joi, martie 28, 2024

Un nou partid: De ce nu se face. Cine ar putea sa-l faca?

Daca “se face un Nou Partid” se face in mod sigur in conditii de profunda clandestinitate.  Ca strategie nu e rau de loc. Se numeste “factorul surpriza”. In ziua alegerilor, cand nimeni nu se mai asteapta, prinsi toti fiind cu pomenile si furtisagurile electorale obisnuite, pac, apare la lumina Noul Partid! Chiar in fata urnelor. Echipat, cu secretar general, cu echipa de comunicare, imn compus si interpretat de Paula Seling (versuri, Mircea Cartarascu), sigla, tot…, plus un banner sponsorizat de Academia de Stiinte Suedeza: “Noul Partid, garantia vie a aplicarii integrale a tuturor principiilor morale – romanesti, europene si internationale”. Lovitura de teatru.  Adversarii prinsi descoperiti, se pierd cu firea. Noul Partid profita de confuzie (confuzia este intotdeauna urmarea interventiei factorului surpriza, spune manualul). Si astfel, pana sa se dumireasca adversarii, Noul Partid castiga alegerile detasat. Urmeaza o epoca de progres si bunastare.

Sa zicem insa ca scenariul de mai sus nu e realist. In Romania nu se poate face nimic la secret. Cu atat mai putin un ditamai partid de larga respiratie nationala. Deci daca n-am auzit nimic de atata timp, probabil ca motivul e cel banuit.  E adevarat, acum mai bine de o luna pe Facebook se depuneau semnaturi la temelia noii forte politice iar adeptii entuziasti scriau pe forumuri lungi mesaje cu tot felul de ganduri, mai clare sau mai neclare, asa cum le treceau ele prin minte in acel moment. Se pare insa ca aceste doua activitati, desi foarte importante, am zice chiar necesare, nu sunt suficente. Ar fi fost bine daca n-ar fi fost necesare dar ar fi fost suficiente.  Discutam altfel azi. Asa fiind insa lumea croita, azi discutam altceva. Anume:

Nu ne intrebam ce sanse ar avea Noul Partid sa castige alegerile. Nu ne intrebam ce sanse ar avea sa intre in parlament. Nu ne intrebam nici ce sanse ar avea sa supravietuiasca. Ne intrebam ce sanse ar avea sa se formeze. O sa ziceti: Pai nu asta era discutia de acum o luna si ceva?! Nu. Acum o luna era o incercare de discutie. Dar vedem bine acum, cu intelepciunea patitului, ca incercarea e una, reusita e alta.  Pe vreme aceea era o explozie de entuziasm. Pe internet. Si o discutie care era sufocata de entuziasm. Tot pe internet. Acum, la rece, dupa ce entuziasmul s-a topit in fata altor prioritati (Florii, Paste, planificarea Vacantei de Vara etc.) putem in sfarsit discuta la rece. Sau cel putin putem incerca.

Intrebarea este: De ce sansele reformatorilor romani de a face un nou partid sunt minime?

Sa incercam un raspuns: Ca sa formezi un partid nou iti trebuie niste antreprenori politici. Sa le luam pe rand. Antreprenor = cineva care are experienta si/sau capacitatea sa intreprinda lucruri legate de organizarea si managementul transormarii unei noi idei, viziuni, proiect in realitate practica.  Politic =  cineva care sa inteleaga, fie instinctiv fie conceptual, natura si mecanica elementara a proceselor politice. In cazul de fata, a partidului politic ca pivot si esenta a sistemelor politice moderne.

Cu privire la prima jumatate termenului, sa nu comentam pentru ca nu este nimic de comentat. Cu privire la a doua,  sa spunem ca reformatorii romani, fie ei apartinici, fie angajati deja in partidele existente, nu par sa inteleaga doua chestiuni politice elementare.

(1)    Partidele sunt organizatii. Organizatiile se construiesc si mentin motivand oamenii. Adica oferindu-le stimulente. Motivatia pentru imensa majoritate a oamenilor, in politica si oriunde, e data de trei lucruri: bani, functii (citeste putere) si status.

(2)   Partidele sunt coalitii de coalitii. Un partid este o agregare de indivizi si grupuri in jurul unor seturi de interese. Aceaste agregari se numesc coalitii. Nu stii sa construiesti coalitii sau sa te porti in coalitii, nu ai ce cauta in politica.

Asadar: atat timp cat “antreprenorul politic” nu intelege obiectul muncii si adopta strategii ce sunt contrare insasi naturii acestui obiect, antreprenoriatul sau are sanse de reusita doar prin accident. Sau prin miracol. Ceea ce din punct de vedere al teoriei politice tot aia este.

Daca cineva insa ar lua in serios ideea de coalitie ca element central al unui partid politic (si al politicii in general) atunci ar descoperi  foarte repede ca o coalitie politica relevanta nu poate fi formata decat intre grupuri. Si ca grupurile politice se agregheaza in jurul unor interese. Ar descoperi deci ca formarea unor grupuri de interese apte sa se angajeze in actiune colectiva pe durata medie si lunga este cheia succesului in intreprinderea sa. Altfel spus, un partid se coaguleaza intr-o arhitectura de grupri. In centru, un grup sau o serie (retea) de grupuri ultra-motivate. In jur, concentric, alte grupuri cu varii intensitati motivationale. La periferie, galaxia de indivizi, votanti, sustinatori seriosi sau pomanagii, atrasi de forta partidului, asa cum este ea generata si proiectata public de grupurile de interese coalizate in zona centrala.

Pe scurt, daca vrei sa faci un partid adevarat, ai nevoie de acest nucleu central de grupuri de interese, apte sa se angajeze intens si sustinut in actiune colectiva. Altfel, in cel mai bun caz, ai  o aglomerare pasagera de votanti, care prin accident si conjunctura poate obtine un scor pasabil. Dar acela nu e partid si nu va rezista ca partid in structura initiala.

Daca am determinat ca agregarea gruprilor de interese si combinarea lor in coalitii este cheia formarii unui partid viabil, tot ceea ce ne mai ramane de facut este sa vedem care sunt factorii ce determina forta si influenta oricarui grup de interese organizat in scop electoral. Iar aici avem posibiliatea de a opta intre mai multe formule. Stiinta politica ni le pune la dispozitie cu generozitate. Sa o luam pe cea mai simpla:

C= aM + bRM + cI + dP

Unde: C este, capacitatea politica a grupului, rezilienta acestuia, forta sa. M este marimea grupului – cu cat e mai mare cu atat are in control voturi mai multe. RM este rata mobilizarii, calculata ca raport intre numarul de membri actuali ai grupului si numarul celor potentiali. I este intensitatea preferintelor membrilor – cu cat sunt mai excitati si deci mai putin apatici, cu atat capacitatea de influenta a grupului creste. P este un index al pivotalitatii (citeste indispensabilitatii) grupului – el reflecta masura in care grupul are o pozitie ce il face necesar in varii coalitii; cu cat e mai necesar in mai multe coalitii ce au nevoie de el ca sa poata castiga, cu atat influenta sa creste (De exemplu UDMR – marimea sa electorala e mica, 5-6% , dar e disproportionat de influent datorita pivotalitatii in coalitii). In sfarsit, a, b, c si d sunt variabile determinabile conjunctural si contextual.

Daca privim cele de mai sus atent, realizam ca avem acum un instrument cu care putem evalua parametrii succesului in initiativele si intreprinderile noastre de actiune colectiva. Formula de mai sus se aplica, evident, oricarui grup sau oricarei agregari de grupuri. Deci, nu e nevoie sa o mai spunem, se aplica si patidelor politce. Vechi sau noi. Restul este atat de evident ca nu are rost sa mai fie elaborat aici.

Sa revenim totusi, inainte de a incheia, la problema antreprenorilor politici. Cine poate fi azi, aici si acum, un antreprenor politic de succes in Romania? Cine ar putea mobiliza fortele care ar duce la coagularea reala a unui nou partid?  Raspunsul e simplu: Oricine satisface cele doua conditii de mai sus: (a) sa aiba resurse materiale suficente pentru a putea motiva adecvat participantii centrali si (b) sa aiba imaginatia strategica de gandi coalitii, plus talentul de a le negocia si asambla.

Or, in aceasta privinta, autorul de fata nu cunoaste in acest moment, in afara de Traian Basescu (care are neindoielnic la ora asta si resursele si capacitatea de a forja coalitii transformandu-le intr-un nou partid) decat doua alte figuri politice apte sa creeze un partid competitiv in perioada ce a ramas pana la alegerile de anul viitor. Nu inseamana ca numarul real nu este mult mai mare. Este. Autorul de fata nu poate pronunta insa cu certitudine in acest moment decat acestea doua nume.  Cei doi sunt Dinu Patriciu si Valeriu Stoica. Cu o nota: Separati, sansele lor sunt neglijabile. In conjunctie insa, probabilitatea de succes este destul de serioasa. Cum insa drumurile celor doi s-au despartit cu un deceniu in urma, discutia cu privire la un nou partid pentru alegerile din 2012 ramane necesarmente in domeniul pur speculativ….

Asta doar daca nu cumva cei doi nu isi dau din nou mana, sub privirile incurajatoare ale lui Traian Basescu… Sa ne oprim totusi aici. Simpla formulare a acestui scenariu ne arunca intr-un spatiu mult prea speculativ chiar si pentru gusturile noastre bucurestene…

Desi, sinceri sa fim, ca exercitiu de pura imaginatie politica, jocul cu un astfel de scenariu nu arata de loc neinteresant…

Nota finala: In anticiparea comentariilor entuziastilor “noului partid politic” vreau sa-mi reafirm preferinta ca imnul partidului sa fie compus si interpretat de Paula Seling. Putem discuta si alte nume dar in principiu as sugera sa ne concentram atentia pe culori si sigla si sa consideram inchisa chestiunea  imnului.

Distribuie acest articol

73 COMENTARII

  1. Eu am inteles de mult, cum se poate forma un nou partid, cum nu se poate forma, cine poate sa-l formeze si cine nu, ce ar trebui sa faca si ce nu… Se discuta deja de o gramada de vreme pe tema asta, dar lipseste un detaliu… nimeni nu are chef sa se apuce de asa ceva. Discutiile deja au devenit plictisitoare si deja, fara rost, atata vreme cat nimeni nu-si asuma responsabilitatea de a pune ideea in practica. Acum discutam ca babele in parc, ca e un subiect la moda.

    • cred ca e o strategie deja observata in alte tari, creati partidul cu un an inainte de alegeri .. sau chiar jumatate , astfel presa nu are timp sa faca un studiu sa vada ce persoane sunt in spate si pe cine sustin. Cum dezamagirea in actualele partide e mare ar castiga foarte usor :) Bravo !

  2. Eu nu sunt politolog ca dl Aligica, dar am participat la discutiile privind crearea unui nou partid si am invatat urmatoarele:
    1. Asteptarile pentru un nou partid sunt extraordinare, in contextul in care PD-L arata, pe zi ce trece, ca apartine aceluiasi model practicat de 21 de ani si ca ar fi, cel mult, raul mai mic. Ei bine, toti absentii de la urne, trecuti si viitori, s-au saturat de raul cel mai mic.
    2. Fara un lider, doi, credibili, cu forta de magnet, cu un trecut imaculat, e greu de schimbat paradigma. De asta exemplele date in articol nu sunt credibile.
    3. Momentul mai, conventia PD-L este unul de granita. Cand va deveni clar ca nu se poate reforma. Atunci se vor gasi, poate, resurse umane si materiale pentru un nou inceput in politica romaneasca.
    4. Eu vad astfel un partid: un grup de specialisti si politicieni, uniti intr-un proiect, convingeri si aspiratii, care sa ofere romanilor un drum de urmat. Fara armate de lipitori de afise si clientela judeteana. Comunicatiile moderne ajuta un astfel de model. Sprijiniti de un think tank de specialisti, nu neaparat cu carnet de partid. Daca oferta acestora e credibila, insotita de reprofesionalizarea functiilor din aparatul de stat central si local, vor primi voturile electorilor. Daca nu, nu
    5. Resursele materiale pot veni cate putin de la multi si din diaspora, in orice caz fara conditii privind contracte sau functii.

    • Ma tot gandesc ca daca se face un nou partid sa fie gandit diferit fata de celelalte astfel incat „banul” sa nu mai fie un pericol.
      Astfel un partid nou ar putea sa functioneze FARA DONATII, strict din ajutorul membrilor si o cota fixa per membru de X RON. De asemenea modulul Ceh de transparenta totala a cheltuielilor ar trebui implementat.
      De asemenea partidul trebuie sa aiba o platforma online integrada cu platformele sociale deja existente: Facebook, Twitter, Yahoo, Skype … si asa mai departe (Inclusiv functii de notificare prin email / SMS). De asemenea posibilitatea membrilor de a vota online !

      Un astfel de partid zic eu ca ar fi credibil si ar aduna un grad de implicare destul de mare.

    • Domnule Vlaston,

      V-am mai propus ,și vă mai propun,asta pentru că eu cred că sunteți unul din oamenii potriviți pentru a face parte din comitetul de inițiativă a unui nou partid,și nu numai atît.
      Este necesar să trecem imediat la treabă,avem oameni și putem face aceasta.
      Știu ,este greu,dar dacă putem gîndi că este posibil,o și putem face.

      NOI,CU NOI !!!.

      [email protected]

    • Sunt de acord cu altruismul dar calitatea definitorie a unui politician ar trebui sa fie dorinta de a face ceva lucru care lipseste la politicieni de astazi .Mi-as dori sa iau parte la crearea unui astfel de partid dar toti care postam comentarii ar trebui sa ne intalnim fata in fata si sa discutam.Sa alegem o zi o ora un oras si sa ne intalnim si sa punem bazele unui astfel de partid. Contact [email protected] si cred ca ar fi bine sa schimbam mesaje intre noi ca sa punem la punct o astfel de intalnire .

  3. cred ca stoica are la acest moment de lucru in pdl.se vede ca ai lucrat cu el si pot spune ca ai invatat bine de la domnia sa.daca ar fi sa fac un clasament al antreprenorilor din politica stoica ar fi de departe pe primul loc.as mai putea spune de stoica ca la acest moment ca e singuru de care asculta cu atentie si basescu si boc.daca privim in urma, vedem ca de la constructia aliantei da si pana azi nenumaratele evenimente politice si civice in care se vede amprenta d lui stoica.pana la urma stoica a avut ca scop reducerea pe scena politica a numarului de partide la minimum( lucru reusit deja) si acapararea dreptei de catre pdl .acesta a fost scopul domniei sale de douazeci de ani pe langa modernizarea statului roman.nu le putea realiza daca nu marsa inca de la inceput dl basescu alaturi de el.cred ca la acest moment pe piata nu mai pot fi facute partide decat daca apar conjuctural,exemplu a pp sau unpr.

  4. Exceptional de clara si de pertinenta analiza–felicitari! Si mai ales multumiri pentru rigoarea adusa astfel acestei dezbateri.

    As adauga doar 2 consideratii:

    1. Ecuatiei unde C= aM + bRM + cI + dP as adauga un L de la lider(i) sau initiator(i), unde credibilitatea, motivatia si energia lui L determina toate celelalte componente.

    2. Analizei despre cei 3 antreprenori politici as adauga o singura intrebare: Quid Prodest? (nu stiu Latina, scuze) adica: Cui foloseste? Sau, mai curand, intre cei 3 antreprenori politici amintiti, cui foloseste MAI MULT un Nou Partid?

    In contextul actual, Dinu Patriciu este de o parte a baricadei iar Valeriu Stoica si Traian Basescu sunt, IMPREUNA, de cealalta parte. Scena noastra politica este una plina de paradoxuri si incalceci neaose, tipic romanesti, unde Patriciu e de Dreapta–devenita recent Stanga prin absorptie–iar Stoica (Dreapta) si Basescu (fost de Stanga) sunt acum impreuna sa zicem de „Dreapta”, dar neconvingator, in ciuda masurilor de austeritate recente.

    Cine risca sa PIARDA alegerile? Si cine are nevoie de o LEGITIMITATE NOUA construita cu ce MESAJ? Infine cine are nevoie sa captureze voturi din cealalta tabara apeland la nemultumitii de acolo?

    Daca as fi Valeriu Stoica (care, o stim cu totii, este un exceptional strateg politic) sau Traian Basescu (pe care eu una il vad mai curand ca pe un excelent tactician) as profita de absorptia recenta a PNL-ului in USL ca sa creez un partid DE DREAPTA cu o platforma clara directionata catre nemultumitii din PNL: corectitudine si anti-coruptie, politici liberale, stat de drept, economie de piata, etc…

    Nu asta este LEGITIMITATEA de Dreapta care lipseste PD-L-ului actual? Nu asta este mesajul care trebuie auzit pentru a mobiliza la urne milioanele de romani care s-au saturat de galceava politica funesta si sterila in care traim dupa aderarea la UE?

    Eu una, daca as fi in locul lor, fix asta as face… Dar chiar daca nu este o strategie politica intentionata de acest fel, sa nu uitam ca viata este un MEDIU INTELIGENT care impinge lucrurile inexorabil in directia dorita daca ne lasam purtati de fortele ei…

    Asadar cred ca pana la urma VOM AVEA un Nou Partid de Dreapta, fix cu mesajul acesta: Anti-Coruptie si Stat de Drept, fie din strategie umana sau din Providenta, pentru ca asta ar asana mlastina in care ne balacim cu totii.

    Singura necunoscuta este acel L despre care vorbeam mai devreme, Liderul/Liderii–sau macar este necunoscuta pentru mine care sunt noua in aceasta discutie pe internet.

    Credibilitatea lui L si energia sa va face ca aceasta noua forta sa fie una intr-adevar mobilizatoare si de „curatenie” sau va crea un simplu foc de paie ce se va stinge repede dupa alegeri, inglodat de interesele meschine care l-au creat si pe care nu le va putea stavili…

    Oricum, salut deopotriva analiza lui Dragos, si Partidul Nou care va fi, caci va depinde si de noi, sustinatorii sai, ca aceasta noua formatiune sa ramana pe drumul cel bun si sa faca treaba pe care a promis-o…!

    Cu prietenie,

    sandra pralong

  5. am urmarit si eu o vreme discutiile de pe facebook legate de ‘noua directie in politica romaneasca’. Exista o oarecare dorinta de politica, dar foarte putini aveau rabdare sa urmareasca ce zic altii si sa se angajeze intr-un dialog. Mediul online are avantajul ca toti se pot exprima dar si dezavantajul ca se acumuleaza foarte repede un numar mare de pareri formulate in paralel, care devin din ce in ce mai greu de agregat.

    Mi s-a parut ca oamenii doreau sa se exprime, sa se afle in spatiul public si sa-si testeze parerile proprii fata de ceilalti. Totusi, atitudinea predominanta a fost „bun, am aderat pe facebook, sunt de partea buna a lumii, hai sa-mi negociez relatia cu cei prezenti – sa scriu ceva si ei sa citeasca”. Ori la 4-500 de oameni cati erau pe facebook, era clar ca valul de fapt inca nu pornise, ca negocierile de statut in grup, de statut al grupului, de program, de nume veneau inainte de vreme.

  6. Cel mai serios proiect politic din politica romaneasca a fost cel propus de Stoica-Stolojan. Faptul ca acel proiect nu a reusit (decat partial) spune totul despre ce se poate astepta de la politica romaneasca. NIMIC. Oamenii care au vrut si au putut sa intre in politica au facut-o in acesti 20 de ani. Restul suntem niste simpi spectatori de pe margine. Si eu am niste idei geniale despre cum ar trebui sa arate un nou partid si ce ar trebui sa faca el. Ideile astea le am de vreo … 20 de ani :) Nu putem decat sa asteptam ca timpul sa-si faca treaba: unii sa moara altii sa se nasca si uite-asa peste vreo 30-40 de ani sa avem un nou partid serios (desi … si asa am unele indoieli). In rest … Noua Dreapta, Partidul Ecologist, Partidul Poporului, uniuni nationale cu tot felul de scopuri etc. Pistoale cu apa rece. Uitati-va la Portugalia, Italia, Grecia si o sa vedeti viitorul Romaniei. Asta daca nu care-cumva poporul roman se va hotara brusc sa restaureze monarhia si sa schimbe capitala tarii (la Alba Iulia, Targoviste sau … oriunde altundeva decat Bucuresti). Ceea ce (din nou) ma cam indoiesc.

    • Stoica si Stolojan; pina la un punct erau lideri cu greutate,respectati , cu credibilitate; inainte de a iesi Basescu presedinte si mai ales dupa apar ca doi oameni cu creierele spalate ; isi afiseaza cu nonsalanta obedienta fata de Basescu care este un zero barat fata de ei; da ceva este de i a transformat in niste catelusi. Despre asta asta este vorba : o nesfirsita si nerusinata tradare a poporului roman .

  7. Eu cred ca domnul Aligica e o cartita pesedista!

    Ma explic in continuare:
    Eu nu i-as imparti pe beneficiarii politicii unui eventual nou partid, care „sa rupa urnele” inca de la prima competitie electorala, in entuziasti si neentuziasti, ci mai degraba in idealisti si pragmatici.
    Idealistii sunt cei care cred si spera ca cei buni sunt asemenea lor, ca au vederi politice similare, ca daca esti hot neaparat te orientezi spre PSD, ca daca esti chilangiu nu ai alta optiune decat PNL si doar daca esti bun de pus de icoana in altar dai fuguta la PD-L. Implicit, idealistii nu concep ca Noul Partid sa poata avea vreo alta viziune politica decat a statului minimalist ca personal, dar maximal prin influenta exercitata, in care decidentii sa fie intransigenti, animati nu de nevoia de bani, putere sau status, ci de dorinta neistovita de a lumina celorlalti viitorul deocamdata intunecos. Bazandu-se instinctiv pe aprecierea ca totusi cei buni, curati, nehoti si nedepravati or fi mai multi decat ceilalti, atunci nu mai era decat un pas ca sa-si afirme convingerea ca cu totii si-ar dori, ba chiar ar fi obligati sa-si doreasca doar un singur Nou Partid.

    Pragmaticii sunt cei care, ce-i drept – nu cu elocinta autorului articolului de fata, au incercat sa le arate celorlati greutatile logistice, statutare sau chiar doctrinare ale formarii unui Nou Partid. In articolul domnului Aligica se regasesc multe din argumentele aduse, cam stangaci, de catre acestia. Au fost taxati atunci, aproape la unison, drept comunisti, pesedisti sau securisti.

  8. Dom’le, mie nu-mi place Paula Seling si nici pretentia dv de a ne-o impune cu forta. Nici macar nu are nume romanesc. Chiar ma intreb, oare ce se ascunde in spatele acestei propuneri cel putin bizare!?!? Paula, Paul, hmmm… Sinteti frati?

    In privinta siglei, trebuie facuta in Photoshop (dpmdv asta e ne-negociabil). Cunosc eu pe cineva. Sigla e esentiala in succesul unui partid.

    De asemenea, e absolut necesar sa avem o baza de date pusa pe un server secure din SUA. Nu Canada, nu Franta, nu Germania.

    Cineva sa faca un site cu doctrina si un forum unde sa stam de vorba ca sa mearga treaba.

    Numele partidului: Masa Plina. E un nume verificat in luptele politice din Haiti. Partidul cu acest nume a cistigat alegerile sistematic, zeci de ani. Cine isi putea permite intr-o tara ca Haiti sa critice un partid al carui ţel era chiar visul secular al bravului popor haitian? Am putea sa ne inspiram si de la turci. Cind Partidul Dreptăţii cistiga alegerile in prostie, un mic grup a ţîşnit in faţă avind ideea absolut geniala de a crea un partid numit Partidul Adevăratei Dreptăţi.

    Alte propuneri: sedii in toata tara, un ziar, un post tv, un ONG platit de Soros care sa ne faca sondaje. Vedem ce vrea populatia si promitem tot. Presedinte, un tip charismatic adus din diaspora sau cineva de la Romanii au talente. Ideologie de centru cu puternice accente de stinga si de dreapta ca sa luam voturi de la toti. O mafie interna de partid care sa traga sforile, sa faca rost de bani si sa ia toate contractele cu statul dupa acapararea puterii. Membrii grupului mafiot sa se cunoasca intre ei, dar restul lumii sa nu aiba habar ca ei sint organizati. Preferabil sa fie fosti sau actuali securisti fiindca sint obisnuiti si cu banii si cu conspirativitatea.

    Ma opresc deocamdata aici ca trebuie sa prind o promotie de capace de WC chinezesti si cred ca o sa cam am de stat la coada (romanii parca sint apucati, dau navala ca inecatii pentru orice chilipir). Ma gindesc si la alte idei intre timp si vin mai spre seara sa le postez. Voi oferi detalii ample si argumente solide (repet, nu am timp acum) si despre imn, sigla, baza de date, site, forum, unde sa fie amplasate sediile, cit de mari trebuie sa fie, mobilier, cum sa arate ziarul etc. etc. etc. Ne asteapta foarte multa munca, sa fie clar!

  9. N-as vrea sa par un carcotas, fiindca sustin si eu ideea unui Nou Partid, bazat pe meritocratie, competenta, respectul reciproc al valorii numita OM si a activitatilor pe care le desfasoara. Ma tem, insa, ca un asemenea Nou Partid nu prea are sanse de reusita, dupa anii comunismului, in care s-au incurajat turnatorii, pupincuristii, oportunistii si ne-muncitorii (adica, aceia care „se fac ca muncesc”), iar aceste non-reguli se regasesc si in ultimii 21 de ani… Dupa caderea comunsmului, anii de „democratie postdecembrista” au transformat o mare parte din concetatenii nostri intr-o masa careia ii place, mai degraba sa „balteasca”, sa astepte „sa se faca”, „se fie implicat cineva”, etc., nu pregatiti „sa faca” sau „sa se implice” ei! Iar daca aceasta „balteala” cvasinationala mai are si trasatura ca acelora care „baltesc” li se dau multe (salarii, alocatii, burse, stimulente, al „n-spelea” salariu, etc, fara ca ei sa faca aproape nimic, atunci totul este in regula! Pe scurt, daca Romania are, dupa 21 de ani de la „caderea comunismului” o clasa politica plina de corupti, hoti, incompetenti, agramati, nesimtiti, oportunisti, traseisti, etc., acest lucru este din cauza ca o mare parte a celor care i-au votat sunt dupa chipul si asemanarea lor!

  10. bun, mai trebuie mentionat printre altele ca noul partid e pe cale sa apara, dar nu va mobiliza energiile pe care noi le-am dori sa le gasim in societatea romaneasca. Se numeste PP(DD) si probabil ca va canaliza voturi nemobilizate de ceilalti.

    Putem rade de ideea unui nou partid, dar el apare indiferent daca vrem sau nu. Si nu, nu o va avea pe Paula Seling cantand versuri de Cartarescu. Poate-l sunati pe dl. Diaconescu si va intelegeti la culori si sigla, totusi …

    • ALEX,VEZI CĂ ȚI-AM DAT UN RĂSPUNS LA MESAJUL TĂU,ȘI TE ROG SĂ FII DE ACORD CA ÎMPREUNĂ CU MINE SĂ CEREM ADMINISTRATORULUI ACESTUI SITE SĂ -L FACĂ PUBLIC.
      ÎȚI CER ACEASTA ,DEOARECE ȘTIU CĂ RESPECȚI OPINIA ORICUI ,CHIAR ȘI ÎN PROBLEME CARE TE PRIVESC.

      MULȚUMIM ANTICIPAT,PENTRU ÎNȚELEGERE !.

  11. Ca de obicei dl profesor Aligica ne desfata spiritul cu analize pertinente si logice.
    Dar…
    a incerca in romania tarata de coruptie, incompetenta, ipocrizie, falsitate, hotie, etc, sa construiesti – fie si politic, ceva care sa se bazeze pe principii desprinse din logica si bun simt mi se pare o aventura intreprinsa doar de dragul adrenalinei.
    De acord insa ca daca cei pomeniti [Valeriu Stoica, Traian Basescu & Dan Costache (aka Dinu Patriciu)] vor lasa deoparte orgoliile personale (des intalnite prin curtile scolilor primare) si vor decide c-ar fi momentul unei adevarate revolutii in ro… firmele lu’ Prigoana nu vor face fata excesului de trash/garbage provenit de pe „scena politica”…. si nu numai.

  12. Cred ca ati uitat sa mentionati printre motivele pentru care nu se infiinteaza faptul ca legea partidelor politice din Romania este extrem de restrictiva, situata, as spune, la limita de jos a democratiei.

    Dezamagitor si tonul dumneavoastra zeflemist, asemanator cu cel al lui Costi Rogozanu.

    • @ T.O. Bobe,
      domnule, ma dezamagesti asemuindu-l pe dl Aligica cu Rogozanu.
      Cit despre tonul zeflemist, de gustibus.
      (Doar literatii au dreptul la un stil?)

      • Prefer panglicariile stilistice in fictiune. Una-i una si alta-i alta.

        Cit despre faptul ca va dezamagesc, nu sinteti nici primul, n-o sa fiti, mai mult ca sigur, nici ultimul.

        • @ T. O. Bobe,
          ai inteles doar ca sa-ti iasa pasienta: altii, inafara fictionarilor, nu au dreptul la stil propriu?
          Cu dezamagirea tot in bara ai dat-o: cine va credeti? era o gluma pentru unul care pune semnul egal intre numele pomenite.
          Daca nu poti face diferenta intre stilurile si capacitatea de analiza a celor doi sa raqminem la marea ta descoperire : „una-i una si alta-i alta”.

          • Dincolo de floricele si de cum invartim cuvintele, domnul T.O. Bobe mi se pare care are oarecum dreptate. Domnul Aligica incearca sa demonstreze riguros ca nu prea exista „forta motrice” (ptiu, ce vorbe imi ies din tastatura) care sa duca la coagularea unui nou partid.

            De ce era nevoie in demonstratia asta de glumite ieftine gen „Paua Seling, imn, sigla, Cartarescu cu versurile, etc”? Eu inteleg ca autorul incearca sa fie si amuzant, dar partea asta nu prea ii iese.

    • Despre tonul zeflemist:

      Nu e zeflemea.

      Sau e, dar numai in chestiunea participarii publicului larg, eterogen si de ambe sexe la dezbatere. Pina la urma, in fata unei fatalitati poti fi oricum iti vine: deprimat, indiferent, bascalios… Tot un drac.

      Google: Aligica „Legea atractiei catre cel mai trivial numitor comun”.

      Sper ca nu i-am stricat de tot studiul deconspirindu-i un text mai vechi. Fiind ceva mai lung, s-ar putea sa scape necitit.

  13. Domnule Vlaston, cred ca din pacate dusul rece al domnului Aligica nu e deloc gratuit.
    Ceea ce nu inseamna insa ca un nou partid nu ar putea sa apara si sa supravietuiasca.
    Sunt doar cateva grade diferenta intre punctele de vedere.
    La 1. cred ca aveti dreptate. Valul de asteptare e mare. Dar asta nu insemna totul.
    Pe un val mult mai are de asteptare in primii ani de dupa ’89 au aparut la partide de puteai sa iei si acasa cateva, sa se joace copiii cu ele-n nisip. Stim prea bine ce s-a ales de ele.

    La 2 iar aveti dreptate. Si tot partial cred. Da, e nevoie de o credibilitate crescuta a liderilor politici. Dar imaginea initiala va fi maculata in secunda II de dupa implicarea in proiect si scaderea de popularitate va fi crescatoare ca efect pe masura cresterii importantei formatiunii politice. E un front de lupta aici si se lasa cu raniti si morti. Batalionul insa trebuie sa supravietuiasca, deci nu cred ca trebuie mizat doar pe imaginea persoanei.

    4 & 5 suna interesant, dar ma indoiesc ca fara o structura logistica palpabila si functionala ar avea vre-o sansa. Daca va ghidati dupa unele angajamente ce se iau la un moment de entuziasm puteti fi repede dezamagit. Oamenii, in general, vorbesc mult si fac putin.
    Romanii, in particular, vorbesc mult.

    Daca inteleg bine, dvs vedeti centrul de greutate al acestui partid in emulatia electorilor in timp ce autorul articolului il considera a fi nucleul de politicieni ce-l va forma si-l va tine in viata.
    Si eu sunt de parere ca daca vrei sa construiesti ceva stabil nu te bazezi doar pe valul fluid si zglobiu ci in mai mare masura pe piatra ce ramane si pe timp de seceta. Daca formatiunea politica e ultra-light, incat sa fie hatanata de valul sufragiilor cu foarte mare usurinta, la fel de usor va fi si dusa la vale.

    De buna sama ca „pietrele” despre care vorbesc eu pot fi exact acolo unde va ganditi si dvs, iar noua formatiune sa fie o adevarata forta. Sau nu.
    Nu vom sti pana nu se incearca.

    • E mai simplu. E nevoie de oameni care nu vad politica ca un vehicol de imbogatire. Altruisti. Chiar sa fi disparut specia asta din Romania? Ar fi grav. Pana la urma trebuie sa avem si oameni care sa se gandeasca la lumea in care vot trai urmasii nostri.

      • Altruisti? Cat de altruisti? Mi-e greu sa-mi imaginez primarul ala ‘meritocrat’ care se duce dimineata la birou imbracat la costum, isi atarna diploma de administratie publica in cui, isi stoarce creierii sa aduca orasul macar la nivelul secolului XX si la sfarsitul lunii, cu cinstea’n piept, isi incaseaza salariul de ~250-300 euro….
        Mai bine am pune de un proiect UE care sa aduca un pic de educatie in randul populatiei adulte din romania. Cand Dorel va fi specie pe cale de disparitie ne putem pune si problema ofertelor electorale din care fostul Dorel, ulterior Gigel, are de ales.
        Ce succes ar avea o campanie electorala cinstita, in care sa vina un Xulescu sa spuna:
        „Alegati-ma pe mine si promit ca informatizez/privatizez serviciile publice la un nivel la care nu va mai fi nevoie decat de 300k bugetari!… vom introduce un sistem de audit in alocarea asistentei sociale…limitarea fondului de pensii la nivelul contributiilor”??? :)
        A zis bine base. Reforma cu de-a sila nu se poate.

      • Altruisti !
        Da, desigur ca exista.
        Dar nu asa se pune problema.
        Daca gandim in termeni cu finalitate actionala trebuie sa ne referim la procente.
        Sau cum zice romanul, „cu o floare nu se face primavara”.
        E nevoie de un camp de flori. Abia atunci avem dovada ca vremea corespunde cu ce e scris in calendar.
        Parerea mea este ca altruistii sunt o minoritate. Infima.
        Daca nu ar fi fost asa, comunismul ar fi condus omenirea deja.
        Nu o conduce.
        Dimpotriva.

        Parerea mea este ca nu pe politicieni altruisti trebuie sa ne focalizam ci pe politicieni corecti. Care sa -si respecte contractul.
        Nu cred in politicianul care accepta un contract in care are numai de pierdut.
        Cel mai probabil, ala ma minte. Nu contez pe sansa de a nimeri un politician „altruist” asa cum nu mizez pe 6/49. Nu cred in ingeri.
        Isi va lua singur ce vrea in momentul in care va lua puterea.

  14. Ciudat vizionar politic acest domn Aligica: pentru el nu exista categorii morale care sa determine pe cetatzenii unei tzari sa se uneasca de exemplu fara a urmari interese personale, ci binele comunitatzii. Punctul de coagulare la domnul Aligica este ori ciolanul, la care saliveaza toate hienele si se asociaza sa-l insface, ori un excrement, in jurul caruia „roiesc” de asemenea indivizi cu interese certe. Dovada ca se poate si altfel este partidul verzilor din Germania. s-a instituit din miscari populare care urmareau tzelul strict idealiste: lupta contra militarismului, avertizarea asupra pericolelor rezultate din folosirea energiei atomice, oponentza contra intereselor de maximare a profitului a concernelor fara a tzine seama de distrugerea ecologiei.
    Tot angajamentul a fost onorific. Sute de mii de oameni isi aduc contributia, ishi jertfesc timpul liber fara a astepta un „ciolan”. Bineintzeles ca nu au nici un „antreprenor”, recte un magnat, care sa-i finantzeze. Faptul ca ajunsi la stadiul de partid politic si-au creat bineintzeles structuri administrative ptr. a participa la procesul parlamentar, ca trebuie sa faca coalitzii cu alte partide, mai putzin etice, nu sunt contradictzii. Rezultatul (dupa 20 de ani de la constituire): partidul are cel mai mare grad de credibilitate, mult mai mare decit cea a partidelor „istorice”. Deci se poate!!

    • Al dracu’ Aligica asta dom’le, cum vrea el sa insinueze ca un nou partid poate aparea doar la initiativa unui vechi politician sau a unui deontolog de la teveu, amenintat cu puscaria…

      Cum ignora el potentialul atator politologi iscusiti de pe net (ale caror orientari pot acoperi intreg spectrul politic) si care ar putea face nu unul, CI CHIAR DOUA partide (minimum).

      Cum spune Specatorul Activ mai sus: ramane sa dezbatem constructiv cine MERITA SA NE FINANTEZE si pe cine acceptam sa NE FACA partidul.

      P.S. @Spectator Activ: ironia dumneavoastra ustura intr-adevar…

  15. Ar fi tare de tot combinatia de care vorbeste Dragos, dar, gandindu-ma la ultimul sau articol, cel cu „marele clivaj” (NATO-Rusia), ma intreb ce ar face Patriciu in aceasta situatie?! Da’, repet, in cazul in care nu ar exista astfel de probleme, ar fi ceva extraordinar, pentru ca, pana la urma, important e sa consolidezi dreapta si sa o cureti de mizerii, nu sa creezi confuzii si mai mari prin noi formatiuni si platforme politice. Iar in aceasta idee, e foarte important sa recuperezi ce e de recuperat din zona PNL, pentru ca altfel stanga va putea continua fara nicio jena cu discursul si arogantele :) „unioniste”!
    In fine, eu nu cred ca „asteptarile pentru un nou partid sunt extraordinare”. Oamenii au nevoie de un altfel de partid, de un altfel de politica, un altfel de leadership, nu neaparat de un nou partid. Daca le dai o reforma reala, o alta optiune, o alta perspectiva, exact asa cum s-a intamplat in perioada 2001-2004 cand partide vechi, ca PNL si PD, au agregat o alta formula, cu noi lideri si noi echipe de conducere, plus o noua coalitie, nu mai striga nimeni dupa un nou partid si se gaseste rapid sustinere pentru noua formula, pentru noua varianta!

  16. Zilele acestea am finalizat o lectura ampla a secolului al 19-lea francez. Un secol de vertijuri politice nemaipomenit pentru francezi .Si nu numai!! Un singur lucru vreau sa spun din moment ce tot am dat peste acest articol. D-l Aligica are perfecta dreptate cand vorbeste despre interes/seturi de interese ,dar si a ceea ce dansul denumeste „antreprenori politici”. Totul,dar absolut totul -paturi sociale, partide ,societatea insasi – s-a invartit in jurul acestor concepte(?)Noi suntem mici copii tocmai fata de ceea ce s-a intamplat acolo , mai ales dupa 1850.Si inca un amanunt;dupa parcuregrea respectivului secol francez, imi este tot mai evidenta concluzia ca „Schimbarea la fata a Romaniei ” a lui Emil Cioran nu este deloc o opera disperarii. Cel putin pentru noi.

  17. Eu am multă stimă pentru d-nul V. Stoica și cred că e îndreptățită imaginea domniei sale de ideolog al dreptei.

    Dar arhitectul unui nou partid? De la omul care ne-a spus câțiva ani că PNL trebuie și se va re-împrieteni cu PDL, atunci când războiul total trecea de la o fază distrugătoare la alta și mai distrugătore?

    Mă întreb ce rol a avut d-nul Stoica în alipirea PLD de PD, care a avut ca rezultat anihilarea completă a alternativei liberale propriu-zise și dispariția procentelor PLD în neant?

    De Păturică nici nu comentez.

  18. ce dracu trebuie partid trebuie o frăție clandestina sa lovească bine concentrat și fără mila
    Bla,bla e satul tot romanul nu știu cum rabdă asa de mult,se vede ca nu de mult au scăpat de ciocoi comuniști,acum ii suporta pe ciocoii capitaliști , sa vedem pana când?

  19. Dragos se autopropune sa concilieze pe Stoica cu Patriciu, da? ori se teme ca se vor concilia fara el, ori se teme ca Patriciu se va apuca de unul singur si o sa ii lase pe ei de caruta. Oricum, e jalnic sa ai atita intelect si sa il folosesti in acest fel.

    • N-ai inteles? Contractul s-a semnat deja intre cei doi antreprenori politici, „sub privirile incurajatoare ale lui Traian Basescu”.

      • Adica de-asta a scos Ciuvica „preventiv” dosarelul lui Valeriu Stoica, cu solidul lui trecut de politruc comunist sadea? Si de-asta ii numara brusc Adevarul lui Crin orele muncite si orele chiulite pe zi? Dragut, n-am ce zice.

        Multa lume se innegureaza aici fiindca autorul nu concepe politicieni altruisti, ci pleaca de la ideea de interese egoiste/de grup obligatorii si de pragmatism. Cu adevarat insa, cine isi lasa o cariera solicitanta ca sa faca voluntariat pana la capat (nerasplatit) pentru un partid nou, si inca unul care ar pretinde ca sustine interesele intregii societati, in loc de cele specifice ale unui grup social, opozabile intereselor altor grupuri?
        La fel de interesanta (turnand si ea apa rece peste entuziasm) e si remarca despre coalitii, caci a fi de partea unor principii nu va exclude deloc in practica alierea bine mersi cu grupuri si partide pe care inainte de a participa la alegeri sau la un moment dat al existentei tale in politica le-ai combatut cu foc. Nici Top 09 din Cehia n-a putut face altfel.

        Ce este insa realmente intristator in articol e partea cu experienta organizatorica prealabila drept conditie obligatorie a reusitei in viata politica. Atunci ar insemna, logic, ca orice partid care ii ia alaturi pe „harsitii” Hrebenciuc si Cozmanca si-a marit automat sansele de a trage lozul castigator, nu? Si ca orice s-ar intampla, suntem condamnati sa fim condusi pe mai departe de generatia lui Hrebe, Cozmanca, Patriciu si Stoica, pentru ca fara ei nu se poate, ei singuri sunt cei competenti? Adica fara ei o sa ne trezim mereu ca eventualii altruisti-naivi-pe cont propriu se dau batuti si ies din scena cu replica „si pe mine m-au invins serviciile, fiindca n-am stiut sa ma aliez la timp cu oamenii lor”?!

  20. In DEX, cuvantul „democratie” este explicat astfel: „Forma de organizare si de conducere a unei societati, in care poporul isi exercita (direct sau indirect) puterea”. Atunci cand poporul isi exercita indirect puterea, prin intermediul politicienilor pe care ii alege, avem o democratie reprezentativa, cum este si cazul Romaniei. Domnul Aligica spune: „Motivatia pentru imensa majoritate a oamenilor, in politica si oriunde, e data de trei lucruri: bani, functii (citeste putere) si status”. Ce substanta mai are democratia daca motivatia principala a politicianului nu este reprezentarea „poporului” ? Un politician ar trebui sa semene mai degraba cu un preot decat cu un om de afaceri sau cu un lobbyist. El are in spate o „turma” pe care ar trebui sa o reprezinte din convingere, pentru ca crede in democratia reprezentativa. Banii si status-ul sau ar trebui sa il califice ca si reprezentant de incredere si nu sa constituie o motivatie. Motivatia ar trebui sa fie acea de a da inapoi ceva societatii care i-a „permis” (fiind o democratie si nu o dictatura) sa obtina bani si status. Totusi, domnul Aligica are o gandire coerenta. Viziunea economica a dansului (cea de dreapta) nu poate fi implementata cu politicieni altruisti.

    P.S. Politica de dreapta poate sa fie eficienta insa este „egoista”. Cea de stanga este „altruista” (adica ar trebui sa fie) insa este ineficienta. O politica de centru („a treia cale” – „the third way”) poate sa fie si eficienta si „altruista” in acelasi timp.

  21. Partidul Ideal primul partid românesc cu administrare exclusiv online în care toţi membrii au drepturi şi şanse egale. Candidezi, votezi, îţi exprimi public părerile, …. acest proiect de partid vrea sa vina in ajutorul tinerilor din Romania , care stiu ce isi doresc de la viata, stiu cum trebuie sa arate Politicul din Romania . Stiti de ce ne lovim ? stiti care este principala problema a Romanului? ….. este vb de mentalitate ! , va fi foarte greu sa schimbam mentalitatea oamenilor , ei stiu doar atat … „ ce imi dai daca votez ?„…..

  22. Stimate domnule Aligica,

    De ce nu luati tarul de coarne si duceti la pun sfarsit ceea ce ati lansat in discutie.
    Aveti capacitatea de a evita o serie intreaga de reformati in mieluti inselatori de genul PAula Seling, Cartarescu si Academia de Stiinte Suedeze ( ce m-a distrat introducerea…)

    Care va sa zica ati gasit formula:

    si aveti si capacitatea unui antreprenor politic .
    si ma explic:

    M- avand in vedere ca stiu de unde veniti nu ma indoiesc ca exista o masa critica;
    RM-
    I-
    P-

    Desi ati mentionat si necesitatea unui antreprenor politic – unora le-a scapat acest mic -mare amanunt. Iarasi m-am distrat de acest mic amanunt…

    Dupa care ni-l aruncati in fata pe domnul Patriciu. De ce???
    Vreti sa ne aceti teste de intelegentie??? Stiti ca aici nu excelam, zau, ca avem rezultate modeste, parole domnule, si vreti cu tot dinadinsul sa ne formati muschiul gandirii…

    Ei bine, pana la domnul Patriciu. CUm liberalul nostru , s-a plimbat de la dreapta la stanga si acum vrea vice-versa, cred ca este timpul sa il asezam corect in bancuta lui.

    Am uitat cumva de filmuletul din campania prezidentiala a vechiului-noului Presedinte?

    Domnul Patriciu, lupul din poveste, vrea acum sa imbrace o hainuta de mieluta si cum vine Pasti trebuie sa transam rapid

    • Profit de interventiile de mai sus pentru a incerca sa clarific un lucru important. Evoc numele lui VS si DP pentru a sublinia cat de dure sunt conditiile cu care se vor confrunta cei ce vor sa initieze in actualele circumstante un nou partid. Altfel spus, la ora actuala, pentru o asemenea intreprindere, nu poti intra in teren cu o netestata echipa de juniori. Nu pe prima linie dar in mod sigur in spatele demersului, iti trebuie oameni testati,cu greutate si cu capacitatea de a face. Cineva de acest tip trebuie sa fie in ecuatie din motivele enuntate in articol. Restul sunt speculatii in care -asa cum am scris mai sus – m-am ferit si ma feresc sa intru desi recunosc ca scenariul unei rasturnari de aliante este interesant, chiar amuzant in implicatiile sale.

      • Cel putin: juniorii netestati n-au imbatranit in relele politicii romanesti, sunt idealisti si altruisti, suficient cat sa faca altceva decat au facut actualele „elite” politice. De ce sa schimbam Tanda cu Manda…

      • De acord cu Dvs. trebuiesc persoane testate si incercate care au capacitatea de a articula politici si programe, masuri concrete.

        Dar sa nu uitam ca inclusiv dl. Stolojan au mentionat necesitatea de a avea in frunte pe cei mai tineri care au putere de munca, sau altfel spus persoane precum dl. Stolojan sau dl. Stoica, in ciuda competentei, nu mai au arderea necesara pentru a munci peste 12 ore pe zi. Sau poate au si ma insel…

        Desigur persoanele de marca sunt extrem de bine-venite, dau greutate, sa ne aducem aminte de regretatul Presedinte al PNTCD Corneliu Coposu si rolul sau important in ghidarea unei miscari politice si a unei aliante care adus la ingroparea PSD-ului. Regretabila pierderea si faptul ca nu a existat nimeni sa ii preia locul si rolul.

        Sa invatam din istoria recenta…

  23. Stimate domnule Aligica,

    De ce nu luati tarul de coarne si duceti la pun sfarsit ceea ce ati lansat in discutie.
    Stiti cum se zice CINE ZICE ALA ESTE!

    Intr-o tara care astazi este cu gandul spre VEST si maine vrea sa plece in directia EST este nevoie de persoane pregatite, cu merite, mai putin confuzionate de semnale ciudate, care au capacitatea de a evita o serie intreaga de reformati transformati in mieluti inselatori de genul Paula Seling, Cartarescu si Academia de Stiinte Suedeze (tii… ce m-am mai distrat la introducere…)

    Mai apoi vine faptul ca, iata, ati potrivit, rapid, in formula, relativ simplu, ceea ce este „basis”:

    C= aM + bRM + cI + dP

    cine intelege bine, cine nu URA si la GARA! – no regrets!

    (tocmai am aflat ca actrita principala din filmul rusesc „Gara pentru doi” s-a prapadit, motiv in plus de lacrimi de despartire…

    Antreprenorul politic, meritosul from NEW GENERATION, poate cu usurinta sa indeplineasca:

    M- masa politica se creaza avand in vedere ca provine dintr-o zona politica animata de idei
    RM- rata de mobilizare impusa de constructie printr-o agregare intr-un program de marketing politic care sa statisfaca interesele grupurilor si sa mobilizeze atasatii miscarii politice. Avand in vedere ca ALigica vine din vestul tarii, unde este o fierbere, un tumult de idei, lucrurile se cer sa fie mai bune, fara miracole, calculate si estimate, si de unde tumultul se intinde, prelinge pana in est, sud-est si forme si manifestari asemanatoare, copiatoare…
    I- intensitatea este creata de antreprenorul NEW GENERATION – care vine de la dreapta, dar un pic altfel decat dreapta traditionala, si reuseste sa miste o masa imensa, dar latenta. masa tinerilor (adica a celor pana in 35 de ani – cum zice legea – sau a celor de pana in 40 de ani, din mediul rural, cum zice PNADR-ul). Ceea ce lipseste si am spus-o si mai inainte este meritocratia – lumea este satula la alde tanarul IGAS de la MAI, dar admira sau contesta tanarul imbatranit Funeriu.
    P- polarizarea este data de meritocratie. Oare nu a venit timpul pentru a institui meritocratia – meritocratia tinerilor si nu a celor „copti” precum Stoica, Stolojan, Basescu, si nici a tinerilor spoiti de tip „Che Guevara” care sau a unora tip CA care nu sunt tineri, dar nici „copti”, si nici meritosi…

    Desi ati mentionat si necesitatea unui antreprenor politic – unora le-a scapat acest mic -mare amanunt. Iarasi m-am distrat de acest mic aspect…

    SI la final de ce ni-l aruncati in fata pe domnul Patriciu. De ce???
    Vreti sa ne faceti teste de inteligentie???
    Stiti ca aici nu excelam, zau, ca avem rezultate modeste, parole domnule, si vreti sa ne fortati muschiul gandirii…ZAu ca este prea mult, domnule…

    Ei bine, pana la domnul Patriciu!
    S-a uitat cumva de filmuletul din campania prezidentiala a vechiului-noului Presedinte?
    Azi aici si maine la Ploiesti???

    Cum liberalul nostru s-a plimbat de la dreapta la stanga si acum vrea vice-versa, cred ca este timpul sa il asezam corect in bancuta lui.
    Desi s-a afirmat in invingator in procesul cu SRI, si are mari sanse sa invinga, de aceea si pentru aceea, in procesul impotriva CNVM, omul Patriciu nu se simte prea bine…

    Domnul Patriciu, lupul din poveste, vrea acum sa se transforme, cu o noua hainuta, in oita-mieluta PDL-ista sau de orice alta Mieluta Dreaptace, dupa ce a fost OAIA BUCALAIA de la Stangista. Cum vine Pasti cred ca trebuie sa transez rapid problema.

    Pentru mine eu am decis, oita-mieluta se va sacrifica, se pregateste cu mult mujdei si se mananca de Pasti!!! Este decis, fara urma de ocol-rostogol imprejur.oita – miuluta Patriciu sa fie sacrificata ca este prea bucalaie! Si a mai cazut o stea…

    In aceeasi ordine de ideii, din cele doua conditii propuse de Dvs.

    (a) sa aiba resurse materiale suficente pentru a putea motiva adecvat participantii centrali si (b) sa aiba imaginatia strategica de gandi coalitii, plus talentul de a le negocia si asambla

    pot sa afirm ca antreprenorului politic ii trebui de fapt numai una (b) si ma voi explica.

    Daca noi cu drag ne uitam spre USA, vedem cum cineva, numit OBAMA, un negru african, aproape un antreprenor politic, cotat fara sanse de reusita prezidentiala, inclusiv de apropiata sotie, a reusit marea surpriza numai cu mici contributii banesti transformate mai apoi in mari contributii ca urmare a unor discursuri consecvente, articulate si a luat fata, mai intai unei distinse doamne democrate si mai apoi a depasit un distins domn.
    Adica, renuntati la (a) si intariti (b) – YES, WE CAN! (to go ahead in democracy without any Patriciu…)

    Cum spuneam : „Cine zice ala este!” Q.E.D.

    sau „Unde dai si unde crapa!” – zicere romanesca!

  24. metrica nu-mi era cunoscuta, da’ are ce se cheama common sense si probabil rezultatele sunt apropiate de adevar (ponderile – coeficientii a, b etc – lipsesc, era interesant de stiut aproximativ/estimarile lor).

    in rest.. nu prea am mare lucru de comentat ptr ca e o realitate ceea ce se spune. nu stiu exact de ce patriciu si stoica sunt cei doi identificati. de fapt stiu, dar nu mi se pare aplicabil la intemeierea unui partid nou, decat daca te referi de fapt la o coalitie sau atragerea de diferite grupari mari (pe baza de interese) deja formate; stoica are o influenta intr-o zona nu larga, iar patriciu mai degraba ar putea fi un finantator (premizele morale superioare ale noului partid insa il exclud din start, din cauza imaginii). Mai interesanta era ideea de formare prin migrare de personalitati (incluzand oameni de valoare) din diferite partide ptr formarea unuia nou. Asta presupune insa o anumita independenta si riscul asumat de incertitudinea succesului unui asemenea partid. Elementul coagulant ar trebui sa fie un gen de aspiratie morala superioara, ptr ca in rest am avea un alt partid bazat si directionat doar ptr interese, ceea ce ar fi redundant la ce avem acum. sceptic ma face faptul ca in romania pe care o stiu, indiferent de epoca, nu am auzit de o miscare care sa coaguleze valorile si finantatorii/contribuabilii decat eventual la schimbarea oranduirilor, iar multi s-au folosit de cauze ptr acapararea puterii (cam peste tot insa s-a intamplat la fel). ne trebuie de fapt un partid al carui nucleu sa fie bazat pe oameni pragmatici, dar mai determinati in implementarea unor standarde ocidentale.

  25. Argumentatia dlui Aligica pare impecabila. Domnia sa circumscrie un context al problemei, mentioneaza niste reguli si, pe urma, conchide. Concluzia este corecta. Dar, numai in interiorul contextului circumscris de autor. Si numai urmind regulile mentionate.

    Daca extindem (in mod valid) contextul si adaugam alte reguli (rezonabile), concluzia autorului nu mai este atit de evidenta.

    Presupozitii asumate de autor

    P1: toate interesele sint reprezentate in mod satisfacator – la un moment dat – de catre partidele actuale;

    P2: chiar daca unele interese nu sint reprezentate in mod satisfacator, cei care ar putea sa le reprezinte trebuie sa aibe acelasi tip de competente ca si cele ale antreprenorilor existenti;

    P3: noii antreprenorii politici vor antreprenoria partide in acelasi mod in care au facut-o vechii antreprenori; exista un fel de imutabilitate a intreprinderiii (oarecum asemanatoare cu agricultura, marja de inovatie este foarte mica);

    P4: coagularea intereselor se petrece numai in mod organizat, rational si metodic;

    P5: initierea si dezvoltarea unui partid este asemanatoare cu aceea a unei intreprinderi; un partid este o organizatie asemanatoare cu o intreprindere; interesele pe care le reprezinta un partid sint de acelasi tip ca si „interesele” performate de o companie;

    P6: antreprenorii cu competentele descrise au si capacitatea de a identifica interesele neprezentate, si „interesul” de a le reprezenta;

    Dupa parerea mea, presupozitiile autorului nu sint deloc atit de evidente. Paula Seling stie de ce.

    • Corect, foarte corect, sunt total de acord cu tine. Dl. Aligica se circumscrie singur intre niste axiome implicite, din care bineinteles ca nu poate ajunge la alt rezultat. Dar orice manager de succes stie ca succesul vine din inovatie, adica din a sti sa vezi dincolo de niste „axiome invizibile” pe care ceilalti (dl Aligica) nici nu se gandesc ca s-ar putea schimba vreodata.

      Imi aduc aminte destul de vag un exemplu din lumea calculatoarelor (s-ar putea sa gresesc aici, nu-mi aduc aminte prea clar): pana la inceputul anilor 80, producatorii de hardware dominau piata calculatoarelor, si nici un manager nu-si inchipuia ca productia de software e altceva decat o marunta anexa; a fost o adevarata revolutie cand unii (gen Bill Gates) au inceput sa vinda „cutii goale” cu software – investitii minime, profit mare; in scurt timp piata s-a schimbat radical, software-ul a preluat comanda, iar vechii manageri de companii hardware, care n-au perceput la timp schimbarea de trend, au dat cu dintii-n tarana …

      Ideea este ca intreaga argumentatie a dlui Aligica se bazeaza pe niste prezumtii implicite. Cand ele dau gres, toata argumentatia se darama. In rest, doar o apologie a mogulizarii.

  26. Cu securistii astia doi vrea Dl.Aligica sa reinoiasca Romania ? Cu niste deseuri ale politicii ? Regret Domnule, m-am lamurit cam ce hram porti si Dumneata ! Figuri noi,cu prestigiu profesional si in plan social, fara implicatii in afaceri si sforarii ! Si inca ceva, v-ati gandit de cat timp este necesar pentru a creea notorietate unui personaj politic ?

  27. Sa condimentez cu putin SF.
    1. http://www.dailymail.co.uk/news/article-1377524/Libya-war-Colonel-Gaddafi-accused-using-cluster-bombs-civilians.html
    A se citi toate comentariile incepand cu „best rated”
    2.http://www.hotnews.ro/stiri-international-8509886-sondaj-opinie-majoritatea-electoratului-din-germania-dori-cancelar-verde.htm
    3. Obama a castigat alegerile promitandu-le americanilor ca va transforma America intr-un loc independent energetic cu energie verde, in paralel cu retragerea din razboaiele pentru petrol

    Concluzia:1.Europa Occidentala nu este de acord cu filozofia „fa razboi pentru petrol” a americanilor. Electoratul lor percepe situatia critica in care se afla societatea, sunt constienti ca dezechilibrul economic pleaca de la dezechilibru consum – resurse. Europenii nu mai vor sa cucereasca, asa cum au facut sute de ani, ci vor sa ajunga la sustenabilitate si armonie cu natura. Ganditi-va! Cancelar verde! Aproape incredibil acum cativa ani! 2.Lumea simte situatia „de cotitura” , nu vrea razboi, ci vrea un „Moise” fie si sub forma de partid , care sa le spuna verde-n fata situatia reala in care se afla, sacrificiile care trebuie sa le faca, sa fie parteneri cu ei cu adevarat.
    Si la noi si-ar avea locul un partid care sa le spuna oamenilor de ce creste pretul petrolului si al mancarii, de ce a aparut criza, cum nu vom iesi niciodata din criza, cum sa renunte la masini, cum va scadea complexitatea societatii pe masura ce criza se va agrava, samd. La americani a fost Obama, la nemti verzii fac asta cel mai bine, chiar si Merkel s-a distantat dur de razboiul pentru petrol din Libia. Un partid al tranzitiei, ar avea un mesaj de impact care ar putea polariza multi dintre cei intersati de politica, si mult mai important foarte multi altii neinteresati de politica pana acum.

    • Ref.:
      „verzii” din Germania in urma cu ceva vreme au detinut o putere care realizau polarizarea in politica acelei tari.

      Nemtii viseaza cu ochii deschisi si se sprijina pe contracte favorizate de partea ruseasca. Sa nu uitam ca partidul doamnei Merkel a inchis discutiile cu rusii care cereau „deschidere” pe piata din Germania, dar opozitia, social-democratii, au primit cu bratele deschise aceste discutii.

      Eu nu as compara „merele” din Ro cu cele din Germania, mai ales ca in RO sufla inca un vant puternic venit din Siberia…Brrr…

      Ref.: programul verde din USA este rational, nu se face de ieri pana maine, este asumat pe o perioada indelungata. Si se pregatesc incet dar bine, dar este o cale lunga pana la…

  28. mai degraba s-ar inlocui actualul imn al tarii cu un duo mult mai reprezentativ, si anume
    GO WEST”(Pet Shop Boys) urmat imediat de „ONE WAY TICKET” (Eruption)-U R A N U S

    • As face bine daca s-ar intampla asa cum spuneti Dvs. cu mintea romanului, cu mentalitatea sa…

      Mi-a placut sugestia si cu permisiunea Dvs. as vrea o sa o folosesc mai departe…

  29. Cred ca oricine a fost la o sedinta a asociatiei de locatari stie ce greu e sa coalizezi oamenii in jurul unei idei, oricat ar fi de buna. Se gasesc imediat cateva personaje care s-o arunce in derizoriu, sau sa atace initiatorul, sau sau sa devieze discutia spre alte idei, sau sa incerce sa gaseasca cauzele pentru care n-o sa mearga, sau pur si simplu sa nu dea doi bani pentru ca nu-i intereseaza ceea ce depaseste pragul apartamentului.

    Cam asa e si cu partidele politice … Dl Algica are dreptate. Sa faci un partid nou, curat, e o chestie minunata, inaltatoare, dar trebuie sa fim realisti – asta nu va avea sorti de izbanda decat in anumite conditii. Pe care nu le vad aparand deocamdata.

  30. Popor de ‘gura casca’, politicieni verosi
    Fiecare tara are conducatorii pe care ii merita, pe care ii alege.
    Vina cea mare nu este la cei alesi ci la alegatorii ‘casca-gura’, indolenti, iresponsabili, lipsiti de demnitate, indiferenti la ceea ce se intampla dincolo de lungul nasului lor, neinstruiti, lenesi, sforari, bascaliosi, lipsiti total de civism, anti-solidari.
    Cand se intoarce acasa cu o punga in care descopera ca negustorul i-a strecurat la fund jumatate din mere stricate, pagubitul ‘casca-gura’ nu se invinueste pe el, il injura pe ‘hotul de taran’.
    Data viitoare face la fel si, tot asa, nu se invata minte, refuza sa fie un cumparator responsabi, care respecta valoarea banilor pentru care a muncit.
    Acesta este tabloul alegatorului roman.
    In afara de asta, cei ce intra in politica vad in aceasta o cale de a se imbogatii rapid, de a-si face relatii, de a nu raspunde pentru nimic.
    Singura specialitate a politicianului roman este sa il insela pe alegator, sa ii obtina votul.
    In timpul navalirilor barbare, capeteniile promiteau luptatorilor ca, daca ii vor invinge pe cei invadati, vor avea liber la violuri, la jaf, la pustiirea locurilor cucerite.
    Obiceiul s-a pastrat si in vremurile noastre : capeteniile partidelor politice promit activistilor (intre acestia si lipitorii de afise) ca, daca vor aduce voturi, daca vor castiga alegerile, vor avea tara pe mana, vor fi facuti sefi la deconcentrate, la agentii, in toate institutiile, la toate nivelurile. Din cate vedem, capeteniile invingatorilor sunt „oameni de cuvant”.
    Partidul politic are de invins, pe de o parte, partidele adverse iar pe de alta parte are de invins (pacalit) poporul alegator. Grea lupta !
    Reaua credinta, smecheria, lenea, iresponsabilitatea si incompetenta politicienilor se vad clar din faptul ca nu modifica ‘mama legilor’, constitutia, lasa tara naclaita in confuzie.
    De aceasta confuzie profita ei, smecherii, hulpavii.
    Efortul maxim, care ii epuizeaza, se limiteaza la scrierea unor legi, aplicarea ramanand aeriana.

  31. Stimaţi compatrioţi,

    1. Am urmărit, cu atenţie, discuţiile referitoare la NOUL PARTID, purtate, aici pe acest site, ca şi prin alte părţi. Am citit, cu răbdare, articolul şi comentariile de faţă.
    2. Cei care nu ştiţi, încă, vă rog să aflaţi, acum, că acest NOU PARTID există şi se află în curs de înregistrare la Tribunalul Bucureşti.
    3.Actul Constitutiv al PARTIDULUI POPORULUI, despre el este vorba, a fost adoptat la data de 3 iulie 2010, la Bucureşti, de către reprezentanţii din toată ţara ai celor peste un milion de susţinători ai proiectului politic cunoscut de opinia publică din România sub denumirea de LEGEA COJOCARU. Statutul şi Programul PARTIDULUI POPORULUI sunt postate pe http://www.variantacojocaru.ro
    4. Pe scurt, pentru cei care nu cunosc, proiectul LEGEA COJOCARU prevede despăgubirea cetăţenilor României pentru capitalul de care au fost deposedaţi prin aşa zisa privatizare şi folosirea sumelor băneşti primite drept despăgubire pentru investiţii productive, pentru reconstrucţia, din temelii, a economiei şi societăţii româneşti. Un program de investiţii de peste 600 de miliarde de euro, în următorii 10 ani, prin care vor fi create, cel puţin, 6 milioane de locuri de muncă. Mai multe detalii găsiţi pe http://www.variantacojocaru.ro.
    5. Aşa cum veţi putea constata citind Statutul şi Programul Politic al PARTIDULUI POPORULUI, construcţia NOULUI PARTID are la bază cele mai multe PRINCIPII propuse şi de către cei care au luat parte la acestă dezbatere,. inclusiv comentatorii de astăzi.
    6. În formula propusă de dl Aligică, pe lângă L-ul propus de de unul dintre comentatori, mai trebuie adăugat şi un O, care să reprezinte OPOZIŢIA actualei clase politice şi a OLIGARHIEI financiare pe care această clasă politică o reprezintă.
    7. Prin vârful său de lance, reprezentat de Dan Diaconescu şi televiziunea acestuia, actuala clasă politică încearcă, de aproape un an, să ne împiedice să înregistrăm PARTIDUL POPORULUI la Tribunalul Bucureşti. Ne-au furat ideile cuprinse în programul nostru politic, pe care le-au prezentat deformat, ca fiind ale lor, ducându-le în derizoriu, au înşelat zeci de mii de oameni, le-au furat semnăturile, au dus în eroare o primă instanţă a justiţiei, au încercat să înregistreze, pe numele lor, PARTIDUL POPORULUI. În cele din urmă, Curtea de Apel Bucureşti le-a respins cererea de înregistrare a PARTIDULUI POPORULUI, ca fiind făcută prin încălcarea prevederilor legale. Acum, fac o nouă încercare de inducere in eroare a justiţiei.
    8. După cum vedeţi, construcţia NOULUI PARTID, pe lângă elementele TEORETICE, frumos evidenţiate în dezbaterea dumneavoastră, mai are şi o componentă PRACTICĂ, cu care ne confruntăm noi, cei care am trecut de la teorie la…. practică.

  32. Citesc cu surprindere nedisimulata doua axiome ( politice ) emise in prezentul nostru istoric care pur si simplu taie respiratia cititorului :

    (1) Partidele sunt organizatii ( a ) . Organizatiile se construiesc si mentin motivand oamenii ( b) . Adica oferindu-le stimulente ( c ). Motivatia pentru imensa majoritate a oamenilor, in politica si oriunde, e data de trei lucruri: bani, functii (citeste putere) si status ( d ).

    (2) Partidele sunt coalitii de coalitii (e) . Un partid este o agregare de indivizi si grupuri in jurul unor seturi de interese ( f) . Aceaste agregari se numesc coalitii ( g). Nu stii sa construiesti coalitii sau sa te porti in coalitii ( h), nu ai ce cauta in politica ( i).

    Ca atare :

    ( 1) Daca putem sa admitem a) si b) , incepem sa avem dubii la c). Ce fel de „stimulente” ?! Ne edificam imediat la d) prin ceea ce domnul Dragos Paul Aligica considera drept ” motivatii ” ( bani, functii /putere, status ). In aceasta logica sociala de tip scopul scuza mijloacele, mai lipseste numai un ingredient esential – gradul – dar probabil ca ne putem lamuri pe parcurs unde il putem identifica… Remarcam numai ca in aceasta viziune lipseste complet adeziunea sincera a unei persoane la un set de opinii si valori, iar patriotismul ( demonetizat sau total absent ) poate juca numai rolul de veriga lipsa.

    Mai departe ( 2), condusi de catre domnul Dragos Paul Aligica, intram cu totii in ceaţa : partidele sunt ” coalitii de coalitii „( e) , „agregari de indivizi” (e) si ” grupuri in jurul unui set de interese” (f) si ” daca nu stii sa construiesti coalitii sau sa te porti in coalitii ” (h) , atunci ” nu ai ce cauta in politica” (i) . Asa o fi.

    Sa rezumam . In aceasta viziune politica moderna ( ?!) , nu mai exista nici o diferenta esentiala intre „doctrine”, ” stanga” si ” dreapta”, sau intre partide si/sau alegatori , deci suntem in plin Caragiale : ” Curat murdar, coane Fanica „.
    Concluzia absolut stranie ar fi ca cele doua axiome ale domnului Dragos Paul Aligica sunt validate perfect si in cazul partidelor politice actuale, si in cazul oamenilor politici actuali . Problema fara solutie din aceasta perspectiva , este ca tara aceasta nu este formata numai din partide si din politicieni, ci si din cetatenii pierduti complet printre axiomele propuse mai sus si care nu se regasesc deloc in acestea .

    Dar atat nu a fost suficient . Mai jos putem citi ceva dintr-o mecanica sociala de tip Spiru Haret combinata cu tezele cinice ale unei politici futuriste de tip SF , un coktail socio-politic bizar respectiv ” un instrument cu care putem evalua parametrii succesului in initiativele si intreprinderile noastre de actiune colectiva ” , care starneste pur si simplu extazul doamnei Sandra Pralong care ii mai adauga si o cireasa de pe tort :

    ” Daca am determinat ca agregarea grupurilor de interese si combinarea lor in coalitii este cheia formarii unui partid viabil, tot ceea ce ne mai ramane de facut este sa vedem care sunt factorii ce determina forta si influenta oricarui grup de interese organizat in scop electoral. Iar aici avem posibiliatea de a opta intre mai multe formule. Stiinta politica ni le pune la dispozitie cu generozitate. Sa o luam pe cea mai simpla:

    C= aM + bRM + cI + dP , [ eventual plus L ( = Liderul ) , respectiv contributia altruista a doamnei Sandra Pralong la progresul stiintei politice …] ”

    ( C este capacitatea politica a grupului, M este marimea grupului – cu cat e mai mare cu atat are in control voturi mai multe, RM este rata mobilizarii, grupului, I este intensitatea preferintelor membrilor , P este pivotalitatea (citeste indispensabilitatea ) grupului ,etc.)

    Daca aceasta este ” stiinta politicii ” , atunci partidele si politicienii prezentului confirma perfect aceasta teorie in care au loc de-a valma toti cei care respira in politica romaneasca si carora le este adresat de fapt acest discurs al domnului Aligica care , din motive „inscrutabile” cum zicea un forumist, ii crediteaza si ii valideaza politic , social si moral de-a valma , si pe toti . Asteptam cu interes maxim si gestatia stiintifica dupa acest algoritm politic original , a unui nou partid din cele vechi , dupa acelasi principiu al legii conservarii energiei politice : ” la vremuri noi, tot ei „. Din nou , problema este ce ( mai ) facem cu cetatenii acestei tari care resping „ab initio” si „de plano”, si acest tip de partide , si acest tip de politicieni ( un hatru ar spune si acest gen de teoreticieni …) dar acest aspect nu mai intra in preocuparile stiintei politice . In schimb , avem o certitudine. Indiferent daca in ecuatia de mai sus, si conform teoriei politice, vor intra sau nu , variabile individuale ca domnul Dinu Patriciu sau domnul Valeriu Stoica, …Paula Seling va canta. In politica romaneasca, va fi un mare pas inainte.

    • Stiti ce nu luati Dvs.in considerare si nu este nici mentionat in articol?

      Modul de a promova „inside”, adica sa tinem seama ca exista „momeli” sunt coalizare si co-abiltare, dar onororile, ei bine da, onorurile/rasplatirile nu sunt pentru toti… As visa la o meritocratie, daca este agreata de membrii partidului. Un rol important poate sa il joace echipa Macovei- Voinescu in promovarea anumitor criterii clare…

      Daca avem modalitati de agregare in cadrul partidului si avem suficient „zaharel” pentru toata lumea, ei bine, „mierea”-rasplata nu este pentru toata lumea, ci functie de criterii agreate. Asa este peste tot in lume si nu vad de ce s-ar juca dupa regulile meritului…

      Imi aduc aminte ca dl. Stolojan a incercat ceva pe vremea cand conducea PNL-ul, perioada in care Patriciu a luat loc in bancuta sa.

  33. Parerea mea este ca mesajul acestui articol nu este legat neaparat de prima intrebare din titlu, ci, mai degraba, de a doua. Cu alte cuvinte: „Nu iese Boc, se poate si altfel. Avem si cu cine si cu ce … :)!”
    Ar fi bine, totusi, sa nu iesim din canonul perioadei 2001-2004, ca tot s-a referit acum Vasile Blaga la aceasta, in incercarea de a-l dribla pe Traian Basescu. Canonul legat de Alianta Dreptate si Adevar, care si-a propus, de fapt, uniunea fortelor de dreapta si reconstructia dreptei romanesti! Mutatis mutandis, sa te angajezi intr-o viata superioara, cum frumos spunea parintele Teofil Paraianu, despre Canonul cel Mare. Ca tot suntem in Saptamana Mare!

  34. Tot nu v-a trecut nebunia cu „noul partid”?

    Am crezut ca-i nebunie temporara, dar vad ca persista, si se vine tot cu gloabe dintre cele care ne-au bagat in fundatura in care suntem.

    Sa fim seriosi: „noul partid” nu se face pentru ca nu se poate, si n-o sa-l faca nimeni – sau oricum, nu cu succes.

    Poate cu succesuri!

  35. Domnule Aligică,
    Am terminat cu treburile mele de astăzi, astfel că revin la articolul dumneavoastră de stăzi.
    Foarte bun articol. Am să încerc să arăt de ce mi se pare bun, exemplificând cu modul în care am ceat, noi , Partidul Poporului, partid în curs de înregistrare, la Tribunalul Bucureşti, aflat în plin proces de construcţie, de-a-lungul şi de-a-latul ţării.
    1. Corect. Partidele sunt organizaţii, care se construiesc şi se menţin prin şi de către oameni motivaţi, iar oamenii sunt motivaţi de bani, de putere şi de status. De acord, dar cred că mai există cel puţin încă un factor motivator al omului. Acesta este CREZUL, credinţa într-o IDEE, o VIZIUNE, un PROIECT. Noi oferim celor care vor să devină membri ai Partidului Poporului nu numai perspectiva de a avea acces la bani, putere şi status, ci şi pe aceea de a deveni participanţi activi la realizarea PROIECTULUI PENTRU ROMÂNIA. Detalii despre acest PROIECT găsiţi pe http://www.variantacojocaru.ro.
    2. De acord. Paridele sunt coaliţii de grupuri de interese. Noi privim în felul nostru aceste grupuri de interese. Din capul locului, exista interese inacceptabile, contrare legii şi moralei creştine. Din păcate, există partide, nu numai în România, care au interese contrare legii şi moralei creştine. Vă amintesc, aici, de partidele ai căror membri s-au îmbogăţit prin aşa zisa privatizare. Noi construim Partidul Poporului, pornind de la agregarea intereselor, lagale şi legitime, ale organizaţiilor comunale, orăşeneşti, municipale, judeţene, a intereselor diverselor categorii sociale, a diverselor profesii etc. Toate sunt, apoi, agregate în intreseul general, naţional, care este PROIECTUL, viziunea noastră comună despre cum va arăta România peste 10 ani, peste 20 de ani.
    3. Dacă aplicăm formula propusă dedumneavoastră, avem toate şansele să câştigăm alegerile din 2012.
    Iată, de ce.
    Formula propusă de dumneavoastră este:
    C=aM+bRM+cI+dP, în care: C este forţa plitică a partidului; M-mărimea grupului; RM-rata mobilizării; I-intesnsitatea preferinţelor membrilor şi P- pivotabilitatea grupului.
    În prezent, Partidul Poporului are un M de peste 750.000 de membri, de departe cel mai numeros partid din ţară.
    La RM, rata de mobilizare, care exprimă raportul dintre numărul de membri actuali şi numărul celor potenţiali, iar stăm bine. În momentul în carte embargoul impus de massmedia româneşti împotriva mea şi a adevăratului Partid al Poporului se va rupe, PROIECTUL PENTRU ROMÂNIA va MOBILIZA, cu siguranţă, mult mai mult de jumătate din electoratul românesc.
    În ce priveşte factorul I, Intensitatea preferinţelor membrilor, fiţi sigur că atunci când PROIECTUL PENTRU ROMÂNIA va ajunge le cunoştinţa celor 18 milioane de electori români, vor mai rămâne foarte puţini dintre ei în stare de apatie. Vor devein toţi foarte excitaţi, chiar şi adversarii proiectului.
    În ceea ce priveşte factorul P, putem renunţa la el. Un partid politic care ţinteşte câştigarea alegerilor nu are nevoie de…pivotabilitate.
    În sfârşit. Aveţi, încă o dată, dreptate, domnule Aligică. Ca să formezi un partid nou îţi trebuie, întradevăr, nişte antreprenori politici. Eu şi colegii mei credem, însă, că un partid nou nu poate fi construit decât de antreprenori politici noi. Adică diferiţi de antreprenorii care au construit partidele politice ce au guvernat România până acum.
    Cam astea ar fi asemănările şi deosebirile. Cu precizarea că eu le pun şi în practică. În construcţia noului partid, PARTIDUL POPORULUI.
    Mi-ar face plăcere să avem o discuţie, faţă-n-faţă, pe acestă temă. Cu toţi cei interesaţi. Mă găsiţi pe http://www.variantacojocaru.ro

  36. Am urmărit ca şi spectator, evoluţia politicii româneşti de câţiva ani încoace, şi nu surprinzător acelaşi patern politic se manifestă la nivel de electorat şi la nivel de clasă politică.
    Atmosfera generală de imagine e una ostilă, între taberele politice, în interiorul aceleaşi tabere şi chiar între votant-politician. Însă în viaţa reală, interesele sunt mult mai practice.
    E o problemă de credibilitate majoră, pe care din păcate , politicienii cei mai mandataţi în a acţiona pentru remedierea situaţiei nu au reuşit să o rezolve.
    E adevărat, că şi canalele de comunicare, mă refer la mass-media nu au ajutat deloc prin gonflarea artificială a oricărui conflict la nivel politic, dar era la judecata celor impricinaţi de a nu degenera o situaţie la un nivel scăzut de conflict interpersonal, uitând complet de raţionalitatea şi motivaţia unei vieţi politice, interesul comun chiar şi incluzând opozanţii.
    Poate că nu e nevoie de un nou partid, e doar o construcţie utopică dată de context, căruia îi lipsesc fundaţiille, e doar nevoie ca actualele să schimbe câteva personaje cheie îmbătrânite cu influenţe majore în viaţa politică. Şi cea instituţională. Pentru aceasta e nevoie de mecanisme de împrospătare.
    Nu e logic şi nici benefic pentru avansarea unei societăţi, ca de la 1989 se impun ideile aceloraşi dinozauri politici şi sunt deconectate de la realitatea actuală.
    Ar fi interesantă de studiat noţiunea de carieră politică, prin raportarea de exemplu la alte societăţi. Backgroundul politicianului român, parcursul politic, durata de viaţă politică. Şi nu numai al politicianului dar şi a managerilor instituţionali.
    Reevaluarea periodică pe baza unor criterii de performanţă independente ar putea fi un mijloc prin care probabil s-ar propaga o atmosferă de eficienţă.
    Nu în ultimul rând e o problemă mare de educaţie şi toleranţă.
    Iniţiative din societatea civilă care promovează un gen de altruism apolitic şi autoorganizare nu sunt sprijinite îndeajuns, sunt încă fenomene marginale.
    Mecanismele de construire a autorităţii sunt de asemeni perimate, în conştiinţa colectivă autoritatea se implantează de sus în jos, ceea ce a condus la un gen de pupincurism utilitarist, nu neapărat la dezvoltarea unui climat de competiţie sănătos.

  37. Politicienii, niste capuse
    Toti politicienii, din toate partidele, au capusat tara. De-asta au intrat in politica si se lupta intre ei, ca sa prinda un loc cat mai bine irigat cu sange, pe corpul poporului, pe care il amagesc, il insala cu promisiuni sagalnice, mieroase, mincinoase, in campaniile electorale. Cei mai mari mincinosi reusesc sa ajunga la putere. Poporul isi ‘doneaza’ voluntar sangele, rand pe rand, tuturor capuselor. Chiar se mandreste sa le le aiba pe fruntea tarii, sa vada o lume intreaga cat de ospitalier este romanul

  38. Politicienii romani, bande de smecheri agresivi?
    Unii dintre romani au adulmecat ca politica este una dintre caile cele mai lucrative de imbogatire si de infascare a puterii, de a se instala in capul oamenilor si al mesei intotdeauna pline de bucatele cele mai alese.
    Odata inscaunati, i-au tocmit pe juristi sa le faca legi care sa le usureze parvenirea, salarii si pensii ‘nesimtite, pentru … Mai multRăspunde
    Politicienii, bande de smecheri agresivi
    Unii dintre romani au adulmecat ca politica este una dintre caile cele mai lucrative de imbogatire si de infascare a puterii, de a se instala in capul oamenilor si al mesei intotdeauna pline de bucatele cele mai alese.
    Odata inscaunati, i-au tocmit pe juristi sa le faca legi care sa le usureze parvenirea, salarii si pensii ‘nesimtite, pentru ei si apropiatii/sustinatorii lor, si-au numit ‘alesii’ care sa conduca armata, serviciile, politia, sa se stie astfel protejati ‘beton’.
    Cand a mai crescut numarul acestor smecheri, ei au acceptat sa se organizeze in ‘grupuri de profit’, pe care le-au numit ‘partide politice’. S-au acceptat reciproc, recunoscandu-si, unii,altora, forta si vazand ca teritoriul ‘de exploatat’ este atat de mare incat este loc berechet pentru fiecare sa actioneze, sa se imbogateasca. Exact asa cum si-au imartit mafiotii New-York-ul, cum isi impart cainii teritoriile.
    Populatia, naiva si credula, s-a impartit in grupuri care s-au aliniat in spatele cate unui ‘partid politic’ au inceput sa se certe intre ele, avand, fiecare, convingerea ca partidul pe care il sustine este cu adevarat cinstit, ca are, ca singura ratiune a existentei sale, binele poporului.
    In acest fel, politica a devenit cea mai buna meserie, cea mai profitabila, in care nimeni nu raspunde pentru faptele lui. Singurul pericol este ca, din patru in patru ani, populatia se poate lasa amagita de un alt partid care sa se conecteze la robinetul cu banii naivilor.
    Ziaristii au intrat in acest joc murdar in care populatia este inselata, chiar s-au inrolat in slujba unuia sau altuia dintre partide.

  39. „Intrebarea este: De ce sansele reformatorilor romani de a face un nou partid sunt minime?”

    Aceasta intrebare a devenit aproape obsesiva, fiind reluata cu succes de diferite persoane. Retorica ta denota insa o lacuna: lipsa de tavalire in noroi. Personal am urmarit cu deosebit interes implicarea in politica reala a lui Cristian Preda. Mi-as dori o replica din partea lui, din care sa pot vedea diferentele dintre politica vazuta de sus si de la baza.
    In opinina mea, in primul rind ne lipsesc reformatorii (iar restul chiar ca nu mai conteaza). Descrie-mi un reformator politic roman ipotetic, anonim, ideal. Ai sa vezi ca oricum ai incerca sa-l creionezi va fi atit de contrastant fata de felul in care este perceputa clasa politica incit va fi necredibil. Mai mult, sunt convins ca nu vei putea gasi multe valori comune cu populatia votanta – ca intreg.
    Romania are astazi exact clasa politica pe care o merita si de aceea Traian Basescu este liderul de necontestat al speciei.
    In ceea ce ii priveste pe VS si DP – desi amindoi se bucura de stima si respectul meu pentru ceea ce au facut ca oameni politici – am convingerea ca gresesti: capacitatea, stiinta de a face, nu este suficienta. Nici unul nu mai are motivatia de a se implica intr-un nou proiect politic ca promotori, lideri din virf. Am convingerea ca nici Traian Basescu nu are aceasta capacitate, de a redeveni lider de partid. A incercat sa lanseze la virf vasali neconditionati si a reusit doar cu Boc. Aici cred ca si-a atins limita.
    Ai dreptate insa, surpriza nu poate veni decit de la oameni cu experienta politica. Romania nu cred ca este pregatita insa pentru a valida prin vot oameni care sunt multumiti de sistemul politic romanesc si a caror valoare principala, pe linga accedarea la putere, este aceea de a lovi in concurentii sai care l-au tradat sau invins cindva.
    Ca o concluzie la acest prea lung comentariu, cred ca Romania are nevoie de o adincire profunda a crizei sau, din contra, de un boom economic spectaculos pentru ca sa vina timpul unui alt fel de om politic providential. Atunci ingredientele ecuatiei propuse de tine se vor schimba atit cantitativ cit si calitativ. Atunci va aparea si omul providential, probabil ultimul pe lista unui grup de interese mai organizat ca altul si atit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro