joi, martie 28, 2024

Thomas Sargent, Nobel in Economie, despre Obama, statul asistential, aur si altele

O surpriza: Thomas Sargent, profesor la New York University este noul corecipient al Premiului Nobel pentru Economie, 2011. Nu ca nu il merita. Il merita. Asa cum spunea ieri colegul meu Tyler Cowen de la George Mason University, Sargent nu-l merita o data, il merita de doua ori… Deci nu asta e surpriza. Surpriza este miscarea facuta de membrii Comitetului ce acorda premiul.

Cand toata lumea declarase moarta si ingropata „rational expectation theory” (teoria anticiparilor rationale);

Cand macroeconomia „rational choice” (adica bazata pe teoria optiunilor rationale) era si ea declarata moarta cu Robert Lucas cu tot; mai mult, moarta si vinovata de toate dezastrele posibile si imposibile legate de criza economica;

Cand nu mai puteai sa treci prin fata calculatorului sau televizorului fara sa auzi opiniile despre economie, lume, viata, planeta si extraterestrii (nu e gluma, e serioasa) a marilor vedete keynesiste Krugman si Stiglitz;

Cand fac cap de afis profetiile aiuritoare ale unui Nouriel Roubini convertit mai nou si el la doctrina autopromovarii mediatice fara jena (Dr. Doom adaug aici, pentru ca ce ar fi mentionarea acestui nume in mass media daca nu am preciza tamp, nu-i asa, „Dr. Doom” si nu am da si explicatia imbecila, pentru a enspea oara, de ce ii zice asa: „Pentru ca a prezis…”);

Cand nu mai puteai sa intri intr-o librarie la sectia economica fara sa te lovesti de 10 noi volume abia aparute de sub tipar ce resping indignat orice forma de explicatii „rational choice” (adica bazate pe teoria optiunilor rationale), ce declara moartea definitiva si irevocabila a teoriilor bazate pe „optiuni rationale” si purced sa-ti explice in termeni behavioristi economia, criza, finantele, moneda, impozitele, originile universului si vietii etc. cu cele 10 sau 16 sau enspe „heuristics and biases” ale lui Tversky si Kahneman, povestite a mia oara;

Ei bine, cand toate acestea si altele ca ele se intampla de suficienta vreme ca sa credem ca gata, asta este, sa ne obisnuim cu noua ordine intelectuala mondiala, ei bine, atunci vine Comitetul Nobel si ii da Premiul cel mare lui Sargent.

Ce inseamna asta? Care sa fie semnificatia? Ce-o fi fost in mintea lor?!

Nu am avut timp sa scriu mai mult. As fi vrut dar nu am pregatit inca notele pentru cursul de saptamana asta. Am reusit sa traduc insa niste selectii din Sargent pentru beneficiul citiorilor mei interesati sa-si faca o idee cat de mica privind acest autor si sa se gandeasca la misterul deciziei Comitelului nobelist de anul acesta.

Cat priveste pe Thomas Sargent, profesor la New York University, citatele vorbesc de la sine despre om si ideile sale:

Despre manipularea cetatenilor prin politici economice, sau mai bine zis despre limitele ei, si implicit despre limitele politicilor economice:

„Decidentul politic nu poate manipula economia „pacalind” populatia sistematic cu miscari surpriza de politică economica. Băncile centrale, de exemplu, nu pot reduce şomajul permanent folosind mereu si mereu ca instrument relaxarea politicii monetare, … , deoarece oamenii vor anticipa (in mod raţional) inflaţia viitoare şi vor insista (strategic) pe salarii mai mari pentru munca lor şi rate mai ridicate ale dobânzilor pentru capitalul lor.”

Despre originile dezastrului economic Obamist:

„Calculele prin care am văzut ca se vor justificate masurile din pachetul de stimulare a economiei sustinute de Presedintele Obama sunt estimari lipsite de orice baza care ignora ceea ce am învăţat în ultimii 60 de ani de cercetari macroeconomice.” (Minneapolis Fed Interviu, 2009)

„Surprinzator de naiv pentru anul 2009. Consilierii economici ai preşedintelui Obama par să fi subestimat gradul de dezacord din comunitatea profesională a economistilor cu privire la înţelepciunea unui stimul fiscal atat de masiv. La începutul lui 2009, îmi amintesc ca preşedintele Obama ar fi spus că … a existat un larg acord intre economisti în favoarea unui masiv stimul fiscal. Consilierii săi cu siguranţă ştiau că nu era o descriere exactă …. Preşedintele Obama ar fi trebuit sa spuna că există motive respectabile si legitime de îndoială cu privire la ideea că pachetele de stimulare fiscală ar promova prosperitatea economica, şi că există cercetători seriosi care nu sunt convinsi de corectitudinea ideii.” (Minneapolis Fed Interviu, 2009)

Despre standardul aur si disciplina fiscală in politica monetară:

„Factorul ce a facut ca în secolul 19 şi începutul secolului 20 , înainte de Primul Război Mondial, marile tari occidentale, una dupa alta, sa fie obligate sa ruleze bugete mai mult sau mai puţin echilibrate, a fost decizia lor de a adera la standardul de aur. ” (Minneapolis Fed Interviu, 2009)

Despre stimulentele materiale si non-materiale si securitatea socială oferita de Stat:

” Toată lumea răspunde la stimulentele materiale si non-materiale, inclusiv persoanele nevoiase pe care dorim sa le ajutam. Acesta este motivul pentru reţelele de securitate socială nu ajung întotdeauna sa functioneze cu rezultatele cu care se intentiona sa functioneze atunci cand au fost create. ” (Prelegere la University of California, Berkeley, 2007 )

Despre ajutor de şomaj in Europa Sociala:

„Generosul sistem de ajutor de şomaj din Europa a avut o contribuţie importantă la mentinerea şomajului transeuropean la un nivel atat de ridicat …. Modelele noastre arata faptul că oamenii din Europa, in special cei mai în vârstă, suferă de şomaj pe termen lung ca urmare a stimulentelor negative aduse de o plasă generoasa de securitate socială …. Dacă în Statele Unite ale Americii vom crea un sistem în care asigurarile de şomaj şi beneficiile pentru persoanele cu handicap sunt permanent extinse ca numar şi durata, vom ajunge in aceeasi situaţie în care o mare parte a Europei se afla si sufera de trei decenii. ” (Minneapolis Fed, 2009)

Despre cel mai bun lucru pe care il poate face un Stat:

„Nimic nu este mai ferm lamurit de experienta [practica si istorica] precum faptul că interventia Statului in orice linie de activitate economica sau de schimb comerical face rau activitatii sau schimbului comerical in cauza. Nu incape indoiala ca cel mai bun lucru pe care il poate face un Stat este sa lase pietele monetare sa-si vada singure de treaba.” (Prelegere la London School of Economics, 2010).

Mai zi ceva acum daca poti….

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

  1. @ Dragos Paul Aligica – Cum u ma pricep la economie macro, eu, unul, nu mai pot sa zic nimic. Da’ ia uitati ce mai are de zis celalalt co-recipient si coleg:

    Sims, who was born in Washington, D.C., told a telephone news conference in Stockholm, where the award was announced, that the methods he and Sargent used and developed „are central for finding our way out of this [economic] mess.”

    Sims was reluctant to offer specific prescriptions, but at a news conference at Princeton later Monday, he said he agreed with Fed Chairman Ben S. Bernanke that the central bank’s monetary policy by itself wasn’t enough.

    Echoing Bernanke, Sims said Congress and the White House needed to develop fiscal policy that included a credible budget plan to reduce the deficit without doing short-term damage to the still-fragile economy.

    • Este de remarcat asta: „Sims was reluctant to offer specific prescriptions…”
      Suna promitator.
      Pe vremea asta Krugman si Stiglitz deja rezolvasera 1/2 din problemele globale ale omenirii cu prescriptiile si indicatiile lor pretioase.

  2. De-a dreptul aiuritoare unele dintre ideile proaspatului nobelist, ca si cand acestea i-ar fi venit in minte tinand ochii inchisi… Primele intrebari care-ti stau pe buze, gata sa tasneasca, sunt de ce, care este conectivitatea sa cu politica sau, mai bine zis, cu ce fel de politica… Chiar nu stiu ce politica fac cei care decerneaza premiile Nobel…

  3. Unii inca mai au nostalgia vremurilor cand statul nu exista si se mergea la piata (aia de haleala) cu arcul. De i-ar fi lasat Bush sa pice pe cei de la AIG si GM in numele pietelor libere ce vremuri am fi trait. Dar n-a fost sa fie. Sa nu ne dam batuti insa!

  4. As avea o intrebare pentru dumneavoastra domnule Dragos, daca imi permiteti.

    Cum se explica uriasa neconcordanta dintre ultimul citat oferit de dumneavoastra:

    „Nimic nu este mai ferm lamurit de experienta [practica si istorica] precum faptul că interventia Statului in orice linie de activitate economica sau de schimb comerical face rau activitatii sau schimbului comerical in cauza. Nu incape indoiala ca cel mai bun lucru pe care il poate face un Stat este sa lase pietele monetare sa-si vada singure de treaba.”

    cu concluziile din presa locala de azi ziarul capital articolul „Dreapta pură pierde lupta pentru premiul Nobel” care spune nu mai putin decat urmatoarele:

    „De anul trecut, comitetul care acordă premiul pare să-şi fi schimbat radical opţiunile, ca efect al realităţii economice imediate, preferând să răsplătească economiştii care susţin implicarea activă a factorilor de decizie în economie.”

    Ar putea însemna o victorie a social-democraţilor şi a teoriilor intervenţiei statului în economie, aceasta din urmă fiind una din temele principale care se discută în această perioadă. Criza financiară şi acum criza datoriilor, cu toate implicaţiile asupra sistemului bancar, reprezintă un eşec al pieţei libere care nu se poate auto-echilibra şi par a nu putea fi depăşite decât cu ajutorul statului şi a băncilor centrale. „

    • „Criza financiară şi acum criza datoriilor, cu toate implicaţiile asupra sistemului bancar, reprezintă un eşec al pieţei libere”

      Oare?!? Oare nu e o contradictie in aceasta fraza, vizavi de cuvantul cheie „libere”? Falimentul unei banci, a unui sistem bancar, la fel ca si polarizarea bogati-saraci, fac ele insele parte din piata libera. O criza, in cel mai larg sens al cuvantului, face parte, de asemenea, din piata libera.

      • @Ampersand

        Daca si furtul face parte din „economia de piata”, atunci putem intelege/explica mult mai simplu, fara hiperteoretizari solipsiste, situatia actuala din economie.

        Ce e asa de greu? Niste nemernici (cei 1 % din populatia SUA care detin 23 % din avutia tarii!) au furat vartos, si, cand si-au vazut „opera de arta”, au dat fuguta la marionetele lor din Congres carora le-au prezentat situatia apocaliptica si le-au cerut, nici mai mult nici mai putin, sa acopere gaurile (bail-out) de pe spatele fraierilor (saraci) si platitori de taxe (inutile), adica de la oala comuna numita eufemistic „buget”.Un scurt apel la memorie ne releva faptul ca acelasi scenariu s-a aplicat si in Romanelistan, dupa mascarada din Dec 1989, cand mafiotii locali au furat la fel de vartos (vezi Bancorex!) ca mafiotii americani! Corect, nu?

        Culmea nesimtirii si a iresponsabilitatii adunatura de „puppets” din Congres au votat si, implicit, legitimat marlania, spre disperarea, scarba si resemnarea celorllalti 99 % dintre americani.

        QED!

        • Unul din primele lucruri care se invata la economie este ca nu tot ce este imoral este si ilegal. Poate este furt din perspectiva ta dar asta nu inseamna ca ai dreptate. Totdeauna cei flamanzi se vor uita cu ura la altii si ii vor acuza de furt. Si romanii sunt campioni la asta, desigur (istoria o arata). Pe de alta parte, bancile trebuiau lasate sa cada dar asta ar fi condus la un razboi civil. Inevitabil. Bancile lucreaza cu banii oamenilor si mare parte din ei sunt garantati de stat. Daca o banca da faliment, statul trebuie sa dea banii oamenilor (intr-o anumita limita, restul…treaba fiecaruia) si, pana ii recupereaza de la cei vinovati (care mai trebuie si gasiti vinovati, cum spuneam, nu orice e imoral e si ilegal plus ca, de obicei,nu prea ai ce recupera, prin state nu merge mania asta proletara specifica romanilor care isi fac dreptate cu minerii). Plus ca falimentul unei banci cam antreneaza o isterie colectiva care duce la falimentul altor bani. Realitatea arata ca in sec.XXI nu prea poti fara banci. Este mai complicata toata treaba, nu este asa simplu cum vezi problema.

    • Augustin, habar nu am.
      Eu pur si simplu am citat ce a zis omul.
      In plus si Sims, celalt laureat, este un „fresh water macroeconomist” deci tot cam pe acolo cu Sargent, pro echilibru, rat expectation, etc. Scoala din Minnesota. Deci de unde si cum “Dreapta pură pierde lupta pentru premiul Nobel”, habar nu am… N-am citit articolul si nu ma pot pronunta …
      Dati-mi un link sa vad si eu…

    • „Criza financiară şi acum criza datoriilor, cu toate implicaţiile asupra sistemului bancar, reprezintă un eşec al pieţei libere care nu se poate auto-echilibra şi par a nu putea fi depăşite decât cu ajutorul statului şi a băncilor centrale.”

      Am luat-o razna? A cui e criza datoriilor, nu parca a statelor?

      • Statele s-au imprumutat de la banci care nu au fost in stare sa evalueze riscul acestor credite si acum se scufunda si ele. Daca evaluau corect riscurile structurale ale economiilor gen cea greaca nu i-ar mai fi imprumutat cu ambele maini inca de acum 10 ani si le-ar fi marit dobanzile, ceea ce i-ar fi adus pe greci cu picioarele pe pamant cand inca mai aveau o sansa sa isi revina.

  5. Problema este ca piața ideală este doar la Domnul și la… libertarieni.

    Noi avem parte doar de piața reală, care crează organic dezechilibre și este supusă intervențiilor politice corectoare. Eu am folosit teoria lui Robert Lucas într-o lucrare de diploma la ASE Bucuresti în … 1980.

    Profesorul mi-a zis un banc:
    „Unul cu barbă iese din examen, jubilând.
    – Ai luat zece?
    – Nu, am picat.
    – Atunci de ce ești bucuros?
    – Că nu m-au arestat.”

    Eu chiar am luat zece.

    Când intervențiile politice sunt „contracarate” de rațiunea opratorilor economici se schimbă și ele și cadrul.

    Istoric, ne îndreptăm spre piața ideală, dar mai este o leacă până acolo…

  6. Am o observatie si doua intrebari pentru dvs. As aprecia daca mi-ati raspunde cind aveti timp (dupa
    ce terminati de pregatit cursul :)) Va rog sa credeti ca este pusa cu buna credinta, si nu cu scop
    polemic. Vreau doar sa inteleg opinia argumentata a dvs. in chestiunea in cauza…

    observatia: cred ca veti fi de acord ca „opinia majoritara”, sa zic asa – formata in scoala, repetata
    in media, etc – este ca, inainte, sa zicem, de primul razboi mondial – deci, inainte de statul social –
    o parte a populatiei occidentale – muncitorimea – era intr-o stare de saracie revoltatoare. Miscarea
    sindicala, biserica, si o fractiune din patronat au cerut/incurajat/acceptat impunerea treptata acestor
    drepturi sociale, care astazi sunt mai mult regula, si nu exceptia, in lumea occidentala. Si tot „opinia
    majoritara” este ca aceste drepturi sociale sunt o garantie a coeziunii sociale, si ca, alaturi de alte
    drepturi: libertatea politica, de exprimare, etc – fac din lumea occidentala o lume in care este (in
    general) bine/placut sa traiesti. Ca, poate, aceste drepturi ar trebui reformate, limitate, dar nu eliminate.

    intrebarea nr. 1: credeti ca are dreptate „opinia majoritara” pe care o invoc observatia de mai sus?

    intrebarea nr 2: nu credeti ca eliminarea acestor drepturi ar intoarce societatile occidentale in punctul
    din care au plecat acum un secol? Cu tot riscul de a reproduce erorile si ororile secolului respectiv?

    • 1. Sa nuantam si sa fim exacti. Nu: „inainte de statul social – o parte a populatiei occidentale – muncitorimea – era intr-o stare de saracie revoltatoare”.

      Corect este: „Inainte de revolutia industriala si comerciala capitalista majoritatea imensa a populatiei lumii era intr-o stare de saracie revoltatoare” . Schimbarea a inceput undeva in secolul 18 si este un fapt de istorie economica necontroversat ca explozia cresterii economice este asociata cu revolutia capitalista. Inainte de ea lumea traia asa cum zicea Marx: intr-o stare de imbecilitate rurala (Citat aproximativ – d-l Tismaneanu ma va corecta…). Am tradus la Humanitas in anii 90 impreuna cu Sorin Ionita „Capitalismul si istoricii” o culegere de studii ce explica asta.

      Statul social, experimentele redistributioniste, imbunatatirea conditiilor de viata etc. au fost posibile tocmai datorita cresterii si mutatiilor aduse de revolutia capitalista…

      2. Problema nu e de drepturi si eliminarea lor. Pe hartie putem anunta mii de drepturi. Putem sa ne jucam de-a drepturi sociale pe hartie cat vrem. Treaba e de unde le platim cand vine nota de plata. ..

      Drepturi sociale aveau si grecii… Iar nemtii se pare ca aveau o obligatie, nu?

  7. Cred ca lucrurile sunt prea calde pentru a fi obiectiv analizate si interpretate.

    Daca s-a decis in acest fel acordarea Premiului Nobel pentru economie, ca de fiecare data, exista o explicatie, o anume comunicare pe care o face comisia si asta este…

    Membrii comisiei stabilesc, ei decid, ei informeaza asupra deciziei luate si evident de multe ori s-au creat dispute daca este asa sau ar fi cumva altfel.

    Argumentele prezentate de dl. Aligica imi pare ca se sustin, dar niciodata nu se poate judeca in abstract in economia aplicata, de multe ori se aplica particularitati si ciudat sau nu pot aparea pareri pro si pareri contra.

    Pana la urma economia este o stiinta si aplicarea ei in societate este o arta.
    Castiga „in real time” cine dovedeste ca stie sa le stapaneasca pe amandoua.

    Succes!

  8. Of, m-am linistit: avem si noi nobelizatii nostri incepind cu cititorul in stele.
    NB,
    pai, daca unii „chiar au luat zece”, dece nu avem preminnti?

  9. Unde duce autoreglementarea pietei ? Sa vedem niste statistici din SUA (tara cu economia cea mai puternica si cu piata cea mai „autoreglementata” din lume) aparute in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” („The Middle Class in America Is Radically Shrinking”):

    – 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
    – 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
    – 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
    – Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
    – Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente („food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.
    – Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !!!
    – 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
    – In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” („whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

    http://finance.yahoo.com/tech-ticker/the-u.s.-middle-class-is-being-wiped-out-here%27s-the-stats-to-prove-it-520657.html

  10. Nu-mi place inregimentarea, nici in dreapta nici in stanga.
    Argumentatia este extraordinara, mai ales pt mine care sunt un nepriceput…Mai ales cand se folosesc concluzii ale altor argumentatori recunoscuti ca somitati pe care nu i-am citit…
    Si totusi ce se intampla in realitate?
    Nu-mi place lipsa de indoiala, lipsa de a simti necesara o analiza mai atenta: „oare nu gresesc?”
    Cat de corecte sunt premisele magistralelor argumentatii: omul nou, piata libera, agenti economici rationali, stat fara interventie? Unde exista sau vor exista asemenea utopii? Si doar sunt atatea exemple cunoscute care arata ca ipotezele diferite produc, cu argumentatie perfecta, rezultate contrare …..

  11. Piata libera nu inseamna piata fara legi; asa ceva ar insemna anarhie.
    De regula legile sint cele mostenite de la un sistem al trecutului; o politica economica corecta este cea care schimba legile avind la baza ideea de feedback de corectare a starilor negative (sau mai bine zis nedorite) la care sa ajuns.
    Implicarea politicului in schimbarea starii sistemului fara a tine seama de cauze face mai mult rau decit bine. Mai mult, daca schimbarile sint in avantajul unui grup social caruia politicul ii este indatorat rezultatul este coruptia totala a sistemului. Un sistem economic corupt nu mai poate fi imbunatatit decit prin schimbarea intregului sistem social; i.e. razboi sau revolutie

  12. Unele comentarii la acest articol sunt confuze. Bush a fost un keynesian, pus pe cheltuit, ca si Obama.

    Deci nu e vorba de dreapta sau de stanga politica, ci de doctrina economica pusa in practica. Teoria rationalista se pare ca a fost validata de experienta crizelor 2008 – 2011, de unde si premiul Nobel pentru Sargent & Sims.

  13. O parere nepretentioasa si netehnica:

    Daca Dl. Aligica si-ar gindi, argumenta si expune pozitiile traind la Bucuresti, ar fi foarte interesant si convingator. Cum insa este unul care impartaseste viata americana de zi cu zi…. este suspect si neconvingator zelul cu care imparte ‘justitia’ teoretizarilor sale intr-o singura directie: spre victoria ideologiei neoliberale.

  14. D-le Aligica, ne puteti explica si noua de ce sunteti atat de impotriva oricaror explicatii alternative teoriei neoliberale a „alegerilor rationale”? Natura umana sta in gene, iar genele cele mai de succes (din cate stiam eu) sunt cele care aduc imbunatatiri capacitatii de supravietuire sau reproducere a organismului care le poseda (in cazul nostru, omul). Vedeti dv., nu intotdeauna ceea ce este bine pentru supravietuire si pentru viata sexuala a fiecaruia este si rational.

    Daca modelul rational ar fi adevarat, Ferrari si Lamborghini ar intra in faliment si toata lumea ar cumpara masinile cu consum minim. Dar cum Ferrari si Lamborghini sunt o modalitate buna a unor barbati sa-si arate statutul social in scopul atragerii de partenere (constient sau inconstient) sau a intimida alti barbati, lucrurile stau intr-o totala neconcordanta cu teoria liberala. Din cauza femeilor si religiei s-au purtat si razboaie, pare-mi-se: ori, lumea ar fi mult mai buna daca neoliberalismul ar fi adevarat si omul chiar ar fi rational si nu ar crede in zei imaginari, care ordona subjugarea infidelilor sau macar sa se respecte niste reguli uneori absurde. Credeti ca a te ruga de 5 ori pe zi cu fata la Mecca nu are niciun cost economic (impreuna cu alte precepte absurde)? La fel e si cu crestinismul si cu toate ideologiile, chiar daca la un nivel mult mai scazut. Un exemplu ar fi banii aruncati pe departamentele de „Women Studies” sau „Black Studies” din SUA, care se datoreaza ideologiei marxismului multiculturalist.

    In alta ordine de idei, conditia necesara (dar nu si suficienta) pentru a lua decizii cat mai rationale este ca un om sa fie cat mai inteligent. Ori, dupa cum stim, IQul difera intre oameni – si chiar si intre rase si grupuri etnice – iar cei care au avut ghinion la loteria genetica vor fi din ce in ce mai napastuiti pe masura ce locurile lor de munca vor fi automatizate, iar inteligenta scazuta nu le permite o minima competitivitate in domeniul serviciilor. Libertarianismul pe care-l predicati, in asemenea conditii, duce la o subclasa low-IQ de someri care vor fi nevoiti sa jefuiasca pentru a supravietui (caci n-o sa stea cuminti sa moara de foame, asa cum ar dori neoliberalii).

    Orice ideologie, fie ea neoliberalismul sau socialismul, este sortita esecului atata timp cat se ignora natura umana si felul cum a evoluat. Baza economiei ar trebui sa fie Charles Darwin in primul rand, nu Adam Smith sau Karl Marx (chiar daca contributia primului este cu mult mai valoroasa si mai riguroasa). Iar scopul unei societati ar trebui sa fie nu implementarea socialismului sau libertarianismului sau conservatorismului, ci crearea de politici sociale pentru a mari inteligenta medie a populatiei, cu accent deosebit pe elite.

    Va las un articol stiintific a unor psihologi, care pune accentul pe ambii determinanti ai prosperitatii: libertatea economica si inteligenta medie a unei societi:

    Rindermann and Thompson, 2011. Cognitive Capitalism : The Effect of Cognitive Ability on Wealth, as Mediated Through Scientific Achievement and Economic Freedom
    ( https://lesacreduprintemps19.files.wordpress.com/2011/05/rindermann-and-thompson-2011-cognitive-capitalism.pdf )

    • Nyk, nu stiu ce va face sa credeti ca sunt adept radical al rational choice theory. Nu sunt.
      Sunt doar tracasat de excesele de behaviorism si evolutionism de acum asa cum eram si raman tracasat de excesele rational choice-rilor.

      PS Interesant articolul. Nu-l stiam. Multumesc.

    • Barbatului Nyk
      (intre altle, eu cred ca pitulatul dupa un anonimat si valoarea pozitiva a barbatiei nu au nimic in comun).

      Da ce parere aveti ce de bani dau departamentele pentru studierea euglenei verzi sau a prafului de pe luna? In loc sa dea mai multi pentru aceste probleme majore ale umanitatii, ii arunca in departamente in care se studiaza problemele afro-americanilor si femeilor, adica niste nimicuri mai prejos de praful de pe luna.

      Dragos Aligica,

      universul conspira sa confirme adeptii rational choice (mine included) si sa il deconspire pe Obama si democrati. Sa jubilam!

      • Mihaela, de acord in principiu. Cu nota ca sunt doua probleme diferite: Obama si democratii n-au nici cea mai mica legatura cu decizii sau alegeri rationale… Doua planuri diferite. Rational Choice versus Hope and Change. Eu zic ca nu e de ras, e de plans…

      • Bravo, doamna Miroiu! Vroiam sa-i scriu si eu comentatorului Nyk, cel care considera cu atata usurinta si siguranta ca banii sunt „irositi” pe Women/Black Studies… Si care aplica, din nou, cu usurinta, eticheta (stigmatizanta, se intelege) marxismului. Pentru ce sa mai studiem astfel de problematici marxiste depasite, nu?

    • Argumentul dvs se bazeaza pe premize gresite:
      1. Ca inteligenta este mostenita genetic (fals: desi exista teorii in acest sens, ereditatea inteligentei este controversata, si se pare ca mediul familial si educatia au o influenta mai mare asupra inteligentei individului decat genele);
      2. Ca scorurile IQ reflecta cu acuratete inteligenta umana (fals: daca o persoana fara leziuni organice cerebrale face multe teste IQ, isi poate imbunatati scorul, chiar la nivel de geniu…);
      3. Asociati lipsa de „inteligenta” cu criminalitatea (fals: sunt multi oameni care, dupa criteriile conventionale, nu au IQ ridicat, si totusi nu comit crime, in timp ce sunt multi oameni asa-zis inteligenti care fura si omoara).

      Cat despre incurajarea elitelor, nu este asta problema. Problema este cand guvernele populiste incurajeaza materialismul si manipuleaza parghiile economice ca sa faca inginerie sociala (vz: WTO si coborarea tarifelor de import, permitand Chinei sa invadeze piata internationala cu marfa ieftina pt consumul saracilor; imprumuturile garantate unor oameni care nu isi puteau plati datoriile; taxarea excesiva a clasei de mijloc si micilor antreprenori locali).

      Variabilele psiho-sociale (moralitatea, valorile culturale, etc) nu trebuie ignorate. Dar nu cred ca este logic sa consideram IQ sau alte prezumptii, empirisme si speculatii ca absolut determinante in modelele macro-economice.

    • Inteligenta nu prea are de-a face cu bogatia. Am fost interesat de antreprenoriatul bazat pe inventica si stiinta, si am descoperit ca sunt doua feluri de savanti atunci cand vine vorba de antreprenoriat: cei cu capacitati si dorinta de a activa in domeniu, si cei interesati strict de aspectul stiintific, neimplicati in antreprenoriat si spin-off-ing. La inceputurile capitalismului in Romania am fost atat shokat cat si amuzat de mentionarea unor milionari italieni care erau ANALFABETI!!! Asa ca dorinta de a castiga bani si capacitatile antreprenoriale sunt cu mult mai deterninante decat abilitatile cognitive. Altfel spus, volitivul bate de departe cognitivul. Ceea ce mascheaza fenomenul este avansul KBE, dar pe masura ce economia bazata pe cunoastere progreseaza, tot la fel si capacitatile handicapatilor dpdv cognitiv de a utiliza capacitatile cognitive ale savantilor neinteresati de afaceri.

  15. In politica, sunt o multime de pareri posibile, pentru fiecare putandu-se gasi o multime de argumente pro.

    Si in economie sunt cateva curente pentru care sunt destule argumente pro.

    Daca in politica, arbitrul este votul poporului, de ce nu ar fi la fel si in economie? De ce trebuie politicul sa dicteze economia?

    Ar fi fezabil un astfel de sistem in care oamenii sa aleaga intre stat mai mult sau stat mai putin? Oare majoritatea ar alege stat asistential? Nu ma refer doar la Romania….

    De ce nu se preda in scoli „statul”?

    • In principiu corect. Doar ca uneori ridicam economia pe un piedestal fiindca nu vrem sa vedem mizeria de pe jos.

      La fel ca in politica arbitrul ar trebui sa fie votul poporului. In realitate potentatii zilei intra in politica pentru a concura din motive economice respectiv avantaje sociale pentru ei si prietenii lor. Poporul deleaga puterea celor ce pot intra in competitie dar nu detine puterea. Nu poate nici sa retraga drepturile acordate decat la termene fixe de 4-5 ani. De fapt si economia este arbitrata in principiu de votul poporului. Oare am uitat cum partidele de dreapta care lupta pentru o economie libera, cota unica, fiscalitate redusa se lupta cu stanga protectoare ce promite ajutoare sociale, drepturi mai mari pentru angajati , impozitare progresiva etc? Deci poporul alege ce varianta economica prefera. Teoretic, keynesian.

      Insa daca tot suntem la aceasta discutie despre alegeri rationale si impactul redus al statului ca si promotor al alegerilor rationale e foarte usor sa exemplificam cu urmatorul caz. Electoratul pus in fata unei presupuse alegeri poate vota constient ca indiferent de optiune statul va lua anumite masuri – pe baza unor directive europene, pe timp de criza invariabil taieri de cheltuieli si personal, mariri de impozite, lupta cu evaziunea fiscala etc. Fara incredere in capacitatea de a schimba ceva, in microuniversul economic al fiecaruia, toata lumea se pregateste de inevitabil. Iar inevitabilul desi evitabil se produce si se confirma. Cum altfel dacat cu atat mai curand cu cat implicarea statului e mai decisa.

      Pentru sceptici intreb doar atat, daca urmand teoria keynesiana incercam sa corectam deciziile ineficiente ale sectorului privat prin limitarea libertatii private si interventia brutala a statului si a bancilor centrale, cine va readuce increderea in investitori ca sunt liberi sa castige? Fara libertate de unde speranta? Fara speranta de unde revenire economica? Unii cred ca de la bici si frica. Eu nu as fi de aceeasi parere. O persoana e mult mai orientata spre risk management decat ar vrea expertii papusari sa recunoasca.

  16. Am şi eu părerea proprie despre Nobălul din anul acesta. O puteţi citi aici şi comenta ca atare:

    http://cristianpaun.finantare.ro/2011/10/10/nobelul-si-criza-actuala/

    Părerea mea e că se acordă mult prea multă atenţie cercetărilor cantitative în economie, mai ales celor la nivel macroeconomic ce sunt fundament pentru politici publice, adică intervenţionism, adică haos. Şi Sargent şi Sims sunt reprezentaţii mainstream care au mari probleme cu conceptele economice pe care le folosesc şi care în articolele lor aduc prea puţină economie şi prea multă matematică inutilă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro