Home » Fără categorie » Citesti:

VIDEO INTERVIU. Gabriel Liiceanu, despre cum ajungi să gândești pe cont propriu și de ce acest lucru este o nebunie

contributors iunie 2, 2016 Fără categorie
42 comentarii 15,853 Vizualizari

A apărut noua carte a lui Gabriel Liiceanu, ”Nebunia de a gândi cu mintea ta”. Este compusă din trei părți: “Ce înseamnă a gândi?”, “Despre gândirea pe cont propriu” şi “Despre dereglările minţii contemporane”. Coperta este austeră. Apare o structură în construcție, albastră străvezie, care sugerează cumva singurătatea gânditorului pe cont propriu. Când citești cartea, lucrurile nu mai sunt așa cum te face coperta să crezi.

De mult n-am mai citit o carte scrisă cu atâta prietenie față de cititor! Nu mă așteptam să o citesc cu atâta râvnă, în doar câteva ore, fără să o pot lăsa din mână.

Un eseu filozofic nu-l citești așa, ca pe un roman, s-ar presupune. Trebuie să faci un mic efort, să transpiri puțin sau să fii într-o anume stare sufletească. O temă atât de abstractă precum însăși gândirea nu pare să provoace o bună-dispoziție imediată.

După primele rânduri însă aceste prejudecăți dispar. Textul nu e deloc anevoios, criptic, cum te așteptai. Te prinde foarte repede. Heidegger, Arendt, Kiergegaard, Noica devin un fel de cunoștințe comune într-o scrisoare pe care ți-o scrie Gabriel Liiceanu. O scrisoare între prieteni, intimă, nedestinată altor ochi decât ai tăi.

Și îți spune un lucru destul de interesant. Că nu mai ești ”minor” și că ar fi cazul să începi să mai gândești lumea și cu mintea ta. Oamenii, în general, nu prea gândesc cu mintea lor, trebuie că știi asta. Preferă mintea comună, mintea altora, gândirea servită, mitologiile, ideologiile sau mintea celor ce vorbesc la televizor.

Ei se descurcă destul de bine, în general, fără să își pună întrebări filozofice. Ba, deseori, faptul de a-ți pune probleme din acestea îți poate provoca necazuri și poate chiar stârni bătăi de joc din partea celor ce sunt foarte bine integrați în mulțime. De pildă, un filozof grec, Thales din Milet, a căzut într-un puț ”pe când observa astrele și se uita în sus. […]  Iar o slujnică tracă, spirituală și simpatică, a râs de el, spunând că se străduiește să cunoască lucrurile din cer, dar îi scapă cele de dinainte și din dreptul picioarelor.”

Nu e foarte profitabil să gândești la aștri, așa pare să fie. Și totuși, prietenul tău, autorul cărții, îți spune că el vede în acea cădere în puț a lui Thales o clipă glorioasă. Cum așa? Ce se petrece cu tine și cu lumea atunci când te apuci să gândești în afara rutinei și a afacerilor de zi cu zi?

Sigur, e o carte cu un discurs riguros și sistematic. Dar nu te depășește, autorul îti rămâne devotat, scrie pentru tine. Și te îndeamnă spre lucruri periculoase.  A gândi de unul singur este o aventură în care ai de înfruntat obstacole neînchipuit dificile pentru ca în final să-ți găsești sensul propriu de a fi. De pilda, spune autorul în discuția de mai jos: ”A fi pe măsura timpului tău” este o garanție că nu vei gândi cu mintea ta. Cât de greu poate fi să te dezbini de timpul tău? De fapt, nu există și n-a existat vreodată pe lume o aventură mai tare…

Mai jos, puteți urmări o discuție cu Gabriel Liiceanu despre acest volum, ”Nebunia de a gândi cu mintea ta”, apărut  de curând la Editura Humanitas. Cartea se va lansa la Bookfest sâmbătă, la ora 13.00, la standul Editurii Humanitas. (L.P.)

Poti cumpara volumul ”Nebunia de a gândi cu mintea ta” cu autograful lui Gabriel Liiceanu, de pe Giftbooks.
______________________________________
Idei din discuție:

- Oamenii pentru care profesiunea răspunde întocmai vocației și pasiunilor lor sunt fericiți și liberi tot timpul. Ocupându-se cu lucrurile care le plac cel mai mult în viață, ei trăiesc într-o armonie perfectă. Dacă însă ne gândim la cei ce sunt înstrăinați în munca pe care o fac zi de zi, atunci se pune întrebarea când se întorc ei la ei înșiși? Fiindcă, dacă nu se întorc, vor constata că viața le-a fost trăită de alții, de structurile sociale, de categoriile speciei.

Contează capacitatea fiecăruia de a-și face tabieturi. De pildă, obiceiul pe care ți-l faci de a citi înainte de a te culca –  să nu intri în somn fără să te speli de zgura zilei, evadând într-o lume mai pură, aceea a unei cărți care te face să gândești cu mintea ta, care îți curăță afectele și care te ajută să intri în somn, purgat de zgura zilei.  Educatorii pe care i-ai avut sunt esențiali aici. Dacă nu practici întâlnirea cu tine vei fi -  vei constata mai târziu – un om profund nefericit și care și-a consumat viața departe de sine însuși.

Oamenii pot trăi perfect fără să intre în dialog cu ei înșiși, fără să caute un sens al existenței în această lume. Pot trăi perfect în marea călduță a vieții, duși de val până la sfârsitul zilelor, în categoriile comune ale vieții. Majoritatea oamenilor așa și trăiesc.

- Un om poate trăi pe diferite paliere ale existenței. Poate trăi foarte jos, la un nivel biologic și spiritual comun sau poate trăi foarte sus, spunând: eu nu pot să ies din viață fără să fi făcut efortul de a înțelege ce e cu mine.

Alexandru Dragomir a fost un mare gânditor al acestei țări, dar nu s-a manifestat public niciodată. Câțiva prieteni l-au întrebat: bine, dar atunci de ce citiți toți filozofii și toată literatura lumii, vă luați note, scrieți reflecții în caiete? Pentru ce? Răspunsul lui a fost: ”Ca să nu mor bou!” Noica spunea altfel: știu că viața nu are un sens, ce bine că nu are! Așa pot eu să-i dau unul.

- Ești obligat să te întorci la tine, este răspunderea supremă. Ce fac eu cu timpul pe care trebuie să-l petrec aici? Cine să-ți spună ce să faci, dacă nu tu?

Nebunia de a gândi cu mintea ta

- De ce a gândi cu mintea ta e o nebunie? De ce am pus în titlu cuvântul ”nebunie”? Normal e să nu gândești cu mintea ta. A gândi cu mintea ta presupune o educație și un efort pe care nu toată lumea e dispusă să-l facă. E o nebunie să ajungi la asta!

- Mare parte din biografia mea profesională s-a consumat în prejudecata că specia umană începe din clipa în care începe cultura. Nu îmi puneam problema pe fondul cărei istorii a apărut această gândire – gândire pentru sine, pură. Cum au apărut oamenii care se așezau undeva înlăuntrul vieții lor și pur și simplu se gândeau în afara felului pragmatic în care gândirea funcționează în fiecare zi.

- Există gândirea care este comună tuturor oamenilor, o funcție neurologică – este capacitatea de a prelucra funcțiile vieții, de a gândi în jurul actelor comune: cum îmi așez ustensilele pe masa de lucru, cum îmi deschid ușa casei… Noi gândim cu toții în acest fel, secundă de secundă. Aceasta este funcția neurologică a gândirii și ea este aceeași la toți oamenii. Oamenii gândesc, spre deosebire de celelalte animale, în modul cel mai rafinat, cel mai evoluat pentru a se orienta în mediul lor. Dar atunci de ce trebuie să apară un alt fel de gândire? De ce trebuie să ne gândim la sensuri, la valori sau la ce e cu noi, la cum a început lumea?

- Gândirea aceasta – pe care am numit-o oțioasă, adică gratuită, ruptă de activitățile comune curente – a apărut foarte târziu în istoria speciei umane. Ce s-a întâmplat atunci în sutele de mii de ani de dinainte? Răspunsul e simplu: se gândea tribal.  În momentul în care apare gândirea pe cont propriu la filozofii greci, ceilalți, concetățenii acestor gânditori, cetățenii din Atena gândeau colectiv. Totul era explicat prin zei. Explicațiile vaste ale lumii le făceau prin recurs la mitologie. Așa se întâmplă și azi. Pe fundalul acesta discutăm despre miracolul apariției gândirii cu mintea ta.

- Ideile noi pe lume sunt puține. În științele umaniste nu există infinite idei. Există idei despre ce e frumos, bine, rău, cum să trăiești. La acestea nu poți să dai mii de răspunsuri. Dar fiecare om care s-a ciocnit cu aceste probleme, la un nivel înalt de creativitate, a exprimat alfel aceste lucruri.

- A-ți cuceri mintea pe cont propriu înseamnă a învinge succesiv o serie de obstacole. Ne naștem într-un mediu în care se gândește. Când spui în română ”se”, traduci impersonalul unui act. Noi intrăm în lume gândind în felul în care se gândește. Un prim obstacol sunt prejudecățile. Ele funcționează începând din familie. Bunicii sunt cei ce, de obicei, ți le trec. Apoi sunt prejudecățile pe care ți le dă școala – ideologizată, de multe ori. Ea îți dă o interpretare a lumii care nu-ți permite selecții, ci care îți spune: așa trebuie să gândești.

- Apoi, sunt prejudecățile bazate pe structuri afective, pe experiențe afective. Va dau ca exemplu primul nostru președinte de după `90, care a spus în repetate rânduri că tatăl său l-a influențat foarte mult și că de la fragedă vârstă adolescentină l-a îndrumat pe făgașul gândirii comuniste. Este foarte greu să smulgi din tine opțiunea de gândire care se face pe baze afective. E legată de tatal tău pe care-l iubeai, de respectul pe care-l aveai față de el, e legată de tinerețea ta, e legată poate de o iubită care avea idei comuniste, să zicem, pentru că au fost și astfel de convertiri. Majoritatea felurilor noastre de a gândi sunt pe un fond afectiv. Nu există gândire pură. Neuroștiințele au stabilit că oamenii privați de un fond afectiv, cu o afectivitate aproape de zero – există astfel de cazuri în urma unor accidente, când sunt distruși centrii afectivi ai creierului – ajung la o gândire pură, dar care este monstruoasă.

- Cum să învingi toate obstacolele acestea? Există mintea noastră a tuturor care este și mintea pe care o implici în preocupările științifice. A gândi pe cont propriu apare atunci când intervine lumea valorilor. Atunci mințile se distribuie cu totul altfel, de exemplu, în funcție de culturi, de matrice culturale. Matricea culturală a Europei a practicat individualismul, aceasta implicând ideea că trebuie să te porți așa încât să nu vătămezi pe altul. Matricele culturale asiatice sau africane sunt de tip sociocentrice. Îndrăznesc să spun ca numai civilizația europeană a scos pe lume imperativul gândirii cu mintea ta.

- Cultura europeană este produsul oamenilor care au gândit cu mintea lor, începând de la Socrate. Ca să rămâi la imperativele gîndirii pe cont propriu trebuia să ieși din turmă. Kierkegaard dădea ca exemplu crucificarea lui Iisus. Fiecare individ din publicul care asista la crucificare își pierduse capacitatea de a gândi cu mintea lui și de a reacționa cu sentimentele lui.

- ”A fi pe măsura timpului tău” este o garanție că nu vei gândi cu mintea ta. Trebuie să gândești în afara timpului tău, înaintea timpului tău. A gândi în pas cu timpul tău înseamnă azi, de pildă, a te alinia corectitudinii politice și, indiferent de ceea ce simți sau crezi  în mod intim, să repeți în cor tot ceea ce ți se spune că trebuie să gândești. Nimic din ceea ce e mare pe lume nu s-a făcut în pas cu ”vremea ta”.

- De unde te lua Noica? Te lua din locul în care se gândea cu mintea tuturor. Când l-am întâlnit pe Noica îmi imaginam că a face filozofie înseamnă să fii conectat la revistele occidentale de estetică sau de etică. Facultatea nu-ți dădea conștiința că trebuie să citești marii autori ai lumii. Această banalitate îmi era străină. Trebuia să apară un om care să-mi spună: dacă vrei să gândești cu mintea ta și să ajungi undeva trebuie să filtrezi tot ce s-a scris pe lumea asta. Pe urmă, îți spunea Noica, trebuie să ai o idee a ta cu care să interpretezi lumea, o cheie cu care să deschizi poarta lumii. Ești obligat să ai cheia asta!

- Benjamin Constant era un formidabil gânditor politic, unul dintre clasicii liberalismului occidental, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În acel moment era în mare efervescență idealismul german – Fichte, Schelling, Hegel. La un moment dat, când îl cunoaște pe Schelling, își notează în jurnal: deși este o gândire complicată, abstrusă ș.a.m.d., are meritul că îți pune în mișcare gândurile proprii. Într-un mediu cultural cu o diversitate maximă și în care dialogul cultural are loc cu adevărat, gândurile fiecăruia se emancipează pentru că fiecare trebuie să filtreze ceea ce spune celălalt, să-i dea replica. De ce credeți că la Atena se gândea atât de fabulos? Pentru că oamenii liberi ajunseseră la o performanță a dialogului cum n-a mai existat niciodată pe lume. Mintea lor era foarte rafinată. Aveau capacitatea de a discuta în contradictoriu, de a vedea cum se pledează o teză și opusul ei. Toate acestea erau forme de a-ți antrena mintea. Astăzi mintea nu mai e antrenată – decât poate prin locurile comune ale televiziunii, unde calitatea celor ce apar pe ecran este de obicei jalnică.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "42 comments" on this Article:

  1. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Un exemplu foarte recent despre ”gîndirea tribală”:
    Vox.com: Reactia dura a maselor de internauti dupa uciderea gorilei Harambe fata de mama copilului arata inca o data pericolul justitiei pe internet (http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-21045262-vox-com-reactia-dura-maselor-internauti-dupa-uciderea-gorilei-harambe-fata-mama-copilului-arata-inca-data-pericolul-justitiei-internet.htm)

    Invers:
    - cam ce înseamnă concret desprinderea de structurile afective – ”Printre punctele-cheie ale auto-educării, materializate sub forma disciplinei mentale, există unul de maximă importanţă şi, simultan, foarte greu de îndeplinit, deoarece include un conflict intern, strîns legat de vanitatea şi comoditatea noastră. El constă în tendinţa de a ne auto-amăgi cu privire la ceea ce rîvnim şi necesitatea de a ne opune acestei auto-înşelătorii. Numărul judecăţilor greşite pe care le generează respectiva pornire este imposibil de evaluat de cineva care nu a fost constrîns la auto-corecţii permanente prin însăşi specificul muncii sale. Uimitor de mare e tăria ispitei care ne împinge să căutăm, cu orice preţ, dovezi şi aparenţe pentru a ne susţine dorinţele, ignorînd faptele ce le contrazic. În acest sens, TOŢI sîntem, mai mult sau mai puţin, promotori activi ai falsităţii…”
    [Royal Institution Lecture On Mental Education (6 May 1854), as reprinted in Experimental Researches in Chemistry and Physics, by Michael Faraday, 1859, pp 474-475.]

    - last but not least, iată DATORIA IMPERATIVĂ a celor miluiți de Dumnezeu cu un fragment mai consistent din propria gîndire (gîndirea sa, a Divinității): ”Nu putem ierta, niciodată, intelectualului cînd, în loc să cugete, cum îi este chemarea, începe să aiureze, căci în el stă singurul nostru sprijin pentru a pune stavilă, acolo unde este nevoie, aiurelilor imaginaţiei.”
    [Immanuel Kant „Prolegomene”]

    ”NU PUTEM IERTA” – de fapt, NU AVEM VOIE SĂ IERTĂM

    • Vlad spune:

      Nu m-as repezi sa cataloghez coalizarea publica in cazul evenimentului cu gorila ca gandire tribala … Gandirea tribala e caracterizata de primitivism, brutalitate … la care se asociaza sa zicem un tabu, o cauza irationala …

      Exista o forma de responsabilizare atat in raport cu semenii cat si cu alte fiinte prin raport de apartenenta reflexiva la regnul animal. Este putem spune o forma timida de constiinta de grup in care comportamentul
      individual inconstient este recunoscut si sanctionat. Sanctionarea survine in urma unei lipse de asumare constienta a evenimentului …

      Putem sa incepem prin a ne gandi ce cauta gorila Harambe intr-o cusca. De ce acea cusca si mediul inconjurator au facut atat de usor ca un copil nesupravegheat sa poata ajunge intr-o zona in care nu avea ce cauta. Unde erau supraveghetorii, ce facea mama care vizita gradina zoologica …

      • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

        Ca de obicei (chiar și pe forumurile cele mai serioase DIN ROMÂNIA) se găsește cineva care să spulbere orice argumentație simulînd ”grija pentru detalii”.

        • Vlad spune:

          Domnule Vasiliu, credeam ca tineti la acuratetea judecatii mai ales cand calificati o parte din semeni ca fiind tribali, generalizand fara sa-i cunoasteti in parte. Daca detaliile sunt bune pentru a ne reconsidera rationamentul eu cred ca pot fi aduse in discutie … Detaliile la care faceti vorbire reprezinta practic o descriere sumara a cauzelor care au cauzat situatia respectiva si care fiecare in parte indica spre o doza de inconstienta a oamenilor: tinerea in captivitate a animalelor pentru distractie personala, lipsa masurilor de protectie, lipsa supravegherii ingrijitorilor si a mamei.

          Nuantele sunt importante pentru ca e vorba de o calificare care are o anumita greutate … mai ales acum cand ne confruntam cu resurgenta barbarismului manifestata sub forma de terorism. De la tribal la barbar la terorist in cadrul societatilor civilizate nu e decat o aruncatura de bat … si atunci semenii, sub protectia gandirii comune la care se face vorbire, pot sa-si gaseasca justificari pentru actiuni reprobabile.

          • Adi spune:

            Cand cineva sta sa despice firul in patru si sa se intrebe daca a fost corecta actiunea de a impusca o gorila pentru a salva un copil, cred ca dl. Vasiliu se referea la gandirea tribului celor care au luat-o razna complet si nu la gandirea oamenilor organizati in triburi, a caror decizie ar fi fost identica.

            • Vlad spune:

              Oamenii nu au luat-o razna pentru ca s-a impuscat gorila ci pentru, cel putin din cate inteleg, ca mama nu si-a asumat consecintele neglijentei proprii minimizand evenimentul ca pe o eroare comuna.

              Nu stiu unde vedeti dumnevoastra triburi. Pareti ca le recunoasteti atat in mesajul domnului Vasiliu si ca le raportati la oameni care traiesc intr-o societate.

  2. eu****** spune:

    Frumos articol!
    Frumos interviu!

    Multumesc.

    • Jean boxerul spune:

      Da, frumoase articole si interviuri apar pe contributors si in 22.
      Toate critica. Critica de sfasie si dizolva totul. Nimic, nimic, nimic nu e bun de 27 de ani. Si nici inainte nu a fost nimic bun.
      Lehamitea e foarte buna. O mare voluptate sa o explici si sa o diseci. E asa placut sa o analizezi ca nu mai trebuie sa o depasesti. Intelectualii pun intrebari si arata cu degetul, poporul gaseste solutii.
      http://www.contributors.ro/editorial/dans-din-buric-pe-lehamitea-noastra/
      http://www.contributors.ro/editorial/primejdia-care-ne-pa%C8%99te-despre-lehamite/
      Dar intelectualii vor ca din lamentatia, lehamitea si vaietele lor oamenii sa scoata energie, spirit cetatenesc si parlamentarism anglo-saxon. Si domne, lumea tot nu intelege. Intelege ca totul e un puroi si acum a devenit antisisitem, anti-independenta energetica, ati-tot. Si ne mai miram cum de un Nicusor Dan isi face partid, desi seful lui de campanie calatoreste regulat la Moscova si are bani rusesti imputiti in Panama.

      • Alex spune:

        Excelent sintetizat! Sunt total de acord.

        Traiesc de 15 ani in vest si am observat cum mi-am schimbat eu insumi mentalitatea, avavdn automat un sentiment de raspundere in momentul cand mi se naste o nemultumire sau cand doresc sa propun idei. In comunitatea in care convietuiesc (academica in principal) este total de asteptat ca pe langa analiza sa existe implicare si raspundere din partea celui ce-si exprima pareri, lamentari sau idei. Mi-a luat niste ani buni sa ma obisnuiesc si sa ma schimb in acest sens, venind din Romania. Avem mult de invatat de la “colegii” vestici. E un mecanism nu doar de auto-reglare, ci in primul rand de propulsie al societatii.

  3. gigi spune:

    Nu cred ca este necesar sa citesti si sa filtrezi tot ce s-a scris ca sa poti avea concluzii ale unei gandiri proprii inalte, luminate. Mai ales ca este imposibil si doi, pentru ca este sufocant.
    Iar gandirea chiar daca ne duce undeva, momentan din toate filtrarile lumii nu ne-a dat sensul, motivatia. Sau chiar daca a dat-o pe ici pe colo, scapa in general, ca adevar comun. Si nu, nu ne dam singuri sensul, imi pare rau dar nu sunt de acord cu Noica. Doar ne punem incadra in sens, ca un tren pe sine, sau nu.
    Si iata ca, toata gandirea, ca exercitiu individual sau comun, se opreste in locul in care numai Dumnezeu stie. Si toata gandirea noastra nu ne spune de ce murim sau pentru ce suntem vulnerabili etc, restul sunt exercitii estetice sau framantari, incercari.

    • gigi spune:

      A, si as mai adauga ca gandirea individuala exclusiva, intr-un context social, nu poate fi atat de sanatoasa, a nu fi “in timp”, in consens cu cei de langa tine, macar putin, inseamna excludere, inseamna neadaptare chiar si numai la functiile cotidiene necesare. Si probabil stiti ce fel de frustrari poate produce.

      • cb spune:

        ….cred ca ce zice Noica e ca aspiratie si ca bucurie ca poti ti se ofera aspiratia asta

      • eu****** spune:

        ideea este ca te reprezinti pe tine si asta este important.

        din pacate in RO nu suntem prea toleranti – am ramas ca in comunism toti trebuie sa fim la fel, sa reactionam la fel, s,.a.m.d. – in fapt sunt niste inditidualitati si trebuie sa ne repstam pentru ceea ce suntem asa cum suntem.

        Daca putem sa relationam ulterior, pe baza respectului reciproc, cred ca este un mare castig pentru societate – pentru ca atunci cand feiocare se simte bine in pielea sa si alaturi de ceilalti contribuie cu mult mai mult in societate, este mai productiv si mai util…

        In rest numai de bine sa auzim!

      • tina spune:

        Mare eroare .D-l Liiceanu spune ca ar fi bine ca oamenii sa gandeasca cu mintea lor ,adica din tot ce citeste sau vizioneaza sa faca o analiza cu ajutorul propriei gandiri asupra celor citite.Nu a spus ca ar trebui sa te departezi de realitate ci sa analizezi aceasta realitate cu propria minte.A avea o alta conceptie despre realitatea ce ne inconjoara nu inseamna ca esti in afara acestor timpuri .Spiritul de turma ,din pacate ne caracterizeaza,nu ne inttereseaza prea mult aceasta realitate decat din punct de vedere material.

    • neamtu tiganu spune:

      draga gigi,

      cea mai importanta chestie in aceasta complicatie e sa gindesti, sa fii pregatit sa gindesti, sa-ti asumi riscurile unei gindiri, nu de putine ori e epuizant, e chiar periculos, poti ajunge la niste chestii abracadantre… mie unoeri mi-e frica…

  4. Cyl spune:

    Dupa misticii crestini , ar exista un ,demon de dimineata, ( coleg al celui de amiaza ) , de dimineata pt. ca la primele ore omul isi incepe marile proiecte , acest asa-zis demon sau ,duh, rapeste sufletul si il duce la foarte mari departari , il epuizeaza .Cu alte cuvinte , ratacire , evadare si pierdere de sine in ,proiecte, si planuri universale . Intelectualul modern , pt. care D-zeu si propriul suflet ,au murit, , tocmai pt. ca nu mai are un suflet cu care sa se ocupe si pe care sa il cultive , evadeaza in Istorie , gindeste si traieste la ,scara mare, , in ,universal, , survoleaza , demiurgic , scena Marii Istorii , este obsedat de ,sensul istoriei, , ca si cum ar fi nemuritor . Toti revolutionarii sint ,liber-cugetatori, , vor sa schimbe Lumea . Cam asa si cu ,istoricii ideilor, , dezleaga marile enigme si procesele misterioase ale Istoriei , de pilda , cum au inventat grecii ratiunea sau triunghiul in vreme ce toti ceilalti ar fi ramas la stadiul de primitivism si barbarie , evolutia in regn hominal ( cu ,resturile, ei inevitabile si inutile , barbarii , obscurantistii , ,ceilalti, ) , culminind in Democratia crestina de rit liberal , in paradisul terestru , mintuirea colectiva . ,Demonul, amintit este versat , pesemne , in dialectica hegeliana a Istoriei , poate ca este chiar faimoul ei Geist .

  5. florin spune:

    mai exista si dictatorul care este un individ ce gandeste cu mintea lui in mod evident. In plus refuza sa gandeasca “in mod tribal” si de aici toate problemele. “gandirea tribala” are si ea un sens. Probabil ca trebuie sa le combini. Important este sa fii capabil sa gindesti cu mintea ta. Doar atunci poti deveni judecator (in sensul larg).

  6. neamtu tiganu spune:

    ne place f, mult sa vedem scris, cu eleganta, chestii pe care le traim, le simtim dar parca nu ne sunt atit de clare ca atunci cind le auzim de la un filozof. E un fel de automultumire, uite ca si eu vad lucrurile exact ca filozoful, deci si eu sunt filozof si eu traiesc adincimile vietii. Nu. nu ma suprinde, mai degraba confirma.

    In acest caz simt nevoia unui dialog, odata ce ma simt egalul filozofului de ce nu as putea dialoga cu el, de ce nu as putea sa-l laud, sau sa-l critic? Nu, domnilor si doamnelor, acest dialog nu e posibil, totusi filozoful se afla intr-un turn, simte ca noi poporul, dar simte la un alt nivel, de fapt e un pic zeu si atunci ma-ntreb, pai bine mai filozofule, de ce?

    • ion adrian spune:

      Este interesant ce spui si in mare masura adevarat. Dar toate sistemele filozofice mai bine zis toti filozofii au criticat magistral modul in care s-au raportat antecesorii la lucrurile fundamentale si da, au gandit cu muntea lor, dar la momentul constructiei propriului sistem au cam dat-o in bara, caci nu dupa mult timp a venit un succesor care a reusit sa scoata in evidenta toate erorile lor si sa vina cu niste idei proprii la fel de criticabile dinspre viitor.
      Si aunci? Atunci daca esti atent gasesti un fir rosu care-i uneste pe toti acestia. Asta cred eu ca ar fi acea cheie pe care te pune Noica s-o gasesti. Ea este personala pentruca fiecare are propriul lui fir rosu .Ehei cine ar gasi firul rosu rosu care ar lega intr-o retea aceste fire deja gasite sau existente…?
      Acum insa ca sa inchei , te rog sa nu-i pui intr-un turn de fildes pe toti acestia ca nu sunt acolo. Este doar o forma de autoaparare contra vulgaritatii de care sunt inconjurati.
      A spus-o Hadrian foarte demult si nimeni nu o poate evita, nimeni nu a putut schimba o iota

      “Animula vagula blandula
      Hospes comesque corporis
      Quae nunc abibis? ”

      desi poate ca nu si Dumnezeul- om Hristos, care ne lasa cu o mare speranta…:)

      ,

      • neamtu tiganu spune:

        poemul din Hadrian nu mi se pare f. potrivit pt. discutia noastra, dar intotdeauna niste citate in latina impresioneaza…

        Dar de ce ar trebui ca filozoful sa se apere de vulgaritate? Si cine decide ce e si ce nu e vulgaritate? Vulgaritatea face parte din noi, chiar si filozofii au parti vulgare! Din contra as zice, filozoful ar trebui sa intervina, sa se implice in vulgaritate, ia imaginati-va ca domnul Liiceanu ar interveni pe acest forum, ar explica/combate una sau alta, cred ca ar fi senzational…

    • eu****** spune:

      L-ai intrebat pe filozof si nu te-a tratat cu respect, nu ti-a raspuns la intrebare?
      Numai atunci poti sa spui ca filozoful este intr-un turn!

      Nu de putine ori filozofii au coborat printre oameni, dar oamenii pot urca pana la filozofi?

  7. MariS spune:

    ”Nebunia de a gândi cu mintea ta”

    Hmm, frumos spus. Am văzut cu plăcută surpriză că dl Liiceanu propune în dialogul prezentat mai sus, ca o precondiţie la efortul de a gândi cu mintea ta, o prealabilă regăsire de sine. Da, e adevărat, puţini se regăsesc pe sine. Cei mai mulţi defilăm cu ego-ul nostru la purtător. Egoul ţine de psihicul nostru şi e legat de material, de finit, de posesie. Sinele îşi are sălaşul în spiritul nostru şi caută valorile, dăruirea, infinitul ..

  8. Vlad spune:

    Frumos si instructiv interviul.

    Gandirea logica, structurata a disparut pentru ca omul nu mai are ragazul ca sa-si formeze o structura. Structura presupune pe de o parte un loc si pe de alta parte o anumita predictabilitate care ii permite omului sa se adapteze creand ceva nou. Este clar ca intr-o lume tehnologizata cei care beneficiaza de un ragaz mai mare, adica au stiut sa puna tehnologia la lucru sau, dupa caz, traiesc in armonie cu existenta fara a fi intr-un fel dependent de materialism si avansul tehnologic sunt si cei care au un ragaz creator mai mare. Ceilalti oameni alearga de dimineata pana seara fara perspectiva de a putea vedea unde sunt si fara un orizont probabil al schimbarii.

    Cred ca e important de spus ca Nietzsche a depasit mintea societala dar, din cauza ca nu a reusit sa depaseasca stadiul individual, adica cu alte cuvinte sa ajunga la existenta, la constiinta colectiva, a innebunit.

    Aceste aspecte nu sunt pur teoretice ci cat se poate de practice. Individul se transforma prin alegerile pe care le face .. ori aceste alegeri au efecte existentiale cat se poate de concrete.

    Oricum gandirea nu este fixa si trebuie raportata la timpul ei. Existenta evolueaza continuu si in sine nici timpul nu mai e acelasi. 2 ani din Grecia Antica nu mai sunt 2 ani din ziua de azi, prin prisma vitezei cu care evolueaza oamenii.

  9. AT spune:

    Dereglările minţii contemporane inspirate de la ’68, exemplificate spectaculos la universitatea DePaul, SUA

    https://www.youtube.com/watch?v=wXIT5w_k4mA

  10. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    A trăi la nivel biologic şi spiritual comun nu înseamnă a trăi jos. Conjuncţia celor două deja te aduce pe drumul gândirii.

    Diferenţa dintre filosofia românească şi cea germană este bine reflectată de diferenţa dintre titlurile eseurilor “Nebunia de a gândi cu mintea ta” şi “Was heisst denken ?”

    Un neamţ îşi permite să se întrebe ce înseamnă a gândi, fără să se simtă agresat sau dispreţuit de mase, şi ca urmare fără să facă din asta un act de eroism şi a se pune pe sine sus ca metodă de apărare. E o întrebare firească, şi îl preocupă răspunsul. Cel care întreabă e pus sus de cei care îi citesc răspunsul.

    La noi nu prea avem timp de un răspuns propriu-zis, că ne acaparează însuşi actul întrebării şi auto-situarea noastră în raport cu masa concetăţenilor. Contul propriu ia faţa gândirii. E un fel de efect hidrofob care separă felurile de a fi blocând difuzarea culturii în popor.

    Dacă există un filosof român la care am simţit că efectiv gândeşte, nu pe cont propriu, acesta mi se pare Ilie Pârvu. Reconstrucţia Criticii Raţiunii Pure este o bijuterie, total inaccesibilă maselor. Şi tocmai de aceea fără nici un fel de nevoie de a spune diferenţa dintre cel care gândeşte şi cel care, vezi Doamne, e jos.

    gânduri bune,

  11. timan spune:

    Limbajul este substanța gândirii. Evoluția limbajului este evoluția gândirii. Dezvoltarea limbajelor și diversificarea lor a dus la modurile de gândire actuale. Gândirea se face numai cu mintea proprie, dar procesul gândirii este modelat de limbajul folosit. Orice depășire a limitelor limbajului general acceptat, o ieșire din modul comun de gândire al limbajului respectiv, poate fi catalogată drept o gândire pe cont propriu și până la acceptarea acestui mod de gândire, chiar …o nebunie. Gândirea actuală este majoritar procedurală și se face doar cu mintea proprie.

    • neamtu tiganu spune:

      “Limbajul este substanța gândirii”

      Gresit, de trei ori gresit, gindirea nu are legatura cu limbajul, de ex. inginerii, nu stiu sa se exprime, dar nu poti spune ca nu gindesc, din contra.

      Nu de putine ori limbajul e chiar o piedica in calea gindirii, imi trece ceva prin cap dar nu ma pot exprima, nu pot impartasi gindurile mele altora si daca nu le pot impartasi renunt la gindire.

      • neamtu tiganu spune:

        pictorul gindeste prin imagini, prin culoare, muzicianul prin sunete, balerinul prin miscare, fotbalistul prin mingiierea mingii. Si orbul si mutu si surdu gindesc sau ar putea gindi si plantele si animalele cele fara de grai.

        Pai vezi!

        Hai Romania!

  12. Ela spune:

    Cele mai simple lucruri sunt, mereu, cel mai dificil de realizat…
    Ce e mai normal, mai firesc si mai la indemâna oricui, decât sa se foloseasca de ceea ce are? Cu toate acestea, suntem cateva 2-3 miliarde care ne preocupam numai de ceea ce ne lipseste! Acesta este, in opinia mea, declansatorul ignorarii de sine, care se manifecta concret prin abandonul gândirii individuale in favoarea celei colective!
    Este o chestiune de educatie!
    In ciuda faptului ca anticii europeni au excelat in domeniu, crestinismul care a urmat a descurajat sistematic gândirea libera, obligând practic oamenii sa renunte la cautari personale si sa-si refuleze curiozitatile naturale, declarate ca reprezentând un pericol pentru orice bun crestin, adica diabolice!
    Insasi modul univoc in care este interpretata “alungarea” lui Adam si Eva din Eden, condamna la perpetuitate curiozitatea umana, fundamentul gândirii individuale! Ea a devenit practic pacatul initial, si se datoreaza cedarii la provocarea sarpelui!, devenit “intâmplator” unul dintre cele mai detestabile si periculoase animale, pentru mai toti dintre noi…
    Apoi, totul este o chestiune de obisnuinta care, instalata durabil pe o frica viscerala si contagioasa, devina SINGURA cale posibila!
    Ce TREBUIE sa afli tu: stie popa, stie sefu’, stie ALTUL :(

    • Nicu D spune:

      PS “condamna la perpetuitate curiozitatea umana” in traducere din franceza (condamnation à perpétuité) in romana via Raducioiu e “condamna la inchisoare pe viata curiozitatea umana”.
      Cum s-o face ca in zona crestina s-au facut atatea inventii, care mai ales au fost aplicate la scara larga si dezvoltate constant timp de secole? Simplu, crestinii sunt multifunctionali. Cand vrem sa spunem ca ei trag sforile la varf, sunt elitisti, cand vrem sa spunem ca sunt prosti, sunt turma lipsita de curiozitate umana.

    • Vlad spune:

      Crestinismul nu descurajeaza gandirea. Toma zis si necredinciosul e un exemplu in acest sens. Iar Iisus spune “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta”.

      Deci e o distinctie clara intre suflet, inima si cuget.

  13. Martorul spune:

    Un titlu cât o epocă. Acesta este secretul fericirii, să gândești deschis viața, să nu gândească alții pentru tine! Există o lene intelectuală chiar la profesori universitari. Cât a fost în trup, Iisus le spunea celor din vremea sa: JUDECAȚI VOI ÎNȘIVĂ! Acesta este mesajul important pentru om! Apoi le mai spunea: Vegheați! Adică rămâneți în zona aceasta! Fiți lucizi, gândiți cu mintea voastră. Lăsați semnele pre-constituite de alții…
    Cineva trebuia să ne spună acest lucru simplu!

  14. adam spune:

    Cine sunt eu, ca să spun ce să fac cu viaţa mea? Dintotdeauna au existat oameni mai deştepţi decât mine – începând cu tata -, care ştiu prea bine, cum trebuie să trăiesc şi se şi grăbesc să-mi spună, ba chiar să-mi impună asta.

  15. It’s a wonder I can think at all spune:

    Din cintecul lui Paul Simon’s, Kodachrome:
    “When I think back on all the crap I learned in high school,
    it’s a wonder I can think at all.”

    Exact la asta m-am gindit si eu de mii de ori: cum de am reusit sa supravietuiesc si sa fiu, totusi, capabil sa-mi cistig existenta – ba chiar sa-mi vina ideea (si sa am si curajul!) sa evadez din puscaria infernala numita Romania – dupa ce am trecut prin SCOALA DE STAT, blestematia aceea ale carei scopuri erau spalarea de creiere de copii si adolescenti, indobitocirea, strivirea personalitatii, combaterea violenta a oricarei creativitati prin constringerea la supunerea fara cricnire in fata autoritatii, uniformizare, incolonare si aliniere, blocarea accesului la informatii istorice si culturale care ne-ar fi permis, vorba lui Huntington, sa aflam cine sintem (“Who Are We?”), care sint valorile si elementele noastre unificatoare si ale neamului si civilizatiei din care facem parte.

    In directia asta bate si chinezul Eddy Zhong – de pe pozitiile antreprenorului de succes – in clipul:
    How school makes kids less intelligent | Eddy Zhong | TEDx
    https://youtu.be/2Yt6raj-S1M

  16. delia spune:

    Pictura,fotbalul, ingineria etc.au un limbaj specific.Nu există exprimare fără un limbaj. Şi nici gândire.

  17. Sergiu Simion spune:

    Văicareala sau drobul de sare al intelectualilor si universitarilor români

    Ceea ce este caracteristic acestei perioade bizare pe care o traim acum este o stare de paralizie sociala si intelectuala , o stare de prostrație, resemnare si abandon in care exact cei care ar trebui sa gandeasca lucid si sa caute solutii sunt primii care renunta si parasesc arena politica si sociala dand tonul la scaderea moralului populatiei, instaurarea apatiei si depresiei sociale.
    Solutiile intelectuale propuse pana acum sunt in linii mari , si din nefericire, de tipul „ţara arde şi baba se piaptănă” respectiv pot fi rezumate la a) evadarea din realitate*) si respectiv b) resemnarea in fata realitatii si implicit refuzul schimbarii ei**).

    a) Evadarea din realitate este o solutie extrema propusa de filozoful Gabriel Liiceanu prin care subiectul constient ar trebui sa se desprinda total de timpul sau si de „turma” si sa-si gaseasca „sensul propriu de a fi” :
    „Oamenii pot trăi perfect fără să intre în dialog cu ei înșiși, fără să caute un sens al existenței în această lume. Pot trăi perfect în marea călduță a vieții, duși de val până la sfârsitul zilelor, în categoriile comune ale vieții. Majoritatea oamenilor așa și trăiesc(s.n.).”
    „ – Un om poate trăi pe diferite paliere ale existenței. Poate trăi foarte jos, la un nivel biologic și spiritual comun sau poate trăi foarte sus, spunând: eu nu pot să ies din viață fără să fi făcut efortul de a înțelege ce e cu mine.(s.n).”
    „Alexandru Dragomir a fost un mare gânditor al acestei țări, dar nu s-a manifestat public niciodată. Câțiva prieteni l-au întrebat: bine, dar atunci de ce citiți toți filozofii și toată literatura lumii, vă luați note, scrieți reflecții în caiete? Pentru ce? Răspunsul lui a fost: ”Ca să nu mor bou!” (s.n.). Noica spunea altfel: știu că viața nu are un sens, ce bine că nu are! Așa pot eu să-i dau unul.”
    ”A fi pe măsura timpului tău” este o garanție că nu vei gândi cu mintea ta. Cât de greu poate fi să te dezbini de timpul tău? De fapt, nu există și n-a existat vreodată pe lume o aventură mai tare…”
    „A gândi de unul singur este o aventură în care ai de înfruntat obstacole neînchipuit dificile pentru ca în final să-ți găsești sensul propriu de a fi. ”
    „Ca să rămâi la imperativele gîndirii pe cont propriu trebuia să ieși din turmă. Kierkegaard dădea ca exemplu crucificarea lui Iisus.”
    Gabriel Liiceanu
    VIDEO INTERVIU. Gabriel Liiceanu, despre cum ajungi să gândești pe cont propriu și de ce acest lucru este o nebunie

    Din nefericire , nu toti cetatenii vor sa devina studenti la filozofie , iar cel mai interesant aspect care diferentiaza in realitate oamenii ( „A gândi pe cont propriu apare atunci când intervine lumea valorilor .” ) este amintit doar in treacat exact atunci cand in aceste timpuri tulburi o discutie despre valorile umane si sociale fundamentale ar fi esentiala .
    Pe de alta parte , aceasta conceptie care pare elitista , estea una intens promovata prin anii `80 la Facultatea de Filozofie din Bucuresti de catre Radu Florian ( profesorul de “socialism stiintific” ) care sustinea ca nu toti oamenii pot avea acelasi nivel de intelegere in sensul ca exista „simtul comun” ( oamenii obisnuiti care nu ar avea aptitudini si inclinatii spre filozofie ) iar pe de alta parte exista cei care ar avea aceste capacitati deosebite prin care se pot ridica deasupra realitatii comune.
    Probabil de aceea in comunism , si exact dupa principiul lui Orwell ( „toti sunt egali , dar unii sunt mai egali decat altii”) , decalajul intre „turma”( fara drepturi) si conducatorii ( cu privilegii ) a fost atat de mare.
    De fapt, aceasta interesanta conceptie o regasim si acum sub alta forma exact la cei care au preocupari in domeniul securitatii nationale :

    „ Asa cum subliniam si cu alt prilej,in profesia noastra media coeficientului de inteligenta este cu mult peste media altor profesii (s.n.) , iar orgoliile unor personalitati au facut ca interesele de breasla sa ocupe un loc secund in preocuparile domniilor lor.”
    Ion Duvac – MASTER “PSIHOLOGIE APLICATA IN DOMENIUL SECURITATII NATIONALE”
    http://www.e-scoala.ro/psihologie/master_psihologie_aplicata_in_domeniul_securitatii_nationale.html

    b) Refuzul schimbarii realitatii se manifesta prin acceptarea resemnata si pasiva a unei realitati sociale considerata ca fiind implacabila:

    „România este un stat confruntat, o dată cu teribila criză a dezinfectanţilor, cu propria sa impotenţă criminală, inseparabilă de complicitatea care a permis conservarea unui sistem contrar demnităţii umane şi transparenţei. Societatea noastră pare să realizeze că ficţiunile pe care ne întemeiam existenţa sunt, finalmente, doar formule de iluzionare colectivă.
    Garanţiile legale şi constituţionale nu au nici un corespondent în realitatea în care suntem prizonieri.”
    „Marasmul moral şi politic al României de acum este materia din care se hrăneşte revigorarea USL .Alegerile parlamentare de peste câteva luni pot fi decisive în direcţia slăbirii suplimentare a capacităţii de apărare a statului nostru împotriva corupţiei endemice.”
    „Scrutinul din iunie are mizele sale politice, imposibil de ignorat. A le trece cu vederea înseamnă a accelera această involuţie generală.”
    Ioan Stanomir – Marasm , alegeri locale şi continuitatea oligarhiilor

    Interesant este ca aceste comentarii nu apartin unui jurnalist de opinie, ci unui profesor de drept constitutional de la Universitatea Bucuresti.
    Daca analizam ambele solutii propuse si perspectivele lor de abordare a realitatii , observam ca ambele eludeaza esentialul. Viziunea filozofica pune accent doar pe individ , neglijand raporturile lui cu societatea in care traieste si problema centrala a valorilor umane si sociale in jurul carora este organizata viata sociala, iar viziunea juridica se margineste doar la formularea unor tautologii asupra starii de fapt neglijand solutiile de iesire din marasmul in care se afla si societatea, si cetatenii ei.
    Rezultatul este acela ca ambele perspective propuse eludeaza exact problemele realitatii si teroarea cotidianului politic si social in care sunt prinsi cetatenii care au nevoie de solutii si de actiune nu de discursuri moralizatoare , iar acest fapt este cunoscut de mii de ani :

    “Se iroseste si mintea celui inzestrat cu multa inteligenta cand omul n-are noroc si trebuie sa caute in fiecare zi lemne, sare, ulei…”
    (Panciatantra).

    Pe cale de consecinta problema importanta in acest context nu este aceea a valorilor in care crede fiecare ( este o problema personala a celui in cauza ) ci a valorilor umane , sociale si morale esentiale , respectiv acelea in care cred toti pentru ca acestea unesc cu adevarat o comunitate , dar exact acest aspect este eludat in discutie , dupa cum singura solutie juridica propusa este aceea „ …de a nu trece din vedere” ceea ce ar putea urma .
    Din fericire , exista si initiative civile care depasesc acest blocaj mental si social schimband total perspectiva asupra lucrurilor , iar ceea ce este mai interesant este ca aceste initiative nu vin nici din partea partidelor politice, nici din partea organizatiilor societatii civile , nici din partea breslelor profesionale ( ex : breasla juristilor) , ceea ce inseamna ca nu exista interes la aceste niveluri. Sunt intiative individuale de tipul “acului in carul cu fan” care arata decalajul existent intre aspiratiile cetatenilor si oferta instantelor care pretind ca le reprezinta interesele :

    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-20941033-tribunalul-bucuresti-trimis-curtea-constitutionala-sesizare-privinta-alegerilor-locale-intr-singur-tur-autorul-sesizarii-este-ziaristul-liviu-avram-care-depus-candidatura-pentru-primaria-capitalei.htm
    http://www.contributors.ro/media-tech/in-apararea-jurnalistului-liviu-avram/

    Pe de alta parte , realitatea bate la usa iar problemele societatii si ale cetatenilor prinsi in „menadrele concretului” nu tin de speculativismul filozofic sau juridic , ci de pretul platit de toti intr-un sistem construit pe dos in raport cu o lume si o societate normala , sistem care ar trebui schimbat si reformat din temelii , nu acceptat :

    „Parte a problemei o constituie faptul că legislația română nu împiedică persoane acuzate de corupție să candideze pentru posturi publice(s.n.), așa cum sunt cele peste 3.000 de mandate de primar sau cele peste 8.000 de locuri în consiliile locale, care ”sunt scoase la concurs” pe 5 iunie.”
    http://cursdeguvernare.ro/politico-cele-sase-fete-ale-politicii-putrede-din-romania.html
    „Romania este tara in care un avocat condamnat definitiv pentru coruptie ramane in profesie si continua sa pledeze linistit in instanta. Din cauza unor prevederi legale neclare si permisive, dar si cu protectia colegilor avocati din conducerile Barourilor in mana carora sta “excluderea din profesie”, avocatii dovediti corupti isi vad linistiti de treaba( s.n.).”
    http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-14684325-romania-raiul-avocatilor-condamnati-penal-vezi-text-cazuri-avocati-condamnati-definitiv-care-pledeaza-continuare-instanta-zice-baroul-cazul-costiniu.htm
    Mii de maşini furate circulă zilnic prin România. Numai în Capitală se fură peste o mie de maşini pe an, iar la nivel naţional s-a depăşit cota trei mii. Banii adevăraţi se fac, însă, din furtul maşinilor furate din străinătate.
    În acest timp, 352 de maşini furate circulă cu acte în regulă, eliberate chiar de autorităţile române, în baza unor norme care i-au scos din sărite pe italieni, germani, austrieci sau francezi. Şi asta pentru că furtul de maşini este legalizat în România(s.n.).
    http://www.gandul.info/stiri/cum-se-circula-legal-in-romania-cu-masini-furate-3669897
    Chiar daca politistii afla despre masina ca este furata din alta tara nu o pot scoate din circulatie (s.n.). Se poate insa mentiona pe certificatul de inmatriculare “autovehicul declarat furat”, asta pentru ca un al doilea doritor sa stie ce cumpara.
    http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/romania-singura-tara-din-europa-in-care-se-inmatriculeaza-masini-furate.html
    „Tot auzim pe la TV despre condamnările la „ani grei” de închisoare aplicate de instanţe pentru săvârşirea de diverse infracţiuni, de la lovire şi furt la viol şi omor.
    În general, percepţia publică în astfel de ocazii este lipsită de nuanţe. Când cineva este condamnat, de exemplu, la 8 ani închisoare, lumea se gândeşte că acea persoană condamnată va sta în puşcărie 8 ani, pentru că asta spune pedeapsa: 8 ani de închisoare.
    Atunci când la TV se anunţă condamnări la închisoare, privitorul ar trebui să consulte tabelul din cuprinsul acestui articol, pentru a-şi face o imagine mai exactă despre ce înseamnă durata reală a pedepselor aplicate (s.n.).”
    http://adevarul.ro/news/societate/cat-mai-inseamna-astazi-8-ani-inchisoares-1_55dc0ab2f5eaafab2ce49b20/index.html
    http://www.evz.ro/laurentiu-sotul-victimei-sunt-dezgustat-de-justitia-din-romania.html
    ” Conform legii penale româneşti împotriva unei persoane decedate nu se poate demara nicio investigaţie judiciară. Pur şi simplu autorităţile judiciare nu vor avea bază legală să investigheze averea privată a lui Condrea şi conturile private ale acestuia din ţară şi din stăinătate. Pe cale de consecinţă statul român nu mai are nicio pârghie să extragă din averea lui Condrea sumele necesare pentru acoperirea prejudiciului.Pur şi simplu autorităţile judiciare nu pot avea acces la banii personali ai principalului suspect din acest caz. Sumele rămân moşenitorilor sau unei terţe persoane, dacă Condrea a lăsat o împuternicire în acest sens (s.n.). Acesta este un aspect cel puţin la fel de important ca faptul că procurorii au rămas fără principalul personaj al anchetei lor.
    Toate acestea nu se puteau întâmpla dacă procurorul de caz lua măsurile preventive impuse de lege. Pur şi simplu s-a ajuns aici pentru simplul fapt că, dintr-un motiv misterios, procurorul a refuzat să-şi facă datoria în acest caz.(s.n.)”
    Sursa : http://www.evz.ro/dosarul-condrea-este-in-primul-rand-o-dovada-de-incompetenta-crasa-in-parchetul-general.html
    http://www.evz.ro/klaus-iohannis-a-trimis-cererea-de-urmarire-penala-pentru-4-fosti-ministri.html
    „Eu am intuit că avem mari probleme în sănătate şi în educaţie. E eşecul clasei politice şi al românilor. Nu este un eşec al meu. Dan Condrea nu putea să acapareze atâta putere fără ajutor. Noi avem un sistem de sănătate de tip stalinist. Nu îmi aduc aminte ca servicile să mă fi informat despre mafia din sănătate. Echivalentul de la Hexi Pahrma îl găsim în multe locuri. Şi în învăţământ, peste tot. Sistemele există în structură (s.n.) ”
    Traian Basescu
    http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/video-barbat-paralizat-umilit-comisia-evaluarea-persoanelor-handicap-nu-dreptul-insotitor-nu-manance-singur-1_57502eac5ab6550cb8906058/index.html

    In esenta , recentele cutremure politice externe si interne ( scandalul Panama Papers, Ferma Baneasa, etc) , recentele catastrofele sociale de la noi ( Colectiv, infectiile nosocomiale,etc.), revoltatorul scandal HEXI PHARMA, amploarea retelelor penale de tipul “asocierea in vederea savarsirii de infractiuni” la nivel national si international,etc. au scos la iveala lucruri de cosmar din societatea romaneasca , iar cosmarul este departe de a se termina.
    Aceste ultimele dezvaluiri sugereaza ca traim intr-o societate de tip horror iar cel mai grav lucru este acela ca am avut / avem in continuare victime ( oamenii mor! ) …dar nu exista criminali sau vinovati si ca in continuare , cu toate eforturile DNA de a investiga prejudiciile uriase aduse de uriasele retelele infractionale care paraziteaza statul roman si ai caror membri dovediti sunt pedepsiti de justitie doar cu suspendare, exista inca sentimentul ca avem in continuare coruptie fara corupti,etc.
    In fata unei asemenea realitati inspaimantatoare , si de peste un sfert de secol , reactiile societatii civile si ale instantelor care pretind ca apara interesele cetatenilor sau ca lupta in numele lor sunt palide sau chiar inexistente , iar solutiile propuse de directorii de constiinta si de formatorii de opinie sunt uneori inadecvate sau utopice .
    Nu poti lupta cu un sistem si o megamasina sociala care agreseaza practic intreaga societate , valorile umane si democratice, confundand cetatenii cu studentii din amfiteatrul Facultatii de Filozofie si recomandandu-le acestora “sa se dezbine de timpul lor” si sa-si gaseasca “sensul propriu de a fi”, dupa cum nu poti lupta cu mecanismele perverse care au capturat domeniul politic , economic si social dupa principiul văicărelii juridice in faţa drobului de sare.
    Aceasta inseamna ca pe langa problemele cronice legate de schimbarea sistemului si de reformarea statului , mai exista o problema poate chiar mai mare legata de ineficienta societatii civile si de inadecvarea strategiilor si atitudinilor propuse de liderii civici, personalitatile culturale, directorii de constiinta si liderii de opinie . Se contureaza astfel necesitatea unei schimbari de paradigma si a schimbarii unei garnituri ramasa dupa doua decenii aproape intacta , pentru ca , la fel ca in politica , nu poti construi o societate civila si o lume noua cu ideile sau cu liderii lumii vechi. Dovada cea mai buna este stadiul in care se afla societatea civila dupa cei 26 de ani din viata tuturor care s-au scurs deja.

    Note

    *) Gabriel Liiceanu – VIDEO INTERVIU. Gabriel Liiceanu, despre cum ajungi să gândești pe cont propriu și de ce acest lucru este o nebunie

    **) Ioan Stanomir – Marasm , alegeri locale şi continuitatea oligarhiilor

  18. Dan G spune:

    @ Sergiu Simion (04/06/2016 la 12:13)

    Mulrumesc pentru acest excelent comentariu (si la “obiect”) iar remarcile de la sfarsitul comentariului sunt “pentru cei care urechi sa auda” (inclusiv cei citati de dvs. dar si a altora inclusiv politicieni si/sau “reprezentanti ai societatii civile”) si sa le puna in practica, nu sa se auto-considere in afara acestui grup de lideri ai lumii vechi care ar vrea sa costruiasca o lume noua tot cu ideile lor.

    ” Se contureaza astfel necesitatea unei schimbari de paradigma si a schimbarii unei garnituri ramasa dupa doua decenii aproape intacta , pentru ca , la fel ca in politica , nu poti construi o societate civila si o lume noua cu ideile sau cu liderii lumii vechi. Dovada cea mai buna este stadiul in care se afla societatea civila dupa cei 26 de ani din viata tuturor care s-au scurs deja.”

    • Sergiu Simion spune:

      Multumesc pentru apreciere cu scuze pentru faptul ca va raspund atat de tarziu . Dupa 26 de ani suntem deja doua persoane care apreciaza aceste idei ceea ce este deja foarte de mult :) ).
      Pe de alta parte , ceea ce este mult mai interesant in acest caz nu este numarul de persoane care vorbesc ci numarul celor care tac ceea ce este foarte semnificativ pentru ceea ce va urma si pentru unii, si pentru altii.

      • Eugen Dorobantu spune:

        “Pe de alta parte, ceea ce este mult mai interesant in acest caz nu este numarul de persoane care vorbesc ci numarul celor care tac ceea ce este foarte semnificativ pentru ceea ce va urma si pentru unii, si pentru altii”

        Bine zis!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)