vineri, martie 29, 2024

Un sofism: nevoile bugetare ale guvernului sunt mai importante decat nevoile fundamentale ale copilului

Dezbaterea privind indemnizatia pentru mame a provocat un interes enorm, dar si cateva replici excelente din partea cititorilor Contributors.ro. Iata mai jos una dintre ele, semnata de Philosophum non facit barba.

Toata campania aceasta porneste de la un sofism: nevoile bugetare ale guvernului sunt mai importante decat nevoile fundamentale ale copilului si relatia mama-copil. Eu pornesc de la premisa ca statul este un prost colector de venituri si un si mai prost administrator al acestora.

Situatia actuala n-ar fi intervenit daca n-am fi avut tot soiul de guverne corupte si incompetente (inclusiv cel existent acum, care in 2009 spunea ca nu ne trebuie imprumuturi, si care in 2010, prin vocea lui Blaga, recunostea ca “s-a inselat cu un an in urma, dar a vazut prea tarziu efectele crizei”). Ceea ce face guvernul actual se cheama neglijare clara a dezvoltarii incipiente a copilului: asa cum a sesizat si autorul articolului, guvernul cere mamelor sa se intoarca la serviciu FARA a le garanta faptul ca vor mai avea un loc de munca dupa concediul maternal (noul cod al muncii usureaza foarte mult sarcina patronatului de a da afara angajatii) si FARA a le oferi sansa de a-si creste copilul in conditii decente (cresele sunt supr-aglomerate si sub-dimensionate in raport cu cererea). E aproape un razboi care se duce intre stat si tinerele mame, dar din care avem de pierdut cu totii. Sunt  zeci de studii psiho-sociologice care arata cat de importanta e relatia mama-copil in primii ani de viata, si guvernul Romaniei cauta sa sugrume tocmai aceasta relatie, punand o presiune si mai mare pe femeile care oricum sufera de pe urma de pe urma discriminarilor de tot soiul, de pe urma bolilor (o femeie se imbolnaveste in medie cu 30% mai mult intr-o viata decat un barbat, asta la nivel global) sau de pe urma violentei familiale galopante de la noi. Guvernul uita ca Romania e in continuare un stat agrar si ca majoritatea lucratorilor in agricultura sunt femei.

Iarasi, nu sunt de acord cu sofismul celui de mai sus : ‘Mesajul transmis, daca nu ne dati bani, nu ne … punem sa facem copii ”

Se vede ca nu aveti copii. Societatea a evoluat, si o data cu ea si presiunile la care sunt supusi ambii parinti. Daca faci un copil si n-ai cu ce sa-l cresti care mai e castigul? Nici copilul nu se va dezvolta normal (fiind marcat de lipsurile parintilor) si nici parintii nu se vor putea bucura de marirea familiei, de vreme ce vor fi total epuizati cautand mijloace de supravietuire, atat pentru ei, cat si pentru copil. De aici rezulta stress sporit, timp mai mic petrecut alaturi de nou-nascut (cu impact asupra dezvoltarii psiho-somatice a acestuia), cresterea riscului familial (certuri legate de mijloacele de trai, pericolul alcoolismului sau al sinuciderii, violenta asupra mamei sau copilului, etc.). Adaugati la toate astea spectrul hidos al pierderii locului de munca pe fondul crizei globale (si pe fondul relaxarii codului muncii – relaxare favorabila patronatului) si veti avea o panorama destul de fidela a gandurilor care strabat mintea unor potentiali parinti.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. 1.”Sunt zeci de studii psiho-sociologice care arata cat de importanta e relatia mama-copil in primii ani de viata”. Cei din Europa de Vest cum de rezista cu concedii de maternitate + cresterea copilului de sub 1 an?
    2. Avem o mentalitate comunista conform careia statul trebuie sa ne asigure de toate fara ca noi sa facem ceva. Numai ca buba asta numita asistenta sociala e pe cale sa se sparga cit de curind, daca nu facem ceva. Am ajuns sa cheltuim 16 mld de eur pe asistenta sociala de toate felurile (aici nu se include pensia sau asigurarile de sanatate).
    Atita timp cit noi ca indivizi angajati platim asigurare de pensie (CAS)/sanatate (CASS), somaj, si cam atit, de ce avem pretentia ca statul sa ne dea de toate.

    Daca societatea romaneasca e asha de innebunita dupa dezvoltarea copilului, simtind nevoie de protectie a tinerelor mame mai mult decit in vest, hai sa instituim un nou impozit, pentru concediul maternal, sa contribuim cu totii, si fiecare mama sa aiba toate conditiile timp de 2 ani ( chiar cu riscul sa sponsorizam toate pirandele pentru ficare din cei n-shpe copii pe care ii vor face).
    N-am auzit la nimeni varianta asta, care ar corespunde unei gindiri capitaliste. Oare de ce?
    pentru ca noi nu suntem obisnuiti sa cerem servicii pentru ceea ce primim. Noi suntem obisnuiti sa tragem statul in piept fiecare cum putem, si mai apoi sa-i cerem de toate. problema e ca periada boom-urilor si a deficitelor mari a trecut. Nu ne mai sponsorizeaza nimeni pe termen mediu pentru a cheltui mai mult decit producem.

  2. Mie mi se par toate astea lamentari penibile.
    Vrem standard de viata ca in SUA sau vestul Europei. Ei in SUA ai trei saptamani (in cel mai bun caz) concediu de maternitate. In vestul Europei nu e mai mult de 1 an. Noi vrem venituri ca acolo si munca ca aici (adica deloc). Nu merge asa. Treziti-va la realitate!
    Desigur ca ar fi frumos ca si mama si tata sa stea cu cei mici pana cand au 6 ani si merg la scoala. Orice studiu iti va arata ca acela e idealul. Dar nu se poate. Economic. Pentru nici o societate. Asa ca nu stiu cum de vrem sa mearga la noi.
    Plus ca sunt milioane de persoane care nu lucreaza (bunici, matusi, etc.) care chiar au timp pentru a avea grija de copii. Asa ca nu cred ca trebuie milioane de crese cu programe nationale de constructie de crese (a se citi bani pentru partid) ci trebuie incurajate cresele private si trebuie incurajata lumea sa lucreze in mod oficial ca bone.
    Iar dupa 1 an mersul la munca nu poate decat ajuta mama. Dupa 2 ani esti atat de pierdut de realitatile firmei in care te intorci incat intoarcerea aceea e foarte dificila pentru multe.
    Eu cred ca e timpul sa dezrobim femeia din Romania de statul acasa la cratitza si copil. Se pare insa ca societatea romaneasca tot acolo o vrea.

  3. Doar un scurt comentatiu legat de titlu. „Nevoile fundamentale ale copilului”??? Se pare ca suntem printre putinele tari care tin cont de „nevoile fundamentale ale copilului”? sa inteleg ca SUA, Franta, Marea Britanie, Irlanda, etc, in fapt 90% din tari, nu tin cont de „nevoile fundamentale ale copilului”? Damn… m-am nascut intr-un loc binecuvantat!

  4. Eu propun o solutie:
    – parintii sa decida cu privire la perioada concediului de maternitate: 1 an sau 2 ani sau orice perioada intre cele doua;
    – daca alegi 1 an primesti 85% din salarul mediu al ultimelor 6 luni dinaintea maternitatii; daca alegi 2 ani primesti luna jumatate din acea suma

    In acest fel cheltuiala statului este la nivel maxim 12 x 85% si ramane la latitudinea familiei sa decida cat timp doreste mama sa stea acasa.

    As mai adauga ca si componenta ca cel putin o luna sa poata fi luata doar de tata, adica din 12 luni, maxim 11 le poate lua mama, si minim una tata, asa incat totalul pe familie sa fie 12.

    Asa impacat si capra (bugetul) si varza (dorinta unor mame de a sta 2 ani acasa).

  5. Sofismul, dupa parerea mea, este acela ca statul trebuie sa ne rezolve noua toate problemele. Gresit. Trebuie sa ne mai asumam si noi responsabilitatea pentru viata pe care o ducem. Daca ne putem permite sa facem un copil si sa-l hranim, bine. Daca nu, atunci nu-l facem. Nu trebuie sa stam cu mana intinsa la stat sa ne dea bani sa facem copii. E de datoria noastra sa muncim ca sa avem acele „conditii decente” pentru a cresite copilul. Sa nu uitam ca acele „nevoi bugetare” in ultima instanta se traduc tot in pensii, salarii de bugetari, ajutoare sociale, asigurari de sanatate, siguranta, investitii in infrastructura etc. Faptul ca avem un guvern incompetent care nu e in stare sa gestioneze resursele e una. Dar problema principala este ca noi asteptam mereu „sa ni se dea”. Nu ne uitam niciodata la ce facem noi ca sa avem.

    • @M: „Sofismul, dupa parerea mea, este acela ca statul trebuie sa ne rezolve noua toate problemele. Gresit. Trebuie sa ne mai asumam si noi responsabilitatea pentru viata pe care o ducem. Daca ne putem permite sa facem un copil si sa-l hranim, bine. Daca nu, atunci nu-l facem. ”

      Minunat, minunat! Atunci hai sa facem asa: bebe al meu, cand va fi mare si va culege roadele educatiei pe care i-o voi da, sa fie scutit de impozite idioate si inutile gen CAS, de care el insusi (prin parintii lui) n-a beneficiat, bebe fiind. A, si prin extensie, sa fie scutit si de cotizatia la pensia batraneilor decrepiti ai anului 2040, pentru ca nici parintii lui nu au beneficiat intr-o proportie corecta de propriile lor cotizatii facute la vremea lor.

      Sofismul nu e ca statul trebuie sa ne rezolve „toate” problemele. Nu e nici macar ca statul trebuie sa ne rezolve *vreo* problema! Tot ce-i cer acestui stat incompetent si ostil este sa-mi permita sa beneficiez de propriile mele taxe, intr-o proportie corespunzatoare cu valoarea acestora. Atat.

  6. Pentru comparație:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Parental_leave
    În afară de România și Bulgaria (care oferă în al doilea an o indemnizație egală cu salariul minim pe economie), restul țărilor se rezumă la cîteva luni, maxim un an. De remarcat că în SUA concediul nu este plătit. e drept, nici PIB-ul româniei sau al bulgariei pe cap de locuitor nu se compară cu cel din SUA.
    E interesant cum toți ne lamentăm din cauza impozitelor mari, a cas-ului mare, a altor contribuții exagerate, dar cînd e vorba de interesul nostru direct, de beneficiile directe, acuzăm guvernul de crimă.
    Oameni buni, acum 70-80 de ani, familiile cu 5-6 copii sau mai mulți erau un lucru obișnuit. Mortalitatea infantilă era destul de ridicată, iar îngrijirea medicală minimă sau igiena minimă erau, pentru populația rurală, complet necunoscute.
    I-aş întreba pe cei care se isterizează acum – cîţi fraţi au avut părinţii lor? Dar bunicii? Nu munceau, nici nu-şi permiteau creşe, dar puteau să facă copii mulţi, iar majoritatea creşteau şi deveneau adulţi de nădeje. Mulţi dintre voi vă permiteţi creşă şi o îngrijire medicală decentă, dar vă lamentaţi ca nişte babe cînd e să faceţi un copil. Dacă un copil vă creează aşa de multe probleme, nu-l mai faceţi. Şi, în fond, nu cu statul îl faceţi, ci între voi (e mai greu de explicat procesul în sine, dar sper că înţelegeţi despre ce e vorba).
    Dacă ar fi după mine, aş reduce acest concediu la maxim şase luni, cu salariu integral şi aş ajusta corespunzător rata contribuţiilor în fiecare an.
    P.S. Vă rog să nu uitați că pentru aceşti doi ani contribuie și salariații care nu au, nu doresc sau nu pot să aibă copii. Cînd vă întoarceți la muncă faceți un gest frumos și mulțumiți-le colegilor voștri fără copii pentru ajutorul necondiţionat pe care vi l-au acordat încasîndu-şi salariul.

    • > E interesant cum toti ne lamentam din cauza impozitelor mari, a cas-ului mare, a altor contributii exagerate, dar cand e vorba de interesul nostru direct, de beneficiile directe, acuzam guvernul de crima.

      Sunt cumva singurul care vede nonsensul logic pe care tocmai l-ati enuntat?

      > acum 70-80 de ani, familiile cu 5-6 copii sau mai multi erau un lucru obisnuit. Mortalitatea infantila era destul de ridicata, iar ingrijirea medicala minima sau igiena minima erau, pentru populatia rurala, complet necunoscute.

      Stimate domn, scopul meu nu e sa fac 10 copii in ideea ca 2-3 din ei poate vor supravietui si vor ajunge oameni mari, pe criteriul selectiei naturale. Eu vreau unul sau doi, dar carora sa le asigur nivelul de trai pe care il merita. Ok? Stiu ce-i aia contraceptie si promit ma voi opri la al doilea. Iar argumentul cu „acu 80 de ani…” nu tine: de ce experienta de viata avea nevoie un tanar de acum 80 de ani? Armata era calatoria vietii lor, poate singura sansa de a iesi din sat. Astazi nu mai e la fel. Un copil nu se mai creste ca acum 80 de ani, si in nici un caz nu se creste singur, lasandu-l cu vaca pe camp. Cine are urechi de auzit, sa auda…

      > Multi dintre voi va permiteti cresa si o ingrijire medicala decenta, dar va lamentati ca niste babe cand e sa faceti un copil.

      Sa ne pastram aprecierile fiecare pentru sine. O analiza obiectiva nu se face pe pareri despre vecinul de palier.

      > Daca ar fi dupa mine, as reduce acest concediu la maxim sase luni, cu salariu integral si as ajusta corespunzator rata contributiilor in fiecare an.

      Iar daca ar fi dupa mine, as alege sa nu mai contribui lunar cu (zeci de) milioane pentru o asigurare de sanatate de care nu beneficiez si pentru o pensie de mizerie pe care (nu) mi-o va asigura statul… De banii aia mi-as angaja o bona si nu m-as mai plange. Si mi-ar mai si ramane sa economisesc pentru pensie. Vedeti ce simplu e? Batem palma?

      > Va rog sa nu uitati ca pentru acesti doi ani contribuie si salariatii care nu au, nu doresc sau nu pot sa aiba copii

      Deturnare de sens ca la carte; bravo! Pentru acesti doi ani, in cazul meu, nu numai ca nu contribuie colegii, dar propriii mei (si ai sotiei) bani aruncati in zece ani de munca, sub forma de impozite, in gaura neagra numita Buget sunt de cateva ori acoperitori. Deci ceea ce unora li se pare „asistenta sociala”, in cazul nostru inseamna „recuperarea macar a unei parti dintr-o investitie pe care nu ne-a intrebat nimeni daca vrem s-o facem”.
      Si o s-o facem si dupa incheierea concediului maternal, pana iesim la pensie, tot fara sa fim intrebati.

      Cu respect rog, deci, a se scuti.

      • Nene Bogdan, esti si o sa ramai un contributor net la bugetul statului roman. Pe romaneste, n-ai facut nicio afacere cu statul roman, o sa dai mai mult decat iei. For ever.

        Dar nu merita sa te superi prea tare. Iti garantez ca si in Franta, Germania sau SUA ai fi fost la fel :)

        Tonul cam artagos si atotstiutor nu prea te ajuta.

        „Iar argumentul cu “acu 80 de ani…” nu tine: de ce experienta de viata avea nevoie un tanar de acum 80 de ani? Armata era calatoria vietii lor, poate singura sansa de a iesi din sat. Astazi nu mai e la fel. Un copil nu se mai creste ca acum 80 de ani, si in nici un caz nu se creste singur, lasandu-l cu vaca pe camp. Cine are urechi de auzit, sa auda…”

        Eu am trei copii, cel mai mare are 9 ani acum. Si iti garantez ca se cresc chiar usor. Cel putin din punct de vedere financiar. Muuult, muuuult mai usor decat se crestea un copil acum 40 de ani sau acum 80 de ani. Asta daca iti place meseria de mama sau de tata.

        Si inca ceva, pe baiatul mijlociu l-am lasat din anumite motive la parintii mei, la tara, la varsta de 4 ani fara 3 luni. A stat acolo cam 5 luni. A trait ca acum 80 de ani (fara apa curenta si canalizare, de exemplu). Si a fost minunat pentru el, de altfel vacantele de vara le face cam integral acolo (la cererea lui!). Pauza de net 3 luni :)

        Ce incerca omul de mai sus sa zica era sa incercam sa ne „desprindem” un pic de toata panica asta „financiara”, sa ne linistim un pic si sa judecam oleaca la viata noastra. „Nu mai avem ajutoare de la stat, a venit criza, o sa murim, avem rate la banca, nu mai facem copii, ce le putem noi oferi lor, faci doi copii? Esti nebun! Pe vremurile astea?, etc etc etc”

        Un copil are in primul rand nevoie de iubire (aoleu, ce vorbe imi ies din tastatura, parca sunt din telenovele), de parinti, de frati. Nu de gradinite elitiste, nu de jucarii care merg si canta singure , nu de playere de sute de euro, nu de cine stie ce cursuri de teatru sau de tenis incepute de la 4 ani, nu de vacante in cine stie ce locuri exotice. Iti spun eu ca e fericit cand alearga calare pe un bat de lemn, pe un camp de tara.

        In sfarsit, pana la urma fiecare cu ale lui. Fiecare hotareste pentru el, ca e viata lui. Am scris ce am scris mai sus pentru ca eu vad modelul de mai sus in multe locuri. Cunosc cel putin 3 cupluri, care stau foarte, foarte bine financiar si care s-au oprit la un copil. Si care se mint singure: ce putem noi sa oferim celui de-al doilea copil pe vremurile astea? De fapt sunt inexact, doar doua cupluri. Al treilea cuplu recunoaste destul de neted ca ii e cam lene sa se mai ocupe de inca un copil…

  7. De acord cu toate comentariile de mai sus. Este complet nesustenabil dpdv economic sa astepti ca statul sa poata sa plateasca 85% din salariu pe o perioada de doi ani noilor mamici.

    Din nefericire, cel putin in Romania, este de multe ori o realitate ca nici prea multe alte optiuni nu exista pentru noile mame in ceea ce priveste raspunsul la intrebarea „si eu ce fac cu copilul cand ma intorc la munca”.

    Nu inventez nicio roata cand spun ca o parte din banii economisiti de stat ar trebui investiti masiv in dezvoltarea sistemul social care sa poata „prinda” copiii in clipa in care parintii trebuie sa se intoarca la lucru. Unde mai pui ca s-ar crea si locuri de munca si statul ar mai incasa si niste bani din taxe si impozite.

    Nu-i usor nici in afara, cu mamici care isi inscriu copilul la cresa de cand afla ca sunt insarcinate etc.. Sistemul nu e perfect.. da’ macar e perfectibil, caci exista. NOI, pe de alta parte, avem ocazia sa o luam de la zero, sa ne inspiram din ce exista, sa luam ce e mai bun si .. sa punem in aplicare. Experienta de pana acum ne arata ca probabil experimentul va fi sortit esecului. Speranta moare ultima, deci sa speram intre timp.

    O alta perspectiva care ne arata cat de neinspirat este sistemul cu 2 ani este cea a angajatorului. Da, nu plateste el salariul 2 ani, dar nici nu are om in perioada respectiva. Poti sa mai angajezi pe cate cineva pe perioada determinata, dar – si ma scuzati daca fac o eroare in necunostinta de cauza – ce te faci cu o mamica in post de conducere si asa mai departe. 2 ani de zile in marea majoritate a domeniilor de activitate reprezinta o eternitate. Esti complet rupt de ceea ce se intampla, nu mai esti la curent cu realitatile firmei samd.

    Ca sa concluzionez … hai sa taiem concediul de maternitate si la mai putin de 12 luni, hai sa platim tot salariul in perioada respectiva si .. „as a condition precedent” hai sa punem pe picioare industria creselor.

    O seara buna

  8. SERIOS ?!?

    @bogdan – cei din vest au si crese unde sa-si lase copilul ,si un nivel de trai si de educatie cu mult peste Romania. Mentalitatea mea comunista imi spune ca statul trebuie sa-mi dea ceva din contributiile mele lunare atunci cand am nevoie – asta inseamna asigurari de sanatate, pensie, etc. In schimb contribuabilul nu primeste nimic, dar baietii destepti -vezi bugetul pe anul 2011 propunere – si-au marit fondurile cu deplasarile in strainatate, si multe altele.
    De ce sa tai de la copii si pensionari ? simplu pt ca asa e cel mai usor. Doamne fereste sa facem cumva economie la fondul de protocol, deplasarea sefului (si a amantei) prin 10 tari straine….

    @Gigi – milioanele alea de bunici si matusi care nu lucreaza si pot sa aiba grija de copii este trecutul scumpule. Ai uitat ca a crescut varsta de pensionare ?
    Ia fa tu un calcul si vezi la ce varsta poate un cuplu sa aiba un copil pe care sa-l creasca niste bunici care se pensioneaza pe la 65 ani.

    @nedormitul : nu inteleg … glumesti ? vrei sa revenim la situatia de acum 50 de ani ? atunci era ok ? pai nu te speria ca acolo ajungem in ritmul asta: tiganii sunt viitorul de aur al tarii – vor face multi „oameni de nadejde”.

    Viitor de aur tara noastra are: aia pt care copii inseamna 600 de lei pe luna vor face mai multi ca sa aibe de unde sa bea… ce conteaza ca acei copii nu vor fi educati … ce conteaza ca unii or sa moara batuti de bravii lor parinti alcoolici si fara serviciu … economia la buget conteaza !!!
    Si ca veni vorba care este nemaipomenita economie ? care este suma nemaipomenita care o sa ramana la buget dupa ce taiem cei 2 ani de crestere ai copilului?
    Urmeaza pensionarii (dai mai dreaq ca nu mai mor odata, nu ?) …

    Criza s-a sfarsit. Urmeaza o lunga si dureroasa recesiune. SI vai de poporul care sacrifica copii si batranii. Omoram si trecutul si viitorul din aceeasi miscare.

    • SERIOS!!!
      @droid4@bogdan
      „statul trebuie sa-mi dea ceva din contributiile mele lunare atunci cand am nevoie – asta inseamna asigurari de sanatate, pensie, etc.”
      Ar trebui sa ne dea exact cat poate – asta inseamna in limitele bugetelor de asigurari sociale, de sanatate, de somaj. Or toate acestea sunt in DEFICIT, ceea ce inseamna ca cerem mai mult decat contribuim (per total). Chestia cu baietii destepti o fi adevarata, dar nu are legatura cu aceste bugete.
      @droid4@Gigi
      daca la un angajat sunt 1,2 pensionari, in momentul de fata, inseamna ca sunt resurse. Ma intreb cum mama dracului am putut sa cresc eu copii cand era un pensionar la 3,4 lucratori, crese mai putine, concediu maternal de 6 luni, etc, etc??

      Daca va este prea greu sa cresteti copii, nu-i faceti, nu va obliga nimeni. Daca credeti ca nu merita niscai sacrificii din partea Dv, atunci e mai bine sa nu ii faceti, ca ii faceti degeaba, nu va vor aduce bucuria in casa.
      Ceea ce nu intelegeti este ca obisnuinta asta de a trai peste posibilitati ii va distruge pe copii nostri – ii lasam impovarati de datorii si de proaste obisnuinte.
      Nu intelegeti nici ca 2 ani, la aceste sume, inseamna sa va cresteti copii pe banii altora. Faceti cateva calcule, nu e greu, e aritmetica elementara.
      Pe de alta parte, trebuie sa va mai ganditi si la performantele unei mame revenite la munca dupa 2-3-4 ani…

      • @BUG Zileriu:

        1. daca eu dau bani statului si el imi da „cat poate”, iar acest cat poate = 0 atunci de ce as mai contribui eu la stat ? de ce sa platesc corect taxe si impozite ? de prost ? ca sa aiba anagajatii de la stat de unde sa-si traga salarii de 2 ori mai mari decat al meu ?
        Toate bugetele care sunt finantate din banii colectati de la contribuabili ar trebui atent analizate, pentru a exclude acele cheltuieli care nu sunt necesare pentru activitatea de baza. Abia apoi sa se treaca la reducerea indemnizatiilor, a pensiilor etc….

        2.ce fel de copii au crescut dupa revolutie ? generatia asta de manelisti (nu e eticheta mea, doar preiau lamentarile generale) cand a crescut ?

        Intrebarea care trebuie pusa si cum vor creste acesti copii. Ce educatie poate o categorie de parinti cu 4 clase sa ofere comparativ cu o categorie de parinti cu studii medii/ superioare ? Ce vrem sa avem in viitor ? Muncitori necalificati si semianalfabeti (vezi statisticile privind analfabetismul in Romania comparat cu alte tari UE) sau oameni calificati si educati ?

    • Droid, stii care e problema? Habar n-ai pe ce dai banii.
      Din costul cu salariul 45.5% din bani se duc la stat:
      ~24% – pensii (CAS)
      ~8% – sanatate (CASS)
      ~1% – somaj
      ~0.1% accidente de munca
      ~12% – impozit
      Deci tu ca si salariat platesti asigurari de pensie, sanatate, somaj si accidente de munca. Nimic altceva.
      Si daca studiem si executia bugetara vedem ca din cele ~36 mld eur strinse la buget, 9 se duc la salarii, 11 la pensii, 16 la asistenta sociala. Deci chiar daca nu-si mai duce nimeni amanta la paris, tot cheltuim mai mult decit producem, avind in vedere ca mai e nevoie de achizitii pentru armata, politie, sanatate, invatamant, justitie, etc.
      Da’ asha-i romanul, da la stat in medie 1000 de lei pe luna si vrea de banii astia si luna de pe cer.

  9. Câteva fraze mai inteligente:

    „sunt milioane de persoane care nu lucreaza (bunici, matusi, etc.) care chiar au timp pentru a avea grija de copii”

    A, deci nu te apuci să faci copii decât dacă ai disponibili nişte bunici pensionari, în putere şi trăind în acelaşi oraş. Mai greu cu creşterea vârstei de pensionare. Probabil în mai mult de jumătate din cazuri soluţia sunt bunicii. . Dar să justifici scăderea perioadei cu „las că există ceva neamuri să-i crească” e aberant.

    „Iar dupa 1 an mersul la munca nu poate decat ajuta mama. Dupa 2 ani esti atat de pierdut de realitatile firmei”

    Păi mami aia care se teme că se deprofesionalizează nu are decât să se întoarcă la muncă imediat ce a terminat-o doctorul de cusut. O obligă cineva să stea acasă?

    „Nu trebuie sa stam cu mana intinsa la stat sa ne dea bani sa facem copii. E de datoria noastra sa muncim ca sa avem acele “conditii decente” pentru a cresite copilul.”

    Şi, peste vreo patruzeci de ani o să te miri că statul nu-ţi poate da pensia pentru care ai muncit, că sunt prea puţini contribuabili care să susţină prea mulţi pensionari. Fiindcă majoritatea familiilor normale au procedat aşa – au produs copii târziu, pe la patruzeci de ani sau s-au limitat doar la unul.

    „pirandele”

    Pentru asta se găsesc soluţii – dacă se vrea. Să se dea concediu şi alocaţie doar pentru primii trei. Iar dacă ai de la patru în sus să se taie alocaţia pentru toţi. Nu e o măsură prea etică, dar e ideală pentru limitarea fenomenului „copii făcuţi pentru alocaţii”.

    Europa, în Europa nu se dă …. Cât sunt veniturile în Europa, cât se poate economisi dinainte, cum se poate trăi din salariul tatălui? Fără să mai menţionez faptul că „europencele” mai cu bani au bone din est sau din ţări mai colorate, iar cele mai fără bani au la dispoziţie creşe decente.

    La final dau un citat din interviul lui Djuvara:

    N.D.: Noi avem 10 la sută populaţie ţigănească, suntem invadaţi de turci şi chinezi, iar peste 100 de ani România nu va mai fi românească.

    De ce?

    N.D.: Fiindcă nu facem copii. În România, ca şi în toată Europa, familiile fac doar un copil
    . O populaţie rămâne stabilă doar dacă fiecare familie face minimum doi copii şi-un sfert.

    Deci cum va fi România peste 100 de ani din punct de vedere demografic?

    N.D.: Jumătate vor fi români, jumătate un amestec de ţigani, chinezi, turci etc. Nici în Rusia nu se mai fac destui copii. Principiul vaselor comunicante funcţionează şi în istorie; acolo unde se face un gol se umple din altă parte. Noi golim Europa de indo-europeni şi îi înlocuim cu negri şi chinezi.

    • Aveti multe argumente, care mai de care mai valide. Hai sa va zic si eu unul contra: ajutoarele pentru acest concediu se platesc din fondul de pensii. Care e in deficit de vreo 3 miliarde de euro. Si deficitul creste si creste.. Cam nasol, trebuie luati banii aia de undeva. Da, stiu, e un argument fara suflet. Dar, din pacate, in materie de bani cam asa se intampla.

      Si doar o observatie la chestia asta:
      „Fiindcă majoritatea familiilor normale au procedat aşa – au produs copii târziu, pe la patruzeci de ani sau s-au limitat doar la unul.”

      Imi pare rau, asta nu e o familie normala din punctul meu de vedere. E o familie lenesa si comoda. Stiu, doamna Elena, sunt un nemernic ca judec pe altii, dar o sa platesc pentru asta, cred in viata de apoi ;)

      Si ca sa fie mai clar, asta se intampla peste tot in lume: cu cat o duci mai bine, cu atat faci mai putini copii. Vezi Elvetia sau marea majoritate a tarilor din Europa de Vest. Dar macar hai sa fim cinstiti si nu mai dam vina pe guvernanti pentru asta. Ne-am dedulcit la traiul dulce..

      • @silicon_v :
        1. corect deficitul trebuie acoperit de undeva. Probleme Romaniei sunt structurale si nu se vor rezolva astfel. Mai mult guvernul nu a dat nicio cifra privind impactul acestei masuri. CAre este economia ? Care este impactul economic? Cat va costa aceasta masura ? a zis a sa o vorba’n vant cum ca se vor face crese etc… cat va costa amenajarea unor crese noi ? cat vor costa salariile pt educatoare ?

        2.Da este statistic dovedit ca in tarile cu un nivel de trai ridicat, acolo unde serviciile medicale sunt bine puse la punct, natalitatea se reduce, o familie face putini copii (1 max 2), in timp ce in tarile sarace o familie face 5-8 copii. Intrebarea, cum am spus mai sus este ce dorim de la viitor ? Muncitori necalificati cu mana ieftina de lucru sau o clasa de mijloc educata si puternica ?
        Un articol bun gasiti azi pe Hotnews de la dl.Tapalaga referitor la subiect.

        @bogdan :

        Intamplator eu stiu cati bani se duc la stat pentru ca eu intocmesc si state de plata. Ca sa nu ne incurcam in procente, pentru ca se aplica la baze de calcul diferite, iti spun din experienta ca salariat+firma platesc taxe si impozite salariale echivalent matematic cu 75-80 % raportat la salariile nete (restul de plata pe care il ia angajatul). Mie nu mi se pare chiar putin. De aia si ma astept sa primesc ceva in schimb.

        Eu am spus insa altceva: orice restructurare si reforma trebuie sa afecteze in primul rand cheltuielile inutile, care nu sunt legate strict de indeplinirea obiectivelor principale.
        Ori in mod evident privind proiectul de buget pe 2011, aceste cheltuieli nu numai ca nu s-au redus, dar chiar au crescut fata de 2010. Si nu mi se pare normal sa tai din veniturile categoriilor sensibile in timp ce tu te plimbi prin strainatate pe banii mei.
        Si crede-ma ca stiu ce vorbesc. Eu lucrez la o firma privata si am avut ocazia sa fiu „premiat” cu un „curs de perfectionare” in US. Un curs care a insemnat 5 zile de scoala si inca 5 de vacanta – cu alte cuvinte o mini vacanta platita integral. Din grupul respectiv eram doar 4 oameni din 30 de la firme private. Restul erau toti de la stat – agentii diverse, sanepid, administratie centrala si locala… unii cu tot cu amante… si din discutii oamenii astia se laudau cum au fost ei in n tari (cate 3-4 pe an) la „cursuri”.
        Acum nu stiu daca intelegi dar eu nu amchef sa sponsorizez distractia unora si sa vad ca iau de la pensionari si copii pentru asta.

  10. Va să zică bugetul e dezechilibrat nu din cauza furtului, ci a concediului pentru mame.
    Partea proastă e că nu e doar furt, ci mai ales incompetenţă la superlativ.

    Taxele pe muncă sunt mari – din 100 de lei cheltuiţi de o firmă cu salariile cam 53 ia salariatul şi 47 merg la stat – cifrele dunt aproximative. Ceea ce nu ar fi neapărat rău dacă statul ar furniza servicii de calitate pentru banii ăştia. Degeaba insistau economiştii să se scadă taxele pe muncă, dar să se mărească baza de impozitare – guvernanţii noştri se comportă ca şi cum singurul lor obiectiv ar fi să se mai descurce cumva şi luna asta.

    Şi tendinţa de scădere bazei va continua – nu ai nici un interes să plăteşti contribuţiile dacă pensia va fi mizeră, iar statul cu copiii e un lux. Probabil tot mai mulţi salariaţi vor migra spre zona gri.

    „o familie lenesa si comoda”
    Nu iau în discuţie pe cei care amână copilul ca să-şi cumpere televizor cu plasmă şi să-şi schimbe maşina la doi ani.
    Nici pe beţivii trăitori din ajutoare sociale care toarnă copii pe bandă rulantă pentru alocaţii şi trăiesc în condiţii mizere.
    O familie obişnuită cu venituri între 2500 şi 4000 de roni şi cu rate ţapene la apartament va amâna cu siguranţă copilul până după treizeci de ani. Poate destul după treizeci de ani. Asta se numeşte responsabilitate. Statul nu oferă nici o siguranţă – poate în februarie scade concediul la şase sau trei luni ca să echilibreze bugetul, nu? Iar pentru mamă există o probabilitate să-şi piardă serviciul. Nu, nu poţi fii dată afară pe durata a doi ani (acum unul), dar poţi fi concediată după o lună, două de când te-ai întors. Sora cumnată-mii a păţit aşa. Avea un salariu destul de bun – pentru provincie – dar cei din firmă au avertizat-o că nu or să-i păstreze postul dacă nu se întoarce repede. A ales să stea cu copilul, o să înceapă să-şi caute alt serviciu un pic înainte să se termine concediul şi acum se felicită că a născut în mai. Deocamdată – poate guvernul are bunătatea să scadă şi retroactiv.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro