottingham). Starea de spirit a oamenilor era evidentă cu ani înainte, e un amestec de înapoiere rurală și orașe recent dezindustrializate, iar la tarabele Leave instalate în marketplace nu se discuta nimic subtil, erau pur și simplu oameni simpli nemulțumiți.

      Evident că Londra multirasială și cosmopolită a votat Remain, evident că Scoția săracă și socialistă a votat Remain, dar era la fel de evident că East Midlands și West Midlands (Birmingham) or să voteze Leave. Nu era nevoie de Cambridge Analytica pentru asta. Era nevoie de Rupert Murdoch și de Boris Johnson, iar ei își făceau treaba de ani buni. Chiar dacă Rupert Murdoch pretindea contrariul.

      Sigur că orice guvern și orice organizație poate plăti pentru orice crede că îi servește scopurile, dar asta nu înseamnă că valoarea a ceea ce a plătit e chiar cea pretinsă de vânzător. Dacă discutăm despre niște experți în marketing (fie el și politic) cum putem presupune că tocmai cumpărătorul serviciilor lor este imun la strategiile lor de marketing sau că etica acelor experți în marketing este atât de înaltă încât nu și-ar folosi strategiile și în relația cu cumpărătorul serviciilor vândute de ei?

      Exact același lucru cred că e valabil și în disputa Hillary vs Trump, a fost tot un vot de tip da sau nu. N-a fost o alegere din zeci de produse similare, ca la bere sau ca la detergent. Dar nu știu destul despre situația din State ca să pot elabora și pe tema asta, poate cineva care trăiește acolo ar fi mai potrivit.

      • Sunt total de acord cu tine Harald. Diferenta asta subtila intre tipuri de alegere – un sortiment sau altul din cateva duzini de produse substituibile, versus alegeri cruciale de viata, politice, cu factori multipli de influenta, etc – o pierd din vedere 99% din comentatori. De fapt ea e una acceptata in marketing: cercetari empirice arata ca reclama functioneaza bine in primul caz, cand optiunile sunt triviale, fara mare miza, dar mult mai putin in celalalt. E deja parte din teoria standard.
        Normal, consultantii politici, in caz ca citesc genul asta de carti (majoritatea n-o fac) au tot interesul sa ascunda aceasta diferenta si sa vanda clientilor gogosi, despre cum pot ei „muta” opinia publica din cateva clickuri dupa modelul Pepsi vs Coca.
        Realitatea e ca incearca, dar foarte probabil n-au mare succes. Din pacate e greu de probat contrafactualul (ce ar fi fost daca …) deci n-ai cum sa-i contrazici cu date robuste si sa le arati ca mare parte din campania lor e apa de ploaie.

    • @Adrian – în completare la comentariul de mai sus, ca să avem în vedere și niște fapte concrete: Murdoch l-a luat în brațe pe Cameron cu ani buni înainte, așa a ajuns prim-ministru. Credeți că ideea referendumului i-a venit într-o noapte din 2014 la poker, iar pentru Murdoch a fost o totală supriză?

      Boris Johnson scria de 20 de ani pentru The Spectator și inventa absurdități pretinse a fi de la Bruxelles. Credeți că ajunsese în cabinetul-fantomă (Shadow Cabinet) pentru că se afla într-adevăr pe poziții adverse față de vărul lui, David Cameron? Credeți că Theresa May chiar și-a schimbat brusc orientarea, în noaptea de după referendum? Sau i-a schimbat-o Cambridge Analytica?

      • Eu cred că CA a fost doar un tool folosit. Că tot vorbiți de beri, nu am nevoie decat de o sugestie exterioara pentru a deveni fanul momentan al berii artizanale. Desigur, in grupul meu de prieteni se vb de mult timp că berile artizanale au gust și proprietăți diferite, am mai băut o bere de abație când și cand. Dar cu puțin „push” și pe mediile mele de socializare, votez berile artizanale la momentul oportun. Chiar daca le uit mai apoi. Nu subestimez influentarea deciziilor de cumpărare. Mai ales puterea soției mele.

        • @Stefan – exemplul cu berea artizanală e exact pe dos față de ce discutăm. Berea artizanală va fi scumpă și apreciată doar de cunoscători, ce producător să facă reclamă la bere artizanală, când el nu poate satisface în mod curent nici măcar cererea existentă? Reclamă la bere va face unul care produce milioane de hectolitri, de o calitate îndoielnică, nu unul care produce artizanală rară și scumpă.

          Ca exemplu de preferință personală, nu găsesc tot timpul nici Asahi Super-Dry, deși nu e în niciun caz artizanală. Și evident, n-am văzut nicăieri aici reclamă la Asahi Super-Dry, cred că doar pe Youtube se pot găsi clipuri vechi. Le fel și cafeaua Dallmayr Prodomo, în România sunt hypermarketurile pline, dar acum 20 de ani, înainte de primul Metro, mi-o aduceam singur din Germania. Aici n-am văzut-o nicăieri și mi-o aduce DHL din Olanda, dar evident că nici reclamă n-am văzut nicăieri, pentru că nu interesează publicul britanic

          În rezumat, Cambridge Analytica nu va fi capabilă să vândă nici bere artizanală, nici bere Asahi, nici cafea Dallmayr .Deci nu va fi capabilă să vândă publicului larg nici Trump și nici Brexit, ”piața” a trebuit.pregătită cu ani buni înainte pentru asta.

      • Din pacate discutia pe topicuri exacte de Brexit sau prezidentiale ma depaseste. De asemenea nu ma pricep la psihologie. Lucrez in ecommerce si pot spune ca acolo genul respectiv de date si targetarea functioneaza conform datelor colectate de catre site-uri.
        Nu ma pot pronunta daca comparaturile online sunt in acceasi barca cu optiunile de vot. Ele pot fi chestiuni total diferite din punct de vedere al comportamentului utilizatorului final.
        Vreau doar sa atrag atentia ca datele sunt mai multe decat par si mult mai utile decat se prezinta.

        • @Adrian – o comparație aplicabilă în domeniul e-commerce ar fi oferirea unui produs nou, nemaivăzut până atunci. De exemplu, ideea iPod-ului a fost folosită de Richard Branson într-o păcăleală de 1 aprilie, cu vreo 15-20 de ani înainte de apariția efectivă a device-ului. Dar la vremea aceea n-a interesat pe nimeni, iar el deținea Virgin Records pe-atunci și voia doar să se distreze pe seama concurenței intrate instantaneu în panică.

          Tableta a fost oferită la vânzare tot cu vreo 20 de ani mai devreme, dar la vremea aceea nu a avut succes. În urmă cu 20 de ani existau PDA-uri cu touch-screen și hărți pentru navigație, dar publicul larg a avut acces la așa ceva abia odată cu telefoanele Android.

          Ideea e că piața nu poate fi pregătită de pe azi pe mâine pentru un produs nou cu acces la publicul larg (Trump, Brexit, whatever). Dacă o firmă gen Cambridge Analytica obține bani pretinzând că poate face asta în câteva luni, bravo lor că au găsit clienți dispuși să plătească! Dar asta nu înseamnă că pot într-adevăr face ce pretind ei că pot face.

  17. As vrea sa comentez la articolul curent cu propria evaluare a situatiei. Cred ca Facebook e vinovat intr-o masura mai mare decat apare la prima vedere.

    Am cerut zilele trecute o lista cu informatia pe care Facebook o are despre mine. Aveau access la lista mea de contacte din telefonul mobil (pe care am sters-o si nu mai au acces la ea). In raport nu aveau nimic altceva suspect, in afara de un singur lucru. Au dat acces la contul meu la vreo cateva firme de publicitate. Nu am dat acces aplicatiilor deja de foarte multa vreme.

    Iata aici unde gasesc ca Facebook greseste si unde incalca grosolan niste legi legate de confidentialitatea datelor. Daca Facebook vrea sa foloseasca datele mele intr-un mod anonim, asta e perfect legal. Mai pe sleau, data Facebook observa ca imi place ceva, si de exemplu combina datele si spune de exemplu ca 40% din membrii Facebook dintr-o locatie prefera produsul X fara sa ma numeasca pe mine in datele pe care le ofera, asta e perfect legal.

    Insa daca Facebook accepta aplicatii individuale sa vada ce imi place si ce nu individual, si mai ales ce postez in Facebook, asta e o incalcare grosolana de drept la confidentialitate. O stiu asta prea bine pentru ca exista legi de confidentialitate a datelor in SUA de care trebuie sa tin seama in cercetarea sociologica doctorala pe care o fac curent. Or tot scandalul este legat aparent nu numai de livrarea datelor personale (pe care multi au acceptat-o cand au acceptat aplicatiile), ci de toata activitatea personala pe Facebook, devenita astfel publica si exploatata in scop politic si comercial, ceea ce este foarte imoral si chiar ilegal. Nu pot sa imi inchipui nici un fel de circumstanta in care rusul respectiv a putut sa isi modeleze aplicatia fara sa aiba acces la intreaga baza de date a utilizatorilor, si asta cu acordul implicit sau nu al Facebook.

    La ora asta stau foarte aproape de a inchide contul de Facebook exact din motivul asta. Cu toate precautiile pe care le-am luat in cont, prea multa informatie privata se scurge in afara, mai ales informatii pe care le vreau foarte private.

    • Aici sunt complet de acord iar asta e partea de discutie de public policy care merita dusa. Evident in directia asta se misca lucrurile: anonimizare si un grad mai mare de protectie pentru istoria de navigare &comportament online personal, identificabile. Asta bineinteles va taia multe aripi celor care investesc in micro-targeting la nivel de granulatie foarte refinat. Potential de Big Brother exista.
      Ce am vrut sa spun in text e altceva: anume ca niste baieti smecheri au vandut acest potential deocamdata iluzoriu drept produs existent si functional, cand in realitate ei sunt la nivel de paleolitic cu uneltele. Adica fac mai mult samanism decat stiinta.
      Cel mai bun exemplu a baiatul asta Kogan si frauda intelectuala pe care a comercializat-o: a vandut liste banale de adrese drept mari sofisticarii de big data anlysis &prediction, afumate cu ierburi si incantatii rituale de IT. Bravo lui ca a putut si a gasit fraierii.
      Dupa scandalul asta, in Vest va exista mai multa prudenta in a crede toate bazaconiile si a investi in ceva cu potential negativ in opinia publica.
      In China e altceva – acolo nu ma indoiesc ca progresele vor fi rapide si vor avea in cativa ani un sistem complet de monitorizare & population control, utilizat politic. Desi chiar si acolo – istoria ne arata ca societatile umane sunt mai creative si imprevizibile pe termen lung decat isi imagineaza inginerii sociali.

    • @George Gafencu -despre ce anonimitate poate fi vorba, când oamenii au conturi de Facebook pe numele reale, au în telefon prietenii cu numele reale și au abonament la telefon pe numele real?

      Facebook e impresionant pentru că are o bază de date la scară mondială, dar orice agent imobiliar, orice furnizor de utilități și orice comerciant mai răsărit își poate vinde baza de date cu clienții, fără să treacă efectiv asta pe vreo factură. Sigur că nu chiar toți o vor face, dar vor fi destui cei care o vor face.

      • @Harald,

        E o diferență între a furniza date de contact (exemplu nume și adresă de poștă electronică), și alta oferirea accesului la tot ceea ce postezi sau placi, mai ales în condițiile în care ți-ai setat contul la modul cel mai privat, cu accesul la peretele tău numai pentru contactele tale. Ultima e echivalentă cu instalarea neautorizată de către alții a unui microfon în propria casă. După legile multor țări, o astfel de acțiune e chiar ilegală. Mă surprinde că nimeni nu întreabă Facebook ce anume informație oferă părților terțe. Bazat pe ce văd, se pare că au acces la tot ce postezi, ceea ce e foarte problematic.

        • @George Gafencu – tot nu înțelegeți cum funcționează lumea reală! :) Păi, dacă v-ați angajat o menajeră care să vă facă patul și să vă calce cămășile, vă mirați că știe ce lucruri aveți în șifonier sau că v-a instalat un microfon în dormitor? :)

          Da, statul o să dea legi împotriva menajerelor care fac asta, dar răul deja făcut nu mai poate fi îndreptat. Iar siguranța personală a oricărui individ e în primul rând responsabilitatea sa proprie. Statul e departe și brațul legii nu e întotdeauna destul de lung, mai ales dacă șeful de post mai stătea și el la palavre cu menajera sau trăgea cu urechea la microfonul instalat de ea :)

      • La doar câteva zile după ce băiatul meu și-a luat permisul de conducere (cu mult înainte de invenția facebook), primește acasă un plic de la un dealer Toyota și, a doua zi, de la un dealer BMW. Invitații călduroase și mieroase pe hârtii lucioase și frumos colorate de a le face cât mai repede o vizită, de a le testa pe autostradă ultimele modele formidabile de mașini și de a cumpăra sau închiria una în condiții preferențiale (pentru un timp limitat!).

        Nu am dat nici o importanță, însă am fost mirați cum de au aflat cei doi dealeri că dl XY, în vîrstă de 17 ani, pe care îl știau doar rudele și prietenii, tocmai și-a luat permisul și va avea nevoie de o mașină.

        Peste câteva luni ne-am lămurit. Ne-au arătat la știri niște doamne grase, vreo 3, acompaniate de câțiva colegi bărbați, oameni pe la 40-50 de ani, toți cu cătușe la mâini, scoși de polițai din clădirea societății de stat care gestionează permisele de conducere, inclusiv examenele, și urcați în dubă. Ăștia erau în gașcă și vindeau de câțiva ani datele personale ale tuturor celor care le intrau în bazele de date clienților pe care au reușit să îi găsească sau care i-au găsit pe ei.

    • ” In raport nu aveau nimic altceva suspect, in afara de un singur lucru. Au dat acces la contul meu la vreo cateva firme de publicitate. ”

      Ei, și?! Nu mă interesează faptul în sine că au acces la intimitatea mea. Mă interesează CE FAC ei cu informațiile despre mine pe care le-au obținut. Dacă n-ar conta, nu le-ar stoca. Așadar, marketingul (inclusiv cel politic) utilizează într-un mod eficace datele oferite despre mine de către Internet. Iar cei care spun că nu contează mesajele pe care le primesc, pentru că știu ei ce cumpără și votează exact cu cine vor, se înșeala cumplit.

      • Vor face tot ce vor cu orice informații de care dispun și le vor vinde oricui e dispus să plătească, fără măcar să-i intereseze dacă informațiile pe care le dețin sunt reale sau nu. Ce e așa de greu de înțeles?

      • @Constantin,

        Cred ca e foarte problematic CINE si IN CE SCOP cineva are acces la datele confidentiale.

        Astazi poate sa fie o firma de marketing cu un scop trivial, sa te faca sa cumperi produse.

        Deja datele au fost accesate cu scopul sa ti se suceasca mana si sa votezi cum vrea cel care incearca sa te manipuleze.

        Maine, cine stie, te trezesti la usa cu ceva mardeiasi pentru ca nu ai votat cum trebuie.

        Sesizati diferenta?

        • „Sesizati diferenta?”

          Mă bucur că avem opinii atât de apropiate. Publicarea detaliilor legate de preferințele mele nu mă deranjează. Pot spune că sunt creștin și suporter al CF Barcelona. Nu mă deranjează dacă aceaste preferințe se asociză cu numele, numărul de telefon, adresă de e-mail, ori cea poștalală, sau alte date personale ale mele și devin cunoscute mai multor persoane.

          Pe forumul pasionaților de tricotat, unde particip la discuții, numărul de telefon mi-e cunoscut, numele real și adresa de asemenea, membrii se cunoasc între ei, ba ne mai și întâlnim câteodată să schimbăm între noi modele „unu’ pe față, două pe dos” și bem câte o bere.

          Mă interesează foarte tare cum sunt utilizate datele despre mine! Adică, dacă cineva îmi transmite un mesaj în care se spune că Papa Francisc îl susține în alegeri pe Liviu Dragnea, sau primesc o ofertă comercială pentru tricouri pe care scrie Leo Messi mă simt foarte deranjat și consider că am motive să mă supăr foarte tare.

          Administratorul Forumului pasionaților de tricotat nu acceptă un asemenea demers de marketing, comercial ori politic, pentru că nu este admis prin regulament. Cum nu este admis ca de la magazinul căruia îi comunic adresa și CNP-ul pentru a-mi întocmi o factură un lucrător să-mi folosească datele pentru a-și face o împuternicire ca să vindă locuința mea, în numele meu, pentru că are acces la informații personale. Este ilegal.

          Or, discuția este cam despre altceva. Adică, nu despre confidențialitatea datelor personale (cum tot sunt plictisit de diverse declaratii apărute zilele astea), ci despre sanctionarea celor care le folosesc cu rea intenție. Internet este o comunitate muuult mai mare decât cea a magazinului, sau a forumului, dar fără reguli (ori, ele sunt aproximative). La fel ca în spațiul fizic, in cel virtual libertatea ta se întinde până la limita libertăților celorlalți, iar pentru a se evita încălcarea principiului, ar trebui să existe reglementări. Numai că din diverse motive cei care administrează afacerea nu vor regului in „virtual”. Ei spun doar „cine intră acolo își asumă riscurile”. Ca și cum de mâine n-ar mai exista reguli de circulație, iar cei care ies pe stradă trebuie să-și asume individual riscurile.

    • @Gafencu

      Insa daca Facebook accepta aplicatii individuale sa vada ce imi place si ce nu individual, si mai ales ce postez in Facebook, asta e o incalcare grosolana de drept la confidentialitate.

      Gafencule, Facebook n-a incalcat nimic!

      Tu nu esti client/customer pe Facebook, pentru ca serviciul e gratis. Tu esti the product.

      Am urmarit amuzat vreo 15 minute din audierea de la Senat a lui Zucky… I-am prins pe Lindsey si pe un democrat caruia imi scapa numele cum voiau ei sa-l prinda pe Zucky pe tema monopolului si ca clientul n-are „alternativa”.

      Zucky, bineinteles, o dadea cum ca ei vor face, n-asa, totul, ca sa-si protejeze „clientii”.

      Ce raspundeam eu singur, in fata televizorului, la intrebarile lor era: „Guys, take it easy. It’s FREE! Nu aveti cu ce sa ma prindeti!”

      Repet: pe Facebook tu esti produsul. Clientii sint altii! ;-)

  18. Sa fim bine intelesi, si sa nu pierdem nicio ocazie: oricarei adieri de vint daca o putem directiona si colora atragator ca a favorizat Brexit-ul si pierderea alegerilor de catre Hillary, ii putem da gradul de Uragan.Pe care-l directionam clar: SUA si UK.

  19. Mi se pare ca accentul din articol este pus pe slugi si nu pe cei care platesc slugile.
    Ma voi folosi de o analogie cam simplista, dar care sper ca va reliefa destul de bine cam cum stau lucrurile, sau, mai bine zis, cum le vad eu.
    Mie nu mi se pare ca vinovat este fraierul care-și pune chilotii pe sârmă, ci cel care angajeaza un smecher (sluga) sa ia chilotii de pe sarma sa analizeze preferintele proprietarului, culoarea si curatenia acestor articole de lenjerie intima si sa aduca contra cost informatia la domiciliul stapanului.
    Ulterior cel care plateste pentru operatiune (sa-l numim Robert Mercer) trimite tuturor alegătorilor cu chiloți bleumarin un mesaj care sa-i îndemne să voteze bleu sau alta culoare apropiata. Mai mult decât atât, daca metoda a fost folosită mai înainte de cei care furau chiloți roz, totul este azi kosher. Nu, nu este. Poate fi, poate, legal, dar nu e nici kosher si nici halal, e pur si simplu murdar, mai murdar decat chilotii luati de pe sarma.

    Ceea ce lipseste in articolul domnului Ionita sunt nume precum Alexander Nix, absolvent de Eaton si CEO al CA, Robert Mercer, co-proprietar al CA, Steve Bannon, si el unul din fondatorii CA, Rebekah Mercer, in apartamentul careia s-a facut tranzactia pentru folosirea datelor recoltate de CA pentru campania electorala a unui mare lider.
    Lipsesc multe alte informatii, de exemplu cele despre sprijinul pe care CA l-a primit de la niste servicii secrete dintr-o tara prietena din Orientul Apropiat, de conexiunile dintre fruntasi conservatori britanici si compania mama a CA, etc.

    • Mie nu mi se pare ca vinovat este fraierul care-și pune chilotii pe sârmă

      Corect! Cel care-si pune chilotii pe sirma in vazul tuturor sint, at least, fraieri, in general, nesimtiti. Dar nu inteleg de ce le gasesti o vina celor care vad chilotii si trag inferente din asta. De cite ori n-ai vazut rufele altora intinse pe sirma? In Florenta este pitoresc, in Bucuresti este ce este…

      Las-o mai moale cu Mercer, si cu Bannon, si cu etc. In 2008 si 2012 era de notorietate ca Facebook a livrat intreg graful campaniei lui Obama, ba chiar le-a trimis si consultanti ca sa-i invete cum sa-l foloseasca. Numai ca nimeni n-a facut git pe tema asta la vremea aia.

      Nenorocirea lui Facebook este ca, de data asta, a iesit la vot cine nu trebuia. Altfel, ei au avut contract cinstit si lautaresc cu Cambridge Analytica, precum si cu multi altii. Sint sigur ca Zucky stia pentru cine lucreaza CA, dar ce? banii lor nu sint buni? Sint sigur ca se baza ca n-o sa iasa cine a iesit. De unde sa stie el prin ce are sa treaca?

      Cum spuneam unui antevorbitor, Facebook are un singur produs si mai multi clienti.

      • „Las-o mai moale cu Mercer, si cu Bannon, si cu etc. n 2008 si 2012 era de notorietate ca Facebook a livrat intreg graful campaniei lui Obama,”
        Trec peste adresarea cam familiara ca sa nu spun altfel.

        Mai cititi o data ce-am scris:
        Comentariul meu se adresa aurorului acestor articol, care n-a pomenit de monstri sacri precum Mercer, Bannon et al, isi gasea treaba cu un evreu moldo-rus-americano-britanic, care nici macar nu este proprietarul CA.

        • Depinde de ce vreau sa inculc cititorilor mei. Daca vreau ca ei sa ramina cu imaginea de rus malefic, imi este suficient ca am un personaj pe care-l cheama Aleksandr Kogan si care lucreaza la CA. A-i mentiona si pe ceilalti nu ar face altceva decit sa complice si sa dilueze argumentul. Cel mai bun argument este intotdeauna cel mai simplu.

          Tema rusului smecher/excroc/bandit/malefic este, din cite stiu, foarte populara acum la publicul din Romania.

          Pe de alta parte, daca as vrea sa transmit cititorilor imaginea unei conspiratii de extrema de dreapta reactionara, atunci da, i-as numi pe cei mentionati de tine si l-as lasa complet deoparte pe Kogan.

          Altfel, ce mi-a placut cel mai mult si mai mult pe threadul asta a fost extraordinarul caz de mimetism uman/social de care am aflat multumita postului Radio Erevan (vezi mai sus). Te cheama Kogan, gata! esti rus!

          Daca as fi trecut singur pe linga povestea asta, n-as fi remarcat ca tipul nu era rus, ca nu s-a nascut in Rusia, ca nu a facut scoala in Rusia, ca nu a luat burse (numai) din Rusia, in fine, ca nu era o masina ci o bicicleta…

          Sa multimim inca o data postului Radio Erevan. Incepind de azi, o sa-l ascult mai des. ;-)

  20. Ce tari sint astia, domne, care pot sa influenteze alegerile politice ale utilizatorilor FB, cu niste link-uri puse artistic in feed, in timp ce altii se cearta de 20 de ani cu prieteni, parinti, bunici si aia tot cu PSD voteaza. Respect!

    • In primele reportaje despre CA era vorba de țări „bananiere” din Africa și Europa de Sud-Est. Unde regimurile erau/sunt de tip totalitar (sau aproape). Acestor regimuri le „vindea” CA garanția alegrilor. Și desigur, omuleții au cumpărat (îmi amintesc de 57 de țări, voi incerca să găsesc sursa de google mai târziu). Fiind regimuri dictatoriale cu opoziție mica, au câștigat ușor, fie prin beiesirea la vot, fie prin discreditarea punctuala.
      Particularizând la Ro, credeti că există vreun partid în opoziție capabil să plătească CA? Nu prea cred! Logic, CA s-a adresat celor cu bani. :|

  21. Karl Marx a spus ca GB si SUA nu sunt democratii. A avut dreptate si Cambridge Analytica stie foarte bine asta. Clinton a cashtigat alegerile cu 3 000 000 de voturi in plus. Cambridge Analytica a prevazut corect acest rezultat dar a stiut si ca e suficient sa fie cumparati cativa alegatori din West Virginia dependenti de Opium deci ushor de cumparat si astfel a cashtigat diavolul Trump colegiul electoral caci alegerile le-a pierdut clar. Lasati in pace Cambridge Analytica caci sunt doar niste sutzi minori pe langa dezastrul colegiului electoral care falsifica alegerile in SUA de 200 de ani. In GB este chiar si mai grav. Acolo Cambridge Analytica a assasinat-o pe Jo Cox si asa a ieshit Brexit.

    • Nu sint sigur ca pe vremea lui Karl Marx cuvintul democratie avea circulatia si intelesul din ziua de azi.

      GB nu este o democratie, evident. Este o monarhie constitutionala.

      Iar SUA nu au fost fondate ca o democratie. Au fost fondate ca o republica, in sensul latinesc de „res publica”. Am sa repet un loc comun: cica la terminarea lucrarilor cind au iesit din sedinta, o femeie i-a intrebat pe fondatori: „Ce ne-ati dat?” Nu mai stiu care din ei, Jefferson, sau Washington, sau altcineva, i-a raspuns: „A Republic, it you can keep it.”

      Well, they didn’t keep it…

      Democratia este puterea gloatei. Socrate a fost condamnat la moarte democratic, prin vot popular, de catre masse manipulate, si a trebui sa-si bea portia de cucuta.

      P.S.: Cele 3 milioane de voturi in plus ale Clintonoaiei au venit dintr-un singur stat, California. Dai California la o parte si obtii ca Trump a cistigat si votul popular.

      In sistemul american, votul este pe state. Una din ultimele reminiscente ale notiunii de republica. Cind se va schimba sistemul, vom putea vorbi si de votul popular.

      Unul din efectele votului pe state este ca, intr-un stat total democrat (precum CA), republicanii nu se prea duc la vot. (La ce bun?). La fel cum in statele total republicane, democratii nu se prea duc la vot. Daca se va trece la vot popular, alta va fi socoteala, si o vom vedea atunci, cind va fi cazul.

      • Benjamin Franklyn a spus „a republic if you can keep it”. Se pare ca el era cel mai intelept dintre politicienii de atunci lucru acceptat si de ceilalti inclusiv de Washington care a avut mereu modestia sa accepte ca nu e prea inteligent dar poate suplini acest defect acceptand sfaturi de la cei mai inteligenti decat el. Colegiul Electoral a fost atunci o solutie de compromis singura posibila in conditiile in care existau ca si pe vremea lui Marx state libere si state sclavagiste. Colegiul Electoral ar fi trebuit abolit o data cu scavia caci este si el o forma de sclavie. Ce altceva sunt Californienii decat sclavi cand votul lor conteaza nu 3/5 cat cel din Wyoming ci 1/9 cat in Wyoming si tinand cont si de prezenta redusa la vot din Wyoming chiar 1/27.

      • Karl Marx pe atunci reporter la New York Times a si detaliat de ce GB si SUA nu sunt democratii. In Polonia care nu pretindea ca e democratie votau doar aristocratii care totushi formau 1/3 din populatia Poloniei. In GB votul era cica universal dar doar 1/9 dintre Britanici puteau vota deci mult mai putini decat in Polonia de atunci. In plus in GB votantii nu erau egali si nu sunt nici azi cu toate ca intre timp au fost facute multe reforme care au atenuat inegalitatea. In SUA Afro-Americanii pe atunci sclavi evident nu votau dar erau totushi numarati ca 3/5 dintr-un vot cand se calcula totalul. Si in Atena sau Roma sclavii nu votau dar acolo nu erau nici numarati cand se calcula totalul votului.

  22. adevaratul scandal este insasi priponirea unui tanar om de afaceri in Congresul american transformat peste noapte in Tribunal Suprem al Poporului [de necajiti, tulburati, frustrati si …exhibitionisti paranoici*].

    *astia care’si anunta glorios retragerea de pe facebook pretinzind ca militeaza pentru niscaiva drepturi nebuloase sunt ca obsedatii sexual care acuza Primaria ca nu le’a creat conditii pentru ritualul de detextilare in public, in buricul targului, astfel incat dreptul lor la viata privata/intimitate sa nu aiba de suferit…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro