joi, martie 28, 2024

Tsiglesias şi stuporile neo-populismului de stanga

Evident, este vorba de fotogenicul cuplu Alexis Tsipras & Pablo Iglesias, din care primul are mari şanse să câştige mâine alegerile în Grecia, iar celălalt să-l depăşească în număr de Like pe tizul său Enrique, urmând şi el să se bată parte în parte cu Popularii pentru locul unu la alegerile spaniole din decembrie 2015, după cum merg acum sondajele.

Fiecare conduce în ţara sa partide înrudite ca profil şi doctrină: alimentate din mişcarea Occupy a tinerilor occidentali, puternic anti-austeritate, anti-corporaţii, anti-sistem şi cu retorică socială avântată, ei anunţă sfârşitul politicilor clasice în Europa şi intrarea într-o nouă eră, în care dificultăţile, sărăcia şi şomajul vor rămâne o amintire, ca urmare a…. iar de aici lucrurile devin un pic mai ceţoase, pentru că e greu de explicat la modul serios cum poţi cheltui, chiar pe programe publice ce sună onorabil, nişte bani pe care nu-i ai, simultan dând cu flit şi creditorilor. Pentru că exact asta e dilema pe care o au şi actualele guvernele grec şi spaniol (italian, etc): nu atât dacă vrem sau nu să combatem criza şi să revenim creştere, să dăm ajutoare de şomaj şi măsuri active de ocupare mai bine finanţate, să plătim pofesori, etc – s-a stabilit că vrem. Nu-s mari diferenţe de viziune în privinţa asta între centru-stânga şi centru-dreapta în Europa. Dilema e cum s-o facem cu resurse care nu există.

Cât politica celor două partide constă doar în discursuri trendy pe scenele de opoziţie, atunci lucrurile sunt simple pentru Tsiglesias (nume inventat de Joe Wiesenthal de la Bloomberg), pentru că detaliile inconfortabile pot fi evitate. La guvernare însă, va fi mai greu. Tsiglesias nu (mai?) vrea să iasă din UE, nici măcar să renunţe la Euro (pe moment, că doctrina e totuşi fluidă), deoarece cam 66% din popor e împotriva ruperii legăturilor cu UE şi moneda unică. Ci vrea doar să “restructureze datoriile” – termenul politicos pentru ştergerea lor, parţială sau totală. Acuma, noroc cu criza francului elveţian, că tot românul e perfect la curent zilele astea cu dilemele schemelor de reducere a datoriilor: dacă datornicul nu mai plăteşte, cine acoperă totuşi gaura? Este în caz de neplată mai vinovat ăla care dă un împrumut, sau ăla care îl ia, sau este vina cumva împărţită?

Toate astea fiind şi mai ucigător de greu de descâlcit când e vorba nu de relaţia între o bancă şi un individ, ci de credite internaţionale complicate, în care debitorul e o ţară suverană. Realist vorbind, nimeni nu poate împiedica un guvern autonom, aşa cum sunt chiar şi cele din UE, în ciuda faptului că am făcut o “uniune”, să se enerveze şi să-şi bage picioarele, să nu mai plătească nimic îndărăt la ticăloasele de pieţe financiare, ca Argentina deunăzi sau alţii, etc. Problema e că din acel moment chiar devii mai suveran decât ţi-ai dori, în sensul că nimeni în viitorul apropiat nu-ţi va mai împrumuta vreun ban, cu excepţia unor rechini financiari, cu dobânzi uriaşe.

Or, punctul doi din programul lui Tsiglesias (primul fiind cel de mai sus cu “restructurarea datoriei”) constă în “expansiune keynesiană pentru a re-porni motoarele dezvoltării şi a stimula consumul intern”, sau, în limbaj curăţat de propagandă, sporirea cheltuielilor publice. Ceea ce sună frumos, doar că se bate cap în cap cu punctul unu: dacă te-ai certat cu lumea şi nimeni nu-ţi mai dă bani cu împrumut, n-ai cu ce să faci “expansiune”. Ori stai în banii pe care reuşeşti săi aduci seara acasă de la servici (exact ce a făcut actualul guvern grec, aducând deficitul primar la zero, adică reuşind după mulţi ani să facă statul grec să mănânce exact cât încasează), ori cheltui mai mult pe “investiţii”, dar atunci înseamnă că te împrumuţi de undeva, ceea ce e mai greu după ce te-ai pus rău cu ăia care au bani. Amândouă deodată, nu se poate.

Sigur, în momentele astea se apela de regulă la metoda istoric-verificată, care funcţioneză beton, a prostirii populaţiei şi furtului pe uşa din dos a câte un pic din averea fiecăruia: devalorizarea monedei prin tipărire de bani. Doar că vezi bine, de când cu Euro tiparniţa nu mai e la tine, ci este la Frankfurt, iar Tsiglesias a zis că nu vrea să renunţe la Euro, deci iată dilema numărul trei care închide cercul: nu te mai împrumuţi, dar nici nu mai poţi crea discreţionar monedă. Deci, cum “expansionezi”?

Dilema nr 4 este cea a cheltuirii banilor, presupunând că i-ai găsi: ce e aia un program “keynesist” şi este succesul său garantat? Evident, nu. Pentru că ceea ce Keynes a imaginat ca intervenţie punctuală, posibilă în anumite condiţii şi pe termen scurt, dând economiei un impuls (deci introducând un dezechilibru) pentru ca ea să iasă din stagnare, după care dezechilibrul urmează să se resoarbă natural în sistem, establishmentul politic modern a ajuns să privească drept metodă universală şi miraculoasă de guvernare, aplicabilă oricând şi oriunde, indiferent dacă erau întrunite sau nu condiţiile presupuse de Keynes.

E ca şi când un şofer nepriceput, văzând că maşina are un motoraş electric ce poate fi mereu acţionat de la cheie pentru a urni tot ansamblul, îşi imaginează că în definitiv nu mai e nevoie de motorul cel mare, eventual nici să cheltui bani pe benzină, ci poţi să mergi bine mersi doar cu demarorul, care e alimentat din baterie, care baterie la rândul ei se încarcă din mişcarea maşinii, etc. Miracol, perpetuum mobile: aşa arată economia naţională propovăduită de unii, care vorbesc despre cheltuirea de bani de la buget pentru investiţii, salarii, servicii publice şi ce s-o mai găsi, pentru a alimenta “consumul intern”, sugerând că schema asta poate dura indefinit. Asta este ca înmulţirea pâinilor de Isus transformată în politică ministerială (“multiplicatorul”) sau visul beţivului să aibă propria cârciumă ca să bea pe gratis şi astfel să-şi dezvolte şi afacerea. Păi nu e cool? De ce nu ne lasă Troica s-o facem?

Lasă că şi o investiţie, dacă ai găsit banii s-o finanţezi, e cu dus-întors: ea poate să dea sau nu rezultatele scontate. Hai să numim asta “schema grecească”: împrumutăm de la nemţi 100 euro cu 5%, îi “investim” în economia naţională în activităţi inteligent selectate astfel încât ele să producă profit de 8%, le dăm nemţilor datoria şi dobânda înapoi, şi uite aşa am realizat creştere de 3%. Mişto. Asta e logica pe care funcţionează şi firmele, şi naţiunile atunci când proiectează bugete cu deficit în ideea că vor investi în una-alta, ba în infrastructură, ba în companii de stat, ba în “resursa umană”, ca să genereze creştere în viitor mai mare decât datoria acumulată şi deci să iasă pe plus.

Doar că viaţa reală e a naibii şi dă multe planuri geniale peste cap, atât la firme private (care atunci dau faliment) cât mai ales la state, conduse de politicieni cu interese pestriţe, nu de manageri cu ţintă exclusivă de profit. Aşa se face că randamentul ăla de 8% nu se prea realizează, debitele se acumulează, an de an, guvern după guvern, plan genial după plan genial. Şi vine un moment când te trezeşti cu datorii de peste 100% din leafa ta pe un an (PIB-ul, cum ar veni), ba chiar spre 200%, că dobânda te cocoşează şi că nu mai poţi plăti. Acela e momentul când – v-aţi prins deja – apare la rampă un băiat genial care promite că va schimba totul din temelii, va obţine ştergerea datoriilor şi va pune în practică un nou plan genial de investiţii, va mări “consumul intern” pentru re-pornirea economiei.

Pour la bonne bouche aruncă în treacăt şi remarca pre-adolescentină că în definitiv, în viaţa asta nu-i totul economie, nu poţi măsura toate cele în bani, că există valori dincolo de ei iar omul este adevărata măsură a lucrurilor, etc… Adică o chestie care sună foarte frumos şi aduce voturi din partea mai romantică a publicului, dar care nu e clar cu ce te ajută să rezolvi problema de guvernare la care te-ai înhămat: ok, ok, ne dăm mai aproape de oameni, dar de unde luăm totuşi banii pentru expansiune?

Pe scurt, toate dilemele astea se adună într-o situaţie uşor de explicat, dacă renunţi la limbajul avântat, propagandă şi teoriile conspiraţiei, conform cărora mereu altcineva este de vină, nu noi, poporul. Problema lui Tsiglesias este că nimeni nu se pune contra dacă poporul grec sau spaniol votează mai multa social-democraţie, sau chiar socialism. E treaba lor. Problema începe când el vrea să construiască acest nou model pe bază de deficit şi să-i transfere costurile asupra altor societăţi, folosind mecanismele UE (politica monetara, transferuri, etc). Asta este marea deosebire de “modelul scandinav” la care face des referire, dar trunchiat: ultimul îşi ţine costurile sub control, acasă, nu le exportă. Iar ca să escamoteze această strategie greu de susţinut pe faţă, totul vine drapat în retorica militant-antiimperialistă, după schema că cea mai bună apărare e atacul: de fapt, străinii ne fură pe noi, nu noi pe ei!

E vechiul strigat visceral, care reuneşte tribul in jurul focului din neolitic şi până azi: avem o patrie minunată, un popor harnic, am duce-o perfect, dar ne mănâncă ticăloşii care ne-au împrumutat cu bani deşi noi nu voiam.

Distribuie acest articol

180 COMENTARII

  1. „Ticăloşii care i-au împrumutat cu bani”, i-au împrumutat, printre multe altele, şi ca să cumpere în neştire, tot de la ei, de la „ticăloşi”, ARME. Totul în numele vechiului conflict greco-turc. Chestia asta pare să lipsească din argumentaţia dvs.

    • Am inteles, grecii nu doreau cheltuielile militare, le-au fost impuse din afara, decenii la rand. Inca o ticalosie a strainilor, iata, cum ziceam, si o explicatie pentru criza. Sunteti grec ? :)

      • Cred ca e o referire la faptul ca, in 2010, Grecia a cheltuit banii imprumutati pe 10 submarine pentru eventuala ‘amenintare turca’, stat membru NATO.
        O metoda foarte buna de a pune economia in miscare.

        • @Emil 24/01/2015 la 21:34,
          Gresesti. Nu e ironie, chiar daca a pus un smile (sa nu pice greu la stomac ;)).
          Hai sa pun problema altfel. Blestematii astia de americani, care fac razboaie peste tot si fura bogatiile planetei – si in primul rand petrol! da petrodolarii! – sa le fie lor bine, de ce dracu’ nu fura de la norvegieni, o natie de 6 milioane de locuitori? Pai ii fac arsice pe aia 6 milioane – o mana de oameni! De ce norvegienii au reusit sa adune in fondul special de rezerve din petrol 1 milioanE / cetatean? Da, 1 milioan pt. fiecare norvegian! Din petrol! Pe langa sistemul social de invidat. Arabii nu, africanii nu, venezuelenii si rusii nu. De ce unii da si altii nu? De ce americanii nu iau bogatii din Canada sau din Australia? De ce doar rusii si toti arabetii se plang ca americanii le fura (sau doresc – in cazul rusilor) petrolul?
          De ce austriecii iau lemn din Romania si nu din Finlanda (80% teritoriu acoperit cu paduri)? Rahatul asta cu imperialismul occidental/american e bun pt. oameni care nu gandesc DELOC!
          Sa o luam invers. De ce Rusia, cea mai bogata tara in resurse din lume, e asa saraca? Sa nu-mi spui ca americanii le-au furat rusilor petrolul! De ce o tara fara resurse, fara trecut colonial, cu independenta relativ tanara, precum Finlanda, de ce e asa bogata si prospera si cu un standard de viata in top 5?
          Exista o singura explicatie pt. toate: BUNA GUVERNARE si EDUCATIE CIVICA care pune presiune pe guvernanti, prin intermediul RULE OF LAW. Ai aceste componente, merge treaba; nu le ai, dai vina pe americani, „futu-i in gura sa-i fut”…:)

          • Gelu, nu impinge lucrurile foarte departe ca ma trezesc pe aici cu cetateni care vor spune ca e o cabala imperielista-occidentala, sau ca arienii nu se fura intre ei, etc. Fiecare dupa extrema de la care vine

            • @Sorin Ionita 25/01/2015 la 13:29
              Hmmm…poate ca autorul trebuie sa aiba un ton un pic mai neutru. Desi cred ca nici eu nu sunt prea radical…:)
              „Cabala imperialist-occidentala…arienii nu se fura intre ei…” Multumesc, am sa dezvolt ideea exact pe aceste potentiale contra-argumente.
              Cele doua Germanii, Coreea de Nord si de Sud…Era RDG ariana? Evident ca nu. Dar au obligat-o altii sa NU fie ariana. Da, sunt aceiasi care zbierau si ieri si o fac si azi, impotriva imperialismului occidental. Si de bine ce aia au construit Raiul Proletar au facut si un Zid (al Mortii) nu carecumva sa scape nebunii din Raiul Proletar in Iadul Capitalist; la limita ii vindecau cu un glont in spate. Dupa Razboiul Rece, iacata ca jumatatea ne-ariana a Germaniei a (re)devenit ariana. De ce RDG-ul o ducea prost in timpul Razboiului Rece, de ce Germania unificata o duce bine acum? Sau si mai elocvent, Coreea de Nord si de Sud. Tari fara traditie occidental-ariana. Nordul a devenit „asuprit”, Sudul a devenit „arian”. De ce? Oare pilonii de care am pomenit in postul anterior (Buna Guvernare, Educatia Civica, Rule of Law) nu explica SI aceste fenomene (aparent) paradoxale din tari gemene cu traiectorii diametral opuse? Evident, toti acesti piloni sunt parte integranta a modelului occidental. Cine l-a adoptat, a mers bine, cine nu – arata cu degetul in alta parte.
              Sa nu uit China…succesul economic al acesteia se bazeaza pe adoptarea PARTIALA a modelului occidental; asta dupa ce aproape 200 de ani a rejectat acest model in mod repetat si a incercat tot felul de cai traditionale, Salturi Inainte si Revolutii Culturale, soldate cu mizerie, foamete si stive de morti. Faptul ca schimbarile din ultimii 30 de ani au fost PARTIALE, ma face sa cred ca la un moment dat acest model hibrid isi va arata limitele…Ma rog, nu sunt oracol, dar vom trai si vom vedea.
              Apropos de furat…ar fi interesant de studiat cine mituieste mai mult dicatorii africani pt. resursele naturale. Si de ce dupa ce in UK s-a emis „UK Bribery Act” (in 2010), afaceristii englezi se plang Guvernului lor ca in acest conditii nu mai pot concura cu afaceristii chinezi. Si ar fi de studiat si varianta americana, mult mai veche (de prin anii ’70) a „foreign corrupt practices act”. Angajatii din companiile americane ce pica sub incidenta legii (cu subsidiare peste hotare) iau periodic act de noutatile aduse legii – cand se declanseaza o ancheta sa nu spuna ca nu au stiut de ce dau cu subsemnatul; o stiu de la cineva care lucreaza intr-o astfel de companie.

            • Pentru respectivii s-ar putea da drept exemplu Arabia Saudita, de pilda, unde, din cate stiu, nivelul de trai e destul de ridicat, iar locuitorii … nu sunt chiar arieni :D
              Si mai sunt cateva tari arabe care au petrol, au si pace si nici nu au probleme cu saracia.

          • EXACT !!!!!!
            Exemplele astea le tot dau si eu in discutii cu diversi … prosti, ca altfel nu pot fi numiti.
            Am avut inclusiv o contrazicere online cu un prost mai informat, care imi dadea un exemplu din Norvegia, cum prin niste scheme internationale complicate, se fura nu stiu cati bani. Insa, dupa cum i-am spus si lui, faptul ramane ca indiferent de aceste scheme, nivelul de trai al norvegienlor este printre primele locuri din lume, asa ca intrebarea ramane aceeasi : de ce acolo, dincolo de diverse acte de coruptie (sunt convinsa ca exista si asa ceva, exista peste tot) se poate obtine un asemenea nivel de trai ? De ce nu-i ataca americanii si iluminatii si clubul de la Roma si alte figuri din mitologia conspirationista, de ce nu-i duc in pragul saraciei, daca asta e principala lor ocupatie ?
            Intr-un final, oricum ai da-o, tot la asta se reduce: la educatie. Si nu doar cea de la scoala, ci si diverse principii invatate din cei 7 ani de-acasa, cum se zice. Educatia, si cea formala si cea informala, le permite sa aleaga oameni mai competenti, sa se implice mai mult in societate etc.
            Ca americanii si altii profita de slabiciunea unor tari, asa e. Dar asta pentru ca slabiciunea respectiva este prezenta si foarte puternica, altfel … nu, nu o sa puna nimeni tunurile pe tine ca sa le dai padurile; te vor lasa in pace si isi vor cauta alti tampiti obisnuiti sa tina capul plecat si sa aleaga corupti incompetenti, doar doar le-o pica si lor ceva din ce fura aia.
            Romania e saraca pentru ca e locuita de romani, nu are nimic de-a face cu americanii.

      • Pentru ca impunerea cheltuielilor militare din afara sa se poata intampla, trebuie niste complici in interior. Complicii aia vin sub numele de ‘establishment’. Aia care primesc ordinele. Parca n-ati sti!

      • Nu ca s-ar acoperii datoriile si ajuta cine stie ce saracimea, dar bonusurile alea enorme din ajutorul dat bancilor(nu populatiei) si platite de contribuabilul american cum se justifica ele?
        Nu trebuie oare privite ambele fete ale unei foi de hartie? :)

        • vad ca toata lumea are un fix cu SUA, ce a facut SUA, etc.
          a facut sau n-a facut, e discutabil
          diferenta mare e ca n-a cerut ajutor public Germaniei si Comisie UE pentru bailout, intelegeti?
          daca esti stat suveran si vrei politica suverana, iti rezolvi singur problemele, cu stanga, cu drepata, cu ce voteaza lumea
          daca nu poti singur, ai nevoie de altii si oricum esti intr- o interdependenta ca in UE, atunci ciocul mai mic cu retorica suveranitatii, ai constrangeri, nu faci ce vrei tu
          asta este contradictia interna a programului Syriza, pe care tot incerc s-o explic aici
          desi program e mult spus, sunt elemente de program si multe dorinte

          • Nu am ninmic cu SUa am insa cu ideea ca o banca nationala sa fie cu un capital privat adica e mai rau decat cand batea sultanul moneda si am cu faptul ca statul in stat care sunt bancile si care maine ar intra in faliment daca ca prin miracol printr-uninflux informatic de tip stup sau musurou toti deponentii n aceiasi zi la aceiasio ora si-ar retrage creditele. Desigur nu e o solutie ci doar un fel de a vedea si cealalta fata a foii care o inceput cu excrocheria cand cu batalia de la Waterloo si trebuie sa se inteleaga faptul ca o banca nu este o bursa de tip Forex.Atat si nimic mai mult si despre Romania ca e de dreapta sau de stanga trebuie incetat de vorbit cat aici raportul munca /capital in PIB este sububitar adica cam cum era in Anglia in epoca lui Marx

            Desigur daca nu suntem niste finuti care suntem doar trendy. :)

            • deci sunteti contra sistemului bancar cu rezerve fractionare
              nu sunteti singurul, dar intr-o puternica minoritate (libertariana) pe care nu stiu daca v-o asumati

            • Da, sunt contra raportului de 1/10, as accepta ceva de 1/3-1/5. Nu se pate fara credit nu putem gandi precum Rugina la etalon aur sau argint, dar nici fabrica de bani virtuali nu pot accepta, ca nu stiu sigur in cat timp ii pot acoperi cu valoare reala.
              Eu nu sunt nici libertarian si nici fiziocrat, desi amandoua acestea au legatura cu Cea de a treia cale pe care o „propovaduiesc” (nu, nu e varianta Blair sau Giddens) mai degraba este recomandata intrun anume fel de Ioan Paul II -lea si de un antecesor al carui nume im scapa.
              Am prezentat ideile de baza(postulatele) si pe aici.
              Numai bine

    • Grecii propun o solutie tipic greceasca.
      Crestere economica prin mai multa birocratie si mai multa cheltuiala cu statul.
      Ca orice idee proasta ar duce la un faliment generalizat mult mai naspa decat cel de pana acum un fel de saracie ca cea in vremurile in care etalon era aur si tara ta nu avea aur.

      BTW companiile nemtesti au primit semnal din vara sa se care de tot din Grecia.

  2. Ar exista o solutie la toate problemele astea: daca Grecia voteaza Syriza si Spania Podemos, atunci Marea Britanie ar trebui sa voteze UKIP si Franta FN – Le Pen.

    Daca socialistii ‘externalizeaza’ costurile, nu ar fi logic ca fascistii sa le ‘internalizeze’? :D

  3. Eu as dori ca cineva – nu stiu cine – sa traduca macroeconomia (greu de inteles pentru majoritatea populatiei) in termeni microeconomici. De exemplu, prin reflectare in familia Popescu: unchiul Statu Popescu nu face nimic decat sa-si supravegheze familia, dar are palma grea deci nu prea te poti pune cu el, fiii sai Functionar Popescu si Functionara Popescu nu fac nici ei nimic ci doar il ajuta pe unchiul Statu la supraveghere, nepotul Privatu Popescu le asigura celor trei intretinerea etc.

    Stiu, pare pueril dar astfel s-ar putea contracara optiunea populara pentru partidele publice care se bazeaza pe… populism, desigur! Si cred ca fiecare familie s-ar putea identifica mai usor cu o astfel de prezentare decat cu una macroeconomica: sunt sigur ca ceea ce accepta (si sustin) acum multi alegatori ar fi considerat inacceptabil daca s-ar intampla in propria familie: este mai usor sa pricepi ca „stapanul frigiderului” nu poate hrani familia daca nu exista cineva care sa cumpere provizii decat sa intelegi ca statul nu-ti poate da nimic „gratuit” daca cineva nu-i ofera fondurile necesare.

    • Cică micul Bulă îl întreabă pe taică-său ce e aia politică.

      Bulă răspunde aşa:

      – Puiule, eu aduc banul în casă, deci eu sunt CAPITALISMUL. Mama are grijă de bani, deci ea este GUVERNUL. Bunicul tău are grijă ca totul să fie în regulă, deci el este SINDICATUL. Doica ta este CLASA MUNCITOARE şi cu toţii muncim ca tu, POPORUL să trăieşti bine si să nu-ţi lipsească nimic. Iar frăţiorul tău cel mic este VIITORUL nostru comun.

      Copilaşul reţine tot ce a auzit şi merge la culcare. În timpul nopţii se trezeşte că frăţiorul lui a făcut pe el şi plânge. Se ridică şi vrea să-i zică mamei ce se întâmplă, dar ea doarme atât de adânc că nu reuşeşte s-o trezească.
      Intră să-i spună doicii, dar tatăl lui tocmai se hârjonea cu ea în pat, în timp ce bunicul lui trăgea cu ochiul prin fereastră.
      Nimeni nu-l observă, aşa că merge înapoi în pat.
      Ziua următoare tatăl lui întreabă daca poate să spună cu propriile cuvinte ce înseamnă politica.

      Bulă cel mic îşi aminteşte de cele văzute noaptea şi răspunde:

      – Politica este când CAPITALISMUL fute CLASA MUNCITOARE, în timp ce SINDICATUL priveşte neputincios, GUVERNUL doarme, nimeni nu bagă în seama POPORUL, iar VIITORUL nostru este în căcat.

  4. Articolul este bascalios, cinic si distorsoneaza ideile lui Keynes. In plus, ascunde un adevar simplu pe care il stiu toti, inclusiv creditorii, si anume ca datoria Greciei nu poate fi platita in termeni decenti. Nu e de mirare pentru un autor care a laudat criza financiara pentru functia ei sociala ( intr-o Opinie in Ev Zilei, in ianuarie 2012 sau 2013). Char daca in engleza, merita sa cititi scrisoarea mult mai echilibrata a unor economisti renumiti publicata in Financial Times:

    Europe will benefit from Greece being given a fresh start

    Sir, FT columnists have recently acknowledged that debt relief is a necessary (though not sufficient) condition for Greece to recover (Gillian Tett, January 17, Wolfgang Münchau, January 5, Peter Spiegel, January 7). Only with such relief will it be able to develop a growing economy that makes full use of the skills of its people to contribute to a united and democratic Europe.

    On the vexed issue of debt resolution, the writers concerned are to be congratulated for taking an ethical and pragmatic stance. Ethical in rejecting a dogmatic insistence on debt repayment in full regardless of the social and political consequences — a dogma that is already dividing Europe. Pragmatic in recognising the breathing space that debt relief will give to a government intent on pursuing reforms — in challenging corruption and tax evasion and aiming at higher productivity­ — rather than pursuing austerity per se. We would take such pragmatism further to suggest three forms of financial restructuring that have practical precedents.

    First, a further conditional increase in the grace period, so that Greece does not have to service any debt, for example for the next five years and then only if Greece is growing at 3 per cent or more, and until Greece has recovered at least 50 per cent of the gross domestic product it has lost since 2008. Precedents for this include the “bisque” clause in the UK loan from the US negotiated by J M Keynes after the second world war, where the UK did not service the debt until the economy met agreed conditions.

    Second, some debt reduction, especially of bilateral official debt, to further increase the fiscal space available. Third, significant money for efficient investment projects, especially for exports. The Juncker Plan could provide a good framework for such investment, to be funded, say, by the European Investment Bank, EU Structural Funds and the German KfW. As well as increasing aggregate demand, such a supply-side measure will also enhance future growth.

    Debt relief is not a sufficient condition for this virtuous dynamic, however: Greece must itself carry out reforms. We believe it is important to distinguish austerity from reforms; to condemn austerity does not entail being anti-­reform. Macro­economic stabilisation can be achieved through growth and increased efficiency in tax collection rather than through public expenditure cuts, which have reduced the revenue base and led to an increase in the debt ratio.

    We think that the whole of Europe will benefit from Greece being given the chance of a fresh start. After all, as Ms Tett has reminded us, it was after substantial debt relief that the German economy was able to grow — and reform itself —­ in the 1950s.

    • Vi se pare ca am ascuns faptul ca datoria Greciei nu poate fi platita in structura actuala? Va inselati, dar uite, ca sa fie clar spun aici fara dubii: datoria Greciei nu poate fi platita, atat de absurd de mare a ajuns.
      Ce ziceam este ca dupa un „fresh start” (o alta metafora pt stergerea datoriei), tot aici se va ajunge, dupa cum au mers lucrurile pana acum. Iar cu Tsipras la guvern, se va ajunge aici mai repede decat cu oricine altcineva – la un alt „fresh start” dupa niste ani.
      Deoarece, daca cititi atent scrisoarea propusa, oamenii aia spun acolo ca „Debt relief is not a sufficient condition for this virtuous dynamic, however: Greece must itself carry out reforms. ” Adica exact ce am incercat sa sugerez si eu prin metafora cu motorul: stargerea de datorii poate fi un starter, dar ca sa mearga treaba mai departe trebuie sa ai motor. Germania in ’50 avea; Grecia azi cu Tsipras PM, ma indoiesc.
      Vin si va intreb: care sunt reformele alea structurale de care vorbesc iluminatii din scrisoare, necesare dupa stimul?
      Il vedeti pe Tsipras liberalizand economia ? flexibilizand piata muncii? :) continuand privatizarile? de-reglementand? Pai el exact contra ideilor astora se lupta. Si atunci, ce vine dupa stergerea datoriilor? marirea salariului mininm si pensiilor?
      PS. Si ia dati-mi un exemplu de cum am distorsionat eu pe Keynes in text, indreptand distorsiunea

      • Si mi se pare ca mai e o problema: pe vremea lui Keynes, economia nu era asa globalizata ca astazi. Daca injectezi acum bani (pe care nu ii ai, e foarte corect spus) pentru a favoriza consumul intern, ei vor fi cheltuiti in parte pentru a achizitiona bunuri produse in alta tara (ca grecii nu prea produc multe, nici autoturisme, nici ipad-uri, etc). Deci nu ai sa ai neaparat o dezvoltare a economiei nationale, creare de locuri de munca, plata la buget a unor taxe mai mari, etc.
        Si chiar daca ai vrea sa lansezi mari proiecte publice de infrastructura, sa zicem, nu prea poti prefera masiv intreprinderile grecesti, ca risti sa ai o problema cu dreptul UE.
        Deci in final te indatorezi din ce in ce mai mult si rezultatul nu e neaparat cel scontat, ci poate fi doar dezechilibrarea balantei comerciale…

      • „Pentrucă ceea ce Keynes a imaginat ca intervenţie punctuală, posibilă în anumite condiţii şi pe termin scurt, dând economiei un impuls (deci introducând un dezechilibru) pentru ca ea să iasă din stagnare, după care dezechilibrul urmează să se resoarbă natural în sistem, establishmentul politic modern a ajuns să privească drept metodă universală şi miraculoasă de guvernare, aplicabilă oricând şi oriunde, indiferent dacă erau întrunite sau nu condiţiile presupuse de Keynes.”

        Distorsiunea asupra lui Keynes pe care o faceti si de care ma intrebati o realizati prin omisiune: Keynes nu a dat doar solutia punctuala a scoaterii economiei din stagnare printr-un impuls, dar a Identificat una dintre cauzele majore ale instabiltatii inerente a economiei de piata: investitiile si modul in care sunt finantate acestea. Asadar Keynes a propus:
        1) un remediu al scoaterii economiei din recesiune
        2) atenuarea instabilitatii prin: a) limitarea „cazinoului funanciar”, deci limitarea inovarii funanciare si b) cresterea ponderii investitiilor publice.
        In plus, Keynes a spus ca recesiunea este cel mai prost moment pentru austeritate.
        Ce se intampla azi?
        1. UE a produs cu o incapatanare halucinanta politici severe de austaritate ( maltratata stiintei economice) in recesiune.
        2. Cazinoul financiar este la nivele record, iar dereglementarea si inovatia continua ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat
        3. Investitiile publice sunt in restangere drastica ( noul plan Juncker -Katainen (cel din urma nu recunoaste „regula de aur”, fiind mai catolic decat nemtii) propune o noua abordare a investitiilor publice: folosirea banilor publici doar ca garantie pentru a atrage investitii private, adica investitii publice = ZERO)
        Cu o asemenea politica economica a UE, e clar ca Syriza sau oricine ar fi nu poate face nimic. De aici si cinismul Dvs. Syriza va esua nu neaparat pentru ca are idei proaste, dar pentru ca va fi nevoit sa joace pe terenul ideilor foarte proaste care vin de la Bruxelles.

        Vad intreb si pe Dvs: care sunt misterioasele condiitii presupune de Keynes pentru ca impulsul sa fie posibil? Nu este suficient sa fie recesiune/stagnare?

        • 3. In planul Juncker investitiile nu sunt zero, ci 1/16 din total. E drept ca n-au facut asta foarte clar, ducand presa in eroare cu cifrele alea imense
          4. Ok, deci daca terenul UE nu-i in regula, de ce nu propune Syriza un plan viabil pentru un stat suveran ce este, eventual chiar alaturi de terenul unfair al UE? Daca Grecia poate, cine o tine in loc? Iar daca nu poate, sau n-are cu ce, ci sta la mana altora, ce e tot cu discursul asta milenarist si avantat ce ridica in mod iresponsabil asteptarile oamenilor la niveluri nerealiste?
          Cumva ipocrizie electorala? hopa, pai parca era vorba ca ei sunt altfel, incepe o noua era, mai responsabila…
          5. Conditiile implicite ca mecanismul lui keynes sa mearga sunt: un stat si o economie ca SUA sau UK, sau Germania in ’50. Birocratie eficienta, accountability (ca sa se poata urmari prioritatile asumate), economii relativ nedistorsionate care raspund la stimuli, eficienta alocativa, o piata a muncii relativ fluida, etc. Keynes n-a explicat niciodata cum putem face sa mearga keynesismul in state in curs de modernizare, nu s-a ocupat de asa ceva

          • 1. Planul Juncker este foarte clar: propune o noua paradigma a investitiilor publice: banii publici vor atrage bani privati cu instrumente financiare structurate prin efectul de levier. 1/ 16 de fapt 1/15 sau chiar 1/ 40 daca ne referim la intreaga schema. Adica privatizarea infrastructurilor strategice, desi investitiile publice in infrastructuri strategice „pay for themselves”, o spune chiar FMI.
            2. Marea recesiune nu a venit chiar din US oare? care au abandonat de mult reteta Keynesiana ( au scos-o si din scoli, sunt scrisori cunoscute ale studentilor comtestari, de exemplu la adresa lui Mankiw).

            • Ok, putem discuta la nesfarsit diverse, dar nu veniti cu chestii patent neadevarate ca ne rad curcile – cum adica in SUA au scos keynesismul din scoli? cand in cursurile de Macro numai asta se face, un semestru intreg cu asta mi-am mancat zilele?
              Scuze, dar asta e cam ca aia : la holywood sunt cam neoliberali :)

            • A;Moraceov _ ai depasit limita bunului simt; ori esti neinformat ori ne crezi prosti; de 30 de ani Keynes domina universitatile, mainstream_ul si politica monetara americana, este patetic cum vrei sa distorsionezi faptele ca sa-ti satisfaci polemica ta cu realitatea,; Textul lui Sorin Ionita e informat si precis, nu mai incercati sa maturati sub pres dezastrul etatist al datoriei si sa-l scoateti martir fix pe Keynes care a legitimat intereventia politicului in economie ale carei roade le culegem acum

          • Cand ati facut semestrul de macro dupa micro sau inainte? Conteaza secventa. Apoi conteaza si ce vi s-a spus. Vad ca ati retinut ca Keynes se aplica o data la circa 80 de ani, si asta doar in conditii anume, in tari mature, cand apare o mare depresiune, in rest lasam piata sa se autoregleze. Keynes a spus ceva mai mult despre economia de piata. Oricum, Keynes este mai detestat de dreapta americana decat chiar Marx.

            Desigur, discutia este fara sfarsit, e limpede ca traim in lumi diferite, sau avem retete diferite pentru politicile economice. Totusi, experimentul natural UE este un esec pe care UE refuza sa-l recunoasca. Dupa 6 ani, economia stagneaza si mici nu se intrevede ca va merge in viitor, poate cateva zvacniri pe termen scurt. Economia UE nu arata azi asa cum au prevazut cei care optat pentru anumite politici, in esenta 2 piloni: austeritate si reforme structurale, acum 6 ani. Nu credeti ca trebuie schimbat ceva? Nu doar in politica de comunicare. Asta cu noul start a lui Juncker e pura vrajeala,,poate pacaleste pe unii, din ce in ce mai putini, dar nu va produce efecte pentru „growth and jobs”.

            • O fi Keynes detestat de dreapta americana, sau de oriunde, dar de unde si pana unde dreapta conduce universitatile in America, ca sa-l scoata de acolo :) ?
              Mediul academic e predominant liberal (in sens american, adica social-democrat) si keynesist in economie. Iar asta e adevarat in realitatea reala si incontestabila, indiferent in ce lume a opiniilor activati dv

          • Din ce scrieti pare ca pentru Dvs macro=Keynes. E adevarat ca Keynes este fondatorul macroeconomiei, inaintea lui se credea ca piata se autoregleaza, dar asta nu inseamna ca un semesttru de macro este un semestru de Keynes.

            Paradigma „Great Moderation” care a prevalat inainte de criza spunea ca macro se reduce la politica monetara care trebuie sa urmareasca stabilitatea preturilor. E macro, dar nu e Keynes.

            In plus, noii keynesieni, au interpretat restrictiv pe Keynes, retinand doar parti din Keynes si nu in totalitate spiritul economiei keynesiene (vezi Minsky). A spune deci ca universitatile americane dominate de liberali sunt keynesiene este o exagerare.

            In esenta, am vazut in comentariile Dvs de mai jos, urmariti reducerea salariilor in special in sectorul public si dereglementare masiva pentru a elibera obstacole din calea intreprinzatorilor. Adica diagnosticul Dvs este ca exista o problema pe partea de oferta. Multa lume buna, Inclusiv sefi de multinationale, au inceput sa vorbeasc de inclusive capitalism, adica un capitalism care sa produca prosperitate pentru majoritate, nu doar pentru 1%. Iarasi, inegallitatea excesiva este considerata daunatore pentru crestere. Din ce in ce mai multi recunosc ca avem o problema de cerere. Salariile sunt prea mici, nu prea mari. Iar profiturile prea mari. Dvs o tineti mortis cu masuri pe partea de oferta. S-o face Keynes in US, dar se pare ca Dvs ati chiulit la lectiile cu cererea agregata, centrala in teoria lui Keynes.

            • Nu prea are sens sa continuam, aveti diverse accente propagandistice care va fac obositor in conversatie, sorry. Cum e asta ca Keynes e epurat din scolile americane, pe urma o dati pe nuante, ca sa vezi, e de fapt scoala Keynes 1 versus scoala Keynes 2, etc.
              Cel mai enervant este ca desi am pierdut pe aici vremea scriind programe pe care am zis ca nu le scriu (ca nu candidez), continuati sa nu fiti atent si sa-mi atribuiti lucruri pe care nu le-am zis. In dispute marxiste inspirate de Piketty insa chiar n-o sa intru, am altele de facut

          • Accente propagadistice??!!! De unde pana unde. Nu m-am inspirat de la Piketty, ci de la conferinta de la Londra de anul trecut, la sfarsitul lui mai, cu tema „inclusive capitalism”. Key-note speakers: Carney, Bill Clinton, Lagarde si multi sefi de multinationale. Ii credeti si pe acestia marxisti ma rog, atrasi in discutii de tip Marxist??!!

            Altiminteri, sunt de acord sa punem capat conversatiei. Va multumesc pentru ragazul acordat si sper ca a fost utila pentru amandoi, numai si pentru ca am aflat cum gandesc si altii. E intotdeauna benefic pentru progresul democratiei.

      • Nu vad nici o problema cu plata datoriei externe a Greciei. Tot ce trebuie sa faca Alexis T este sa-i aduca din nou pe cei de la Goldman Sachs, care printr-un „creative accounting” vor diminua dintr-o lovitura (de condei) uriasa datorie. Binenteles ca Goldman Sachs va incasa un comision gras (ca si in 1999) dar asta face parte din regula jocului. In final tot grecul plateste (ptiu drace, era sa zic turcul plateste).

        • Grecii n-au nevoie de asistența Goldman Sachs ca să învețe ”creative accounting”, după ce ani de zile și-au falsificat raportările bugetare până în punctul în care nu mai știau nici ce cheltuieli se făceau într-un an.

    • @Mocearov

      „Articolul este bascalios, cinic si distorsoneaza ideile lui Keynes. […] merita sa cititi scrisoarea mult mai echilibrata a unor economisti renumiti publicata in Financial Times”

      Asadar e blasfemie sa zici ceva de Keynes si de teoriile lui sau de cum au fost ele intelese si aplicate de guverne precum cel al Japoniei, al Statelor Unite si al tarilor UE. Domne’, eu zic ca dv. confundati o biata teorie economica cu o religie. Apropos, cum a mers TEORIA asta a lui Keynes in Japonia, unde se tot pune in aplicare de ceva vreme? Da’ in America? Strasnic, stiu, mai ales ca eu locuiesc in State si-o simt pe pielea mea.

      In privinta „oamenilor de bine” care au semnat scrisoarea deschisa din Financial Times: inteleptii acestia, unii dintre ei cu premiul Nobel pt economie la activ, propun printre altele „investitii semnificative, mai ales in exporturi”. Ia uitati aici ce exporta Grecia:

      petroleum oils (not crude) etc 38.88%
      aluminium and articles thereof 4.38%
      electrical, electronic equipment 3.75%
      pharmaceutical products 3.48%
      plastics and articles thereof 3.32%
      vegetables, fruits, etc 3.18%
      iron and steel products 3.03%

      http://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Greece

      Eh, ce ziceti, pot sa-si scoata grecii pirleala crescind exporturile de combustibili minerali, mai ales in conditiile in care piata petrolului este cum este, de vreo jumatate de an incoace? Nu? Pai si-atunci sa nu-i trimitem la plimbare pe economistii astia „de bine”, domnule?!

      • Oarecum off-topic. Wikipedia nu e deloc sursa cea mai potrivita pentru informatii relevante. Chiar atunci cand sursele primare sunt OK, interpretarea/formularea lasa de foarte multe ori de dorit.
        In cazul de fata, cifrele mentionate de dvs. provin dintr-o sursa primara intrucatva obscura pentru mine si care nu pare usor de folosit (mai ales duminica…).
        Ceea ce e totusi limpede este ca ele se refera strict la exportul de produse, astfel incat comentariul dvs. ignora principalele trei exporturi grecesti, care sunt, toate, de servicii: turism, shipping, business services. Aici ar trebui sa se uite mai degraba grecii daca e „sa-si scoata parleala”.

        • Wikipedia e o buna sursa de plecare pr cercetari ulterioare – ca sa apar eu pe corespondent :)
          Dar aveti dreptate si exact aici incep dilemele pentru eventualul guvern Tsipras – consultantii si Stiglitz ii zic sa promoveze activ aceste sectoare pentru ca fac „export”
          Dar Syriza a promis si ca va face un sistem fiscal mai just, anuland exceptiile de la impozit plutocratice (reale) prezente mai ales in marile business din shipping si, partial turism.
          Deci ori faci expansiune si ii incurajezi, ori le anulezi facilitatile fiscale cum ai promis de 100 ori in campanie.
          Dv vedeti cum se leaga chestiile astea intre ele?

  5. Se apropie ora decontului pentru nebunia neoliberala si globalista din ultimii 25 de ani.
    Neo-marxisti, neo-fascisti, neo-whatever au aparut peste tot in Europa.

    • Eu cred exact contrariul si am sa va explic de ce.
      Neo-liberalismul si globalismul au avut ca motoare America de nord si Asia de sud-est pe cand Europa a fost perceputa din ce in ce mai mult ca un super-stat asistentialist cu o tendinta tot mai mare spre izolare(vezi exemplul negocierilor TTIP). In conditiile in care Asia(China+ vecinii din sud-est) au prosperat totusi in ultimii ani iar US tocmai se pregateste sa iasa din criza cum explicam ca aceste miscari neo-comuniste (ca pe cele nationalist-socialistenu le vad ajungand la guvernare prea curand) au castigat teren doar in Europa.
      Cat despre greci eu unul i-as scoate usurel din zona euro, costurile pe termen lung vor fi mai mici. Si le recomand sa stea la curent cu situatia din Venezuela, ultimul experiment comunist.

      • Este un mit ca tigrii Asiei de SE au folosit doar o strategie neo-liberala de dezvoltare. Ha-Joon Chang, un economist sud-corean care preda in USA la Cambridge University, demonstreaza cu cifre ca majoritatea economiilor din Asia de E si SE care au iesit din saracie si s-au dezvoltat prin protectionism si strategii economice (cel putin partial) etatiste. In fapt el demonstreaza ca majoritatea tarilor dezvoltate, si in special UK si USA, s-au folosit de protectionism pana au ajuns sa domine sectoarele pe care anterior le protejau. Ulterior au folosit toate mijlocele pe care le controlau (in special the Unholy Trinity) pentru a stopa tarilor necajite din Africa, Asia, America de S si, mai recent, Europa de E, de a aplica orice masura protectionista.
        Tot el demonsteeaza ca implemnetarea stategiilor neo-liberale a dus in ultimele decenii la scaderea ratei de crestere a economiilor din lume din curs de dezvoltare, comparative cu etapele anterioare, dominate de protectionism. Acestea sunt date statistice de necontestat. Chiar exceptia care pare sa fie reprezentata de Chile este un fals. Cand la inceputul anilor 80 the Chicago Boys au introdus primele masuri de neo-liberalism in Chile rezultatul a fost un dezastru si experimental a trebuit temperat.
        Merita citite mai toate cartile lui Ha-Joon Chang, recomand in special the The Bad Samaritean, The Myth of Free Trade and the Secret History of Capitalism; asta binenteles pentru cei interesati in date concrete si nu in teorii economice infirmate de realitate.

        • ok, si in cazul de fata toata povestea asta ne demonstreaza noua ca… ce anume?
          nu s-a dus cumva discutia cam in balarii fata de unde pornisem? ce are a face etatismul est-asiatic din anii 60-70, autoritar, complet pro-business si supply side, cu practic 0% stat social, cu programul lui Tsipras? si-a asumat el cumva strategia asta asiatica si nu s-a aflat la noi?
          vorbim asa doar ca sa ne aflam in treaba?

          • Poate ca n-ati observant ca replica mea se adresa unui comentariu care vorbea de solutii neo-liberale in Asia de SE. Vorbiti de regimuri autoritare pro-business in Asia de SE. Grecia a ajuns unde a ajuns nu pentru ca a a fost anti-business.
            Revenind la balariile de care aveti oroare. Solutia propusa grecilor de catre the Unholy Trinity ii duce in balarii. Nici popor nu poate accepta sa sacrifice doua generatii pentru greselile unor politicieni corupti. Orice banca isi asuma un risc cand face imprumuturi iresponsabile.
            Islandezii au dat un exemplu de cum se poate rezolva o astfel de criza. S-a intamplat ceva? Nu.
            Grecia nu e singura tara cu datorii foarte mari. Alegerea unui guvern de stanga n-ar trebui sa fie chiar asa o anathema, in fond asta este rolul democratiei, cand solutiile de dreapta nu functioneza este randul celor de stanga sa incerce ceva, chiar o nebunie. W Churchill spunea ca “The greatest lesson in life is to know that even fools are right sometimes.”
            Problema reala alegerii unui govern de stanga este riscul de contaminare spre tari precum Spania si chiar Italia (aici nici n-ar fi o noutate). Realitatea este ca lumea occidentala n-a mai cunoscut un govern de stanga de mai bine de doua decenii; partidele de tip laburist din UK si socialist din Francia n-au nimic de-a face cu stanga.

  6. @Emil: Cei care au dat banii grecilor (in principal bancile occidentale, a se vedea lista disponibila pe net) iar submarinele le-au vandut alte firme. Dl Ionita a dat un raspuns poate ironic, dar infapt ataca teoria conspiratiei care justifica abuzurile si iresponsabilitatea guvernantilor greci.
    Mai cercetati putin istoria grecilor in ultimii 200 de ani, timp in care Grecia a fost aproape jumatate din timp in faliment. Veti mai descoperi salariile aberante ale sistemului de stat.
    Pentru o analiza extrem de pertinenta, va recomand Francis Fukuyama – „Political Order and Political Decay”.

    • Daca nu ziceai tu Marian, as fi mentionat eu cartea, ca tocmai o citeam acum. Asta, volumul II, aparut 2014, o sa-mi pun curand un selfie cu ea pe FB :)
      Pentru Grecia, vezi paginile 94-107

  7. Sorin,
    Bine scris si chiar bine punctat pe alocuri (a propos de scandinavi). Cred insa sa schematizezi excesiv pe alocuri. Pe rand: iesrtarea datoriei. Chestia asta nu e pre-adolescentina ci e curenta in FT si alte publicatii ale trustului pe presa pe care le citim. Mai pui ca Germania este unul din marii beneficiari ai iertarii datoriei. Ia de aici:
    SPIEGEL ONLINE: The Germany of today is considered the embodiment of stability. How many times has Germany become insolvent in the past?

    Ritschl: That depends on how you do the math. During the past century alone, though, at least three times. After the first default during the 1930s, the US gave Germany a “haircut” in 1953, reducing its debt problem to practically nothing. Germany has been in a very good position ever since, even as other Europeans were forced to endure the burdens of World War II and the consequences of the German occupation. Germany even had a period of non-payment in 1990.

    SPIEGEL ONLINE: Really? A default?

    Ritschl: Yes, then-Chancellor Helmut Kohl refused at the time to implement changes to the London Agreement on German External Debts of 1953. Under the terms of the agreement, in the event of a reunification, the issue of German reparations payments from World War II would be newly regulated. The only demand made was that a small remaining sum be paid, but we’re talking about minimal sums here. With the exception of compensation paid out to forced laborers, Germany did not pay any reparations after 1990 — and neither did it pay off the loans and occupation costs it pressed out of the countries it had occupied during World War II. Not to the Greeks, either.

    – “Economic Historian: ‘Germany Was Biggest Debt Transgressor of 20th Century’”, Spiegel Online, June 21, 2011

    Doi, nu mentionezi ca Tsipras are in intentie un sistem fiscal care chiar sa colecteze venituri, mai ales de la oligarhia hranita de ND si Pasok decenii la randul. Pai asta vrea si Germania, iar spre deosebire de cele doua partide dominante Syriza nu e in pat cu oligarhia, deci institutional vorbind chiar pot daca vreau si daca au sustinere afara (altfel armatorii greci isi muta sediul fiscal la dl. Juncker acasa, unde se parcheaza banii oligarhiei europene).

    • Vad ca toata lumea face comparatia cu Germania din ’50, pe ideea ca ce a mers acolo, va merge si aici. Cand toata exprienta ne arata ca nu-i obligatoriu sa mearga, stimulul e o conditie necesara dar nu suficienta, dupa cum imi zicea cineva in comment anterior, cu scrisoarea ceea de la Sfantul Stiglitz&comp. Noul guvern grec va trebui sa faca o gramada de alte lucruri, exact din cele pe care le injura, ca fiind asociate cu „neoliberalismul” (whatever this is in capul lor) pentru ca stergerea datoriei sa aiba vreun efect.
      Dimpotriva, mie mi se pare ca ideea comuna a publicului despre keynesism, si introdic aici grosul liderilor politici, este infiorator de schematica, au uitat complet de conditii si limitari, il vad ca pe un medicament miraculos care vindeca orice si oricand.
      Plus, gargara pre-adolescentina a neo-populistilor nu la restructurare datorie se referea, ci la altceva, cred ca ati citit un pic in dagonala :)

      • Da, nu e suficienta dar e necesara conditia restructurarii datoriei. Cu tot ponentialul sau industrial, o Germanie indatorata ar fi fost altceva astazi. Nu asta e lectia Weimarului indatorat, cand au bagat hiperinflatia sa isi devalorizeze datoria de razboi? Altfel de acord ca fara reforme profunde Grecia ca ajunge din nou la datorii mari chiar in prezenta unor reforme care sa mareasca competitivitatea economica. Dar acest scenariu posibil nu este o dovada impotriva necesitatii restructurarii datoriei pentru simplu fapt ca-apud IMF, Rogoff etc-nivelurile mari de datorie limiteaza crestere si maresc mai departe datoria in conditiile politicilor fiscale recesionare.E un cerc vicios.

        Ce credeti de alternativa propusa de De Grawe?

        http://www.socialeurope.eu/2014/09/public-investment/

        • aveti deja rasounsul in articol: in grecia, nu-s bani pt asta; si (2) nu-i garantat ca „investitiile” vor genera crestere, mai ales ce intelege Syriza prin investitii. Deci, hai sa vorbim vorbe

    • Plus, fara suparare, dar nu pot sa ma abtin: „Tsipras are in intentie un sistem fiscal care chiar sa colecteze venituri, mai ales de la oligarhia hranita de ND si Pasok decenii la randul. ”
      E corect ca Grecia e o tara corupta si plutocratica, prin cele 2 partide. Insa trecand peste faptul ca parca il vad ca se aliaza cu Pasok ca sa poata face guvernul, hai sa traducem fraza in romana:
      „vom acoperi gaura bugetara printr-o mai buna colectare a impozitelor, o reforma a ANAF, o atentie sporita pentru combaterea evaziunii si impozitarea marilor averi….”
      haaaaaaaa unde am mai auzit eu asta? Unde in Europa de est a functionat asa, in 1-2 ani sa poti vedea rezultate in incasari?

      Plus, reasezarea impozitelor „pe oligarhie” este probabil una care va taxa mai mult firmele si anumite parti din economie, nu? Oricat ar fi ea de satisfacatoare moral, ideea nu prea se potriveste cu cea de stimul si relansare economica, nu? relansarea prin taxare, expansiune fiscala prin belirea „oligarhiei” – va fi destul de amuzant, legati-va centurile

      • Nici o suparare, dimpotriva.

        Sunteti indreptatit la scepticism, insa alternativa este un model de ajustare care nu a reusit decat sa mareasca datoria in ultimii trei ani. Daca acest model nu functioneaza, nu trebuie el oare reexaminat? Si nu cere pare Troica-in mod legitim zic-reforma fiscala de genul celei cerute de Tsipras in Grecia? Care ar fi exemplele in care o tara cu profilul Greciei a generat rate de crestere suficiente pentru reducerea semnificativa nu a unei datorii care se apropie nu de 200 de miliarde, cum e in Grecia acum, ci de 100 de miliarde, doar prin ajustare fiscala recesionara si reforme structurale?

        Va imparatsesc ironia legata de ANAF. Insa asta este si argumentul Syriza: colectarea slaba e expresia neopatrimonialismului grec-de care ei nu sunt vinovati-si nu expresia unei inedecvari genetice de tip levantin la plata de taxe. Daca nu credem ca reforma fiscala este posibila, putem inchide sandramaua. Un outsider poate veni cu vointa politica de a opri scandalul politic numit neimpozitarea profiturilor navale, sectorul cel mai important al economiei de acolo. Eeste oare pragmatic sa apesi fiscal ce a mai ramas din clasa mijlocie cand armatorii au un privilegiu aproape consotitutionalin fata institutiilor fiscale?

        http://www.theguardian.com/world/2014/feb/26/greek-shipping-tycoons-set-sail-tax-privileges-austerity

        Si apropo de reformele structurale, ele se refera nu doar le liberalizare, ci si la capacitatea de taxare. Da, marirea impozitelor nu e expanionista, dar chiar conform FMI masurile din zona impozitarii au un efect expansionist mai mic in contextul crizei europene decat cresterea stabilizatorilor automati, taiati in continuu din 2010 incoace.

        Evident ca sectorul naval este cel mai mobil posibil si sarcina construirii unui sistem fiscal european in Grecia este extrem de difcila, insa cred ca este rezonabil sa argumentam ca Syriza, prin simplu statut de outsider, are sanse mult mai mari de a europeniza distribuitia veniturilor si fiscalizarea statului decat ND si PASOK. De acord, nu?

        Altfel e bine de observat ca un paleoliberal recunoscut ca dvs ar fi in principiu de acord cu aranjamentele social-democrate, socialiste clar, in conditiile rigorii macro de tip scandinav.

          • Va dati seama ca o citisem, e pentru mine literatura de capatai :)
            Joke, dar chiar a circulat prin cercurile UE tot anul trecut. In principiu chestii banale nimic extraordinar, despre stergerea de datorii am vorbit.
            Problema e ce faci dupa aia, povestea aia problematica cu investitiile, iar solutia lor, de o naivitate si un schematism cosmic, suna asa:
            The Investment-led Recovery and Convergence Programme (IRCP) will be cofinanced by bonds issued jointly by the European Investment Bank (EIB)8 and the European Investment Fund (EIF). The EIB has a remit to invest in health,education, urban renewal, urban environment, green technology and green power generation, while the EIF both can co-finance EIB investment projects and should finance a European Venture Capital Fund, which was part of its original design. A key principle of this proposal is that investment in these social and environmental domains should be europeanised.

            Vreti o traducere in romana vulgara? uel, sa se faca tot felul de mecanisme complicate care sa mascheze faptul ca cineva, din afara (europa) ne da bani cu care noi facem, basically, cam orice… inclusiv „investitii in sectoare sociale”, care poate sa insemne pur si simplu lefuri mai mari la functionari.
            Pai nu asta am discutat noi deja mai sus, in articol? Cat de realista e solutia asta, aruncata asa pe masa ca bagheta magica, fara explicatii, conditii, prioritati sectoriale, demonstratii ca investitiile alea au si rezultate, garantii de buna guvernare, etc.
            Adica basically, reforma statului grec, de care e vorba in toti acesti ani. Si despre care Syriza are de spus fix Zero

            • E un manifest si de la un manifest nu poti astepta mai mult. Mai ales cand e de la un partid nou. De maine vor trebuie sa fie mai concreti.
              In fine, nu va mai hartuiesc. Desi venim de pe pozitii diferite am intotdeauna multe de invatat de la dvs.

            • Pai e suficient si manifestul, daca mesajul e clar: dupa stergerea datoriilor ne asteptam sa ne imprumutati (sau sa ne dati granturi) din nou („europenizarea” programelor, geniala tehnica verbala), cu la fel de mica accountability (tara suverana, eliberarea de Reichul 4 al dnei Merkel, etc).
              Si eu astept cu interes momentul cand vor deveni mai concreti. Dar pana atunci hai sa fim cinstiti daca tot am ajuns la o concluzie, ca e importanta: nu au un plan de guvernare, nici macar in linii mari, ci doar o lista de dorinte. Si o brosura cu abureli si sofistica macro.
              Problema e ca daca vor castiga, ceea ce nu-i sigur, si vor trebui sa faca coalitie, ceea ce e probabil, propagandistii de felul asta sunt experti in a da vina pe tot felul de parteneri si imprejurari care nu i-au lasat sa… ca ei aveau un plan genial, dar i-a impiedicat X… In chestia asta neo-populistii, ca si cei vechi, sunt best in the world intr-adevar. In auto-justificari prin conspiratii nu ai cum sa te lupti cu ei, te dovedesc oricand, este singura profesie in care s-au exersat de mici si s-au selectat pe competitiva piata a demagogiei politice sud-europene si balcanice

        • Un liberal e totdeauna de acord cu solutiile votate de popor, daca nu sunt cine stie ce aventurisme extremiste
          Cu conditia ca planul propus sa aibe un cap si o coada, sa se lege aritmetica elementara. Nu sa se propuna alchimii misterioase, dansul ploii, samanisme care doar prostesc lumea si o afunda si mai tare in rahat.

          • FP: „Nobody knows how an untested Syriza would behave in government. While its roots are on the hard left, Alexis Tsipras, its telegenic 40-year-old leader, has been softening his rhetoric and policy stance. Yes, Syriza’s spending commitments, such as hiking pensions, seem unrealistic. Regrettably, the left-wing coalition wants to tax and regulate cosseted capitalists instead of exposing them to competition to up their game. But since Tsipras’s movement does not have a stake in the clientelist system, it might actually follow through with its reform pledges. And on the key issue of debt relief, Syriza is Greece’s best hope.”

            And more:

            About
            Contact
            Sitemap

            Search:

            Term

            Sign in

            Sunday, 25 January 2015

            Home
            Politics
            Economy
            Society
            Agora
            Statistics
            Charts
            Documents
            Newsletters
            Media
            Subscribe

            You are at: Home / Agora / Why is Europe worrying about SYRIZA?
            Why is Europe worrying about SYRIZA?
            20 Jan 2015 By: Francesco Saraceno 2 Comments Categories: Greece (114), Politics (73), Europe (49), Economy (86)

            Photo by Myrto Papadopoulos [www.myrtopapadopoulos.com] Photo by Myrto Papadopoulos [www.myrtopapadopoulos.com]

            It is most likely that from the elections of January 25 will emerge a SYRIZA-led government, the main uncertainty being how large a coalition Alexis Tsipras will have to gather to obtain a comfortable parliamentary majority. This is seen with a fair deal of preoccupation in Europe. A preoccupation that does not seem warranted. SYRIZA is no longer the radical party of the beginning, which called for the exit from the euro and for a default on Greek public debt. Today it is party whose program can hardly be defined revolutionary, and whose label of „radical” left is justified mostly by the drifting of other social democratic party in Europe (for example in Italy and in France) towards the center of the political spectrum, and towards a de facto acceptance of the European macroeconomic orthodoxy. SYRIZA’s leader, Tsipras, as the prospects of victory become more concrete, has further softened his tones and is already actively negotiating with the Commission and with the major countries, in view of a compromise on the key points of his program. However, some of the media and some political leaders around Europe continue to present the Greek elections as an incoming Armageddon, and the possibility of a SYRIZA victory as the beginning of the end for the monetary union.

            Let’s see what are the reasons for concern. Regarding Europe, SYRIZA’s agenda has two key elements. First, in case of victory Tsipras would ask to renegotiate a substantial chunk of Greece’s unbearable public debt, that today is mostly (for around 80%) in the hands of official creditors. Of course, this would mean a loss for creditors to absorb. But, as the Financial Times noted as well, it is difficult to imagine a durable exit from the crisis that has chocked Europe since 2008, if at least a part of the debt burden that is stifling the recovery is not removed. The French finance minister has agreed yesterday that some compromise on Greek debt will be have to be found, even if some northern countries are at least as of now inflexible. What seems increasingly evident, in fact is that with the European economy back into deflation the costs, for creditor countries as well as for debtors, of a long stagnation, seem far more important than the loss associated with the debt restructuring. The second key point of SYRIZA’s electoral agenda is the abandonment of austerity that, albeit less stringent than in previous years, continues to characterize European economic policy. In other words, SYRIZA asks to address the problem of unsustainable debt, so far hidden under the rug, and to finally acknowledge the need for a comprehensive plan to restart the European economy, that goes well beyond the accounting tricks of the Juncker plan. SYRIZA may seem radical to some German economists. But it is in good company of other well-known extremists such as Paul De Grauwe, the IMF, the US government, and much of the Anglo-Saxon press. The European economy is unbalanced and stuck in a deflationary liquidity trap, Mario Draghi’s faces fierce political opposition, and his arrows are increasingly ineffective; it is therefore increasingly clear that only fiscal policy will be able to get us out of trouble.

            On closer inspection, it seems far more radical the position of those who, despite having grossly underestimated the negative effects of austerity, ask for more of the same; of those who insist on advocating supply-side reforms to cope with a chronic lack of demand; and of those who boast having achieved a balanced budget one year ahead of forecasts, when Europe would benefit from a recovery of domestic demand in Germany.

            What will happen then, if „radical” SYRIZA will win the election? Actually not much. Tsipras, comforted by opinion polls among his fellow citizens, does not consider the Grexit option. He will sit at the negotiating table to try to obtain for his country a substantial restructuring of debt, and for Europe change towards a more Keynesian policy. If on the latter objective it is hard to imagine that substantial progress will be made, debt restructuring in some form will probably happen. First, because as we said above, it seems to be an unavoidable event, just waiting for the political conditions to be reunited. And second, because Greece will negotiate from a position of strength. Its primary budget surplus (a proof, if needed, that contrary to widespread beliefs Greece actually did its homework; and painfully so), and the low share of debt held by private investors, around 15%, would allow it not to be subject to market pressures in case of exit and default.

            And contrary to some declarations that resemble pre-electoral tactics (the Greek election game is played in the European arena as well), Greece’s exit from the euro would not suit its European partners either. First, because it would be accompanied by default, and losses for creditors would be significantly larger than in the case of restructuring. Then, probably more important, because Grexit would have unpredictable contagion effects on other peripheral economies, which today look with concern to the increasingly harsh tones used in particular by the German government. In case of a SYRIZA victory Angela Merkel will most probably soften the tone and agree to negotiate. It is hard to imagine that orthodoxy will go as far as to push Greece out of the euro.

            It goes without saying that the negotiation will be harsh, and that tensions will emerge. But today the ECB is more active in assisting countries in difficulty, and its OMT program, which recently received preliminary clearance by the European Court of Justice, is a good protection against speculative attacks.”

            About
            Contact
            Sitemap

            Search:

            Term

            Sign in

            Sunday, 25 January 2015

            Home
            Politics
            Economy
            Society
            Agora
            Statistics
            Charts
            Documents
            Newsletters
            Media
            Subscribe

            You are at: Home / Agora / Why is Europe worrying about SYRIZA?
            Why is Europe worrying about SYRIZA?
            20 Jan 2015 By: Francesco Saraceno 2 Comments Categories: Greece (114), Politics (73), Europe (49), Economy (86)

            Photo by Myrto Papadopoulos [www.myrtopapadopoulos.com] Photo by Myrto Papadopoulos [www.myrtopapadopoulos.com]

            It is most likely that from the elections of January 25 will emerge a SYRIZA-led government, the main uncertainty being how large a coalition Alexis Tsipras will have to gather to obtain a comfortable parliamentary majority. This is seen with a fair deal of preoccupation in Europe. A preoccupation that does not seem warranted. SYRIZA is no longer the radical party of the beginning, which called for the exit from the euro and for a default on Greek public debt. Today it is party whose program can hardly be defined revolutionary, and whose label of „radical” left is justified mostly by the drifting of other social democratic party in Europe (for example in Italy and in France) towards the center of the political spectrum, and towards a de facto acceptance of the European macroeconomic orthodoxy. SYRIZA’s leader, Tsipras, as the prospects of victory become more concrete, has further softened his tones and is already actively negotiating with the Commission and with the major countries, in view of a compromise on the key points of his program. However, some of the media and some political leaders around Europe continue to present the Greek elections as an incoming Armageddon, and the possibility of a SYRIZA victory as the beginning of the end for the monetary union.

            Let’s see what are the reasons for concern. Regarding Europe, SYRIZA’s agenda has two key elements. First, in case of victory Tsipras would ask to renegotiate a substantial chunk of Greece’s unbearable public debt, that today is mostly (for around 80%) in the hands of official creditors. Of course, this would mean a loss for creditors to absorb. But, as the Financial Times noted as well, it is difficult to imagine a durable exit from the crisis that has chocked Europe since 2008, if at least a part of the debt burden that is stifling the recovery is not removed. The French finance minister has agreed yesterday that some compromise on Greek debt will be have to be found, even if some northern countries are at least as of now inflexible. What seems increasingly evident, in fact is that with the European economy back into deflation the costs, for creditor countries as well as for debtors, of a long stagnation, seem far more important than the loss associated with the debt restructuring. The second key point of SYRIZA’s electoral agenda is the abandonment of austerity that, albeit less stringent than in previous years, continues to characterize European economic policy. In other words, SYRIZA asks to address the problem of unsustainable debt, so far hidden under the rug, and to finally acknowledge the need for a comprehensive plan to restart the European economy, that goes well beyond the accounting tricks of the Juncker plan. SYRIZA may seem radical to some German economists. But it is in good company of other well-known extremists such as Paul De Grauwe, the IMF, the US government, and much of the Anglo-Saxon press. The European economy is unbalanced and stuck in a deflationary liquidity trap, Mario Draghi’s faces fierce political opposition, and his arrows are increasingly ineffective; it is therefore increasingly clear that only fiscal policy will be able to get us out of trouble.

            On closer inspection, it seems far more radical the position of those who, despite having grossly underestimated the negative effects of austerity, ask for more of the same; of those who insist on advocating supply-side reforms to cope with a chronic lack of demand; and of those who boast having achieved a balanced budget one year ahead of forecasts, when Europe would benefit from a recovery of domestic demand in Germany.

            What will happen then, if „radical” SYRIZA will win the election? Actually not much. Tsipras, comforted by opinion polls among his fellow citizens, does not consider the Grexit option. He will sit at the negotiating table to try to obtain for his country a substantial restructuring of debt, and for Europe change towards a more Keynesian policy. If on the latter objective it is hard to imagine that substantial progress will be made, debt restructuring in some form will probably happen. First, because as we said above, it seems to be an unavoidable event, just waiting for the political conditions to be reunited. And second, because Greece will negotiate from a position of strength. Its primary budget surplus (a proof, if needed, that contrary to widespread beliefs Greece actually did its homework; and painfully so), and the low share of debt held by private investors, around 15%, would allow it not to be subject to market pressures in case of exit and default.

            And contrary to some declarations that resemble pre-electoral tactics (the Greek election game is played in the European arena as well), Greece’s exit from the euro would not suit its European partners either. First, because it would be accompanied by default, and losses for creditors would be significantly larger than in the case of restructuring. Then, probably more important, because Grexit would have unpredictable contagion effects on other peripheral economies, which today look with concern to the increasingly harsh tones used in particular by the German government. In case of a SYRIZA victory Angela Merkel will most probably soften the tone and agree to negotiate. It is hard to imagine that orthodoxy will go as far as to push Greece out of the euro.

            It goes without saying that the negotiation will be harsh, and that tensions will emerge. But today the ECB is more active in assisting countries in difficulty, and its OMT program, which recently received preliminary clearance by the European Court of Justice, is a good protection against speculative attacks.
            – See more at: http://www.macropolis.gr/?i=portal.en.the-agora.2134#sthash.Yu5x8icD.dpuf

  8. Este foarte posibil ca modul simplificat in care prezentati dumneavoastra situatia Greciei sa fie si modul in care intelege Syriza rezolvarea ei, adica tot simplist.

    Nu uitati sa precizati ca atunci cand vorbiti de state este vorba si de politica, nu doar de economie. Acele „planuri geniale” cum le numiti, facute pe bani imprumutati, poate nu erau facute daca nu erau incurajati politicienii iresponsabili de atunci sa se imprumute. Daca e sa ramanem la comparatia dumneavoastra cu firma, in cazul acesta politicienii sunt niste manageri care fac afaceri nu pe banii lor si care nici macar de profit nu sunt atat de interesati. Ori in cazul asta cum mai functioneaza modelul dumneavoastra?! Asa cum ati lasat poporul sa decida pentru „planurile geniale” de acum cativa ani si creditorilor le a covenit de minune, lasati si acum tot poporul sa decida! Dar oare o sa il lasati? Imicer scuze ca sugerez acum ideea de conspiratie de care dvs. nici nu vreti sa auziti, dar ma tem ca lucrurile nu sunt atat de simple pe cat le prezentati dumneavoastra. Democratia nu este egala cu un consiliu de administratie al unui S.A.. Daca vreti sa va funtioneze modelul, atunci excludeti politica din ecuatie si angajati-va niste manageri.

    Nu cereti unui popor caruia i se vorbeste in termeni politici sa judece politicienii in termeni economici. Si da, din pacate sau din fericire, economia nu e totul intr-un stat, mai este si politica care face regulile, mai responsabil sau mai putin responsabil. dar nu oferiti acum solutii excluzand pe una din ele.

    • Intai imi spuneti ca judec simplist (ce, unde), iar dupa aia ma confirmati punct cu punct, ba chiar imi repetati ideile in alta forma :)
      Model? ce model „al meu” ca n-am dat niciunul, nu candidez in Grecia, doar comentez ce vad pe masa. Sa stiti ca nu sunt nici Keynes, nici Tsipras, intrebati-i pe ei cum le functioneaza modelele, eu sunt exact de parerea pe care o citati: cu manageri politici care nu urmaresc profitul, stimulul si multiplicatorii e foarte posibil sa nu functioneze.
      Deci ar fi ideal sa-i trimiteti comentariul asta sceptic lui Tsipras, pare adresat lui, la fix.
      Si va indoiti ca o sa las poporul grec sa decida prin vot – aici m-ati prins, cum de ati stiut? tocmai ma pregateam sa zbor la Atena cu un comando si sa preiau puterea rasturnand Syriza de la guvernare, in caz ca iese prima :)

      • Am taxat drept simplista analiza dumneavostra pentru ca incercati sa explicati cu notiuni economice o chestiune care e si politica, nu doar economica. Pare clara si coerenta analiza tocmai pentru ca ati ales doar o parte din ingredientele problemei. Si da, eliminand alte chestiuni substantiale ale situatiei, pare ca functioneaza descrierea dvs. din pacate nu e asa de simplu ca la o firma sau un SRL cum ati descris dvs situatia Greciei.

        In ceea ce priveste a doua chestiune, acolo pluralul acela nu se refrea la dvs., va cred un om onest, de aia va si citesc :-).
        Si oricum nu e nevoie de teorii conspirationiste ca sa se sustina scepticismul meu. Pana la urma , cum zicea un alt domn care a comentat, fiecare utilizeaza capitalismul cum poate si cum ii este permis, caci se pare ca e un lucru clar, optiunile la acesta nici nu trebuie macar aduse in discutie ;-).

        • Si eu cred ca e politica chestiunea, cat cuprinde.
          Vad ca oricum as da-o, nu ma fac inteles: exact variabila politica este cea care face sa nu functioneze in GR ceea ce a mers in SUA sau GER. Cu alte cuvinte, confirmati ce am spus

    • „Acele “planuri geniale” cum le numiti, facute pe bani imprumutati, poate nu erau facute daca nu erau incurajati politicienii iresponsabili de atunci sa se imprumute.”
      Conform bunului obicei mioritic, tot mortul e de vina! Deci nu politicientii care au fost iresponsabili ci cei care i-au „incurajat”. Oare de ce mi-aduce aminte de discutia despre creditele in CHF in care vinocate au fost, desigur, bancile si nu „jmekerii” care s-au aruncat la ele.

      Desigur, unii se mira ca nu sunt de acord cu legea falimentului personal (sau national). Pai sigur ca nu sunt, ca datoriile acestea se vor achita oricum, doar ca de catre altii. Care „altii” n-au legatura cu prostia „unora”!

    • Dl Liviu,

      eu vând banane și întotdeauna am încurajat lumea să le cumpere și să le mănânce, acuma tot ce se poate ca eu să fac parte dintr-o conspirație avându-l în vârf pe însuși Ober Tally-man-ul bananelor de pretutindeni, dar eu vă asigur că habar n-am de chestia asta, o fac pentru că ăsta e capitalismul și trebuie să trăiesc și eu.
      Aia, occidentalii, vând bani, că deh, după atâția ani de capitalism au evoluat și ei, nu mai descărcă vapoare de banane ca proștii, mută banii virtuali dintr-un cont în altul, normal că-i încurajează pe fraieri să-i cumpere, doar trebuie să mănâncă și gura lor.

  9. E vechiul strigat visceral, care reuneşte tribul in jurul focului din neolitic şi până azi: avem o patrie minunată, un popor harnic, am duce-o perfect, dar ne mănâncă ticăloşii care ne-au împrumutat cu bani.

    Hahaha! Excelent articol… spune într-adevăr lucrurilor pe nume.

  10. În Sud, fierbe sângele și aburii se duc direct în creier, chestie de care profită din plin țipțării pseudohipioți. Papagali de doi bani.
    Tot mai bine în Nord, unde conservatorii plutesc demni, terni dar eterni.
    Chestia asta cu Sudul și Nordul se poate aplica și României.

  11. as veni si eu cu doua observatii/intrebari retorice sau nu:

    1. de ce creditorii au imprumutat Grecia desi stiau ca este rau platnic si nu are productivitate necesara pentru rambursare?
    2. de ce se implica guvernele tarilor creditoare in aceasta problema cand datoria este detinuta de creditori(banci private)?
    3. este corect sau legal sa se transfere pierderi private ale bancilor creditoare in cheltuieli publice in aceste tari democratice ? ca la noi am platit bancorexul si banca agricola si altele dar si la ei monser?

    • bune intrebari si complicare raspunsuri
      1. pentru ca statul grec era suveran si nu-i spune nimeni ce sa faca la el acasa; iar datoria sa era garantata de stat, cea mai puternica garantie posibil
      3. la ultima: intre altele, ca sa nu-si piarda bunica dv pensia, care se afla exact in asemenea banca sau fond de investitii

      • Daca nu ma insel, pe vremea Bancorex, Banca Agricola si FNI nu existau fonduri de pensii private. Mai mult, conform legii pensia functioneaza pe princiopul „pay as you go” deci nu implica investitii ale statului in „fonduri”.
        Sau altfel spus, a fost un gest populist sau o incalcare a legii, depinde de realitatea (bine) ascunsa.

        • Pai dv intrebaseti de bancile astea europene de acum, care au investit in Grecia sau au avut probleme la criza. Ca noi de Syriza discutam, nu? N-are nici o legatura situatia lor cu Bancorex si FNI, care au fost pur si simplu scheme de frauda financiara primitiva, de tari din lumea a 3a, care nici in Romania n-ar mai fi posibile azi (sper eu)

      • Hmm…faza cu bunica e incorecta. Datoria Greciei este acum tinuta de entitati publice, nu de institutii financiare private.

      • The EU, the European Stability Mechanism (ESM), the IMF and the ECB together now hold some €254bn of the Greek debt, as compared to €44bn for private creditors

  12. Cand dai de greu, arunci vina pentru prostiile proprii pe altii. Asta face Grecia. Exista numeroase tari, si Romania, care si-au gestionat corect soarta si n-au ajuns in starea in care se afla azi Grecia. Cu aceleasi „cercuri imperialiste financiar bancare” care vor sa suga sangele popoarelor. Grecia si alte tari supraindatorate sa caste ochii la ce-au facut altii

    • E adevarat dar atunci ce propuneti? Continuare unei situatii care nu face decat sa mareasca datoria Greciei? Nemaivorbind d criza umanitara.

      • De ce trebuie sa propun eu ceva? nu candidez la Atena, nici la Madrid. Dar ca analisti putem vedea cand propun candidatii ceva care nu se leaga, nu?
        Si in general, cand tot ce ai de zis in campanie sunt banalitati, sofisme si literatura de oracol de liceu, pe care le drapezi in aer apocaliptic si le prezinti ca plan mantuitor, macar putem incerca sa aratam ridicolul situatiei, nu? sa facem putina bascalie.
        Ca in prima campanie a lui Obama, cand s-a folosit acelasi ton deplasat si oamenii au spus gogomanii de care se jeneaza azi.
        Plus, cursul de azi al politicol guvernamentale in Grecia poate fi criticat in multe feluri – dar el nu sporeste datoria. Din moment ce au mic excedent primar, inseamna ca macar problema asta au rezolvat-o. Dar cu expansiunea propusa de Syriza da, s-ar reveni pe trendul de crestere a datoriei

        • Datoria Greciei crescut enorm in urma politicilor criticate de Tsipras. sa nu incarcam cauzalitatile: nu prin politici contraciclice a ajuns Grecia unde a ajuns. Au avut mai intai prociclicitate pe crestere facuta de localnici si apoi prociclicacicate in recesiune facuta de Bruxelles. Daca obiectivul austeritatii e reducerea datoriei, esecul e patent. Nu numai in Grecia. A se vedea raportul lui de Grawe de mai jos.

          Altfel we agree to disagree. Dvs ca austeritatea functioneaza, eu ca nu. Si pozitia mea o pozitie respectabila nu ilara asa cum sugerati. Un pic mai putina bascalie ar ridica nivelul conversatiei, dar ma rog, fiecare cu stilul sau. Parerea mea e ca aveti o minte clara, nu e nevoie de figuri de stil si simplificari de omilie. Iata aici un text de la CEPS, un think tank pe bune care arata clar falimentul continuarii politicilor fiscale prociclice.
          http://www.ceps.eu/book/legacy-austerity-eurozone

          Am mai lecturat util de aici:
          http://www.voxeu.org/article/end-eurozone-crisis-bury-debt-forever

          • Unde am zis eu in text „austeritatea functioneaza”? ma citati si dv dupa dorinte proprii, ca un alt musteriu de mai sus?
            Si unde a criticat Tsipras politicile pro-ciclice dinainte de criza, care n-au diferit mult de alea din Romania: angajarea de armate de functionari, mariri de lefuri fara socoteala, prapad in achizitii fara rost, scapate din mana, in autoritati locale, subventii pagubitoare distribuite fara rost, uneori corupt, etc.
            Ia sa vedem, unde a criticat el astea si a spus ca va lua masuri sa le corecteze? As fi primul care sa-l laud, drept pe FB la mine :)

            • Scuze daca am citit gresit. Ca sa ne clarificam, pozitia dvs ar fi: austeritatea (taierea de cheltuieli publice in recesiune) nu produce efectele scontate in macro, contrar a ce spun economistii scolii neoclasice, dar nu ai alternativa la ea pentru ca nu ai bani de unde sa finantezi politici expansioniste. Intre timp singura speranta vine de la reformel structurale.

              Insa daca ai avea credibilitate pe piete, institutii bine si capacitate de export atunci trebuie sa intervii anti-ciclic pe partea fiscala (Keynesism). Am inteles bine?

            • Oarecum. Este nevoie in continuare si de austeritate, aplicata selectiv in sectorul public, dupa principii de CBA, cum ar fi trebuit si la noi:
              – autoritati locale, da
              – rationalizare subventii si salarii, da
              – sectorul sanatate, nu
              – etc….
              – rationalizae fiscala, prin sporire impozite cu valori triviale inainte de criza (terenuri, cladiri, ambarcatiuni) si eliminare fara mila exceptii, Cod Fiscal simplu si fara regimuri speciale pentru aia si ailalta
              Si atunci ai si niscaiva bani si pentru o expansiune modesta acolo unde trebuie s-o faci, selectiv, sectorial, de unde astepti crestere – ceea ce e o dezbatere lunga si fara sfarsit. Oricum, multa dereglementare, care nu costa bani, spargere de monopoluri profesionale, grupuri de interese poietrificate, etc.
              In tot cazul, nu expansiune tot la salarii si pensii si ajutoare de stat, cum propune Syriza, cocolosire bresle, etc. Ma rog, cum sugereaza, ca nu-i foarte clar ce vor sa faca concret.
              Adica, exact cam ce se incearca si acum, poate un pic mai ordonat si mai cu curaj explicat populatiei: nu exista miracole, ci corectii graduale in directia liberalizare piata munca, competitie, servicii.
              In loc de asta, se vine cu un plan neclar, dar cu tot felul de sugestii periculoase si anti-reforma, plus un discurs de Marea Revolutie Socialista din Octombrie. Ce nu-i clar daca sunt sceptic si cred ca va urma ori un dezastru, ori o mare dezamagire a publicului hranit cu iluzii?

      • Deci in Grecia aveam de-a face cu o „criza umanitara”. Oamenii aia au salarii si pensii, cu toata criza, de cateva ori peste cele din Romania. Si nivelul de trai este mult peste al nostru si noi vorbim de „criza umanitara”. Unde in Grecia sau in Romania? Romanii le plang de mila grecilor!

    • Din Paul de Grauwe:
      There is a better explanation for the Eurozone growth puzzle. This is that demand management in the Eurozone has been dramatically wrong since the start of the sovereign debt crisis. The latter led the Eurozone policymakers to impose severe austerity on the peripheral Eurozone countries and budgetary restrictions on all the others. This approach was based on a failure to recognize that the Eurozone was still in the grips of a deleveraging dynamic. After the debt explosions in the private sector during the boom years, private agents were still deleveraging. As a result of austerity, both the private and the public sector tried to deleverage at the same time. This introduced a deflationary bias in the Eurozone that led to a new recession during 2012-13, the second one since the start of the financial crisis in 2007-8.

      One of the most spectacular manifestations of the ill-advised austerity programs was the strong decline in public investment in the Eurozone. This is shown in Figure 2. It shows that after the sovereign debt crisis the Eurozone governments, in the name of austerity, decided to dramatically reduce public investment. How they could hope that this would promote economic growth will remain a mystery. In fact, such a decline in public investment is sure to lead to lower production possibilities in the future, i.e. to less supply in the future.
      http://www.socialeurope.eu/2014/09/public-investment/

      • In Europa nu exista doar Grecia sau Italia, deci hai sa iesim din retorica asta abisala „in UE a esuat austeritatea”. A esuat in unele locuri, in care mai mult au palavragit si s-au vaicarit, au aplicat jumatati de masura, a teatralizat si au dramatizat orice.
        Dar mai exista si statele baltice (3), Romania, Bulgaria, Irlanda, ba chiar si un pic de Portugalie.
        Iata ca aici austeritatea a mers, pachetele de stabilizare au functionat.
        Ia nu ma mai pisalogiti atata cu uriasa saracie din Grecia, moare lumea de foame, parca am fi in Africa. Ce au facut in Letonia, in conditii mult mai dure, si cu rusii in coasta, or putea face si grecii, ma gandesc.

        • Nu va mai pisologesc desi pe mine unul m-a marcat acest articol din Lancet. Ma rog, oi fi mai sentimental.

          Kentikelenis, A., M. Karanikolos, A. Reeves, M. McKee, and D. Stuckler. 2014. “Greece’s Health Crisis.” The Lancet 383(9918). doi:10.1016/S0140-6736(13)62291-6. click for pdf.

          Irlanda examplu de reusita austeritatii? Eu m-as indoi.

          Kinsella, Stephen. „Is Ireland really the role model for austerity?.” Cambridge Journal of Economics 36.1 (2012): 223-235. sau gratis aci: Kinsella, Stephen. „Post-bailout Ireland as the poster child for austerity.” CESifo Forum. Vol. 15. No. 2. Ifo Institute for Economic Research at the University of Munich, 2014.

          Balticii exemplu de reusita replicabila in afara conditiilor specifice de acolo, cu frica de rusi? Si cu hemoragia de populatie atestata?

          Sa fim rezonabili.

          http://scholar.google.com/scholar?as_ylo=2011&q=baltic+states+austerity&hl=en&as_sdt=0,40
          http://link.springer.com/article/10.1007/s10272-013-0472-9
          Woolfson, Charles. „MIGRATION, AUSTERITY AND NEW CHALLENGES TO SOCIAL SUSTAINABILITY IN THE BALTIC STATES–a conversation with.” Immigration in Times of Emigration (2012): 19.

          • Nimic nu e perfect replicabil nicaieri in alta parte, asta spuneam si eu, totdeauna exista „conditii speciale”.
            Si unde mai mult decat in Grecia, fireste, ce tara e mai speciala decat asta :)
            Atata spuneam, suntem toti in Europa si nu cred ca a fost criza mai grea in grecia decat in alte parti.
            Doar ca unii au ales s-o rezolve, altii sa dramatizeze

  13. Problema cu datornici vs. creditori e veche de cand lumea. Pe vremuri, datornicul care nu-si putea plati datoria devenea sclavul creditorului sau devenea talhar. Asta la scara micro.
    La scara macro, tarile isi permit sa nu-si plateasca datoriile daca sunt mai puternice militar decat creditorii. Si daca sunt singurii capabili sa tipareasca dolari.

    Grecia a fost condusa si jefuita pt. zeci de ani de socialisti ciorditori si pseudocapitalisti. Teoria socialism vs capitalism suna bine atata timp cat putem garanta ca exista un sistem de justitie functional. Dar un „capitalist” ciorditor este acelasi lucru cu un „socialist” ciorditor si pot face oricand rocada ideologica.

    Grecia a fost acceptata in UE pt. ca liderii UE au inchis ochii la falsurile bugetare servite lor de guvernul grec cu ajutorul unor vehicule speciale de investitii (google search „greece special purpose investment vehicle budget fraud”) si Goldman Sachs. In momentele de varf ale crizei (dupa 2008), datoriile mascate in aceste SPIV au crescut masiv si secretul bine pastrat pana atunci a devenit public odata cu pierderile de zeci sau sute de miliarde euro, bani pe care Grecia nu-i are.
    Aceleasi lucruri s-au petrecut si in alte tari din UE (Irlanda, Spania, Portugalia, Italia etc).

    Interesant este ca acum guvernul grec este „ales” cu influenta foarte puternica de la Germania si de la BCE. Ca guvernul italian a fost condus pe varf de criza de un fost colaborator Goldman Sachs. Sau ca fostul Guvernator al Bancii Centrale a Italiei in perioada de abuzuri bancare maxime, Mario Draghi, fost director al Goldman Sachs, conduce acum Banca Centrala Europeana.

      • Concluzia e simpla: votat partid care spune ca va refuza plata datoriilor catre creditorii externi. Invocat suveranitate. Refacut finante publice. Urmarit in justitie ciorditori de calibru.

          • Referitor la suveranitate, exista exemplul Ungariei care a invocat suveranitatea si a fortat prin lege conversia creditelor in CHF la HUF. Erste este una din bancile care a pierdut peste un miliard de EUR (sper sa nu gresesc) in afacerea asta.

            Grecia (a se citi guvernul grec agreat de creditori) a mintit intai la unison cu partenerii sai din Europa in legatura cu gravitatea problemelor sale. Dupa care a mimat reforme. Dupa care nu a declarat defaulturi, acestea numindu-se „haircut”. Grecii s-au rasculat impotriva propriului guvern. Acum se rascoala contra UE. Cineva trebuie sa curete finantele tarii.

            P.S. multumesc pentru dialog.

  14. Opereaza aici cea mai clara ideologie comunista! Aviz celor care nu inteleg ca traim in mileniul acestei ideologii! Crestinismul vremurilor de azi. Saracii si exclusii din varii motive, vin cu revendicarea egalitatii la insusirea bogatiei, acum cu argumentul pseudoeconomic al marxismului ca explicatie a starii lor. Acum la nivel de popoare. Lumea occidentala cum e configurata acum se va prabusi sub aceasta ideologie. Va urma un nou ev mediu.

  15. Esența forței economice a Germaniei și a țărilor nordice constă într-o proporție semnificativă din populație dispusă să muncească UN PIC mai mult decît este (răs)plătită. Plus un dram minimal de onestitate interpersonală, după cum ne spun:

    ELIAS CANETTI LIMBA SALVATĂ – istoria unei tinereți Editura Dacia 1984 Pag.42

    „Părinţii au simţit că încerca să mă influenţeze împotriva Angliei şi, pentru a contracara, îmi povesteau cît de minunat o să fie acolo. «Acolo toţi oamenii sînt cinstiţi», spunea tata, «dacă un bărbat spune ceva atunci şi face. Nu trebuie să baţi palma cu el.»”

    ILF ȘI PETROV America fără etaje pag.512 Polirom 2012

    „Dacă într-o discuție un american a spus, fie și în treacăt, „O să fac lucrul acesta”, nu mai e nevoie să-i amintești. Îl va face cu siguranță. A-ți ține cuvîntul cu orice preț este calitatea cea mai importantă pe care trebuie s-o deprindem de la oamenii de afaceri americani.”

    • Cred ca sugestia dvs se aplica mai mult Germaniei si mai putin UK. Cei din urma au dezvoltat o economie in care speculatiile financiare tin loc de munca reala. Acesta este si motivul pentru care tinta atacurilor din FT si The Economist este politica Germaniei care nu cheltuieste sufficient si nu imprumuta mai de loc.
      Exista si statistici (e drept discutabile) care arata ca muncitorii germani nu sunt mult mai productivi decat in Europa de S, ceea ce conteaza este cum se cheltuiesc banii.

  16. E de fapt o schimbare mai mare care are loc in balcani.
    Fosta Axa de putere – axa de vest a balcanilor Atena – Sofia – Belgrad -> Budapesta pierde putere in fata axei est
    Istambul – Litoral de vest al Marii Negre – Bucuresti.

  17. Daca imi permiteti, cred ca problema este chiar mai profunda decat „de unde luam banii pentru programele sociale”. Problema este „cine Dumnezeu mai vrea sa munceasca, exceptand emigrantii pe care oricum nu-i vrem la noi in tara.” Europa a ajuns unde este dintr-un motiv simplu: ni s-a acrit de munca. 40 de ore pe saptamana (asta formal, putini muncesc efectiv 40 de ore), un copil sau maxim doi pentru fiecare cuplu (excluzandu-i pe cei care depind de alocatii si care fac copii dar nu-i trimit la scoala), concedii platite cat mai generoase, locuinte sociale, 20 de ani educatie platita de stat (daca includem si gradinita) la finalul careia decidem ca nu vrem sa fim robotei la multinationala si asa mai departe.
    Nimeni nu vrea sa mai munceasca! Cei mai evoluati isi doresc „joburi” cu o ora pauza de masa, trei-patru pauze de cafea/ tigara, program flexibil si perspective rapide de promovare. Nu trebuie sa fii economist distins cu premiul Nobel ca sa-ti dai seama ca pentru a imparti bunuri cineva trebuie ca mai intai sa le produca.

      • Nu trebuie sa va cereti scuze, imi place franchetea raspunsului dvs. Imi mentin totusi parerea ca explicatiile tehnice (desi pertinente si binevenite) nu reprezinta decat broderia care acopera o masa cu lemnul mancat de cari.

  18. Excelent articol – sunt 100% de acord atit in ceea ce priveste analiza Greciei, cit si modul de funtionare a modelului scandinav. Teoria originala a lui Keynes a fost puternic pervertita dupa razboi plus a avut/are o problema majora. Modelul keynesian este unul care functioneaza pe termen scurt, este unul static – presupune lipsa progresului tehnologic (ipoteza realista pe termen scurt), plus presupune strict utilizarea ”expansiunii” in perioada de recesiune, pentru ca in perioada de avint/boom sa se recupereze inclusiv prin oprirea stimularii cheltuielilor publice – acest lucru se numeste astazi politica contra-ciclica. In afara acestor ipoteze nu mai vorbim de Keynes, ci de vulgarizarea lui.

    In plus Keynes trebuie inteles in contextul extrem de pesimist al perioadei de dupa primul razboi si mai ales a perioadei de dupa criza din 33: lumea era convinsa de absurdul si esecul lumii capitalist/liberale, lumea intelectuala se polarizase stinga radicala/dreapta radicala (cu exceptia tarilor anglo-saxone) – Keynes facea parte din grupul Bloomsburry si in mod interesant era convins de epuizarea tehnologica a capitalismului (adica pe termen lung nu mai sunt posibilitati de fructificare normala a capitalului) si in ciuda succeselor sale de investitor pe bursa ura sincer rentierul, fiind un soi de hedonist tipic britanic ”pe termen lung toti suntem morti”. Schumpeter are o critica extrem de buna a teoriei, dar a pierdut net competitia publica pe piata ideilor si forma vulgara keynesista s-a impus.

    Chiar daca macro-economia nu este similara gestiunii unei gospodarii/familii, in ambele cazuri se pune problema: cine plateste daca statul/familia consuma mai mult decit au venituri. Comparatiile din comentarii Grecia: Germania nu tin cont de mai multe elemente, dintre care unul este esential si s-a intimplat si in Ro in perioada 2005-2008. Stimularea consumului in Germania conduce si a condus tot timpul (indiferent de perioada) la stimularea productiei interne, in primul rind datorita uriasei baze interne de productie. Stimularea consumului, fie prin creditare, fie prin cheltuieli publice in Grecia si Ro produce in primul rind si mai ales in prima faza stimularea importurilor si dezechilibre de cont curent/balanta comerciala – cu alte cuvinte stimului aplicat Greciei va impulsiona productia altora, cel putin in primii ani. Problema fundamentala este cum sa faci Grecia sa produca eficient intern mult mai mult decit produce acum si sa-si tina friu cheltuielile. Plus ca neplata impozitelor nu se limiteaza la oligarhie ci este sport national – vedeti rebeliunea soferilor de taxi si a altora cind au fost obligati sa emita bonuri/facturi. Similar si pe la noi.

    Din pdv cultural eu cred ca Max Weber este valabil si astazi si explica in fond diferenta dintre ”socialismul” scandinav si cel ce se prefigureaza in viziunea Tsiglesias.

  19. Inca un lucru: comparatia Germania Grecia este irelevanta si din alt motiv. Datoria Germaniei provenea din neplata reparatiilor de razboi din WWI si WWII – deci indusa din exterior, nu de comportamentul intern, economic si cultural al societatii germane. Riscul de repetare dupa anularea datoriei este/a fost mic. Grecia este intr-o situatie exact inversa – datoria s-a produs prin mecanismele interne si de comportament ale societatii grecesti. Nu exista nici un motiv pentru care sa credem ca anularea datoriei nu va conduce la aceleasi efecte in 5-10-20 de ani.

      • ce jmecheri se dau niste nimeni ca tine, altu’, habar nu ai cu cine vorbesti, te bagi si tu in seama, daca taceai nu stia lumea ca esti si tu fraier, habar n-ai, istoria se repeta, dar altii, ca tine sau poate chiar mai rau, nu pot vedea, nu puteti iesi din tiparele propagandei, sunteti limitati si prizonieri in prezent, asta va si trebuie, ratatilor

  20. Domnule Ionita vorbiti de populism de stinga, asa ceva eu n-am mai auzit.Adica cum de stinga si nu de centru.sau de dreapta..Domnule ionita pur si simplu nu-mi sinteti simpatic,simpatie de acea normala sa nu ma intelegeti gresit.Motivul? ati condamnat o fetita din Covasna pt. ca purta tricolorul romanesc la briu.De ce ati facut-o? n-am inteles niciodata,insa va pot spune ca la acea data daca erati prin partile ardealului si lumea v-ar fi cunoscut nu stiu pe unde ati fi scos camasa.Domnule sa va fie clar ,orice roman din tara asta poate purta tricolorul unde vrea si cind vrea.No sti ce domnule, noi de astfel de oameni nu avem nevoie.

    • Domnule, sunteti pe bune sau v-a inventat cineva ca sa-mi insenineze ziua?
      Noooo, ce populism de stanga domnule, nu s-a pomenit asa ceva de cand e lumea
      (plus, in episodul care ne-a marcat ireversibil relatia, vedeti ca tanara purta bentita la cap, nu la brau, am verificat; io stiu, poate asta imi mai da o sansa la gratiile dv :)

      • Cu tot respectul domnule Ionita,nu ma inventat nimeni ,sint un ardelean onest si cinstit,zic eu atit si nimic mai mult. Acest noooo spus cu ironie de dv.este folosit de majoritatea ardelenilor,pina si Iancu in celebrul sau discurs la Ciimpeni suna cam asa; no hai si-om mere.Cit despre tricolor domnule Ionita mai bine sa nu vorbim.Ca-estei purtat la briu,sau- ca bentita tot tricolor ramane,nu ati atins esentialul.

        • Obiectez, Iancu a zis ardelenilor sai un „no” foarte scurt.
          Noi aici in Balcani avem acest noooooo mult mai lung, mai sudic.
          Daca ati vazut Pe Aripile Vantului, si ei au la fel, asa e in sud

    • Ca bine le ziceti, domnu’ Tepes! Incerc sa fac legatura intre bentita tricolora si Grecia, Goldman Sachs, Merkel si submarine! Da’ parca-mi da cu virgula, sincer sa fiu! ;)

      • Frate, nu fa misto de dl Tepes ca te da si pe tine afara din Ardeal, ca pe mine.
        Ca vezi, la ei enervarea porneste greu, dupa vreo doi ani de la articolul in cauza, dar dupa aia tine ceva

        • Pentru că sunteți de undeva din paleo… Vechitură, nu glumă. Am să vă traduc ce încerca Țepeș să spună.
          Cu acel articol despre condamnarea fetiței și „cârpa” națională v-ați descalificat … total. Sunt uni care nu vă pot ierta, alți care nu vor să uite.
          Îi puteți lua la bășcălie pentru că nu au iscusința cuvântului, nici dumneavoastră nu vă puteți lăuda, dar de descalificat rămâneți, DESCALIFICAT.

  21. 1826, 1843, 1860, 1894 si 1932

    Astea sunt datele la care Grecia a mai dat faliment in perioada moderna , sa fim binevoitori si sa excludem falimentul oraselor Grecesti cand s-au imprumutat la templul din Delos (fapt real).

    Deci , cine naiba poate sa ii salveze pe Greci de Greci?

    Nici D…..

  22. ceva nu e ok in tot acest „circuit al banilor in economie”, ceva ne scapa legat de relatia dintre resurse, consum, ideea de progres, conceptul banilor. undeva e un flaw fundamental care trebuie corectat. toata agitatia legata de datorii e un zgomot inutil. efortul ar trebui orientat catre corectarea modelul de functionare global.

    • Va asteptati ca cineva sa accepte ca „Something is rotten in the state of Denmark”?
      Nu cred. Systemul functioneza foarte bine, doar ca sunt niste indivizi suspecti care se incapataneza sa raporteze date care contrazic asta. Unii dintre acestia, chiar cetateni americani, au luat si premiul Nobel pentru economie. Tant pis.

  23. Am sa intervin si eu, nu de alta, insa e duminica, deci este show-time ;)
    @Sorin Ionita: „planurile alea geniale”? Sa nu uitam ceva: in ultimele decenii Grecia a fost guvernata de doua „dinastii cleptocratice”, respectv PASOK (Papandreu) si ND (Karamanlis, mai tarziu Samaras). Sigur, toata lumea stia ca sunt corupti si incompetenti, cu toate acestea bancile, desi stiau asta (eu nu cred ca nu stiau, daca stiu ca limita mea de imprumut, de ex., este de 500000€, iar mai mult nu mi-ar imprumuta nici daca „m-as pune in cap”, pentru ca nu as avea de unde sa le returnez datoria cu dobanzi cu tot, etc….. pe scurt, stiau) au dat bani imprumut. Si nu doar bancile, ci si fonduri, mari investori privati, etc. Care la randul lor stiau ca Grecia nu are puterea economica de a plati datoriile facute. Acum ii vor inapoi! „Cam destul de aproape imposibil”, ca sa citez un amic mai hatru de felu’ lui.
    Ei bine, in conditiile astea apare un Tsipras. Nici nu e greu sa te profilezi in conditiile sociale si politice elene actuale, nu-i asa? Reactia Europei „vai, vai, vai!”….de ce reactia asta? Daca este sa ne luam dupa declaratiile Germaniei, Frantei, o astfel de alegere a grecilor ar fi o mare greseala. Deci dupa logica asta, mai bine pompam in continuare bani unor politicieni care fac ceea ce fac, noi stim ce fac, insa sunt „de-ai nostri”, pe cand Tsipras e de stanga! Vai! Comunism! Fugiti! Asta conform motto-ului „hotii nostri sunt mai buni decat hotii lor!” ;)

    Am sa aduc in discutie si problema submarinelor. Doar asa….ca om simplu, care nu are idee de „marea politica si ce vrea dansa!” :)
    Deci contractele acelea au fost facute in 2010, cand toata lumea stia ca Grecia este falimentara. Cu cateva luni inainte, fost-a doamna Merkel pe la greci (in troika, se cunoaste) si i-a mustrat un pic, pen’ca au datorii foarte mari si ar fi cazu’ sa stranga un pic cureaua, ba chiar mai tare. Dupa cateva luni, aceeasi doamna Merkel a dat liber contractului. Contractele cu arme trebuie sa treaca prin parlamentul german (sunt si niste puncte in constitutie (si in legislatie) care spun ca armamentul se vinde doar in anumite conditii si nu oricui) si mai ales, trebuie sa aiba „binecuvantarea” cancelarului, deci daca onorabilu’ cancelar zice „nu!”, poti sa uiti livrarea de arme din Germania….legile sunt ceva mai complicate, insa asta este esenta).
    Ei bine, contractul s-a semnat! Si ma intreb, asa, ca omu’ de rand, cam ce este asta? Prostie? Sa vinzi ceva cuiva pe care tot tu, cu cateva luni inainte, l-ai „certat” pentru ca nu-si plateste datoriile si stii bine ca nici nu le poate plati…Nu era mai normal sa le spuna Mutti…”babaets’, poi de submarine va arde voua acum? ia mai terminati cu tampeniile!”. Surpriza! Nu a spus asa ceva, a semnat contractu’, dupa noi potopu’!
    De ce oare? De ce oare? ;)

    Pe scurt, ideea este urmatoarea….faptul ca Tsipras are sanse reale de a castiga alegerile a speriat „elita politica europeana”. Bun asa!

    „E vechiul strigat visceral, care reuneşte tribul in jurul focului din neolitic şi până azi: avem o patrie minunată, un popor harnic, am duce-o perfect, dar ne mănâncă ticăloşii care ne-au împrumutat cu bani.”

    Domnule, banii aia au fost imprumutati de cei de la putere, (sigur, argumentul este ca „ei i-au ales”) de guvernanti. Ca i-au facut praf, are prea putin de-a face cu tribu’ sau „geanta” (latina sau nu). Au manipulat, au mintit, au facut evaziuni, au deturnat bani, au favorizat anumite grupuri de interese, etc. Lucrurile sunt arhicunoscute. Deci lasati tribu’….tribu’ e vinovat doar in masura in care se lasa prostit (si se lasa) de vraci, de sefu’ de trib si cativa apropiati! Nu asa a fost intotdeauna? Iar „ticalosii care au imprumutat banii” nu sunt in stare sa aprecieze o situatie? Daca nu gasesc mecanisme de asigurare, e problema lor, doar e economie libera, pare-mi-se. Fiecare-si asuma riscuri. Eu daca fac o greseala, o platesc. Cu bani, cu detentie, cu o pierdere financiara, functie de greseala facuta. Si da, am pierdut si eu ceva bani la bursa. Din fericire nu atat de multi incat sa nu pot dormi din cauza grijii banilor astora. Ce sa fac? Imi asum, n-am de ales! Prostia, dorinta de castig fara limite se platesc. De ce ar fi altfel cu bancile? Mai ales ca bancile au armate intregi de analisti, care pot spune „no!”, right?

    Se argumenteaza ca nu are posibilitatea de a plati datoriile! PASOK sau ND au? Nu au! Si-atunci care e problema?
    Poate reuseste (eu, personal, ma indoiesc ca va face mare lucru) sa scoata tara aceea din marasmul economic. Chiar si facand putin, este mai mult decat ceea ce au facut PASOK si ND.! ;) Despre cele doua partide se stie ce au facut si unde au adus Grecia, de ce nu i s-ar da o sansa unui tanar? Mai ales ca nu este (inca, probabil) bagat in afaceri dubioase care slujesc doar unui grup de oameni, unor banci, etc. Ah, uitasem, e de stanga, deci ar putea deveni periculos prin exemplul sau….pai spuneti asa! N-o tot lungiti cu analize si speculatii! :)

  24. Grecii au fost fraieri si fraieriti de politicienii lor si de oricine a vrut sa faca afaceri cu acestia. Acum tinerii fug din tara si nimeni nu vrea sa asume raspunderea a 30 de ani de stat social finanta pe datorie

      • Eu! Eu! Eu! De fapt o pozitie rationala! „Occupy” si derivatele imi sunt simpatice. Sunt miscari deloc agresive, miscari care incearca sa readuca lumea la „normalitate”. O normalitate pierduta din cauza miscarilor de extrema (stanga sau dreapta, aceeasi marie cu alta palarie), o normalitate pierduta din cauza unor grupari avide de castig cu orice pret (GS, the new falcons), o normalitate pierduta atunci cand la argumente de genul „este de prost gust, nu este firesc sa faci castiguri atat de mari folosindu-te de neputinta si nestiinta (nu spun ignoranta, a se nota) unei mari mase de oameni” ti se raspunde cu „esti invidios, de aceea argumentezi asa!” Nu! Nu sunt invidios! Imi lipsesc insa transparenta, corectitudinea, componenta sociala ale unor actiuni. De aceea as vota Siryza! :)

  25. Mie discutia despre Grecia mi se pare cam asa: Te-am pus in genunchi, ai si pistolul la ceafa, asta-i situatia…., putem negocia cum sa te pun pe burta?

  26. Dupa unele comentarii la articol, o recomandare: Syriza sa-si deschida o filiala in Romania, caci are destui sustinatori.
    Cam lipsiti de curajul de a o spune deschis, dar in cabina de vot s-ar putea desfasura nestingheriti :P

  27. Foarte de acord Sorine (nu stii cine sunt, dat ne tutuim in viata reala), cu un mic bemol. Sa nu confundam mesajul populist cu discursul din „interior”. Sunt si creiere macar pe jumatate functionale in Syriza si se intelege ca nu poti in acelasi timp sa declari faliment si sa mizezi pe continuarea finantarii de la creditori. Si aici sunt deja doua linii de gandire:
    – cei mai la „dreapta” (desi, a vorbi de stanga si drepta in contextul Syriza e destul de aiurea) spun default now, haircut close to 100% – in fond inca din 2012 Grecia are un buget primar excedentar si mai nou are si crestere economica. Guvernul dinainte a facut treaba murdara, noi plecam de la zero cu o tara fara datorii si cu crestere economica. Sigur, asta inseamna haircut si pentru creditorii publici, iMF, BCE si guverne europene. Renuntam la politici keynesiene si ne bazam doar pe cat obtinem de la creditorii publici – BCE abia a anuntat un QE de 1100 miliarde, cei 330 de datorie ai nostri sunt peanuts.
    – altii spun nu, trebuie sa cheltuim cat mai mult, limitam haircut-ul cat sa ni se permita expansiunea bugetara „sustenabila” – la nevoie declaram faliment mai tarziu, de exemplu cand vedem ca nu mai putem fi realesi.

    Toti spun „in fond, Germania ne-a adus in situatia asta, ea trebuie sa ne scoata”. Afirmatia pare absurda, chiar daca are un (mic) sambure de adevar: diferentele de productivitate intre state duc la reajustari valutare care le re-echilibreaza. O alianta monetara intre Germania si Grecia a dus la o moneda prea jos pentru productivitatea Germaniei si prea sus pentru cea a Greciei. Rezultat, Germania a continuat sa se industrializeze si Grecia sa se dezindustrializeze. Bunastarea Germaniei se datoreaza deci in parte Greciei si in consecinta exista o obligatie de solidaritate europeana, asa cum exista una nationala: in fond, cand economia merge rau intr-un Land (sa nu uitam Germania de Est) nu i se inchid scolile si spitalele ci se fac transferuri orizontale de egalizare partiala/perequation.

    La care germanii raspund (si ei cu un sambure, de data asta destul de mare, de adevar) ba pardon, solidaritatea este data de constiinta apartenentei la un grup, nu de o moneda unica. Nu exista dorinta de solidaritate europeana. Daca aveati drahma ea scadea, e drept, dar asta ducea la inflatie si scaderea puterii de cumparare, deci tot la saracirea populatiei. Asa ca ia poftim, saraciti-o direct, fara sa mai treceti prin inflatie, prin masuri de austeritate, castigand astfel productivitate si patrand euro, caci, din punct de vede economic este echivalent.

    Da, este fara indoiala echivalent dpdv economic, dar nu politic…

    Ce se va intampla? Probabil nici o catastrofa, ci un mix. Un nou haircut pentru creditori privati, poate prima oara si unul, minuscul, pentru cei publici. Un buget putin crescut si un BCE care va cumpara un numar important de bonduri grecesti in cadrul QE. Sa nu uitam ca riscul QE apartine 80% bancilor nationale dar 20% BCE, deci o forma de mutualizare a riscului exista deja. Mult scandal in media care sa arate germanilor ca Merkel nu se lasa si grecilor ca Tsipras nu se lasa… Circul diplomatico-mediatic obisnuit, cu o diferenta: contextul e putin diferit din doua motive: unu, SUA a iesit din recesiune si in doi ani va trage si Europa dupa ea; doi, QE al BCE, care de altfel va fi creditat cu scoaterea din recesiune si va spulbera regulile ortodoxiei monetare europene pentru deceniile care urmeaza…

    Sau poate va fi exact pe dos, vedem noi… Avem toti dreptul sa ne inselam…

    • Sunt perfect de acord cu tot ce ati zis. Doar ca asta este exact ce vrea sa faca si actualul premier Samaras, nu? :)
      Pai si atunci ce atata dat cu fundul de asfalt, discurs revolutionar, dat ochii peste cap, noua era care incepe, etc? Solutiile sunt tot cele clasice.
      Sau, repet, este traditionala ipocrizie politica de campanie, pe care Syriza o suie pe culmi?
      Sa stiti ca mie chiar mi-ar fi jena de toti derutatii astia de prin Europa, veteranii Occupy, cum ar fi criticatacii la noi, care chiar i-au luat in serios si ii asteapta ce pe A Doua Venire. Mama mama ce dezamagire va fi

      • Hai ca nu toti criticatacii sunt asa. Sunt texte acolo care ar putea fi si intr-o anumita parte a FT. Minoritare dar sint.

      • In inchisoare, cei mai temuti detinuti nu sunt cei mai fortosi ci cei care par nebuni… Syriza va obtine mult mai mult decat putea sa obtina Samaras. Mentionam nou haircut, chiar si pentru parteneri publici in timp ce BCE le va cumpara totusi bondurile pe piata secundara, ceea ce pana de curand ar fi sunat absurd. Beneficiaza de un context favorabil, ar treilea an de excedent primar, crestere economica ce se va intari destul de mult la jumatate de mandat, 20% solidaritate europeana si tot complexul politico-financiar tremurand in fata lor.

        Isi va dezamagi desigur fanii imbecili dar culmea e ca ar putea avea rezultate excelente.

        Sau sunt seriosi si vor face ce au spus, vor sfarsi prin a parasi euro si totul se va termina intr-o baie de sange si toti suporterii vor fi multumiti. Nah…

  28. Vad aici comentarii ale unor persoane care nu par sa fi vizitat Grecia. Sau carora li se pare firesc ca totul acolo se comercializeaza FARA bon sau factura. Ca mi mult de 80% din masa monetara in circulatie e nefiscalizata. Ca doar „fraierii” de la multinationale iti dau bon.
    Nici macar benzinariile nu catadixesc sa dea bon!
    Asa ca in loc sa ii plingem pe greci ar trebui sa ii punem sa plateasaca taxe si sa returneze banii imprumutati. A! am uitat ca sintem poporul unde pare anormal sa returnezi o datorie pe motiv ca a crescut rata de schimb; chiar daca in primii ai ai profitat din plin de o rata de schimb scazuta si de o dobinda mult mai scazuta decit media.

    • Confirm, asta e lucrul socant in Grecia chiar fata de Romania: nici o benzinarie, nici chiar cele din retele mai mari, nu da bon – iar cele mari (shell) catadixesc sa-l dea doar cu insistente. Bine, or fi francize, n-am stat sa ma interesez.
      Deci nu e vorba de taranii cu zarzavat ca la noi, sau vreo familie cu pensiune de cateva camere. trebuie ca e o evaziune la carburanti mama mama, si pe TVA si pe acciza si pe tot.
      Iar ce e prin insule, sa nu mai intrebam, sunt cate unele fara un singur terminal de card bancar (sau daca o fi il tin ascuns) iar notiunea de factura nu exista.
      iar problema este ca e un contract social intre elita politica corupta si popor – voi ne lasati sa furam organizat si din granda, cu partidul; iar noi va lasam in pace sa ciupiti toti cate un firfiric. As vrea sa vad cat mai are in sondaje Syriza dupa 6 luni daca incearca sa schimbe asta

      • Si lucrul asta nu o sa se schimbe niciodata . Nu vine nimeni de la Atena in insule ca sa le spuna sa nu mai faca evaziune . Si daca vine , o face pe barba lui :) . Problema populistului care a castigat alegerile e ca nu are surse de bani pt ce vrea el sa faca . La creditori vrea sa le traga teapa si e putin probabil ca cineva sa le mai dea bani fara o dobanda uriasa – dar atunci revenim de unde am pornit . De cand a intrat in euro nu mai are tiparnita la dispozitie , deci ciu-ciu varianta asta . Iar treaba cu impozitatul bogatilor , starpirea evaziunii , yeh right , doar cine nu-i cunoaste pe greci crede ca merge cu asa ceva . Din pacate sau din fericire cu lozinci nu guvernezi o tara . Si dincolo de toate teoriile economice savante e si o chestiune de bun simt ca nu poti cheltui mai mult decit produci, la nesfarsit

  29. Ooo, nu sint singuri cei de la Criticatac.
    „”Grecia-victorie categorica pt Syriza! Morala/lectie pt noi – conteaza economia, joburi, social, siguranta (speranta) pt viata de zi cu zi”, a scris premierul pe contul sau de Twitter.”
    Adica plagiatorul national vrea sa-i plagieze si pe syriezi :P

    • Nu. Ci:
      1. el e superficial din fire si nu intelege nimic din prima, nu-l luati in serios
      2. ii arde buza sa se intoarca la propaganda revolutionara avantata, la gargara si glumite, acum e cam tinut in lesa de partid
      Pe el forma il cucereste, nu continutul

  30. Superb articol! Critica se aplica tuturor partidelor de stanga din Grecia pana la Casa Alba. Cu adevarat, ori consumam cat producem (sau chiar mai putin ca sa mai pun si ceva la savings) or consumam mai mult decat producem, facem datorii pe care nu le mai putem plati si ajungem la sapa de lemn cata vreme taxarea nu merge la infinit -ca sa nu mai discutam de imoralitatea profunda a unei asemenea taxari de tip mafiot). Tocmai am urmarit o scurta interventie televizata a unuia dintre reprezentatii comunistilor greci. Un individ cu aliura si limbaj de mafiot ordinar care evident nu are nicio explicatie pentru platirea datoriilor. Sper ca Europa sa arda nenorocita asta de tara care nu mai inseamna nimic de pe vremea lui Platon.

    • Nu confundati Syriza cu Comunistii greci, acela e un partid separat, de rit vechi, a luat vreo 5.5% si 15 mandate in parlament.
      Sunt stalinisti si se urasc de moarte cu Tsipras.

      • Adevarat, insa am tendinta sa iau comunistii, stalinistii, nazistii, islamistii la gramada. Din punctul meu de vedere sunt cu totii fete diferite ale aceluiasi rau unde doar intensitatea difera: crima, jaf, viol. Grecia a comis un act de tradare totala la adresa Europei. Iar daca ne gandim la sacrificiile facute de romani din 1945 (cel putin) incoace si la faptul ca in pofida faptului ca nu au votat in baza unei asemenea convingeri imorale generale care a condus la votul grecilor, well sunt mandru sa fiu roman si nu grec, european si nu barbar..

  31. Guvernul actual a ajuns pe 0. Numai ca in 0-ul asta intra si dobanzile la datoria imensa. Daca anunta ca nu vor sa mai plateasca, atunci dobanzile le vor baga in economie. Vor trebui sa se descurce ca orice familie care traieste de la luna la luna din salariu. Incet, incet vor redescoperi munca.

    • Nu, „deficit primar zero” inseamna ca au ajuns sa se echilibreze INAINTE de plata dobanzilor.
      Hehe, pai daca s-ar fi echilibrat cu totul , n-ar mai fi existat nici o problema cu Grecia.
      Asa ca din pacate, chiar daca li se sterge toata datoria, situatia nu e foarte roza, adica n-au bani de aruncat in stanga si in dreapta, cu doar intra in normalitate.
      Tocmai asta e partea pe care nu a spus-o Tsipras, intelegeti?

      • Multumesc pentru raspuns. Atunci situatiei i se potriveste proverbul „Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”.

        Sau poate, grecii care au votat Syriza, gandesc in sinea lor, ca daca tot s-au necajit sa ajunga pe zero, atunci de ce sa se mai necajeasca sa plateasca dobanzi la banii imprumutati.

  32. N-am citit toate comentariile dar as vrea sa stiu daca a urmarit cineva sau d-l Ionita documentarul de ieri de pe B1–Debtocracy-Criza din Grecia.Sunt acolo multe raspunsuri la intrebarile voastre,foarte interesante.

    • Am vazut partial ; nu am avut rabdare sa vad cap coada , cu toate ca ” argumentatia ” folosita era oarecum amuzanta – vechile texte , de la tata Marx cetire .
      100 % propaganda , din cea mai ieftina / groteasca , facuta de militanti hotarati , da’ cu IQ mic de tot .
      Nu am inteles de ce au avut nevoie de vreo doua ore ca sa spuna o chestie foarte simpla – ca nu au chef sa plateasa banii pe care ii datoreaza .
      Sa fi avut ( totusi ) oarece mustrari de constiinta , ca altfel nu-mi explic efortul pe care-l faceau pentru a justifica ( moral ? ) o hotie evidenta ?
      Sau doar erau – ca toti oamenii de bine ( ” stanga ” ) – foarte odihniti ?
      Da , cei mai multi oameni prefera sa se prevaleze de tot felul de ” concepte ” care ii pot face sa-si inchipuie ca nu au nici o responsabilitate pentru existenta lor .
      Iar ” conceptul ” de ” datorie odioasa ” e cu adevarat misto , rezolva – atat de convenabil – obisnuita dilema ” sa dau sau sa nu dau inapoi banii pe care i-am luat cu imprumut ? „.

  33. In regula.Se pare ca de conceptul datoriei odioase s-au prevalat multe state incepand cu anul1898,inclusiv SUA mai aproape de zilele noastre referitor la datoriile Irakului.Poate ca asta vor grecii acum?

  34. Ironia e ca s-ar putea ca Syriza sa beneficieze de efectele pozitive ale noii abordari anti-austeritate a UE (planul Juncker, relaxarea cantitativa), care – dupa model american – ar putea relansa economia UE, desigur cu pretul unei inflatii care vom vedea cat va fi. Daca aceste efecte pozitive se vor simti si in Grecia , Syriza isi va atribui meritele…

  35. Eu cred ca noul guvern al Greciei nu isi poate permite coruptie sau ori ce fel de pas gresit.
    Daca nu va performa, sunt mari sanse sa fie nevoiti sa parasesca puterea cu elicopteru la in America de Sud

    • La greci nu e ca la romani sa promiti orice , sa nu te tii de cuvant si boii sa te voteze in continuare pentru ca au mintea scurta .
      Iar status quo-ul din insule ( unde statul elen nu exista de facto ) nu o sa-l schimbe nimeni , daca isi face calcule cineva ca sa-i fiscalize pe aia

    • Nu prea inteleg unde bateti. Eu pricep ca Draghi a spus asta ca o critica discreta, in sensul ca ei nu colecteaza decat vreo 34% din PIB, ceea ce in Europa e putin.
      Si noi colectam vreo 32%, la un nivel de dezvoltare mai scanzut.

      • Scrisoarea lui Draghi a fost redactată în 15 ian. și a fost publicată la câteva ore după anunțarea victoriei în alegeri a stângii. Și mi se pare că vor s-o scoată pe biata fată la produs, de data asta, mai cu spor, că e prea puțin cât produce. Și nu sunt sigur, dar cred că împovărarea fiscală nu se referă la gradul de colectare, grecii ar fi minunați dacă ar colecta 34%.

  36. Stimate Domnule Sorin Ionita,

    Traim intr-o lume nebuna in care in afara terorismului fundamentalist islamic se contureaza unul, cred eu, si mai periculos…. terorismul financiar. State civilizate refuza sa-si mai achite datoriile suverane. Efectele sunt mult mai periculoase deoarece genereaza efecte financiare, dezechilibre uriase la nivel global.
    Oare ce tara va repeta scenariul Greciei ?

  37. Cat de mult ne putem insela domnule Ionita gandind asa. Sigur ca prima reactie e: La munca nu la intins mana! Dar haideti sa facem un efort si sa rememoram, asa cum o fac azi si grecii, cum s-a realizat miracolul renasterii economice germane dupa un razboi ce a lasat o tara distrusa, urata de toti vecinii, sub ocupatie, si cu marea majoritate a fortei de munca de gen masculin eliminata ca sa nu mai spun de pretentiile multora de a nu mai accepta o industrie germana si de a obliga economia catre o politica agrara.

    Vorbim aici de planul Marshal. Da, vorbim obiectiv, privind miturile in ochi. Cei ce incearca azi sa compare planul Marshal cu planul Germaniei de a salva Grecia sunt contrazisi cu urmatoarea afirmatie: Ajutorul dat Germaniei echivala in 1950 cu 4% din PIB pe cand astazi ajutorul dar Greciei echivaleaza cu 60% din PIB numai din partea Germaniei si cu ajutor european oferit Greciei de 200% din PIB. Deci nemtii nu au de ce sa fie recunoscatori pentru planul Marshal si sa ofere asistenta Greciei. Sau are?

    Dar daca planul Marshall nu a fost decat invelisul zaharos al unei pastile foarte amare data francezilor si britanicilor? Daca de fapt miezul intregului plan nu era altceva decat o uriasa stergere de datorii a carei beneficiar era un stat care inca nici nu fusese creat la lansarea planului Marshal si anume Germania de Vest? Studii economice care elimina minciunile oficiale pun datoria Germaniei la sfarsitul razboiului la 90% din GDP datorie externa si 300% datorie interna. Ce s-a intamplat cu toata aceasta datorie? Aici apare cu adevarat smecheria, pe care ar fi bine sa o realizam cu totii ca sa nu mai fim asa de transanti. Toate tarile beneficiare ale planului Marshal au fost rugate (frumos) sa semneze un act prin care renunta sa ceara plata datoriilor germaniei pana cand aceasta va plati imprumutul acela minor dat prin planul Marshall. Imprumut al carui plata a tot intarziat sa fie ceruta. Cei mai mari beneficiari ai planului au fost Marea Britanie si Franta, in total fiind incluse in program 18 tari europene. 18 tari europene care nu au mai cerut datoriile inapoi de la Germania de vest. Initial se spunea ca problema acestor datorii se va lua in discutie cu ocazia reunificarii Germaniei. Nu s-a mai intamplat si azi Germania considera datoriile platite.

    Recapituland, planul Marshall a avut o carcasă exterioară, Programul european de redresare, și un miez interior, reconstrucția economică a Europei, pe baza de iertare de datorii și integrare comercială cu Germania. Efectele punerii sale în aplicare au fost imense. În timp ce Europa de Vest în 1950 lupta cu raportarea datoriilor din PIB apropiate de 200%, noul stat vest-german s-a bucurat de creanță raportata la PIB mai mica de 20%. Aceasta și re-intrarea forțată pe piețele din Europa a fost adevăratul beneficiu a Germaniei de la Planul Marshall, nu numai 2-4% efectul de amorsare financiar. Ca un efect pe termen lung, Germania s-a angajat pe o politică de ortodoxie macroeconomica la care nu a văzut nici un motiv pentru a devia de atunci.

    Dar de ce americanii ar face toate acestea, și de ce a făcut asta cineva din Europa in acord cu ea? Traumele Americii au fost reparatiile dupa germani de după Primul Război Mondial și mizeria financiara creata. În cadrul Planului Dawes din 1924, moneda Germaniei a fost pusa din nou pe aur, dar Germania a functionat pe baza de împrumut. Într-un cuvânt, Germania a fost ca Grecia pe steroizi. Pentru a opri acest lucru, Planul Young din 1929 a făcut mai riscanta posibilitatea de a împrumuta Germania, dar deflația a urmat și recesiunea în curând a venit de la sine, care s-a încheiat în haos politic și incapacitate de plata germana. O repetare a acestui istoric e ceea ce planificatorii Marshall erau deciși să evite. Și reconstrucțiile conduse din SUA pentru Germania și Japonia au devenit vitrinele clasice de intervenție liberala de succes.

    A beneficiat Grecia de asa ceva? Nici pe departe. Ba chiar nici o tara europeana de atunci. Europa trebuie sa invete din istorie si inca sa invete repede ca sa nu repete istoria Germaniei de dupa primul razboi mondial ce deja se prefigureaza in miscari extremiste si neonaziste precum si in perspectiva nationalismului, revizionismului si elitismului ideologic european.

    • Vedeti ca exista pe aici prin noianul asta de comentarii si lista cu default-uri istorice ale Greciei. Deci nu ca la ei n-ar fi precedente.
      Plus, mi se pare un pic deplasata comparatia asta pe care o tot repeta lumea, cu Germania dupa WWII.
      Pentru ca nu vad care e razboiul ala prin care a trecut Grecia de curand… adica, pana la urma, ne victimizam chiar in halul asta?
      Inseamna ca la fiecare 20 ani, cand mai vine cate o criza economica, sa dam foc Europei, sa facem cate un plan Marshall?

      • Daca observati o conditie pentru Germania a fost ortodoxia macroeconomica. Asta se poate impune.

        Cat despre razboiul prin care a trecut Grecia… pai hai sa ne uitam daca vrem sa ne uitam, unde sunt banii? Ca nu au disparut pe petreceri in aer liber, sa fim seriosi. Daca banii sunt in tara se pot redobandi, asa cum au fost dobanditi fraudulos. Dar daca banii au plecat si inca pleaca spre gauri negre de genul davai ceas davai palton atunci e altceva. Pareti sa fiti convins ca de vina sunt oamenii. Eu cred ca oamenii vor sa munceasca si nu au unde, vor sa traiasca si nu au cu ce, vor sa invete si nu au pentru ce. Vedeti niste statistici facute de oameni seriosi nu ca ma aflu eu in treaba: http://www.bbc.co.uk/news/magazine-17155304 . Poate toti ne inselam si etnia e determinanta, grecii sunt altfel… Asta sugerati?

        P.S. In zona euro se stabilisera niste limite. Acestea au fost incalcate. Flagrant, de multi. Degeaba s-a spus ca grecii au mintit, sa fim seriosi, in secolul infomatiei se stia. De ce nu a facut nimeni nimic? De obicei din interes!

        • „Oamenii vor sa munceasca dar nu au unde”, ziceti dvs.. Acum intrebarea este cat vor si cum vor sa munceasca acesti oameni si cate taxe vor sa plateasca. Grecul vrea sa munceasca maxim 30 de ore pe saptamana, salarii cat in Germania si chiar mai mult si sa fie platiti indiferent de calitatea muncii si productiei. Ca de aia au votat in istoria recenta partide socialiste care le-au promis bani si asistenta medicala, educationala etc indiferent de cat si cum au muncit. Prin urmare sunt grecii de vina. Iar daca le-au plecat bancherii din tara cu banii, tot grecii sunt de vina asa cum romanii sunt principalii vinovati pentru votul din 2000 care a readus comunistii la putere si a dat Romania in spate cu o jumatate de secol cel putin. Oamenii, domnule, sunt responsabili de votul lor. Iar cata vreme nu inteleg un lucru simplu, anume ca nu exista salarii fara productie reala si ca nimeni nu e obligat sa plateasca altuia nimic se vor regasi permanent in aceeasi situatie fie in Grecia fie aiurea in lume. Colapsul Greciei este rezultatul direct al imoralitatii poporului grec.. Nu mai intoarceti cuvintele aiurea pe dos..

    • Domnul Ionita a indicat deja cat de deplasata este comparatia dvs. Eu mentionez ca afirmatia dvs este pur si simplu falsa. Grecia a beneficiat de planul Marshall impreuna cu alte 11 tari. Au fost invitate si tari din pe atunci blocul estic inclusiv Romania, care evident au refuzat, ca de, le ajutau rusi,i desi Ceausescu tot la portile Occidentului a batut cand economia lui socialista cadea in cap..

      http://en.wikipedia.org/wiki/Marshall_Plan

      Asa ca nu flecariti de pomana, puneti mai intai mana pe carti inainte sa faceti afirmatii de asemenea gen. Mai retineti un lucru: SUA nu avea nicio datorie fata de Europa. SUA putea sa-si continue conflictul cu Japonia si sa uite de restul foarte bine. Asa ca sa spui „multam” pentru cei aproape un milion de soldati americani morti pe frontul european pentru a curma ineptia criminala a lui Hitler si lasitatea Europei.

      Pentru a concluziona, Grecia a primit destul ajutoare de la Marshall pana la stergerea partiala a datorii. E timpul ca ei fie sa plateasca, fie sa fie lasati pe mana zeilor ei de carton..

  38. Ce vremi, ce timpuri: cei mai „vechi” au invatat (chiar daca nu erau membrii pecere) la lectiile politice de la armata populara-armata din popor, ca prin 1980 curentul electric va fi gratuit in Romania Iepocii de Aur. Si tocmai prin 1980 curentul a intimpinat o „reasezare de preturi”; nu scumpire, Doamne fereste, cum zice marxismul, ci reasezare de preturi.
    Ei bine, se pare ca bucurestenii vor prinde asemenea vremi:
    „In urmatorii ani, dupa contopirea RADET cu ELCEN, bucurestenii ar putea sa nu mai plateasca niciun leu pentru caldura, Primaria Capitalei urmand sa subventioneze in totalitate pretul Gigacaloriei din vanzarea de energie electrica, a declarat primarul Sorin Oprescu, intr-un interviu acordat HotNews.ro.”
    Nu e la curent, dar daca il votati pe Oprescu o va face :P
    Oprescxu e mai tare ca Tsipras ;).
    Sa-l punem prim ministru sa extinda programul la toata tara.

  39. Perfect de acord legat de propaganda „discursurior trendy”. Cât despre „cum s-o facem că resurse nu există” ei bine aici termenul care trebuia folosit este „bani”. Să nu confundăm resursele cu banii. Banii sunt parte a resurselor. Ca la matematică, A include B.
    Citind o parte din comentarii am văzut că multă lume face referire la teoria conspirației. La cum văd eu lucrurile, cei care le-au elaborat menționează faptul că în sistemul economic, capitalismul bazat pe consum nu poate funcționa la nesfârșit. Că sistemul bancar fracțional bazat pe dobândă nu aduce plusvaloare reală. Că utilizând un calculator cu algoritmi de speculă bursieră pentru a câștiga 3 milioane de $ pe zi, este o fraudă.
    Ați avut norocul să vă nașteți într-o anumită familie. Probabil că nu sunteți al 8-lea copil al unei familii de alcoolici asistați social. Cu ce șansă pleacă în lume acel copil? Ce vină are el pentru nedreptatea care l-a făcut să pornească în viață de pe picior de inegalitate? Și dacă printr-o minune ajunge să lucreze vânzător într-un supermarket și după 3 ani de chirie se gândește să facă un credit de 30.000 CHF pentru o cameră de cămin și acum plătește o rată pentru un apartament cu 3 camere doar pentru că un funcționar bancar a tras tare să-și depășească targetul tot el e de vină?. Suntem în mileniul 3 și suntem penibili domnilor. Iar articolul colegului dumneavoastră http://www.contributors.ro/cultura/mirosul-%c8%99obolanilor-a%c8%99teptand-o-alta-omenire/ este genial în această privință.
    Sunt studii ȘTIINȚIFICE bazate pe date reale care scot la iveală efectele înegalității sociale, de la diminuarea speranței de viață până la micșorarea mobilității sociale. A tuturor, nu doar a celor săraci. Chiar mi se părea hilar că într-un astfel de index Botswana ne arăta moneda lor națională de pe poziția 68, România simțindu-se relaxată în poziția 69.
    Dacă suntem într-adevăr o UNIUNE Europeană, atunci acei cu o economie puternică și stabilă ar putea veni cu următorul program pentru Grecia. Să facem un exercițiu de imaginație.
    ”Nu vă mai putem împumuta pentru că v-ați dovedit rău platnici. Dar pentru că suntem în mileniul 3, o catastrofă socială în UNIUNE nu este de dorit. Avem tehnologie, avem capital, avem profesioniști. Vom investi în țara voastră și vom crea companii. Din profit ne vom plăti specialiștii și forța voastră de muncă. Până când din profit vom reuși să ne recuperăm investiția, noi vom fi proprietarii companiilor. După acel moment, compania va fi în posesia forței de muncă care a lucrat în cadrul ei, adică a specialiștilor și a resursei umane grecești. Poate dura și 30 de ani până la recuperarea investiției și sunt sigur că domeniile de investiție vor fi alese după multe analize, pentru că altfel toată lumea are de pierdut. Factorul de decizie va fi exclusiv în mâna specialiștilor care au tot interesul să construiască o afacere durabilă și profitabilă.
    Sau suntem UNIUNE doar la bine?

    • Toate sistemele bancare sunt bazate pe dobanda.
      Sistemul bancar cu rezerve fractionare inseamna altceva, nu ca e bazat pe obanda.
      Modelul propus de libertarieni, cu rezerve 100% (eventual in aur) nu exclude dobanda – dimpotriva :)
      Cred ca sunteti plin de bune intentii dar cam amestecati niste chestii prinse din zbor

      • Poate pare că amestec pentru că nu am exercițiul eseului, inginer fiind și nici timpul necesar unei ample elaborări. Când zic fracționar+dobândă înțeleg: Banca X are 10$ si practică o creditare cu 10% dobândă/an. Prin sistemul cu rezerve fracționare ea de fapt oferă credite în valoare de 90$, deci dobânda la sfârșitul anului este de 9$ ceea ce înseamnă 90% profit. Plus comisioanele aferente. Lucrurile sunt mult mai complexe dar nu cred că e cazul să dezvoltăm. Nu cunosc afaceri (poate doar cele apărute odată cu internetul) care să obțină astfel de profituri într-un timp atât de scurt. Și la drept vorbind, nu fac nimic decât să „inventeze” bani.

        Modelul propus de libertarieni nu-l cunosc.

        Convingerile culturale general valabile au fost că avem nevoie de o poveste, de o viziune diacronică a propriilor vieți pentru a stabili valori morale. Dar cu ceea ce se cunoaște la momentul actual legat de natura empatică și socială a creierului știm că o viziune pur științifică în care excludem atașamentul față de sine sau povestea propriei vieți produce o paradigmă etică mult mai precisă și mai semnificativă decât cea bazată pe păreri personale.

        Extremismul de orice fel nu este benefic. Când este de fațadă și bazat pe „discursuri trendy” este și mai grav pentru că nu are baza reală și științifică de argumentare a măsurilor pe care le propun. Manipulează populist pentru câștigarea alegerilor și pot produce rupturi adânci în societate.

        Iar dacă măsuriele de „restructurarea datoriei” constau în “expansiune keynesiană pentru a re-porni motoarele dezvoltării şi a stimula consumul intern”, adică sporirea cheltuielilor publice cum a făcut Năstase în 2006-2008 atunci e foarte grav.

        Exemplul social dat de mine vrea să arate că atingând doar problemele economice fără a ține cont de aspectul uman ne plasează la nivelul șobolanilor d.p.d.v. al evoluției. Prin etichetarea psihologică a sinelul ca fiind intern și a mediului ca fiind extern constrângem propriile procese neurochimice experimentând o detașare iluzorie.

    • Bravo Lucian. Da, asta ar fi solutia de bun simt. Problema e ca specialistii se cunosc pe ei insisi si nu au incredere. Stii foarte bine cum profesionisti adevarati nu ar face nimic sa incalce legea la ei acasa insa nu au mare lucru de reprosat cand fac profituri uriase pe seama altor, cand schimba legislatie, umfla preturile si se bucura de concurenta neloiala la altii acasa.

      E evident ca semnalul e clar. Vrem Grecia afara ca sa le dam o lectie tuturor partidelor extremiste ce promit relaxarea austeritatii prin cheltuieli necontrolate si populiste. Cu toate asta, in ciuda „hateri-lor” de pe forumuri pusi sa bage zazanie, in ciuda ferocitatii formatorilor de opinie eu tot consider ca e o mare greseala. Orice economist de la ultimul bail-out pana azi sustinea ca Grecia nu are nici o sansa de revenire in conditiile date. Dar Europa are nevoie de siguranta si pace la frontiera sudica unde de veacuri a contrabalansat Turcia. Turcia care face conducte si cooperari militare cu estul in timp ce isi consolideaza statutul de dictatura personala. Banii nu inseamna singura resursa, resursa principala sunt oamenii.

      Fericiti facatorii de pace!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro