In finalul filmului documentar „Stalin Thought of You” („Stalin s-a gandit la tine”), Boris Efimov, ajuns la peste o suta de ani, caricaturistul favorit al dictatorului, fratele jurnalistului bolsevic Mihail Koltsov, prietenul lui Hemingway si al lui Malraux, ucis in timpul Marii Terori, isi exprima recunostinta pentru faptul ca nu a fost si el lichidat. Refuza sa-l condamne fara urma de echivoc pe Stalin: „Nu a fost un om, ci un fenomen”. In termeni asemanatori va fi gandit probabil si Ilya Ehrenburg, alt supravietuitor al ororii. Explicarea acelui fenomen, ori mai precis spus cataclism, ramane o obligatie intelectuala si morala, daca vrem sa evitam repetarea sa. Faptul ca atatia rusi continua sa-i venereze memoria este deopotriva deconcertant, revoltator si revelator. Dar Stalin nu a fost doar un fenomen rus. Ca si Hitler, el a intruchipat, paroxistic si criminal, patologiile modernitatii. Este ceea ce am in vedere cand, inspirat de Kolakowski, vorbesc despre prezenta Diavolului in Istorie.
Stiu ca suna socant, dar nu se poate nega ca Stalin a avut o Weltanschauung si a fost, in felul sau, un intelectual. Unul autodidact, homicid, liberticid si fanatic, dar un intelectual. Nu fusese si Engels in fond un autodidact? Tot astfel, nu putem ignora afinitatile dintre bolsevism si traditia radicalismului politic si filosofic, occidental si rus. Marxismul a fost apoteoza relativismului etic, a suspendat distinctiile traditionale dintre bine si rau, a definit binele in chip instrumental, utilitar si pragmatic, drept tot ceea ce serveste cauza mesianicului proletariat, clasa presupus mantuitoare. In fapt, s-a produs ceea ce Alain Besançon a definit drept falsificarea binelui. In cateva notatii mult timp secrete, Stalin si-a definit tabla de valori, a identificat ceea ce el privea drept viciu (ori, daca vreti, pacat) si ceea ce-i aparea drept virtute.
In romanul lui Arthur Koestler, “Intuneric la amiaza” („Darkness at Noon”), personajul principal, vechiul bolsevic Nikolai Rubaşov, afirma ca “Numarul 1″ (adica Stalin) tinea drept carte de capatai “Principele” lui Machiavelli. Este vorba de un machiavelism sui generis, nu de recunoasterea si cultivarea dimensiunii umaniste a operei florentinului. Biograful lui Lenin, Stalin si Trotki, Robert Service (Fellow al Academiei Britanice si al Colegiului St Antony’s de la Oxford), a avut acces la biblioteca personala a lui Stalin si a putut consulta volumul lui Lenin, “Materialism si empriocriticism”, editia din 1939, cu adnotarile “genialului colaborator si continuator”. La acel ceas istoric (il faisait minuit dans le siècle, scria Victor Serge), secretarul general nu mai avea niciun rival notabil, Marea Teroare isi atinsese scopurile genocidare, peste un an disparea, ucis la Coyoacan, in Mexic, de agentul NKVD Ramon Mercader, ultimul sau concurent ramas in viata, Nemesis-ul impardonabil, Lev Davidovici Trotki. In 1939, aparea “Cursul Scurt de istorie al PC (b) al URSS”, codificarea definitiva a cosmologiei, soteriologiei, eclesiologiei si demonologiei staliniste.
Pe pagina alba finala a cartii lui Lenin (celebrare a unui materialism filosofic pe cat de naiv, pe atat de agresiv), fara vreo legatura cu polemica dintre fondatorul bolsevismului si Mach ori Avenarius, Stalin scria: “NB! Daca o persoana este: 1. puternica (spiritual), 2) activa, 3) inteligenta (ori capabila), atunci este o persoana buna indiferent de orice alte ‘vicii’” Dupa care urmeaza enumerarea a ceea ce “corifeul stiintei” considera drept vicii: “1) slabiciunea, 2) lenevia, 3) stupiditatea”. Acestea sunt singurele lucruri, scria Stalin, care pot fi considerate vicii. Deci nu trufia, nu orgoliul, nu avaritia, nu fatarnicia, nu ipocrizia, nu cruzimea, nu miselia, nu cupiditatea, nu rapacitatea, nu egoismul, nu invidia, nu gelozia turbata, nu pacatele carnale. Sa ne miram ca putin ii pasa lui Stalin de orgiile sexuale ale lui Nikolai Ejov ori de violurile comise de Beria, acel serial rapist? Este frapant ca in aceste randuri catusi de putin menite sa ajunga vreodata publice, Stalin recurge la limbajul etic traditional, vorbeste de virtuti si de vicii. Dar nu este nicidecum vorba de o recuperare, fie si ca marturisire intima, a traditiei crestine pe care o studiase candva la Seminarul Teologic din Tbilisi, ci dimpotriva.
Robert Service are dreptate: “The content of the commentary is deeply unChristian; it is reminscent more of Niccolo Machiavelli and Friedrich Nietzsche than of the Bible. For Stalin the criterion of goodness was not morality but effectiveness. … Furthermore, the fact that the characteristics despised by Stalin were weakness, idleness and stupidity is revealing. Stalin the killer slept easily at night.” (Robert Service, “Stalin: A Biography”, Harvard University Press, 2004, p. 342) Asa si-l imagina pe Stalin si detinutul Rubaşov, fost comisar al poporului, erou al Revolutiei, “demascat” drept tradator, in romanul lui Koestler. Iar Koestler insusi, dupa experientele din Spania Razboiului Civil, dezgustat de procesele-spectacol de la Moscova, demisiona din Asociatia Scriitorilor Germani in exil, complet controlata de comunisti. Textul scrisorii de demisie era de fapt embrionul marelui roman politic care avea sa marcheze generatii si sa devina un veritabil manifest anticomunist, spre a relua titlul unei excelente carti de John V. Fleming:
http://www.johnvfleming.com/book_anticom.html
Este simptomatic ca aceste reflectii despre ceea ce s-ar putea numi anti-etica personala a lui Iosif Djugasvili au fost asternute pe ultima pagina a unei carti de Lenin. Fara Lenin, Djugasvili n-ar fi devenit Stalin. Nu stim daca Stalin l-a citit pe Nietzsche, dar stim ca Lenin tinea in propria bibioteca “Also sprach Zarathustra” cu insemnarile sale. Profesoara Bernice Glatzer Rosenthal a scris o carte superba pe tema relatiei intelectuale dintre bolsevici si Nietzsche, am recenzat-o la vremea aparitiei in „Times Literary Supplement”:
http://www.psupress.org/books/titles/0-271-02218-3.html
Gorki, Bogdanov si Lunacearski au incercat sa-l impace pe pe Marx cu Nietzsche, sa intemeieze o religie politica a „Omului Nou” ca supraom. Pentru Lenin, erezia consta in elementul mistic, in abandonarea rationalismului marxist, nu in scopul proiectului. Service observa, si nu este primul, ca Stalin a avut propria copie din “Principele”, cu note personale pe margini, dar volumul a disparut din arhive. Cine l-o fi sustras? Unde o fi acum? Poate ca in biblioteca secreta a vreunui oligarh. Sunt autori care sustin ca si Hitler avea copia sa din “Principele”, o carte la care tinea in chip special. Marxistul gnostic Antonio Gramsci, referindu-se la partidul de avangarda de tip leninist il numea, admirativ, “Principele modern”. Marxismul devenea astfel o sociologie a vointei si virtutii revolutionare incarnate in figura izbavitoare a Partidului, depozitar predestinat al adevarului absolut. Cum scrie Tereza-Brindusa Palade: “Ideologia relativismului moral nu s-ar fi putut insa impune in cultura moderna in absenta unor momente inaugurale si ‘profetice’: ambiguitatile eticii lui Machiavelli, drama hegeliana a istoriei in care valorile nu sunt decat niste expresii ale diferitelor epoci si distrugerea marxista a constiintei individuale”.
Curajul era asadar valoarea care innobileaza si justifica actiunea umana, indiferent de finalitatea ei. Scrie Service: “His insistence on the importance of courage could have derived from Machiavelli’s supreme demand on the ruler: namely that he should have vertù. This is a word barely translatable into either Russian or English; but it is identified with manliness, endeavour, courage, and excellence. Stalin, if this is correct, saw himself as the embodiment of Machiavelian vertù.” (p. 343). Un despot paranoic si sociopat care se proiecteaza in eroii care au schimbat soarta lumii, se confunda pe sine cu creatorii de imperii si de religii pana chiar ajunge unul.
Absolutizarea scopului final si sanctificarea mijloacelor nu a inceput insa cu Stalin. Machiavelismul revolutionar, spre a relua conceptul lui E. A. Rees, se inrudeste cu viziunile deopotriva cinice si exaltate despre “metapolitica” (v. studiul clasic al lui Peter Viereck), despre romantizarea, re-vrajirea lumii prin mit, comuniune, abnegatie si sacrificiu. In ce ma priveste, nu cred ca intalnim in cazul lui Stalin vertu in sensul real pe care il avea in vedere Machiavelli. Nu cred ca Bertrand Russell avea dreptate cand numea “Printul” a handbook for gangsters. Dar nu este mai putin adevarat ca gangsterii ideologici stiu cum sa rasuceasca si sa desfigureze un text filosofic astfel incat ceea ce a fost conceput drept glorificare a virtutii civice sa devina justificarea non-virtutii cinice.
Versiune largita a textului aparut pe platforma de idei LaPunkt:
http://lapunkt.ro/2013/03/11/virtuti-si-vicii-stalin-metapolitica-si-machiavelismul-revolutionar/
Am si eu o dilema, cum se spune corect : “bolsevic” sau “maximalist”? Si de ce ?
Evident, bolsevic. Este un termen consacrat. Ruptura dintre bolsevici si mensevici a fost provocata de Lenin in 1903. Literatura pe subiect este imensa. Bolsevicii erau factiunea (aripa) maximalista din cadrul social-democratiei ruse. Sciziunea a fost, initial, legata de definirea calitatii de membru al partidului (pe atunci clandestin). Ulterior, distinctiile s-au dovedit a fi mult mai adanci: Lenin avea o filosofie sectara nu doar despre partid, ci si despre revolutie in genere. Despre Iuli Martov si mensevici exista carti remarcabile. Intre acestea, lucrarea lui Andre Liebich a fost tradusa in romaneste. Recomand, de asemenea, trilogia lui Kolakowski aparuta in traducere romaneasca la ed. Curtea Veche.
Va multumesc!
Cu stima,
P. Dumitrescu
Din lunga enumerare de nume ati uitat unul, indispensabil pentru orice om de dreapta: Bernard Mandeville.
Sa va aduc aminte? Vicii private = beneficii publice
Si totusi, poate explicati care este legatura cu tema articolului. Nu i-am pomenit nici pe Aron, Hayek, Mises etc :)
Domnule Tismaneanu, scuze, mai schimbati stilul, mai veniti cu ceva nou, caci tiparele in care incadrati totul atat de stangaci si cu atat nefiresc sunt deja de domeniul trecutului! Nu ideologia, ci caracterul omului, atitudinea individuala face istoria, dar dumneavoastra ori nu mai aveti capacitatea sa studiati, fiind purtat pe valul inertiei, ori va complaceti in putinul familiar cu care tot plictisiti lumea, cu aceleasi subiecte subtiri, superficiale si fara nicio relevanta pentru realitate… Multumesc pentru atentie!
Intr-adevar, fenomenul Stalin, totalitarismul in genere, tin de subiectele „subtiri, superficiale si fara nicio relevanta pentru realitate”. Meritati felicitari pentru aceasta pozitie profunda, competenta, lucida si de o vibranta actualitate :) In rest, ce pot face, ma multumesc cu asemenea cronici ale scrierilor mele:
http://www.the-tls.co.uk/tls/public/article1186584.ece
http://www.foreignaffairs.com/articles/138465/andrew-nagorski/the-totalitarian-temptation
Domnule Tismaneanu, multumesc pentru felicitarile sincere pe care mi le adresati! V-as aprecia mai mult daca ati veni cu analize lucide ale fenomenului de dictatura de grup si de agenti platiti care bantuie fosta tara Romania (actuala ciorruminia) de la caderea lui Ceausescu incoace, in toata epoca -escu, Iliescu, Constantinescu, Basescu (urmeaza Oprescu, se incalzeste Antonescu, etc…) Poate spuneti si cum s-a transformat tara intr-un teritoriu, si poporul intr-o populatie, de au ajuns oamenii la nivel confundabil cu maidanezii in privinta comportamentului, educatiei si igienei… Poate spuneti cum a ajuns tara sa fie vanduta pe butuci unor speculanti ordinari, exponenti ai eliberarii pietelor cu pretul libertatii oamenilor ramasi pe drumuri, poate vorbiti despre asta, mai luminati un pic poporul, nu mai veniti cu Tutankhamon, Stalin, etc, caci noi traim acum, iar acum ciuma e mafia din politica aservita intereselor de colonizare occidentale… Multumesc pentru atentie!
Fiecare lucru la timpul potrivit :)
http://events.umich.edu/group/3096/tags/-russia/type/-5
Da’ si dvs. dom’ profesor , le puneti taman cind sint in toi meciurile CL. Acuma spuneti si dvs. –ce sa faca omul ?! Sa mearga sa asculte cum Ponta &comp. sint tabaciti bine de tot sau sa mearga sa vada cum Barca o ia pe cocoasa de la macaronari ? Pai nu ? :lol:
Domnule „unu’ dintre multi”, Dupa reactia ta alergica, dovedesti ca de fapt esti „unul din putinii” (Sic). Aici era vorba de aniversarea decesului lui Stalin, nu de situatia economica sau social politica a Romaniei de acum si despre problemele cu care se confrunta. Cui nu-i convine subiectul ales de dl Tismaneanu, n-are decat sa treca la alt tema de discutie. A-i impune cuiva ce anume subiect istoric sa-l dezvolte, este a-i pune cu de-a sila o camasa de forta. Chiar nu-ti dati seama de loc ca ceea ce doresti dumneata, este un subiect complet diferit de cel ales de dl. profesor. Alege, scrie si dezbate si mata un subiect care sa vada lumina tiparului si apoi exercita-ti opiniile, dar nu uita sa ramai la subiect! N-o lua razna prin balarii, ca sunt multe urzici pe ici si colo! Invata un pic sa fi ceva mai organizat si mai academic si exprima-te abia atunci!
Domnul Tismaneanu,
Va felicit pentru articolele bine scrise. Astept cu mare interes si un articol despre cartile lui Viktor Suvorov despre cine este adevaratul initiator al celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Multumesc.
Hello, neneeeeeaa, pe temele astea ”subtiri” se scriu tomuri de kilograme, in fiecare an, in lumea asta. Mutati-va pe alte canale daca nu va place discutia pe temele astea, bine?
Domnule Profesor,
Cred ca incep sa inteleg mai bine acum de ce mizati pe lectura in cheie religioasa a marilor ideologii totalitare care au marcat secolul trecut. Nu-mi dau seama inca daca aceasta perspectiva ajuta suficient la explicarea acestor catastrofe. In principiu, rationalistul din mine imi spune ca pare mai slaba ca model explicativ, pentru ca pune un prea mare accent pe patologic si accidental. Dar citindu-va textele, am impresia ca a cauta o urma de rationalitate in comportamentul de ultima instanta al lui Stalin este la fel de riscant. Vreau sa spun ca Stalin pare rational numai pentru a-si putea pune in valoare cit mai fidel psihismul patologic. Un Macbeth avind intreaga lume la dispozitie. Am putea oare rescrie istoria recenta astfel? Adica, drept produsul unor minti complet bolnave si a unei pasiuni religioase de o intensitate patologica?
In fine, textul este plin de sugestii. In masura in care aveti timp, m-as bucura sa reveniti.
Va multumesc mult pentru mesaj. Chiar ieri am avut un schimb de scrisori cu marele ganditor liberal John Gray. Am discutat despre Norman Cohn versus Eric Hobsbawm. Nu intru in detalii, sper sa avem sansa unei conferinte publice pe tema „Totalitarism, liberalism, socialism” unde sa dezvoltam aceste teme. Recenzia profesorului Gray la „The Devil in History” introduce elemente-cheie in aceasta directie. Despre Norman Cohn am scris in momentul stingerii sale din viata. Lucrarile sale raman esentiale pentru cine vrea sa inteleaga mesianismele politice. Prizonier al ideologiei marxiste, Hobsbawm, altminteri un important istoric al secolului XIX, n-a luat masura impactului pasiunilor ideologice in ceea ce el insusi a numit „secolul extremelor”.
As aminti aici scrierile lui Jules Monnerot pe tema soteriologiei comuniste, dar si a celei fasciste (mythistoire) si cartea profesorului Jean-Michel Heimonet, de la Catholic University din Washington DC, „Jules Monnerot ou la demission critique–1932-1990. Trajet d’un intellectuel vers le fascisme” (Ed. Kime, 1993). Citisem Monnerot, dar nu urmarisem traiectoria sa din ultimii ani de viata. Oricum, un ganditor fascinant, cu intuitii colosale. Ma refer, vreau sa fiu bine inteles, la Monnerot ca analist al mitului politic, ca sociolog al comunismului.
„Dar nu este mai putin adevarat ca gangsterii ideologici stiu cum sa rasuceasca si sa desfigureze un text filosofic astfel incat ceea ce a fost conceput drept glorificare a virtutii civice sa devina justificarea non-virtutii cinice” – the bottom line e exceptionala, ca si articolul de altfel,domnule Tismaneanu. Si imi place si termenul de metapolitica (exista, ori l-ati creat dv? – oricum e interesant si contine foarte multa informatie comprimata). Daca nu ma insel, si verii buni ai comunistilor, respectiv nazistii l-au „desfigurat” pe Nietzsche…tot dupa principiul interesu poarta fesu’…
Am citit si recitit cartea lui Peter Viereck despre metapolitica. A fost mult apreciata, la momentul aparitiei, inclusiv de catre Thomas Mann. Apoi, in anii 60, a intrat intr-un con de umbra. Probabil pentru ca accentueaza dimensiune culturala, chiar un fel de teleologie ideatica, demersul lui Viereck a fost criticat de noile directii interpretative ale fenomenului totalitar. Am folosit-o la cursuri, o recomand aici calduros. Dupa ce-am citit mesajul Dvs am facut o cautare si am gasit un articol care ar putea sa va intereseze:
http://www.americanthinker.com/2009/08/nancys_nazis.html
Merci frumos domnule profesor, can’t wait to read it…mai pe seara (la noi la eastern timers)…
Poate cititi si ce-am scris despre efectele piromaniei in politica:
http://tismaneanu.wordpress.com/2013/03/11/cum-s-a-ajuns-aici-despre-de-democratizare-si-viitorul-romaniei-in-ue/
Despre Jan-Werner Muller:
http://www.contributors.ro/cultura/lecturi-necesare-unsprezece-carti-pe-care-le-recomand/
http://yalepress.yale.edu/reviews.asp?isbn=9780300113211&printer=y
Mai incape vorba? Gind la gind cu bucurie, tocmai i-am agatat linkul asta domnului Socol, transformat nu chiar peste noapte, in aparatorul marilor nostri barbati de stat , astia fara , zice-se, imuni la sciatica :-).
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14396365-trebuie-aiba-dreptul-exclude-stat-care-nu-respecta-statul-drept-afirma-jan-werner-mueller-profesor-universitatea-princeton-care-face-paralela-intre-viktor-orban-victor-ponta.htm
Fain articolul, nu numai ca esenta, da’ si informativ ( ma refer desigur la Nancy Pellosi)…oricum nu numai ca m-ati facut curios da’ mi-ati si intuit perfect gusturile …am sa citesc cit de curind cartea lui Peter Viereck ca si The Devil…probabil in vacanta…din pacate, aria de interes cuprinsa/dezvoltata de lucrarile respective, nu se suprapune cu lecturile mele curente (ce tin de profesia mea), desi, si cartea dv, banuiesc ca si lucrarea lui Viereck, sunt de extrem interes la nivel de constiinta (desigur, nu mai vorbesc de valoarea stiintifica intrinseca, asupra careia nu ma pot pronunta, desi sunt convins de existenta acesteia, numai ca sunt pre-putin cunoscator al problemelor, categoric novice sa n-o mai ocolesc-desi cred ca le intuiesc corect (un fel de-azice)… asta nu ma multumeste, imi place ca si dv rigoare :-) ), ceea ce in viziunea mea, e probabil cel mai important lucru…Si inca ceva foarte important subliniat in articol, idee la care subscriu 100%…importanta scolii in the whole picture…copii trebuie sa stie de mici cine a fost The Devil…si nu de la orele de religie…
PS. V-am citit postarea de pe wordpress dupa ce am atasat linkul de pe hotnews…acu’ vaz, ca dv stiati deja…m-am gindit ca va fac o surpriza ;-(
Stimate domnule Tismăneanu,
Fascinația Răului asupra intelectualilor- chiar și de cea mai bună speță- este teribilă. Dacă ne re-amintim de personajele lui Cehov- oamenii mărunți și de treabă, chiar mândri în propria lor ratare sau neputință sau de eroii din ”Calvarul” lui A. Tolstoi- Stalin se apropie de înțelegerea noastră. Rușii au ales- și cred că ar mai alege încă- forța primară care să-i scoată din cotidianul cel aburit și trist către un viitor imprevizibil. Națiunile fără o tradiție democratică- Rusia, Germania, România,Italia- au apreciat pe varii motive dictatorii- de la reglarea mersului trenurilor-și până la transformarea unui stat feudal în a 2-a națiune a lumii. Finalmente comunismul a căzut în URSS pentru că nici Gorbaciov și nici predecesorii săi nu au avut fascinația și puterea lui Stalin. Ce ne-nvață pe noi asta ? Păi ne învață că trebuie să fugim cât ne țin picioarele atunci când auzim de oameni providențiali de care nu mai au loc cimitirele, de la Iliescu la Băsescu. Și, de asemenea, că Partidul Comunist ROmân încă mai trăiește în fibra noastră genetică. Mă uitam pe Realitatea, la 2 distinși intelectuali- Sever Voinescu și Raluca Turcan. Îl apreciez pe dl.Voinescu de când i-am citit pentru prima dată articolele în ”Dilema Veche” iar dna. Turcan pare desprinsă totuși din alt film decât cele 2 Elena sau dna. Paul. Și totuși, mi-am reamintit de ședințele UTC-iste din anii 80 (n-am fost niciodată MP-PCR). E destul de trist, nu-i așa ? Gândirea politicianului român, de la Emil Boc la Andrei Marga a rămas prinsă în tiparele luptei de clasă. E curios, și aici s-ar putea face niște comentarii interesante când vom ști mai multe despre filiația sa, de ce dl.Băsescu- care nu este nici măcar un diavol minor- a rămas fixat cu clișee din anii 50 deși el a crescut în perioada 60-70.Oricum dacă ne uităm la imaginea globală de astăzi- și re-luăm lectura unei Scântei din 1955- de exemplu- vom vedea că nu e nimic nou sub soare. Aceeași îndrâjire proletară la tovarășii juști și la procurorii DNA (a se vedea interviul dlui. Morar unde afirmă că face justiție de dragul justiției- care ni-l apropie teribil de tare de acel personaj tezist a lui Camil Petrescu, cel care ”vedea idei”), burghezo-moșierimea e înlocuită de moguli iar faptul că suntem totuși o țară democratică și din Uniunea Europeană face ca ziarele să pomenească doar de masoni (vezi recentul scandal Stânișoară) și nu de ”hidra masono-bolșevică” care ne-ar arunca pe vremea altui Conducător.