Home » Fără categorie » Citesti:

Testamentul politic al Seniorului Corneliu Coposu

Mircea Morariu mai 25, 2018 Fără categorie
4 comentarii 822 Vizualizari

Debandada tot mai accentuată a vieții politice din România, o stare de fapt parcă tot mai asemănătoare cu aceea specifică primilor ani de după Revoluție, dar și apetitul din ce în ce mai redus pentru reflecție politică al publicului și, implicit, al presei, au făcut să treacă aproape neobservate descoperirea și publicarea unui document politic de maximă importanță
A ceea ce se socotește a fi “Testamentul politic” al lui Corneliu Coposu.
Așternut pe hârtie cu puțină vreme înainte de o intervenție chirurgicală ce s-a dovedit neputincioasă în fața bolii, a vârstei și a tot ceea ce au adus cu sine privațiunile și umilințele fizice și morale ale închisorii, Testamentul impresionează nu doar prin grija pentru destinul partidului pe care Corneliu Coposu l-a slujit încă din tinerețe. Partid căruia i-a asigurat supraviețuirea, fie ea și numai simbolică, după desființarea oficială din 1947 și căruia i-a pregătit revenirea în legalitate și în prim-planul vieții politice românești îndată după 1989, încă din 1987, într-o vreme în care mai toată lumea din România credea, fără nici cea mai mică urmă de speranță, în blestemata veșnicie a comunismului. Reamintesc detaliul că Seniorul Coposu a înscris PNȚ în Internaționala Creștin-Democrată, un eveniment, despre care, dăcă bine îmi aduc aminte, eu însumi am luat cunoștință cu scepticism și resemnare dintr-o emisiune realizată la Europa Liberă de directorul din acea vreme al Departamentului Românesc, regretatul istoric Vlad Georgescu.
Poate mai importante chiar decât gândurile lui Corneliu Coposu legate de cei ce ar fi trebuit să îi continue peste ani lucrarea, sunt reflecțiile Seniorului despre ce este ori ar trebui să fie politica, despre cum s-ar cuveni să fie și să se manifeste politicienii, despre stilistica apariției și conduitei publice a acestora. Aceste reflecții nu au fost niciodată pentru Corneliu Coposu doar niște simple, sterpe concepte ori aspirații teoretice, ci principii de acțiune practică ce i-au călăuzit ferm conduita înainte și după 1947, înainte și după 1989.
Cei care la începutul anilor 90 au avut vârsta necesara spre a se putea socoti astăzi martori ai întâmplărilor tulburi din primii ani de după Revoluție își amintesc, fără doar și poate, ostilitatea cu care a fost primit nu numai de o consistentă parte a noilor politicieni, mulți dintre ei altoiți, recrutați și ieșiți la lumină din rândul mugurilor care de abia așteptau să înflorească, din rezerva de cadre, din garnitura a doua a PCR, dar și de nepermis de mulți români așa-ziși “de bine”.
Lui Corneliu Coposu i-au fost reproșate și puse în cârcă atunci multe vini imaginare. Însăși alura retro, înțelepciunea de sorginte ardelenească moștenită de la cel care i-a fost mentor. Marele Iuliu Maniu de a cărui uriașă personalitate s-ar cuveni să ne amintim mai mult acum în anul Centenarului. Un Centenar care parcă pentru toți politicienii de azi, cu atât mai mult pentru guvernanți, pare a fi resimțit drept un reproș și o corvoadă. Cum bine spunea Andrei Pleșu în articolul intitulat Moartea și viața lui Corneliu Coposu, apărut în Dilema nr. 149, din săptămâna 17-23 noiembrie 1995, articol reprodus în volumul Chipuri și măști ale tranziției (Editura Humanitas, București, 1996), Seniorul a deținut “rolul de punte, de reper între democrația interbelică și cea post-revoluționară”, de aici , probabil,și “ efectul coagulant al personalității sale în interiorul Opoziției”.
Îmi aduc și acum perfect aminte ceea ce cred a fi fost ultimul interviu al lui Corneliu Coposu. A fost acordat lui Nestor Ratesh, directorul Europei Libere în românește, de puțină vreme mutată la Praga. Seniorul făcea în respectivul interviu distincția și rafinată, și clară între ceea ce înseamnă adversarii și inamicii politici.
Convins până în ultima clipă a vieții sale de importanța reconcilierii naționale, Corneliu Coposu i-a refuzat pe inamici și și-a respectat cu seninătate, respect și răbdare adversarii.
Să ne mire atunci oare că în Testamentul dat acum publicității, Corneliu Coposu crede că politica este “ o activitate morală ce nu poate fi delimitată de etică și onestitate” ? Ori rafirmarea prețuirii pentru “oamenii cinstiți și leali”? Sau refuzul ferm al negocierii principiilor în politică?
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogul adevărul.ro

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    In biologie există fenomenul de plasticitate fenitipica, adică la aceleasi gene felul cum arată si funcționează organismul poate diferi destul de mult, permițând dezvoltarea optimă in diferite condiții in care creste. In pkus, la aceeasi specie diferă si genele intr-o anumită măsură de la un organism la altul, populația putând supraviețui si cand plasticitatea fenotipuca a unor indivizi este excedata si acestia dispar.

    Prin analogie se poate gândi la ce nivel sunt principiile intr-un partid. E de dorit ca ele să nu insemne o lipsă de adaprabilitate care să ducă la dispariția acestuia.

    Sunt cele care dau identitatea speciei lăsând loc de plasticitate comportamentală si diversitate intra-organizațională ? Nu stiu.

    Organismele cu fenotip rigid pot supraviețui doar câtă vreme există nisa lor îngustă. Dispar condițiile de mediu potrivite, dispare specia.

    Probabil că există un optim de flexibilitate în politică, dincolo de care se cade în lipsă de principialitate ?

    Ganduri bune,

  2. Nscandal spune:

    Hmmm, daca ar mai fi trait, Seniorul ar mai fi votat pntcd-ul condus de aurelian pavelescu ?
    Daca nu, ce ar fi votat? Psd-ul, ca bugetarii, pensionarii si pomanagiii ? Nu cred…. Ar fi spus ca toti fura, precum clasa medie fitoasa si suficienta si nu s-ar mai fi dus la vot, precum cei care ies acum in strada sa apere “elita” dna-ului, portocala, onea si altii? Nu stiu… Pnl-ul, ca dusmanii d-lui Basescu ? Poate….Sau ar fi votat PMP-ul, gindindu-se ca daca un om e injurat de atitea gunoaie, precum domnia-sa in anii ’90, atunci musai ca este om cumsecade ? Poate….Nu vom sti niciodata. Oricum, oameni cinstiti si leali vor accede la guvernare atunci cind va exista poporul cinstit si leal care sa-i voteze. Pina atunci, obisnuiti-va cu dragnea si cu vasilica, cu codrin, mitraliera, tariceanu & co., deoarece acestia sint imaginea in oglinda a majoritatii poporului si nu Seniorul. Aceasta e democratia: vox populi, vox Dei. Trebuie sa platim cumva capitularea si imbratisarea comunismului mult mai mult ca altii, mineriadele, noi muncim nu gindim, Căposu, Ratiu u-hu-hu, ia-ti dolarii si te du, nu vrem bani, nu vrem valuta, etc….Ei bine, cu o vasilica in fruntea guvernului, mi se pare ca se face dreptate. Altceva nu meritam.

  3. Regățean spune:

    Dacă luăm lucrurile așa cum le scrieți, înseamnă ori că Seniorul s-a ratat postum, ori că a fost moralist, iar nu politician. Unde este PNȚCD-ul? Care sunt politicienii care se reclamă de la ideile Seniorului Coposu? Mi-i teamă că a fost relegat în vitrina cu modele, ba chiar idealizat, or, pe idealuri nu se aștern urme de atingeri.
    Să fim serioși, de la ostracizarea lui Temistokles încoace, politica e o mare curvă. Uneori, rar, se întâmplă ca unii politicieni să fie onești. Alteori, mediul îi face onești (sub stăpânirea austro-ungară, cum să nu pui mai presus ideea de țară, valorile naționale? După Unire, Marea Românie s-a regățenizat-turcizat rapid.).
    Probabil că, dacă ar trăi, Seniorul ne-ar îndemna, cu gândirea lui așezată, la ceva realism și pragmatism (lucruri care tot de politica înaltă țin). Și-ar fi mai bine decât să visăm la politicieni angelici.

  4. Mihai spune:

    Dumnezeu sa il odihneasca pe dl. Coposu. E bine sa judecam totusi omeneste. Prezenta lui Pavelescu in fruntea partidului e consecinta directa a politicii de HR care exista inca in timpul vietii dlui. Coposu. Pavelescu a aparut dupa o serie de presedinti catastrofali. In testament apar niste nume carora presedintele PNT le prevedea cariere stralucite si care au esuat lamentabil pana acum. Textul testamentului e publicat integral de Historia.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


E randul tau

Cateva observatii: 1. Reducerea la PAC (unde avem proiecte de tei ori mai multe) si banii se atrag,...

de: MirceaM

la "Ce fonduri europene va primi România după 2020. Partea a II-a – fondurile pentru agricultură și dezvoltare rurală"

Camp Kennedy

Ambasada Statelor Unite în România, alături de American Councils for International Education invită liceenii cu vârsta cuprinsă între 15-17 ani să candideze la Şcoala de Vară pentru Educație Civică, Participare Activă și Leadership, denumită „Camp Kennedy”, ce va avea loc la București în perioada 19-26 august. Informații complete despre program sunt disponibile și online pe site, iar aplicatiile pot fi depuse pana pe 10 iunie 2018.

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

iunie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)