vineri, martie 29, 2024

Tudorel Toader a înscenat un proces stalinist în toată legea

În urmă cu câteva zile, atunci când a fost întrebat ce așteaptă de la informarea de presă în cursul căreia ministrul Justiției, dl. Tudorel Toader, urma să își prezinte concluziile referitoare la evaluarea activității d-nei Laura Codruța Kövesi în fruntea DNA în perioada februarie 2017-februarie 2018, președintele PSD și al Camerei Deputaților, dl. Liviu Dragnea, afirma sibilinic: “Sper ca dl. Tudorel Toader să nu se facă de râs”.
Or, ieri seara, dl. Tudorel Toader, teoretic neafiliat politic, a îndeplinit toate marile pofte ale șefilor săi politici, de la cei mai mari, adică de la Dragnea, Tăriceanu și Dăncilă, la cei mai insignifianți și mai penibili, gen Codrin Ștefănescu, Liviu Pleșoianu sau Steluța Cătăniciu. Le-a spălat tuturor infractorilor cu funcții, pitulați prin Parlamentul și prin guvernul României, toate păcatele, a scos la vopsea însuși felul în care la finele lui ianuarie 2017 a fost adoptată celebra Ordonanță 13 abogată fiind considerată de chiar inspiratorii ei prostă, s-a folosit de invocarea greu de urmărit de omul simplu a unei suite de decizii ale Curții Constituționale, a răstălmăcit vorbe și fapte, le-a pus într-o ordine perversă conformă bunului său plac și favorabilă scopului misiunii sale josnice, a edictat suspendarea dreptului la opinie și la liberă exprimare, a operat procese de intenție, a încălcat legile justiției și legile morale doar spre a se face de râs. A se acoperi de ridicol. A -și compromite o carieră despre care unii spun că ar fi fost onorabilă.
Dl. Tudorel Toader a avut o prestație complet neconformă regulilor pe care le implică poziția, rangul de ministru al Justiției. S-a dovedit servul și porta-voce ale PSD, ALDE și organismelor lor de presă. A folosit vorbe din arsenalul unor Mihai Gâdea, Mircea Badea, Victor Ciutacu, Andreea Crețulescu. A sâsâit mai dizgrațios chiar decât Ion Cristoiu.
Însă cel mai grav e că evoluția fără limită pe scara incursiunii în penibil a insului, a cetățeanului, a profesorului, a omului Toader Tudorel poate să coste scump evoluția democratică viitoare a României.
Cred că nu a existat în istoria recentă a țării o ieșire a unui deținător de înaltă funcție mai jenantă, mai descalificantă, mai plină de ridicol, mai încărcată de otravă și de rău, mai contestată de presă și de oamenii cinstiți din România decât cea de joi seară a ministrului Justiției din Guvernul României.
Acum e cum nu se poate mai limpede. De-a lungul unei întregi săptămâni, dl. Tudorel Toader a plănuit cum să o execute pe d-na Laura Codruța Kövesi după citirea unui rechizitoriu alcătuit în 20 de puncte. Executându-l deopotrivă, indirect, și pe președintele Klaus Iohannis. Dl. Tudorel Toader și-a gândit în așa fel interminabila ieșire în fața presei și a românilor de pretutindeni cu gândul de a-i demonstra președintelui că ar fi apărut noi argumenteincriminatorii în privința doamnei Kövesi și că el, Tudorel Toader, s-ar afla în posesia lor. Că aceste argument ar fi atât de zdrobitoare încât ar trebui să îl determine pe șeful Statului să își schimbe convingerile exprimate în urmă cu o săptămână și să accepte propunerea de revocare. Nu a făcut decât să repete ceea ce a auzit la Antena 3, la România tv și la emisiunea România 9 de la TVR.
Tot ceea ce am văzut ieri pe ecranele televizoarelor a semănat, până în cele mai mici detalii, cu o execuție de factură stalinistă. Urmărind felul în care dl. Tudorel Toader citea rechizitoriul am avut impresia reînvierii lui Nicolae Ceaușescu. Dl. Tudorel Toader se adresa națiunii de parcă s-ar fi cocoțat la tribuna Congresului al XIV lea al PCR. Ascultând argumentele aduse de dl. Tudorel Toader în favoarea justificării concluziei sale am avut senzația că ne întoarcem cu 28 de ani în urmă și că a prins iarăși glas răposatul general de justiție Gică Popa. Că revenit printre cei vii numitul Popa Gică a primit din partea urmașilor la putere și la cârma fărădelegilor ai lui Iliescu Ion a actului care a dus la condamnarea fără un proces adevărat a lui Nicolae Ceaușescu, din care acum a înlocuit câteva nume și în care a înmulțit acuzele. Mimând apărarea democrației și a constituționalității.
Câteva zile după 25 decembrie 1989, atunci când ne-am venit în fire și ne-am dat seama ce mare ticăloșie se făcuse din ordinul lui Iliescu, al Silviu Brucan și al lui Petre Roman, cu complicitatea lui Victor Atanasie Stănculescu, a lui Virgil Măgureanu și a lui Gelu Voican Voiculescu ne-am spus că am asistat la ultimul mare proces stalinist din istoria României.
Ieri seară ne-am dat seama că ne-am mai înșelat. Dl, Tudorel Toader s-a făcut de râs sub ochii noștri, jucând un prim act din ceea ce poate însemna o nouă tragedie pentru România. Dl. Tudorel Toader a transferat modelul proceselor staliniste într-o Românie despre care ne-a asigurat că trebuie să rămână Stat de drept. A vrut să ne facă să râdem scoțând pe gură o glumă sinistră.
Ce mai poți spune când blasfemia pusă pe hârtie de dl. Tudorel Toader este calificată de marea apologetă a democrației, ilustrissima d-na Alina Mungiu-Pippidi, un document bine făcut? Că trebuie să ne luăm în serios ceea ce dl.Gabriel Liiceanu numea meseria de cetățean.
Unii dintre semenii noștri deja au și făcut-o. Au ieșit în stradă.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Cel mai mult pe mine m-a indignat insinuarea că șefa DNA nu a colaborat instituțional cu Dragnea și Tăriceanu. Adică unul care are o condamnare deja la activ, încă un proces pe final și alte câteva anchete, și celălalt cu un proces în derulare pentru mărturie mincinoasă.

    Cu alte cuvinte, DNA trebuia să colaboreze cu infractorii.

    Într-adevăr, acuzațiile au fost staliniste și doamna Ene le-a desființat în articolul domniei sale de pe platforma ziare.com.

    Tudorel Toader s-a descalificat ca om al legii și nu mai are ce căuta să fie Ministru al Justiției. Deja se adună norii negri asupra lui cu CE venind de urgență la București. Aștept reacția comisiei de la Veneția sub forma expulzării lui Toader, care nu mai are ce căuta acolo.

  2. Ce-a fost asta? Cum a putut fi facut un raport, rezultat al analizei asupra activitatii unui procuror-sef, fara a se prezenta detalii despre numarul de dosare instrumentate, procente de condamnari definitive etc., adica despre activitatea respectivei persoane. Cifre. Dl T Toader ne-a povestit tineretea domniei sale, un parcurs romantat prin propria cariera.

    • Nu stiu daca ironiile Dvs – chiar asa amare cum sunt – isi au locul intr-o zi ca asta cand sunt atat de multi oameni necajiti.

    • „Tinereţea” lui Dorel („romanţată” sau nu) şi prezentată în introducerea „procesului” intentat şefei DNA, a vrut să fie primul argument şi cel mai semnificativ, pentru justificarea a ceea ce urma să fie spus, ca şi cum „a fi fost” reprezenta garanţia obiectivitaţii. Stim acum că acest sinistru personaj a preferat duplicitatea demnităţii. Şi când ştim că Demnitatea este expresia Moralei, aşa cum spunea filozoful Alain, Totul este spus.

      Dar „tinereţea” lui Dorel rămâne o „romanţă” doar în imaginarul egolatru al individului vândut de astăzi şi poate doar reprezenta, într-o traducere liberă, ceea ce în mod normal am numit, la epoca respectivă, un „procuror comunist”.
      Faptul că, insistând, a susţinut că alegerea a fost bine gândită şi niciodata renegată se poate preta la două interpretări, ambele negative.

      Prima interpretare se poate preta la o insinuare (în toate sensurile sale, inclusiv cel de siluire) în spiritul persoanelor (mai ales pesediste) ce au asistat la „proces”, că dacă un procuror, „care le ştie !”, poate acuza în acest fel, asta o fi însemnând că „ceva adevăr tot este…”.

      A doua interpretare poate fi apanajul celor dezgustati de „prestaţia” personajului. Şi, aici, se poate „insinua” o neîncredere vicioasă şi distrugătoare de certitudini : dacă un procuror (fie el si „fost”) se poate preta la o asemenea mascaradă, înseamnă, prin extensia reflectiei, că existenţa acelor procurori viciosi poate fi plauzibilă. Faptul că, ştim cu toţii, există si „uscături”, iar „acei procurori” din Prahova au fost dezavuaţi în mod public de sistemul judiciar, nici macar nu mai contează. Ceea ce poate (insidios) să se strecoare în cugetul celor cinstiţi, este senzaţia de „posibil” si aici rezidă toată perversitatea, involuntară, sunt convins, a discursului politic de aseara a lui Dorel.

      Oricum, pentru un observatot avizat, megalomania egolatră a individului, a fost evidentă, limita competenţelor sale atinsă şi toata ura, bine ascunsă pâna atunci, ieşind la iveală. Faţă de un oponent ? Faţă de un „concurent”?.

      Mini-sinistrul Dorel s-a întors deci la dragostea tinereţilor sale. Aceea de „procuror comunist”.
      Departe de mine influenţa tendinţei generale de a exploata în toate sensurile şi pâna la limita acceptabilă a saţietătii intelectuale, expresia de „comunist”. Dar, pentru cei ce au trăit acele vremuri, dar şi pentru cei care nu le-au trăit, „procurorul comunist” era un personaj public temut şi detestat, era cel obligat la un compromis plin de cinism cu „puterea”. Toată cariera lor era impregnată de „sistem”, implacabil când trebuia să-ţi „evalueze” competenţele şi adeziunea la o politică deşănţată.

      Poate că Dorel a „executat” câţiva găinari ce furaseră de „la Stat”, sport practicat de mai toată suflarea oprimată şi înfometată, DAR, Dorel este considerat de unii (te întrebi, cine?) ca o „somitate” în materie, ori nu ajungi o „somitate” decât pe două căi : a competenţei sau a adeziunii obediente la politica celor care „tocmai sunt stăpânii vremii”.

      Când judeci, retroactiv pentru unii, toată cariera individului, faptul că este rector la una din cele mai mari Universităţi din ţară, dar şi faptul de aş fi „aranjat” fii mediocrii în fincţii de răspundere pline de bani si recunoastere sociala, că şi-a aservit competenţele în slujba mediocraţiei cleptocratice, asta duce „decât” la o singură concluzie.
      Vă las plăcerea depresogenă de a vă exersa talentele critice !.

      • Dar s-a intrebat cineva daca nu cumva acest raport a fost facut intentionat astfel incat sa nu poata fi folosit de nimeni? Nu ca m-as da in vant dupa personaj. Dar asa seamana. Nu a intrat in polemica cu jurnalistii pentru ca stia ca afirmatiile nu se sustin, a pus pasaje din media tocmai ca sa poata fi facut praf raportul. Si in fond Presedintele poate sa analizeze raportul un an. Cauta dovezi!

  3. Cum a ajuns ‘telectualitatea românească să se prostitueze! I-a fost dat României ca lovitura de copită decisivă contra statului de drept să fie dată de un ‘telectual de „meserie”. TT va intra în istoria personajelor odioase ale democraţiei româneşti alături de Ion Ilici Iliescu, Băsescu, Dragnea, Tăriceanu, etc.
    Tudorele, câţi bani ai primit de la Mafie pentru această trădare?
    România a devenit oficial STAT MAFIOT.
    Domnule Preşedinte Iohannis, faceţi o dată Referendumul ăla cu întrebarea: Vreţi sau nu ca România să fie stat de drept şi în Uniunea Europeană?(DA/NU). Măcar să ştim o treabă.

  4. Este o situatie foarte trista. Senzatia mea este de teama si tristete. Teama de ce va urma (pierderea sprijinului politic din UE, SUA) si tristete pentru ca realizez ca practic niciodata Romania nu a fost libera sa-si aleaga drumul ei european. Intotdeauna cineva ne-a tinut ca intr-o lesa, iar cand am ajuns prea departe in lupta impotriva coruptiei, am fost trasi inapoi iar latul s-a strans din nou in jurul gatului. Nici nu se putea altfel, din moment ce acest PSD a avut o pondere insemnata intotdeauna in administratiile locale si in Parlament, din anii ’90 incoace, iar clasa politica nu a fost curatata niciodata de corupti in totalitate. Cand, in sfarsit justitia a inceput sa functioneze la capacitate maxima, hop! a inceput nebunia. Tare mi-e teama ca nu vom mai reveni la configuratia dinainte de era Dragnea, iar atacurile la justitie vor continua. Impresia lasata in cancelariile occidentale este de haos. Politicieni care-si fac legi ca sa scape de dosare penale, corupti mari care fug din tara in insule exotice, declaratii anti democratie, toate astea nu fac decat sa ne scoata de pe traseul nostru normal cu consecinte cam greu de imaginat.
    In orice caz, presedintele Romaniei, cu tot riscul care decurge de aici, ar trebui sa lupte si sa nu fie de acord cu revocarea lui Kovesi. Probabil ca-l vor suspenda cei din PSD-ALDE, mai ales ca au majoritate parlamentara, insa prefer astfel decat sa-l vad si pe presedinte cum aluneca in „Valea coruptilor”. Daca trebuie sa inceapa lupta politica, sa inceapa odata!

  5. Ticalosie executarea criminalului gingav ceausescu? Nuu, ticalosie ar fi fost sa tratezi democratic un criminal stalinist; asta ar fi fost o ticalosie. Iar cu tudorel ce aveti? El si stapinii lui fac ce ii place electoratului lor. Iar electoratul lor e majoritar. Electoratul lor nu e interesat de lupta anti-coruptie. In schimb, e foarte disciplinat la vot. Spre deosebire de clasa medie, educata, cu spleen-ul ei existential si blazarea vag superioara, cum ca „toti fura”, asa ca nu se deranjeaza la vot, delegind lui nea ion si tatei gherghina decizia alegerii guvernantilor. Rezultatul – tudorei, olgute, vasilici, codrini si calini. Saracii psd-isti, sint nevoiti sa-si faca singuri opozitie, ei intre ei. Unii alegatori au ales pnl si usr in speranta ca acestia ar lupta cu psd-ul. Sfinta naivitate…. Stiti ce? Nici nu meritam altceva decit menajeria actuala. Si oricum, de la vladica la opinca, romanul traieste mai bine decit merita….Cine crede ca merita mai mult, sa iasa acum in strada; deoarece NU A IESIT ATUNCI CIND INTR-ADEVAR AR FI TREBUIT SA IASA IN STRADA. Acum e prea tirziu….

  6. D-le profesor,
    Mă văd nevoit să vă cer o erată pentru exprimarea din titlu căci unde poate fi mai plenară antinomia decât între ”proces stalinist” și ”legea” de azi ce ar exclude ”in se” așa ceva?

  7. Realitatea este ca Justitia stalinista in Romania nu a incetat sa existe dupa caderea comunismului. S-a exercitat in diverse forme, mai acute sau mai estompate, dar a fost acolo, la datorie, folosita cind de o parte (psdalde), cind de statul paralel. Romania nu mai stie ce este aia o justitie care sa administreze dreptate, de peste 70 de ani. Poate ca unele din procesele mai mari din ultimul timp sa fi fost aproape de ceea ce ar trebui sa fie, dar atit. Cazul Voiculescu demonstreaza cele spuse de mine complet. Deci, chiar daca Justitia, sa spunem, a functionat, in partea initiala, si l-a condamnat la 10 ani, in final acesta a fost eliberat dupa 3 !!! Este aceasta justitie cu adevarat ?! In cazul EADS faptele se prescriu cu dosarele in sertarele procurorilor… Este asta justitie ? In cazul meu, sistemul stalinist s-a aplicat invers, de catre DNA chiar mie, pagubitului. Asa ca tot sistemul de justitie din Romania este o varza, la fel si cu cel legislativ, la fel si cu cel administrative, la fel si cu cel financiar, la fel cu toate celelalte. Iar aceasta varza institutionala a pus Romania pe butuci, si se datoreaza in exclusivitate securismului primordial (care a generat si niste epigoni).

  8. Smenul se pedepseste.
    Roata se-nvarte.

    Rabdare, deci, n-au intrat anii in sac. Dracul lucreaza repede caci nu are mult timp. Noi avem rabdare, am mai vazut din astea.
    Sa ne uitam asadar la ticalosiile facute, si sa nu ne speriem prea tare, ce e mai rau abia urmeaza.

  9. N-a pro-PUS-o Iohannis in 2016 in fruntea DNA, ci a numit-o la propunerea cuiva.
    Dar cine a pus-o pe KOVESI in fruntea DNA in 2013!?
    …nu-NU, nu, BASE SCU doar a numit-o, la propunerea cuiva, din Guvernul PON TA..
    Dar in 2016, nu cumva, a fost pusa in fruntea DNA de catre domnishoara PRU NA? Da’ de CI-NE, … de tehnocratul Ciolosh!?
    Toata tarashenia asta miroasa a rafuiala politicianista pe spinarea JUSTITIEI independente, cu iz de tribalism REGIONAL prostceaushist.
    Deci, toata lumea e de acord ca Sefa DNA a fost PROPUSA de catre insushi PSD?
    …si asta, de DOUA ori!
    (eu te-am facut, eu te omor – daca mai pot!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro