joi, martie 28, 2024

Scrisoare deschisă către premierul Ponta şi ministrul Teodorovici (II)

Această scrisoare reprezintă a două parte a poziției publice pe care am avut-o în urmă declarațiilor d-lui Ponta și ale d-lui Teodorovici in cadrul conferintei privind viitorul fondurilor europene in Romania. Prima parte a scrisorii o puteți găsi aici. Dacă în prima parte a scrisorii am vorbit despre administrația publică locală și regională din perspectiva experienței mele, în cea de-a două parte a scrisorii voi încerca să combat cu argumente unele din declarațiile premierului și ale ministrului fondurilor europene.

Stimate domnule premier Ponta, stimate domnule ministru Teodorovici

Am urmărit minuta conferinței și declarațiile pe care le-ați avut în data de 4 februarie, la şedinţa Comitetului Interinstituţional pentru Acordul de Parteneriat 2014-2020. Unele dintre ele au făcut trimitere directă la analizele pe care le-am publicat în luna ianuarie: “ Viitorul nu suna bine: despre regionalizare si fonduri europene” si “Fondurile europene o himera pentru Romania”. Aș dori să adaug câteva comentarii pentru unele din afirmațiile dumneavoastră din cadrul conferinței.

D-le Ponta, ați afirmat următoarele: „Acea impresie iniţială, altfel corectă, vă vorbim despre fonduri europene pe care oricum nu suntem în stare să le cheltuim este o impresie care, din fericire, anul trecut s-a dovedit a fi neadevărată. Gradul de absorbţie, de la 7% la 33. Cât mai e domnul ministru? Eugen Teodorovici: 34

Greșite cifre d-le premier și d-le ministru: Când ați preluat guvernarea în Decembrie 2012, gradul de absorbție era undeva de 21 % conform organizației germane pentru cooperare internațională Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) care a preluat datele Comisiei Europene. Pe același site găsim un infografic cu situația absorbției în data de 13 iunie 2013, unde România avea 26%. Este posibil ca din iunie 2013 situația să se mai fi îmbunătățit, însă e greu de crezut că s-a ajuns la 34%. Probabil cheltuielile transmise la Bruxelles s-au ridicat la acest procent, dar acei bani nu pot fi trecuți în procentul de absorbție. Conform Euractiv : „Procentual, rata efectivă de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune, în termeni de rambursări de la CE, ajunge la 26,49%, în perioadă 1 ianuarie 2007- 31 ianuarie 2014, în timp ce totalul declarațiilor de cheltuieli transmise la Bruxelles acoperă 36,65% din suma alocată României în această perioadă.”

D-le Ponta ați afirmat că „În 2013 am fost pe primul loc la creşterea gradului de absorbţie faţă de toate celelalte ţări din UE”. Mi-e teamă că e încă greu să facem asemenea declarații, chiar dacă ele sunt făcute cu scopuri politice. Haideți să așteptăm raportul Comisiei Europene pentru anul 2013, să vedem dacă a fost chiar așa.

D-le Ponta ați declarat că „Al doilea lucru este că pentru 2014-2020 avem foarte puţini bani”. Sunt total de acord cu dumneavoastră, însă acești bani puțini s-au datorat din cauza corupției şi politizării excesive a administrației publice locale, regionale şi naționale, incompetenţei administraţiei publice româneşti și a lipsei de lobby la Bruxelles. Ce argumente să aibă euroaparlamentarii români când situaţia în România a fost dezastruoasă în domeniul fondurilor europene? La Bruxelles, România a dobândit reputaţia unei ţări marcată de instabilitate politică, care în plus este incapabilă în a utiliza fondurile UE.

D-l Teodorovici ati afirmat că: „Un element extrem de important este acela că nu va trebui să aşteptăm aprobarea acestor documente de către Comisia Europeană pentru a putea finanţa proiectele în acest nou cadru financiar.” Nu sunt un specialist însăƒnu înteleg un lucru: cum se vor deschide linii de finanțare din cadrul unor PO-uri, dacă documentul principal, Acordul de Parteneriat, nu va fi aprobat de Comisie? E greu de crezut că liniile de finanțare se vor deschide, înainte ca acest document să fie aprobat de Comisie.”

D-l Ponta ati declarat că „România trebuie să se uite spre o ţară ca Polonia, ca model de dezvoltare şi de folosire a fondurilor europene, fără să uităm însă că pentru 2014-2020 Polonia are 72 de miliarde alocate, noi avem 21

România, conform Comisiei Europene, a primit 23 de miliarde și nu 21. Reiau ideile pe care le-am expus într-un articol anterior “Mitul polonez e adevărat: o spune Comisia Europeană”. Am petrecut 18 luni din 2010 până în 2012 studiind modelul lor de dezvoltare prin fondurile europene. După 18 luni am ajuns la concluzia că tot ce au realizat ei s-a datorat următoarelor motive: stabilitatea, voinţa politică și guvernarea eficientă. Ei au făcut regionalizare în două etape, în 1992 și 1999, funcționând descentralizat aproape 10 ani, până în 2006 când regiunile au început să gestioneze singure banii europeni, noi în 2014 avem decizia CCR privind neconstituționalitatea legii descentralizării. La ei, s-a creat o competiție între administrațiile locale și regionale pentru absorbția de fonduri, stimulate de măsuri legislative, la noi mai mult din jumătatea localităților (municipii sau comune) sunt falimentare, neavând bani să-și plătească angajații. La ei guvernanța pe mai multe nivele funcționează, noi din păcate nici nu înțelegem termenul. Ei folosesc intens PPP (parteneriatele publice-private), voievodatele (cele 16 regiuni de dezvoltare) sunt implicate direct în managementul programelor regionale, iar fiecare regiune are propriul ei program de dezvoltare în funcție de nevoile specifice regiunii respective, noi ne certăm unde să punem capitala de regiune (într-o viitoare regiune care habar n-avem cum va arăta). Ei au creat un program special de fonduri europene, pentru Estul Poloniei, partea mai slab dezvoltată a țării, noi mergem în continuare cu fondurile centralizate la Minister, dar ne chinuim să facem regionalizare. Ei sunt activi la Bruxelles, au vizibilitate și negociază de pe o poziție puternică orice document legislativ care ar avea un impact asupra lor în timp ce noi ne chinuim încă să intrăm în Schengen sau nu suntem în stare să negociem în cadrul acordului CETA (acordul UE-Canada), pentru ridicarea vizelor.

D-le Teodorovici ați afirmat despre Acordul de Parteneriat că „până în prezent Comisia Europeană nu a aprobat niciunui stat membru acest document de programare. Şi sunt multe alte state membre care nici măcar până în prezent nu au trimis un astfel de document nici măcar într-o fază, să spunem aşa, incipientă.Pe siteul Comisiei Europene se arată ca National Strategic Reference Framework al Croatiei, pentru 2014-2016 a fost aprobat inca din August 2013. Conform unui raport al Comisiei de Dezvoltare Regională din cadrul Parlamentului European autoritățile poloneze au finalizat Acordul de Parteneriat în data de 23 octombrie, în curând definitivând cele 15 Programe Operaționale regionale si 6 naționale, variantele de proiect fiind deja publicate. Franța, Polonia și Letonia au trimis deja Acordul de Parteneriat spre Comsie, la sfârșitul lui ianuarie. Într-adevăr Romania se încadrează în programul impus de Comisie și este în fața anumitor state. Problemele noastre, după cum bine observa colega mea Raluca, sunt însă legate de transparența în procesul de consultare al Acordului și al PO-urilor cu viitorii beneficiari și cu societatea civilă.

D-l Ponta a prezentat cifrele indicative care vor fi oferite beneficiarilor, iar suma de „300 de milioane de euro, e pentru IMM-uri”; mi se pare mică pentru stimularea activităților de dezvoltare a IMM-urilor. Totuși economia unui stat este susținută de aceste IMM-uri, iar 300 de milioane din cele 23 de miliarde e cam puțin.

România se va încadra în programul impus de Comisie, însă beneficiarii de fonduri vor trebui probabil să aștepte până după septembrie să acceseze fondurile 2014-2020. Rugămintea mea ar fi ca în cadrul consultărilor pentru PO-uri să dați dovadă de transparență, și să luați în considerare unele propuneri ale viitorilor beneficiari, deoarece ei știu cel mai bine care le sunt nevoile. Să nu faceți ce a făcut d-l Dragnea cu legea descentralizării! Şi să sperăm că pe viitoarea perioadă să nu mai existe problemele legate de achizițiile publice, de comunicare între AM-uri și OI-uri și de transparență în gestionarea fondurilor.

Cu stimă

Grațian Mihăilescu

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Stimate,
    d-le Mihailescu,
    1.Cu tot respectul, trebuie sa va spun, ca din studiul ,,modelului polonez” v-a scapat ceva, adica ,,proiectul economic” initial (Balcerowicz), care a ,,reconstruit” economic Polonia in 10 ani. El a construit fundamentul economic, pe care ,,stabilitatea, vointa politica si guvernarea eficienta” poate acum, sa articuleze dezvoltarea, pe bani UE.
    Ne lipseste, atit proiectul care a construit invidiata economie poloneza, cit si cel care sa imprime ,,stabilitatea si vointa politca in directia reconstructiei economice si industriale”, printr-o guvernare eficienta.Ele sint conexate organic, primul proiect fiind baza ,,genetica”, determinanta, a celui de al doilea.
    2.Scrisoarea dvs.se adauga (eroic), ,,miscarilor” sociale intelectuale, alaturi de ale diferitelor entitati organzationale,care cer mai ales dupa inceperea tratativelor de aderare, faciltati sau beneficii economice, unor guverne incapabile sa administreze dezvoltarea economica,
    Cererea recenta de rezovare a problemei scumpirilor energiei (probabil prin dimiuarea preturilor acesteia) facuta in numele intreprinderilor energointensive (care altfel dispar fie se re-aloca in alte tari), este de notorietate prin naivitatea adresantilor, care cer unui destinatar guvernamental (care se imprumuta lunar pentru plata bugetarilor si drepturilor sociale), sa sustina ,,inlesniri” financiare imposibile.
    3.La fel ca dvs., am propus – fara rezultat (prin ,,scrisoare deschisa”, expediata direct Premierului Ponta), evaluarea si promvarea unui,,proiect de reconstructie economica si industriala” – sustinut prin tehnici fezabile (recomandate de rezultatele economice din alte tari).
    Putem constata in aceeasi masura, ,,proiecte de schimbare” de genul celor mentionate in comentariile la articolul (dvs.) precedent, de elimiare a politicienior fosti activisti ori cu functii parlamentare pina in prezent!?
    Fara un proiect economic,care sa aduca Romania la starea economica a Poloniei in 8-10 ani, asezind treptat bazele economice si industriale, pe care sa se articuleze economic, financiar si tehnologic proiectele cu bani UE fie ai investitorilor straini, cererile catre potentatii politici sau executivi, ramin o ,,revolutie in scrisori”.
    Numai dupa ce va exista un ,,proiect national” de felul celui pe care l-am propus d-lui Ponta, va putea fi organizata o miscare social-politica de sustinere a unei schimbari, care ,,aseaza politicianul in centrul procesului dezvoltarii economice, pentru care raspunde personal.Altfel, Piata Universitatii ramine scena unor proteste ocazionale, pentru sustinerea casatoriilor gay, fie contra exploatarii gazelor prin fractura, ori contra Rosiei Montane – care nu pot tine locul unui proiect national care sa le cuprinda in mod unitar si coerent, pe toate.
    Acest proiect, este unicul ,,cal troian”, prin care clasa politica poate fi atrasa in ,,cursa schimbarii”, pe care o presupune un efort national de crestere economica masiva, de 4-5 la suta pe an, asumata politic si Guvernamental.
    4.Pentru cunoasterea ,,scrisorii catre Premierul Ponta”, privind oferta acestui proiect, urmeaza sa o comunic portalului ,,Contributors” spre publicare, fie de punere la dispozitia ,,interesatilor”, prin tehnici proprii.
    Maturizarea elitei intelectuale nationale si evolutia pozitiva a Romaniei, presupun asumarea unui proiect propriu sau existent, pentru a crea binomul ,,proiect – activism de sustinere”, in lipsa caruia analizele, criticile,cererile fara raspuns si lamentarile ulterioare, ramin tehnici naive de schimbare…

    • @caliman. Nu cumva, NOI, ca societate ar trebui mai intai sa decidem?
      Si ultrasimplific: avem o oarecare suma anuala de bani cu care putem IN ALTERNATIVA:
      A. sa aducem 100 de scoli [din 4000] la nivel european
      B. sa facem cate ceva la toate cele 4000 de scoli.

      Ce-ar fi sa alegem ce vrem? Caci altfel obsesia egalitarismului nu ne duce decat spre o cat mai echitabila distribuire a saraciei.

  2. Beneficiarii vor trebui sa astepte dupa ianuarie ca sa acceseze ceva fonduri. Cred ca face linistit un pariu: niciun proiect n-o sa fie depus in 2014, pe niciun PO.

    Avantajul stabilitatii se vede in functionarea ADR-urilor si in gradul de absorbtie al PO Regional.

  3. Absorbtia se masoara in 2 feluri:
    a) total plati facute de stat beneficarilor – facturi trimise la rmbursare
    b) total rambursari ale Comisiei catre stat.

    Inevitabile a) > b), din cauza birocratiei inerente rambursarilor Comisiei catre stat.

    Dar, mai trebuie sa vedeem si daca absrobtia asta e calculate cu sau fara PNDR, platiti din alte fdonduri decat cele pentru POS-uri.

    Marirea absrobtiei fondurilor este un subiect interzis la Comisie, aceasta furnizeaza numai statistici. Este treaba exclusive a statului membru sa vada ce face cu fosndurile respective.

    Inevitabil, cand absrobtia e redusa, alocarea urmatoare scade, ca logica fiind absurd sa blochezi bani in alocari care nu se pot consuma.

    Romania e afectata de o administratie publice sub-calificata si cu o competenta redusa, rezultatul de fapt al unui invatamant catastrofal.

    Cand nu ai de unde avea oameni pregatiti, nu ai nici cum sa te ocupi de fodnruile europene. Ca nu ai cu cine.

    Dar, de fapt nu ai cu cine face orice – de la stersul prafului la rachete spatiale.

    Daca ne uitam tot apar diverse probleme cand la ASF (care nu stiu cu ce se mananca piata de capital), cand la religie (unde „profesorii” par niste aurolaci ce discuta la o bere despre Dumenezeu…) samd.

    Pana cand invatamantul nu va devni prioritatea zero a Romaniei, in mod real si nu decalrativ, lucrurile vor merge din rau in mai rau, in din ce in ce mai multe domenii.

    Intre timp, unii vor refuza sa vada acest advar („denial sindrome’) altii vor gasi un refugiu caldut in diverse mici succese locale sau in „la altii e mai rau” – un arsenal intreg menit sa ne apere de adevarul ca suntem din ce in ce mai tampiti.

    Geaba absorbtie, ministrule, vorbele nu tin loc de invatatura boborului….

  4. Pana la urma, pp. prin absurd ca minunile s-au intamplat in fondurile europene, care de fapt a fost rezultatul/ impactul in economia din RO?

    Daca ne uitam la proiectele mai vechi, SAPARD de exemplu, dupa ce trece perioada de monitorizare afacerea intra in faliment sau este pusa la vanzare….

    Planurile de afaceri sunt de tip SF, iar daca se uita cineva mai atent la achizitiile facute in proiectele cu finantari europene multe lucruri interesante – deja stiute – se pot releva…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gratian Mihailescu
Gratian Mihailescu
Graţian Mihăilescu este expert in dezvoltare regională si consultant în afaceri europene, în prezent încercând să înfiinteze un Institut de Dezvoltare Locală în Timişoara. Absolvent de jurnalism, s-a specializat în Afaceri Europene si Dezvoltare Regională, fiind bursier în Germania, Italia, Belgia şi Ungaria la prestigioase instituţii din ţăriile respective. De-a lungul timpului s-a implicat în activităţi ale societatăţii civile, în ţară sau pe plan extern, colaborând cu clubul RO-UE, Europuls, Liga Studenţilor Români din Străinătate şi alte organizaţii non-guvernamentale din Vestul României. În ultimii ani a publicat articole despre fonduri europene şi dezvoltare regională pe siteuri de specialitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro