joi, aprilie 18, 2024

Sperietoarea Nicolicea

După ce a trecut și etapa, dar nu și hopul referendumului, coaliția PSD-ALDE este obligată să purceadă și la mult așteptata remaniere.
Din câte se pare, ALDE insistă să își păstreze nu doar toate portofoliile dobândite cu ocazia negocierilor ce au avut loc încă din momentul formării coaliției, ci și persoanele ce au deținut posturile cu pricina, susținând că respectivii și-ar fi făcut cum nu se poate mai bine datoria. Aceasta în vreme ce PSD intenționează o remanieră pe care o anunță deja a fi masivă. Vor pleca nu neapărat miniștri neperformanți, care nu au doar vina că nu ar fi știut să comunice și să își facă publice cu un plus de aplomb realizările, așa cum le reproșează președintele PSD, ci și cei deveniți indezirabili pentru persoana particulară cu mari probleme penale și de autoritate pe nume Dragnea Liviu Nicolae. Se pare că vor fi trimiși acasă inșii care i-au făcut lui Dragnea opoziție în zilele premergătoare, dar și în cea în care a avut loc CEXN-ul din data de 21 septembrie 2018.
Acum, adevărul e că, oricât de masivă ar fi remanierea care este așteptată să se producă oricând după data de 8 octombrie, ea se va dovedi insuficientă atâta vreme cât guvernul o va avea în frunte pe mai departe pe d-na Viorica Vasilica Dăncilă.
Dincolo de faptul că dl. Tăriceanu va încerca indubitabil să reducă la maximum pierderile, se înmulțesc vocile care susțin că ministrul Justiției, dl. Tudorel Toader, ar figura pe lista remaniabililor. Pe ce se bazează toate aceste speculații? Desigur, mai întâi pe surse și pe zvonuri. În al doilea rând, pe o suită de răbufniri, devenite din ce în ce mai dese, ale d-lui Dragnea însuși care, în starea de maximă nervozitate în care se află, devenit incapabil să se mai controleze, visând mereu, ca în Cînticelele comice ale lui Alecsandri numai comploturi, conspirații și lovituri de stat, nu își mai poate ascunde nemulțumirea că dl. Toader mai păstrează încă o doză mică de bun simț, încă o urmă minimă de respect pentru profesiunea aleasă, încă un rest de demnitate și nu se grăbește să propună nici legea, nici ordonanța referitoare la amnistie și grațiere, dar nici să impună ilegalitatea ca încă de la 1 octombrie completele de judecată să fie alcătuite din 5 persoane. O situație care, dacă va fi pusă în practică, în cel mai evident chip cu putință, îl va favoriza pe dl. Liviu Nicolae Dragnea, al cărui recurs în procesul având ca obiect angajările fictive de la Consiliul județean Teleorman va începe pe data de 8 octombrie.
Numele dat drept înlocuitor sigur al d-lui Tudorel Toader este acela al deputatului Eugen Nicolicea. Politrucul dur, cu școală puțină, cu Dreptul terminat după 1990 la Universitatea Spiru Haret a famigliei Bondrea, insul descins din stalinismul în stare pură. Nu încape nici urmă de comparație între dl. Toader și dl. Nicolicea, însă până și punerea alături a d-lui Nicolicea cu dl. Florin Iordache, celebrul autor al Ordonanței 13 ajunge să fie abuzivă. Nu știu dacă se va ajunge până acolo, nu știu dacă dl. Dragnea va avea curajul să înfrunte în așa măsură oamenii cu bun simț din România, sper că nu a ajuns la un asemenea grad de iresponsabilitate, însă nu am nici cel mai mic dubiu nu doar că Nicolicea nu are nici un scrupul, ci și că venirea lui în fruntea unui minister-cheie ar însemna sfârșitul statului de drept în România și plasarea definitivă a țării pe poziții antagoniste în raport cu cele ale Uniunii Europene.
Pentru moment, observ că dl. Eugen Nicolicea a devenit în ultimii doi ani o veritabilă sperietoare. O efigie a tot ceea ce înseamnă sfidare la adresa ideii însăși de democrație. Că își desăvârșește astfel o existență minusculă mizeră, construită pe mișelii, traseism politic, dobândirea nemeritată de funcții. Despre dl. Nicolicea s-a spus în urmă cu o lună-două că este în cărți spre a deveni secretarul general al guvernului. I-a fost totuși preferat, în cele din urmă, dl. Toni Greblă. Reamintesc că în perioada comunistă, aceea în care își trage originile PSD și la care vrea să ne întoarcă dl. Dragnea era obiceiul baloanelor de încercare. Era pus în circulație un zvon, erau așteptate cele mai dure măsuri pentru ca, în cele din urmă, să se recurgă la o formulă intermediară.
Se poate ca istoria să se repete și în cazul dezgustătoarei sperietori reprezentate de dl. Eugen Nicolicea. Numai faptul că am ajuns iar să nutrim astfel de speranțe arată în ce hal a dus România, în anul Centenarului, guvernarea PSD-ALDE.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Nicolicea este unul din profilele cele mai toxice care bintuie prin clica condamnatilor, anchetatilor si (inca) neprinsilor care conduc. Combinatia de inteligenta, slugarnicie si agresivitate il face executantul perfect. De cite ori a deschis gura si-a dat arama pe fata fara sa clipeasca…

  2. Ce părere aveţi, episodul în care musiu Nicolicea s-a pus la dispoziţia aşa numitului UNPR, (întru realizarea majorităţii băsiste) a fost tot o dovadă de oportunism, sau vorbim de ceva mult mai grav? Dacă încercaţi să realizaţi un portret acurat al individului, în nici un caz nu uitaţi respetivul moment.

    • Nimeni nu incearca sa uite acel episod. B din contra, problema basului (a fost totusi presedintele Rmoaniei, hai sa ii spunem presedintelui Basescu) a fost si este o complicitate cu statul miselesc. O fi avut idei mari la inceput, insa s-a degradat cu timpul.

      Politica e curva, nimeni nu poate nega. Si vestul democratic s-a aliat cu un monstru ca Stalin sa distruga un alt Monstru cu mustacioara. A fost bine, a fost rau? Din aceasta asociere a fost Stalin mai putin monstru decat in realitate?

      Nimic nu e alb si negru, sunt zone de gri. Tov. Nicolicea e o coada de topor care nu ar fi trebuit sa apara pe nici o lista a unui partid politic. Dar asta spune multe despre sistemul nostru politic. Si despre oamenii care i-au votat sau care cred ca bagand capul in nisip si nu se duc la vot, fac un bine.

  3. Nimic nu s-ar fi putut intampla fara acordul toxic al CCR-ului si legislatia proasta din Constitutie prin care o OUG intra instant in vigoare fara un control constitutional.

    Parlamentul poate produce orice fel de lege, nu intra in vigoare fara acordul CCR-ului. Asta e cheia de bolta care a distrus si asa firava democratia in Romania.

    Constitutia poate fi ambigua uneori, insa spiritul ei e democratic iar CCR-ul trebuie sa dea interpretarile nu bazate numai pe litera constitutiei dar si pe spiritul ei.

    Cea mai mare greseala a fost inlocuirea presedintelui Romaniei din numirile procurorilor sefi cu un politruc ales (sau ne-ales) pe liste de partid. Presedintele e ales in mod direct de popor, deci trebuie sa aiba un rol in aceste numiri.

    Scoaterea practic totala a CSM-ului din joc a insemnat ca filtrul de profesionalitate e eliminat. Ce ramae? Decizia unui politruc numit ministrul justitiei. Adio cercetarea parlamentarilor de catre justitie. Indrazneste un procuror DNA sa faca asta, vine ministrul de justitie si ii arata cartonasul rosu me motiv de „oportunitate politica”.

    CCR-ul trebuie despartit de politica, reguli stricte de profesionalitate.

  4. Se intrevede la orizont o RELUARE a SCENETEI PENIBILE poduse
    cu prilejul demisiei / demiterii lui Popa de la Educatie,

    Desi se stabilise clar de catre VOCEA ELITEI NATIONALE ca Popa era un agramat si o rusine pentru invatamantul romanesc, ba chiar si pentru Romania in splendoarea ei,
    in momentul in care respectivul clovn a disparut
    de pe scena – aceleasi voci s-au ridicat in aparrea lui.

    Acest tip de reactie derutanta dauneaza grav credibilitatii.

    Acum , la orizont incepe sa se ridice Steaua lui Nicolicea , iar cuvintele din articol
    sunt inca prea blande in descrierea acestui personaj.

    Totusi care este reactia de urmat – in cazul in care chiar se produce rocada ?
    Vor urma elegii si cantari de lauda in amintirea lui Tudorel ?
    Ni se va pune ca e un ilustru Profesor si un Onorabil membru
    al Comisiei de la Venetia
    sau ca inlaturarea lui submineaza meritocratia ?

    Si ce va intelge publicul tinta cand va auzi ce laudat e ala care a dat-o jos pe Codruta ?

    Personal nu prea cred ca Dragnea isi poate permite sa-l dizloce pe Tudorel,
    care e deosebit de smecher si de unsuros – alunecos.

    Mai degraba mi-l imaginez pe Toader acceptand un oarecare compromis
    care sa il salveze pe Dragnea fara ca amprentele Ministrului sa se gasesca
    la locul faptei.

    Nu stiu cum s-ar putea face asta – iar jocul de poker pe care ministrul
    il face acum cu demiterea Procrorului General,
    in care cartile se fileaza incet – incet, desi stim exact ca in final
    Lazar va fi propus pentru destituire –

    acest joc prelungit sugereaza ca in realitate Tudorel
    spera ca doar in asta sa constea PRETUL pentru ramanerea sa in functie.

    Dragne isi doreste desigur si sa scape de Lazar – dar nu acesa e oiectivul lui VITAL.

    Varianta de reactie a Opozantilor fata de o inlocuire a lui Tudorel
    trebuie deci pregatita – pentru orice eventualitate.

    Si trebuie sa fie o reactie inteligenta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro