Home » Analize »Global / Europa »Orientul Mijlociu » Citesti:

„Ramura de măslin” sau Turcia contra Statelor Unite în nordul Siriei

Valentin Naumescu ianuarie 24, 2018 Analize, Global / Europa, Orientul Mijlociu
44 comentarii 6,004 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Operaţiunea militară „Ramura de măslin”, desfăşurată de Turcia în nord-vestul Siriei (regiunea Afrin) are ca obiective oficiale eliminarea „teroriştilor kurzi”, „apărarea integrităţii teritoriale a Siriei” şi crearea unei „zone de securitate pentru Turcia”, cu o lăţime de 30 de kilometri (circa 10000 km pătrați, conform comunicatului Guvernului Turciei), pe teritoriul mult încercatei ţări vecine de la sud;
  • Dintre cele trei obiective oficiale, unul se descalifică automat, atâta vreme cât guvernul de la Damasc nu numai că nu a cerut ajutorul Turciei pentru a-i apăra integritatea dar a denunţat cu vehemență agresiunea Ankarei şi a anunţat că va doborî orice avion turc care va intra pe teritoriul Siriei (nu înseamnă că vor şi putea face acest lucru), al doilea este pus la îndoială, din vreme ce Statele Unite și aliații occidentali nu îi consideră pe militanţii kurzi terorişti ci dimpotrivă, drept cei mai bravi luptători anti-ISIS din nordul Siriei, SUA ajutându-i militar şi încurajându-i politic, rămânând astfel în picioare cel de-al treilea obiectiv, zona de securitate, şi acesta discutabil, atâta vreme cât această operațiune în niciun caz nu ajută la soluționarea conflictului kurdo-turc, ci ar putea radicaliza împotriva Turciei unele facțiuni kurde din regiune, și chiar de pe teritoriul Turciei;
  • Spunem „obiective oficiale”, căci cel neoficial și permanent este, bineînţeles, eliminarea posibilităţii apariţiei unui stat kurd suveran în sudul Turciei, coșmarul dintotdeauna al Republicii Turce. Asta cu atât mai mult cu cât Siria este în prezent un stat vulnerabil, aproape un stat eşuat, iar YPG (Unităţile de Protecţie Populară) ale militanţilor kurzi, împreună cu partidul corespondent PYD (Partidul Unității Democratice), care se pronunță pentru federalizarea Siriei, sunt văzute ca o primă formă de autonomizare a kurzilor în regiune. Nu trebuie uitat nici de mișcarea separatistă a kurzilor din Irakul învecinat, care au organizat în septembrie anul trecut un referendum al autodeterminării, nerecunoscut pe plan internațional, însă cu un vot de 92% pentru independență;
  • Sprijinul politic și militar al SUA pentru miliția kurdă YPG, oferit ca recompensă pentru curajul și eficiența cu care kurzii au luptat împotriva Daesh, spre deosebire de alți actori din regiune care mai mult au mimat războiul împotriva Statului Islamic, a fost unul dintre factorii care au deteriorat în ultimii ani relațiile bilaterale Turcia-Statele Unite, puteri aliate în cadrul NATO dar tot mai dezbinate în ultima perioadă, cu atât mai mult cu cât Turcia susține cu tărie că la originea încercării de lovitură de stat din iulie 2016 a fost clericul miliardar Fethullah Gülen, care trăiește în Pennsylvania;
  • Rusia, prezentă militar în Siria, s-a eschivat de la a formula o poziție clară și nu s-a angajat în combaterea intervenției Turciei, ceea ce a alimentat teza privind o înțelegere tacită Ankara-Moscova de distrugere a milițiilor YPG, pe care Rusia le vede ca pe un agent al influenței americane în Siria;
  • Principalele puteri militare europene cu interese în Orientul Mijlociu, Marea Britanie și Franța, au avut poziții diferite față de „Ramura de măslin”, Marea Britanie susținând dreptul Turciei de a-și crea și proteja o zonă de securitate iar Franța solicitând o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU, la care a cerut reținere din partea Turciei;
  • Intervenția Turciei în Siria divide încă o dată Occidentul, atât Uniunea Europeană cât și NATO fiind în imposibilitatea de a formula poziții unitare pe tema în cauză, în timp ce principalul beneficiar este Rusia, care își vede influența crescând în regiune și în relațiile cu Turcia.

*

Conflictul kurdo-turc datează oficial din 1978, când liderul istoric al kurzilor din Turcia, Abdullah Öcalan a înființat PKK, Partidul Muncitorilor din Kurdistan, considerat de Turcia și de aliații occidentali organizație teroristă, responsabilă în deceniile din urmă de numeroase atacuri sângeroase de pe teritoriul țării.

Peste 37000 de victime sunt „atribuite” oficial de guvernul turc formațiunii PKK. Istoricii Războiului Rece nu exclud ca Öcalan și PKK să fi primit în anii de început sprijin din partea Uniunii Sovietice, pentru a destabiliza Turcia, aliat important al SUA în Orientul Mijlociu. Între 1979 și 1998, Öcalan a trăit în exil în Siria, după care a fost expulzat de guvernul de la Damasc, încercând fără succes să caute adăpost în mai multe țări europene (Rusia, Italia, Grecia).

Öcalan, un naționalist-neomarxist cu veleități de autor și teoretician (a publicat, se pare, peste 15 cărți, o bună parte dintre ele în detenție), a fost arestat în 1999 la Nairobi, cu ajutorul SUA/CIA, și transportat imediat în Turcia, unde a fost inițial condamnat la moarte, dar, după desființarea pedepsei cu moartea, în 2002, sentința i-a fost preschimbată în închisoare pe viață, fiind singurul deținut într-o închisoare specială de pe o mică insulă din Marea Marmara. În 2005, Uniunea Europeană a criticat Turcia pentru că a refuzat să-i ofere lui Öcalan dreptul la recurs. Liderul istoric al kurzilor susține acum că vremea milițiilor combatante a trecut și se pronunță pentru o soluționare politică a conflictului.

Un semn al marilor schimbări din Turcia și din politica internațională este chiar relația Turciei cu Statele Unite și cu Occidentul. Dacă în urmă cu 15-20 de ani atât SUA cât și Uniunea Europeană vedeau Turcia ca pe o țară apropiată strategic și prietenă politic (vezi implicarea CIA în arestarea lui Öcalan), Ankara fiind abordată nu numai ca aliat esențial în NATO dar și ca posibil membru al UE (stat candidat la integrare), deja de la sfârșitul anilor 2000 situația începe să se schimbe. Regimul Erdoğan încuviințează o islamizare treptată a statului și politicii turce, considerată la început moderată, apoi ambițiile sale de putere cresc, și odată cu autoritarismul său apare distanțarea de SUA și de principalele democrații liberale occidentale.

Astăzi, situația este aproape inversă. Rusia aprobă tacit intervenția militară a Turciei împotriva kurzilor (cine ar fi crezut așa ceva acum câțiva ani?) iar Statele Unite sprijină politic și militar militanții kurzi, lăudându-i pentru curajul și meritele luptei lor contra Statului Islamic.

Deruta și schismele adânci și complicate ale Orientului Mijlociu redesenează tabloul strategic din regiune, în care Marile Puteri glisează parcă pe „nisipurile mișcătoare” ale deșerturilor din zonă, schimbându-și alianțele și rivalitățile într-un ritm care pare (însă doar pare) să sfideze logica obișnuită și teoria alegerii raționale. De fapt, Marile Puteri își continuă logica urmăririi intereselor strategice și de politică externă proprii, dar în noile condiții ale secolului XXI.

Al Doilea Război Rece, început oficial în martie 2014, odată cu anexarea Crimeei, dar neoficial odată cu revenirea lui Putin la Kremlin în 2012, găsește Rusia în situația de a specula acum răsucirea anti-occidentală a Turciei și de a o folosi ca „ciocan” împotriva intereselor americane din Orientul Mijlociu.

Pe termen scurt, deal-ul Turciei cu Rusia pare reciproc avantajos, dar pe termen lung capcanele în care se poate trezi Ankara sunt numeroase și dure. Pe măsură ce iluziile europene ale Turciei se risipesc și crește preocuparea pentru consolidarea statutului de putere regională, interesele regimului Erdoğan se concentrează tot mai mult asupra Orientului Mijlociu, și tot mai puțin în relația cu Occidentul. Este un calcul oportunist și de putere internă aici: Erdoğan a observat două lucruri, anume că Occidentul oricum nu mai este o forță unită și dispusă să joace activ în afara spațiului cultural tradițional, iar Statele Unite bat în retragere din Europa și din lume, și în al doilea rând că „neo-otomanismul” cu care aproape că se laudă regimul său îi aduce mai multe voturi decât un eventual discurs liberal pro-occidental, menținându-l la putere din 2003.

În Afrin sunt aproximativ 8000, maxim 10000 militanți kurzi. YPG nu este și nu poate deveni curând o armată funcțională, nici măcar cu sprijinul (limitat) al SUA, și în niciun caz nu poate amenința Turcia cu o invazie. Kurzii nici nu opun, de altfel, o rezistență serioasă, preferând să se retragă tactic spre interiorul țării și să-și protejeze puținele resurse militare de care dispun.

Bazându-ne cel puțin pe acest considerent, înțelegem că acțiunea Turciei este mai mult politică și simbolică, în căutarea prestigiului de putere regională, peste a cărei voință nimeni nu poate trece, nici măcar Statele Unite. Rusiei îi convine, pentru moment, această partitură de cocoș pe care o interpretează zgomotos Ankara, fiindcă este citită pe plan internațional în cheie anti-americană.

Interesant este și jocul Marii Britanii în situația dată. Pe picior de plecare din Uniunea Europeană și fără să beneficieze de o mare apropiere politică și economică de Statele Unite sub administrația Trump, așa cum sperase în noiembrie 2016, Londra decide să nu se pună de-a curmezișul intereselor Turciei. Este și o distanțare subtilă de Franța, cu care Londra a avut recent dispute pe tema cheltuielilor de frontieră din zona Canalului Mânecii. În 1916, Anglia și Franța creaseră precedenta ordine a Orientului Mijlociu, prin Acordurile Sykes-Picot de împărțire a sferelor de dominație la apusul Imperiului Otoman, cu Siria revenind Franței și Irakul britanicilor. Lumea s-a schimbat iar cele două capitale europene sunt departe de a mai avea influența de dinaintea intrării Americii în Marele Război.

În schimb, Franța s-a poziționat alături de Statele Unite, cerând Turciei reținere în acțiunile sale militare din Afrin, care au provocat deja primele victime. Ne putem aștepta ca hiperactivul Macron să dorească să joace, pe lângă multe altele, și rolul de reglementator al acestui nou conflict izbucnit în Siria, ceea ce pentru Uniunea Europeană nu ar fi un lucru rău. Rămâne de văzut însă dacă Franța are capacitatea de soft power de a se impune într-un conflict în care pare că nimeni nu se mai înțelege cu nimeni. Căci de utilizarea capacității de hard power nici nu se pune problema. Pe de altă parte, Emmanuel Macron se pregătește pentru prima vizită de stat pe care Donald Trump o va găzdui la Casa Albă (cele de până acum au fost oficiale), la sfârșitul lunii aprilie, când este foarte posibil ca cele două puteri să găsească mai multe teme de înțelegere și acțiune comună. Nu este de neglijat nici faptul că, după plecarea Marii Britanii, Franța va rămâne singura putere militară a Uniunii Europene capabilă să desfășoare operațiuni de amploare în afara teritoriului său.

Pe noi, de aici, de departe (dar nu chiar atât de departe geografic pe cât de mic este, în general, interesul opiniei publice românești pentru Orientul Mijlociu), ne interesează și ne îngrijorează tensiunea apărută între Statele Unite și Turcia, state aliate în cadrul NATO. Întâmplarea face ca ambele puteri să fie parteneri strategici ai României.

Afrinul și „Ramura de măslin” pot părea o criză mică, dar nu este deloc așa. Ca semnificații ale raporturilor dinamice dintre Marile Puteri, situația în sistemul internațional este tot mai complicată. Am spus-o de multe ori și o voi mai repeta, reducerea capacității Statelor Unite de a promova soluții de securitate la nivel global și regional și diversele clivaje în raport cu aliații din NATO nu ne avantajează.

Intrăm într-o nouă ordine globală, în care garanțiile de securitate și interesele naționale se joacă în partituri tot mai complexe și mai negociate, în care nimic nu este sigur și este bine să vezi ce se întâmplă cu adevărat în lume, dincolo de ce spun Tratatele și hârtiile din sertar (de parcă n-ar fi fost așa tot timpul), în care totul poate fi pus sub semnul întrebării în orice moment iar pentru orice interogație și provocare trebuie pregătite un răspuns și un mod de acțiune realist.  

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "44 comments" on this Article:

  1. dorin valeriu spune:

    Asa se intampla cand se renunta la principii pentru interese meschine, de conjunctura. Pana cand unui popor numarand douazeci de milioane de suflete i se va interzice sa aiba un stat propriu ? Cand se va repara nedreptatea comisa la sfarsitul primului razboi mondial sub patronajul mult-mediatizat-romantatului “Lawrence al Arabiei “? Una dintre “ramasitele’ politicii coloniale ale Imperiului Britanic nerezolvate pana azi, la fel ca si conflictul India/Pakistan, Cipru, Palestina …

    • neamtu tiganu spune:

      Pana cand unui popor numarand douazeci de milioane de suflete i se va interzice sa aiba un stat propriu ?
      Exact, e strigator la cer ca intreaga comunitate mondiala care se bate cu caramida-n piept cu dreptul natiunilor la autodeterminare, incurajeaza aceasta stare de lucruri.

      • mihai spune:

        Aveti perfecta dreptate .E rusinos pentru lumea asta ca un popor nu e lasat sa-si faca tara lui, chiar daca asta ar insemna sa se imputineze teritoriile viitorilor vecini .Dar se va face pana la urma. Turcimea ar putea invoca articolul 5 din Tratatul Nato daca izbucneste vreo rebeliune kurda pe teritoriul turc.Si atunci sa te tii !
        Solutii- 1.Turcia scoasa/suspendata din Nato pe diverse chestii-sistemele S400 de larusi, deriva autoritarista a lui Erdogan, chiar o ”refondare aNato” ca alianta a tarilor exclusiv democratice, cu hotarari ale consiliului Nato luate prin vot majoritar si obligatorii -intr-o gramada de chestii-de la 2%din PIB ptr. aparare la provenienta armamentului cumparat de tarile membre.
        2.Un glonte -ase citi racheta AA,bomba , lovitura de stat militara turceasca de adevaratelea, dar poate fi si glonte in teasta lui erdogan. E cel mai ieftin

    • victor L spune:

      La conflictele amintite de tine poti adauga si conflictele mocnite din Europa, unde nu a fost vinovat perfidul Albion.
      Asa ca mai usor cu acuzele, caci altfel ajungi pina la Dumnezeu.

      • JB spune:

        D-le D.V., cele spuse de dvs.sunt f.usor de cerut si f,greu de pus in practica. Deschideti un Atlas si o sa va convingeti.

        Problema kurda a fost pe agenda tuturor puterilor cu influenta in zona…… Si?!? Nimic!! De ce?!? Ptr.ca rezolvarea acestei probl. va ridica altele. Ptr.ca nu este un singur stat care va pierde teritoriu ptr.eventualul kurdish homeland. Rezolvi o problema si declansezi dihonia, dusmania citorva state.
        URSS (printre altii) a colaborat cu miscarile independentiste kurde. La un moment dat parea sa incline spre rezolvarea probl.(nu altruism ci interese….). Dar real-politik-ul a facut ca lucrurile sa ramana in coada de peste.
        Suficient sa privim la Kosovo…..

  2. Un Domn spune:

    Buna Dimineata
    Este de remarcat acelasi modus operandi al URSS in legatura cu Asasinatul de la Sarajevo, bricheta care a Declansat Razboiul Mondial cu interventia Imperiului Otoman in Siria, revin cu precizarea Imperiul Otoman a intervenit in Siria, problemele legate de Kurdistanul furnizor de combatanti PKK fiind uitate…cine a mestesugit acest Scenariu? Acelasi URSS care are Suveranitatea Siriei sub bocancii militari de la Kremlin. Sunt curios daca pe aceasta tabla de sah a Planetei China va ocupa macar 50 % din Siberia ce va face URSS, se retrage din Siria sa apere Onoarea Sovietica?

    • Calin spune:

      Stimabile, aici bati campii cu gratie. Te-ai trezit tu ca pana la urma tot URSS este de vina. Ce ai zis tu mai sus este ca si cum as zice eu: “mi-a dat cafeaua in foc, numai Putin e de vina”. Toti sunt vinovati acolo. Focul a fost dat de noi (NATO in speta SUA) prin marele kkt pansat numit “primavara araba”. Un esec de proportii catastrofale. Haos, ura si macel este ceea ce am reust sa facem. Rusia prin ingamfatul ala de Putin, nu a facut decat sa profite de acest rahat si sa se infiltreze in ecuatie. Acu e usor sa dam vina pe altii. Nu curge apa calda??? pfff … Rusia e de vina. Hai sa vedem unde am gresit de a ajuns Rusia sa fie de vina si pt faptul ca vine trenul cu intarziere.
      Si acum spor la acuze de genul: “postac rus”, “bolsevic”, “pupincurist”, etc…. Ca doar vb aia, Putin e de vina ca sunteti voi cu ochelari de cal la ochi si nu vedeti decat in fata.

      • Un Domn spune:

        Buna Ziua Calin
        Greselile US sunt ecranizate (13 Hours); scenariul croit de URSS este Izbitor de Asemenator cu amestecul lor sangvin in Serbia…istoria o cunosti, ceea ce cu Obstinatie refuzi sa vezi este utilizarea Imperiului Otoman ca..episod Sarajevo, ai dubii? Eu nu, insa Ursul Panda are nevoie de altfel de resurse, numitele resurse teritoriale ale Siberiei, atunci URSS va mai juca sah?

        • Nitchi spune:

          Adica Kosovo virgula este creatia Rusiei si urmarea amestecului rusesc in politica Serbiei – posibil extras din manual alternativ de istorie aprobat european.
          Mai domnule..

        • Calin spune:

          Eu nu refuz nimic. Eu judec. Imi permit luxul de a citi si a nu lua de buna toata propaganda (fie ea URSS sau NATO). Eu imi permit luxul de a privi in ansamblu ceea ce se intampla.
          Siria: CIA a incercat pe modelul Libia, Iraq, Egipt, Yemen sa rastoarne dictatura si sa democratizeze cu forta. A iesit un kkt … si asta pt ca in urma acestei democratizari urma ca gazul din Arabia Saudita sa ajunga in Europa. Era un fel de win-win. Rusia pierdea monopolu pe Europa la gaze si isi slabea puternic economia si Europa putea negocia si avea gaze mai ieftin. Evident ca Rusia nu a stat cu mainile in san.
          Ukraina: au dat jos regimul pro-rus si urma sa o bage in NATO. Eventual sa planteze si vreun scut antiracheta. Evident ca Rusia nu a fost de acord.Cat om vrea noi sa fim de smecheri, in lumea asta tre sa tii cont ca nu esti singur pe TARLA. Mai sunt si altii care au cohones in afara de tine.
          Reiterez un fapt logic: In momentul de fata suntem in siguranta. Suntem in NATO si suntem in UE. Cine crede vreodata cacaturile de genul Rusia va invada tarile baltice sau orice membru NATO, este extrem de ILOGIC. Rusii sunt handicapati si nationalisti cretini, insa PROSTI nu sunt. Stiu prea bine ca si-o iau direct in freza. Pentru mine e mai putin important faptul ca Ukraina nu va fi in veci in NATO. Ukrainienii nu sunt asa de victime pe cat credeti. Nu uitati tratamentul pe care il aplica minoritatilor. Le reneaga orice drept, inclusiv cel de a invata in limba materna. Sa nu uitam Bucovina si politica lor de epurare pe criterii etnice. Pt astefl de oameni nu as misca un deget.
          Din punctul meu de vedere in mom de fata sunt niste jocuri de geopolitica extrem de mari iar noi romanii suntem prea mici pentru ele.
          PS: China nu va invada niciodata Rusia. Crede-ma pe cuvant. In mom de fata China si Rusia sunt extrem de apropiate. Si asta din cauza politicii SUA. invadarea Siberiei este o absurditate pe care cred ca ai scos-o din adancul urii fata de rusi (sunt in asentimentul tau aici, as vrea sa-i vad oleaca la pamant sa nu mai miste un deget in front). Spre deosebire de tine eu imi pastrez calmul si judec corect ceva ce este destul de evident. Lasa sentimentele deoparte si fii RATIONAL.

          • Harald spune:

            @Calin – “niciodată” e un cuvânt cam mare. Rusia ar putea repeta soarta URSS în aproximativ 8-10 ani și ar putea pierde inclusiv Karelia și Caucazul, nu doar Siberia. Chiar în timp ce noi discutăm, chinezii se așează cu miile în Siberia și nu-i poate opri nimeni, procesul se derulează mult prea departe de Moscova ca să merite efortul.

            Relațiile actuale apropiate dintre China și Rusia nu înseamnă nimic, astea vin și trec. În principiu, bunele relații dntre ele sunt în detrimentul Statelor Unite, așa că vom vedea în curând niște ”reașezări”. Dar să nu anticipăm :)

            • Un Domn spune:

              Buna Ziua
              inteleg ca US si China ar lucre la O Noua Statie Spatiala ? vorba aceea..NASA intotdeauna are un Plan B

          • Un Domn spune:

            Buna Ziua Calin
            intre Democratie cu forta (cum spui tu) si Ocuparea Unei Tari cu Omuleti verzi + Doborarea unui avion civil din UE..ce alegi ?

            • Calin spune:

              Eu zic ca am scris mai sus ce aleg … si am fost destul de clar … faptul ca nu imi convine 100% gandirea NATO/UE nu inseamna ca simpatizez cu Rusia & Co … niciodata … Spre deosebire de Rusia, SUA are grija sa arunce si la “catelusi” un “ciolan”, caci vb aia degeaba esti stapan daca nu ai peste cine ca ti-au murit de foame … Rusia este pe principiul suge tot pana omori … asa ca DA … am ales … e incomparabil mai bine in schema in care suntem acum …

    • JB spune:

      “Este de remarcat acelasi modus operandi al URSS in legatura cu Asasinatul de la Sarajevo, bricheta care a Declansat Razboiul Mondial”…..
      Stati asa ca nu inteleg. Care e legatura URSS cu asasinatul de la Sarajevo din 1914?!?
      Un pic de wiki ar strica?!?

      • Un Domn spune:

        Buna Ziua JB (rare) sau…
        URSS…https://www.socialist.net/wwi-assassination-in-sarajevo-the-first-shots-of-the-great-slaughter.htm

        Isi pregatea Temeinic Marsul Spre Mediterranean, Marea Neagra era deja Impartita cu Imperiul Otoman, practic wiki…nu te ajuta, sau ai vrut sa tastezi wikileaks powered by URSS?

        • JB spune:

          Domnule, eu credeam ca vorbim serios.
          La 1914 URSS nu exista si nu era decat in planul unor day-dreamers. Lenin era in Galitia Austriaca dupa care la Berna.
          Ce facea Rusia sau ce planuri avea sint alte discutii. Dar Lenin si bolshevicii nu erau in acel film.
          Da, Rusia miza pe panslavism, ortodoxie si ocuparea stramtorilor. Si?!? Care e legatura cu URSS?!? Nu se punea problema revolutiei mondiale si transformarea societatilor in sens marxist.
          Semnul egalitatii intre Rusia si URSS este o exagerare fara sens.

          • Un Domn spune:

            Buna Dimineata JB
            va invit sa accesati referintele bibliografice care statueaza Infestarea Armatei Albe cu elemente ale Armatei Roshi INCA din anii 1910, pana la Octombrie roshu cand S a Oficializat asta a fost o formalitate, URSS era nascut dar nu recunoscut INCA din 1910. Coroana Britanica la acea data a TRIMIS numeroare semnale Monarhului din acea vreme sa isi bage Mintile In Cap insa fara succes. Admit ca Rusia NU este URSS, insa URSS este din 1910 pe Baricade si Functioneaza din Plin !. Un Argument Banal va rog sa il studiati : St Petersburg A ramas INCREMENIT dupa 1910, NIMIC architectonic si Cultural s a intamplat, doar “varuieli” ale Bolshevicilor si descendentilor acestora !

            • JB spune:

              D-le, aveti vreun exemplu de infestare (la un niv.cit de cit important) la 1910 cu elemente bolshevice?!? Atentionarile/avertismentele britanice valorau 0 barat, in conditiile unui secol (cel putin 1813-1907) de adversitate, materializat in Marele Joc/The great game….. Despre ce vorbim?!?! Despre seriozitatea avertismentelor adversarului menite sa te intareasca?!?

              Despre ce formalitate a oficializarii lui Octombrie rosu spuneti?!? Pai daca nu erau infringerile teribilie din Marele Razboi si Revolutia (nebolshevica) din Febr.-Mart.1917 Lenin raminea un exilat radical in Elvetia, Trotsky in US, etc…. Chiar si daca Germania (serv.secret) nu ar fi permis (din ratiuni tactice bine argumentate) ca Lenin sa ajunga in Rusia bolshevicii aveau mici sanse sa ajunga la putere. Ba mai mult. Daca Kerensky nu ar fi impartit arme de teama unei invazii germane a Petrogradului rev.bolshevica din octombrie nu avea sanse (reale) de reusita.
              Am spus toate astea ptr.a explica ceea ce am scris in msg.precedent. Dar sarcina probei va revine deoarece sustineti pct.de v.care nu au un suport in realitate.

              Misterul lipsei investitiilor in St-Petersburg dupa 1910 poate fi explicat f.usor prin redirectionarea resurselor spre o industrializare accelerata a tarii. Dar permiteti-mi sa ma indoiesc de valabilitatea argumentului dvs.in problema unei bolshevizari avant la lettre.
              Da, bineinteles ca existau elemente radicale si ca revolutia esuata de la 1905 demonstreaza aceasta. Dar pina la teoria dvs.e cale lunga.

          • Un Domn spune:

            Buna Ziua JB
            este Irelevant ceea ce cerdeti sau nu daca e cale lunga sau nu la St Petersburg, e irrelevant daca credeti sau nu de Avertismentele Monarhiei Britanice pentru Monarhia Rusa prin prisma faptului ca nu ati accesat pana acum niste incunabula. Piruetele in scris mentionate de dumneavoastra sunt demne de Teatrul Bashoi, nimic altceva

            • JB spune:

              Aveți toată libertatea să credeți ce vreți. Garantat! Dar nu vă asigură că aveti și dreptate…..
              Dvs.v-ati fi repezit să urmați sfaturile unui adversar cu interese, evident, contrare si cu care, mai pe față mai pe furiș, vă războiati de un secol?!? Sincer!!!
              Ati fi crezut avertismentele celor care adăposteau dușmanii jurați ai dvs.?!?
              Dar nu vă zgârciți cu detaliile, vă rog. Despre ce fel de avertismente vorbiți?!?

          • Un Domn spune:

            Buna Ziua JB
            Revin cu Sugestia de a rasfoi (comentariile Dumneavoastra sunt exhaustiv pline de superficialitati rezultate din rasfoire nu aprofundare/intelegere) niste Incunabule, apoi reveniti cu Noi si noi Opinii Mai Argumentate, nu exceland in piper al polemicii!
            Va Multumesc pentru cooperare!
            Cu respect
            Un Domn

            • JB spune:

              Sincer, nu stiu la ce “incunabule” va referiti. Nu am de unde sa ghicesc la ce ne trimite stilul acesta aluziv al dvs. …..
              Argumentati clar, direct si documentat ! Nimic nu va retine…..

          • Un Domn spune:

            Buna Seara JB
            Pampers nu pun, desi la copii mei am facu acest lucru, Nota Bene! https://dexonline.net/definitie-incunabul

            • JB spune:

              Ok. Deci nu aveti argumente si preferati sa rămâneti in zona nebuloasă a cimiliturilor si aluzivului…..
              La multe “incunabule”!!!

  3. Lucifer spune:

    În afară de interesele străine, sunt şi interese locale, unele chiar legitime. Mă refer la cele două popoare, palestinian şi kurd, care AU DREPTUL la state naţionale proprii. Nu ştiu de ce nu se face o Conferinţă a Orientului Mijlociu care să înceapă cu asta( găsirea soluţiilor pentru întemeierea acestor două state). Altfel nu va exista o soluţie,mult timp va curge sânge în Orientul Mijlociu.
    Turcia? Turcia se joacă cu focul. Să nu uităm, în WW1 se pusese problema ca teritoriul actual să fie împărţit în 3 zone: o zona europeană(în Vest şi Sud), o zonă kurdă în Est şi o Turcie mai mică în Podişul Anatoliei…

    • JB spune:

      Sa am iertare, dar in Orientul Mijlociu curge singe (mult) cam de cind avem date istorice….. Pasiuni/Patimi grele si foarte grele. Cu foarte mici exceptii si scurte perioade de pace regiunea a fost always…..in mijlocul unui oarecare conflict. De toate naturile.
      In timpul imp.bizantin locuitorii zonei erau (de multe ori) in dizidenta religioasa fata de ortodoxia de la Constantinopole/vestul imp.bizantin: arieni, nestorieni, monofiziti, etc, etc….. In practica rezultatul au fost un permanent unrest transat temporar manu militari. S-a suprapus cucerirea araba (in unele locuri primita cu bucurie din cauza conflictului cu capitala imp.), islamul, selgiucizii, otomanii, etc…..
      “au dreptul” e o chestiune de interpetare si de cit de scrupulos ne uitam la istorie. Daca mai adaugam aspectul moral……..we’re doomed. Orice grup etnic/religios va gasi N motive ptr.a pretinde exclusivitatea/primordialitatea pe un teritoriu.

      Simplificarea problemei au incercat-o C-tin cel Mare (realmente cineva EXTRAORDINAR de capabil), Sykes-Picot, etc. Ce a iesit?!? Pe termen mediu/lung patimile potentate de demografie si fervoare religioasa, sectarism, tribalism au minat orice incercare.
      Poate ca ar trebui sa mentionez, totusi, perioada stapanirii otomane in zona. Parca a fost un fel de pace. Cum a fost mentinuta e alta discutie si face apel la superioritatea si raritatea otelului in perioada respectiva.

      Comentariul dvs.insinueaza ca o conferinta internationala care sa transeze o data ptr.totdeauna ar fi la indemina. Nu, nu este deloc.

    • Absurdistan spune:

      Nu exista nici un “popor palestinian”.

      Asta este o inventie kaghebista care s-a rasuflat de mult.

      E OK sa avem cu totii pareri dar nici sa stim nitica istorie nu e daunator.

  4. Rahan5 spune:

    Domnul Naumescu, scrie multe in articol, dar nu pomeneste nimic de lucrurile cu adevarat importante :
    1) Erdogan are in Turcia 2.500.000-3.000.000 de cetateni sirieni arabi refugiati. A inarmat cu pusti, rachete antiatnc, tunuri AA usoare, si camionete o mica parte dintre ei. (cateva mii sau zeci de mii).
    Turcia are posibilitatea sa inarmeze cel putin un sfert din numarul sirienilor arabi refugiati in Turcia, (barbatii), inclusiv cu armament greu si rachete AA de mare altitudine. Adica 800.000 militari si, desigur, ca aceasta armata araba sunita poate creste ca numar vertiginos prin recrutarea de sirieni suniti aflati acum pe teritoriul Siriei. Adica aceasta armata ar putea sa sara bine peste 1.000.000 de miliatri sa mature complet cu regimul lui Asad pana in platoul Golan.
    Asta este edevaratul motiv pentru care rusii nu insista sa se incaiere cu arabii suniti din nordul Siriei si cu aliatii lor turci si si-au retras militarii din Afrin.
    Adica, au facut o intelegerea cu turcii, prin care ca acestia sa nu ,,ajute” se escaladarea conflictul, care poate duce la completa expulzare rusilor din Siria.
    2) Kurzii sirieni, desi erau vreo 9 % din populatia Siriei innceputul razboilui civil, acum ocupa cam o treime din teritoriul Siriei (cam 33 %, cea mai mare parte din teritorii, fiind practic tot spatiul de la est de malul fluviului Eufrat). In orice moment ei pot sa faca o intelegere cu arabii sunitii sirieni pentru un schimb de teritorii cu zona Afrin.
    3) Dupa domnul Naumescu, kurzii , ,,cei mai bravi luptători anti-ISIS din nordul Siriei” au ca ultima ,,mare isprava” lasarea luptatorilor ISIS sa fuga in incercuirea orasului Raqa pentru a se duce in sud-estul Siriei si sa lupte in continuare acolo. Deci, despre ce ,,bravi luptatori anti-ISIS” vorbim ?

  5. mike spune:

    Ati uitat un lucru important: Turcia a semnat contractul de achizitie de baterii de rachete S400. Asta inseamna tehnologie ruseasca adusa intr-un stat membru NATO. Este clar un mesaj pentru SUA.
    Ar fi o gluma ca Franta sa se implice militar in zona; nu cred ca face fata militar si nu (mai) are o influenta politica atat de mare, cum avea odata. Insa Macron stiam ca sta bine la “hard” (doar e baiat tanar), asadar ar putea sa incerce un “hard power”. Oricum, Erdogan cred ca este mai “hard” decat el si mult mai odihnit. Ar putea si Romania sa incerce o politica in zona, insa tare mi-e teama ca la Cotroceni politica este de tip “micro” si “soft”, vorba bancului cu Bill Gates …

    • Rahan5 spune:

      Povestea cu rachetele S400, este un lucru absolut nesemnificativ, ,,vanturat” de presa in mod aiurea.
      Pantru ca Tucia CUMPARA armament rusesc , si nu VINDE RUSIEI (cum era sa fie cu Portavioanele Franceze Mistral).
      Si Arabia Saudita cumpara S400, iar regatul saudit este o creatie a SUA, si care nu ar supravietuii nici macar o zi, fara sa existe SUA pe planeta asta !. Altfel, toata populatia araba ,,ar sarii in capul ” regelui saudit instantaneu, si s-ar proclama ,,Republica”. Mai rau, probabil chiar o ,,republica Islamica”.
      Turcii vor sa cumpere tot felul de rachete antiariene, inclusiv EuroSam, si cum sunt banii lor, de ce ,,sa le frece grija” pe alte state NATO pentru asta ?
      Apropos. Daca maine Putin vrea sa ofere la vanzare bateriile necesare submarinului ,,Delfinul”, ghici ce va face Romania ?. Chiar si daca n-ar fi rusul de Dragnea la putere.
      Iar acele baterii electrice nu sunt ,,compatibile” cu ,,bateriile electrice NATO”.

      • JB spune:

        D-le Rahan-five, mike are dreptate semnalul ptr.americani e f.,f.important. Si asta din considerente pur practice care nasc intrebari de natura politica/geo-strategica.
        Pre limba noastra, astfel de sisteme de arme au o caracteristica de importanta vitala in cadrul unei ailante (in cazul nostru NATO): compatibilitatea cu sist.celorlalti aliati….. Mai precis: coordonarea si….posibilitatea doboririi unor aparate de lupta apartinind aliatilor.
        Cand un aliat cumpara de la un adversar asemenea sisteme se pune problema utilitatii/folosirii acestora. Ce intrebare isi pun US si restul aliatilor NATO?!? What for?!?
        Indiferent cit am fi de relaxati neincrederea se instaleaza imediat. Iar in business-ul asta increderea e singururul element de garantie.
        Sigur, vor replica unii, si Grecia are sisteme S300 din Rusia. E adevarat, dar modelul si pozitionarea/instalarea au ca tinta tocmai Turcia cu care exista un contencios vechi. Totul raportat si la disproportia dintre fortele Greciei si Turciei. Nu acesta e si cazul cu sist.S400 cumparate de Turcia…..

        Comparatia cu bateriile ptr.Delfinul arunca in derizoriu o probl.serioasa…..

        • Rahan5 spune:

          Rachetele S 300 a Greciei , sunt cu bataie lunga, si pot sa lupte cu orice adversar.
          Vrei sa spui ca, daca SUA sau Italia vor ataca Grecia, nu vor fi folosite?.
          Tu faci o grava confuzie (sau te prefaci) asupra achizitilor de armament.
          Orice armament este destinat sa lupte cu oricare adversar.
          Inclusiv rachetele Patriot, cumparate de Romania din SUA sunt astfel construite incat sa poata ataca orice bombardier al SUA, in caz de razboi cu SUA.
          Hai ca iti spun eu altceva ce arunca in derizoriu orice problema serioasa .
          Germania, Tarile Occidentale + Romania ! etc, MEMBRE NATO ! , CUMPARA anual mult mai mult gaz de la Putin decat banii cere ii da Turcia pentu S400. Deci, despe ce seriozitate vorbim ?
          Si repet ceva pe care te prefaci ca nu intelegi: Turcia CUMPARA armament de la Rusia, si nu VINDE. Au fost anumite echipamente miliare pe care Rusia le-ar fi putut cumpara (turele pentu rachete AA de raza mica etc) , dar Turcia, la fel ca Franta, ca membre NATO, s-a abtinut pana la urma sa vanda.

          • JB spune:

            D-le, fiecare e liber sa creada ce vrea….. Dar…..sistemele despre care vorbim au un grad inalt de complexitate ce presupune ceea ce sustineam in msg,anterior.
            E o chestiune de compaibilitate cu sist.aliantei si verificare instantanee a unor detalii tehnice de identificare. La care se adauga dezactivarea/imposibilitatea doborarii aparatelor apartinind aliantei. By-pass-ul acestor elemente de securitate e ceva dificil si nu poate fi facut din buton/enter.
            Fiti convins ca “patriotul” stationat la noi contine elementele de securitate mentionate. Altfel nu se vind. Si e normal sa fie asa.
            Ah, ca pana la momentul intrarii in joc al sistemelor ultra-moderne asa ceva nu era posibil e o alta discutie. Evident ca orice arma putea fi folosita impotriva oricui, chiar si a creatorului ei/vinzatorului ei. Dar nu mai este cazul.

            In timpul URSS comertul (in sectorul energetic) occidental cu URSS si aliatii ei era quasi-liber, exceptie facind elemente din sectorul energiei nucleare. Aici trebuia o aprobare la nivel aliat, etc.
            Dar….daca atunci se putea face comert energetic cu URSS de ce nu s-ar face astazi cu Rusia care nu e, totusi, URSS?!?! Evident ca exista o situatie de adversitate, dar e incomparabila cu perioada razb.rece.
            Sursele energetice nu sunt dispuse uniform pe suprf.Terrei. Intimplarea face ca UE sa nu prea aiba pe propriul terit.suficiente resurese de acest gen. Propuneti sa nu importam din Rusia?!?

            Iarasi faceti o comparatie fara relevanta in discutie. Nu banii cheltuiti de Turcia pe sist.S400 sunt problema ci insasi decizia politica si semnificatia ei. Don’t worry, cine trebuia sa inteleaga a inteles f.bine.
            Turcia este tinuta/obligata de o clauza de revinzare a sitemelor/armamentului cumparat din US&aliati. In caz ca o face fara aprobare = adversitate nedeclarata/implicita. Cumpararea de astfel de sisteme de la adversari = the same…..
            De ce, la momentul respectiv, Turcia si Franta s-au abtinut sa vinda produsele lor……?!? Pai….. Oare decizii politice?!? Eu cred ca da.
            Dar sa nu ne ingrijoram pentru turelele sistemelor AA rusesti, sa nu deplingem o prezumtiva incapacitate……

          • mike spune:

            @Rahan5 te-ai intrebat cumva daca Turcia ar putea folosi acest echipament rusesc impotriva instalatiilor NATO/US? Bateriile astea S400 nu sunt niste simple rachete care tasnesc spre cer. Acolo exista tot felul de antene si radare care, de exemplu, ar putea bruia echipamente NATO. Aici e problema, nu faptul ca au achizitionat baterii rusesti. Cu un presedinte imprevizibil ca Erdogan, nu stii niciodata ce se poate intampla. Asadar, depinde cum si cine foloseste aceste tehnologii si impotriva cui.

            • Rahan5 spune:

              Ce bazaconii vorbesti acolo ? Antene si Radare rusesti care bruiaza echipamente NATO ?
              In primul rand sunt frecvente proprii de functionare a fiecarui echpament, si nu se prea pune problema bruierii accidentale. Aparatele sunt de obicei facute sa reziste chiar la bruiaje intentionate ale inamicilor, daramite la bruiaje accidentale ne-intentionate. N-am vazut nici un avion al SUA cazand in Mare Egee datorita ca i-au fost bruiate echipamentele de catre rachetele S300 a grecilor. Nici nu s-au vaicarit cei din SUA de bruiajul de la S 300 : –))))
              In al doilea rand, S400 nu cred ca are de gand Turcia sa le ,,plimbe” prin alte state NATO, iar frecventele inalte de functionare (ca la celulare) fac sa nu ajunga la vecinii Turciei prea multa radiatie Radio pentru a ,,bruia” instalatiile lor.

  6. Xan spune:

    Principalul beneficiar al interventiei Turciei nu este Rusia, ci Turcia.

  7. Cinicul spune:

    Kurzii sunt un popor fara noroc. Poate ca si platesc pentru multe rele pe care le-au facut, inclusiv ca actori principali ai genocidului armean. Au fost pe rand folositi si tradati de mai toate marile puteri.
    Problema kurda se putea rezolva dupa 1918 daca britanicii ar fi onorat acordul initial Sykes–Picot si daca francezii si britanicii i-ar fi temperat pe kurzi, greci si armeni. Prin acordul Sykes–Picot majoritatea kurzilor din Siria si Iraqul de N actual, s-ar fi aflat intr-o Sirie mai larga sub protectorat francez.
    Prin tratatul de la Sevres tot in aceasta zona ar fi trebuit sa se afle si teritoriile kurde din Turcia de azi. Tot atunci s-a hotarat formarea unui Kurdistan autonom.
    Prima bresa au facut-o britanicii care, descoperind petrol in Kurdistanul (azi) iraqian, au renegociat acordul Sykes–Picot si au rupt kurzii din Iraqul de N de restul celor din Siria.
    Tratatul de la Sevres n-a putut fi pus in practica din caza lacomiei grecilor si armenilor, ce a generat miscarea de contraofesiva condusa de Kemal Mustafa.

  8. Catalin Orovicean spune:

    Cred ca trebuie sa citim lucrurile intr-o cheie mai ampla. Dau cateva argumente, poate mai sunt si altele:
    - Erdogan, ca lider autoritar, are nevoie de mult mai mult decat o Turcie prospera economic, ci vrea sa se legitimeze si ca lider regional (iar chestia cu prosperitatea economica e relativa, ca mai citim articole in care aceasta prosperitate pare a fi gaunoasa)
    - conflictul reizbucnit cu PKK (din Turcia) nu pare a fi o chestie care se va termina repede (deh, lupta de gherila, kurzii se pricep la asta din tata in fiu) – practic, Erdogan are nevoie de o lovitura de imagine
    - operatiunea militara din 2016 (parca “Euphrates Shield” s-a numit), in care Turcia a intrat in Siria si, vezi-Doamne a atacat ISIS, dar in fapt a sprijinit niste militii rebele si a rupt in doua Rojava (teritoriul controlat de kurzi in nordul Siriei) nu s-a finalizat cu vreo victorie mareata (ba, mai degraba, turcii au trebuit sa se opreasca)
    - Afrin-ul pare locul ideal unde Erdogan sa loveasca si sa inregistreze o lovitura de imagine. Ce conteaza ca apoi YPG ii vor antrena intr-o lupta de gherila, precum PKK in Turcia? Imaginea sa traiasca. Eu cred ca va fi o campanie scurta si tintita, in urma careia Turcia sa poata proclama ca si-a atins obiectivele, etc si sa fie fericiti.
    - adaugam la asta cresterea influentei Iran-ului in regiune, conflictul Arabia Saudita-Iran, repozitionarea (mai putin radicala) a printului mostenitor al Arabiei Saudite – toate astea ii dau lui Erdogan apa la moara ca poate fi mare si tare in regiune
    - adaugam aici si primul argument al lui Rahan5 si vom avea o explicatie pentru tacerea Rusiei

    Iar din toate astea, kurzii ies din nou sifonati. Americanii nu vor sari sa ii ajute, poate dimpotriva (ce convenabila a fost pentru Erdogan declaratia americana (ulterior retrasa) ca SUA se grabesc sa faca o politie de frontiera de 30 mii de oameni dintre membrii SDF).
    Nu cred ca in viitorul apropiat kurzii pot avea un stat. Cel mult autonomie largita, ca in Irak (si nici acolo lucrurile nu sunt pe roze, vezi criza legata de parasirea Kirkuk-ului, etc). Ceea ce se si intamplase in Rojava. Autonomie largita pentru kurzi ar putea fi solutia si pentru Siria si chiar pentru Turcia. Dar pentru asta iti trebuie deschidere, iar unul ca Erdogan (sau chiar unul ca Bashar, care se gandea sa ii atace pe kurzi) nu isi poate permite asa ceva. Cum sa fie el perceput ca un lider slab, care a cedat in fata kurzilor?

    • Rahan5 spune:

      Ce bazaconii vorbesti tu acolo ? Kurzii au ,,ditamai statul” in estul malului Fluviului Eufrat + la Raqa o bucata mare pe malul de vest. (nu mai vorbesc de celalalt ,,stat” din Irak). Deci in total sunt 2 state kurde in Orientul Mijlociu, destul de intinse. Ca sa ai un ,,stat”, nu trebuie neaparat sa fie ,,recunoscut”. Pentru a avea un ,,stat” trebuie doar sa ai forta cu care sa-l aperi, atata tot.
      A venit vreme pentru kurzi sa demonstreze ca pot sa-si apere teritorile. Si nu cum au facut la Kirkuk, unde ,,au luat-o la sanatoasa” !. Kirkuk avea populatie kurda net majoritara inainte sa se instaleze arabii lui Sadam Husein acum cativa zeci de ani. Trebuiau kurzii sa dea lupte grele acolo, daca vor sa aiba un stat in zona (fostului) Irak !

      • mike spune:

        Rahan esti un trol cred. Cel mult poti sa provoci niste zambete, in rest afirmatiile tale nu se bazeaza pe nimic.

  9. admir spune:

    Din pacate, ca intotdeauna principiile oricat de nobile ar fi si in oricate tratate si legi vor fi puse, apropo de dreptul la autodeterminare a popoarelor, in speta cel kurd, totdeauna va prima legea celui mai tare. E in natura firii, si deci a omului.
    De ce face Erdogan ce vrea in Siria? Pentru ca poate. Pentru ca rusii inchid ochii. Si acum vedem ce a negociat Erdogan cu Putin, dupa povestea cu avionul rus doborat in Rusia.
    Putin sustine ambitiile regionale ale lui Erdogan, in capul listei fiind distrugerea kurzilor (ca deja a facut raiduri si In Irak dupa kurzi), iar Putin vinde S-400 Rusiei si incet incet detaseaza Turcia de Europa si de SUA, de UE si de NATO, ametindu-l pe Erdogan cu aceasta amagire ca ii face poftele in Siria, in Irak si unde naiba mai are nebunul ala chef.
    Bineinteles ca Putin, foarte abil, si-a gasit in Erdogan calul troian in NATO, pe care il struneste aratandu-i o mana de ovaz.
    Mutarea lui Putin e atat de tare in Siria si Turcia, incat daca US ii abandoneaza pe kurzi, asta va fi un esec in Orientul Mijlociu pentru Trump si va inclina balanta in favoarea culoarului Turcia – Siria – Rusia – Iran in detrimentul Israelului, Irakului, Iordaniei si Arabiei Saudite.
    Kurzii ar fi un leverage strategic pentru US in Orientul Mijlociu, de asta ar trebui sa le sustina statalitatea. Si da, e greu mai ales ca si Palestina preseaza sa fie recunoscut ca stat.

  10. profesoru spune:

    “curajul și eficiența cu care kurzii au luptat împotriva Daesh, spre deosebire de alți actori din regiune care mai mult au mimat războiul împotriva Statului Islamic” – ăsta e un mit, din două motive:
    1.Guvernul sirian a luptat ani de zile pentru supravieţuire, deoarece teroriştii al Nusra-HTS-al Qaida şi jihadiştii Ahrar al-Sham, Jaysh al-Islam etc. erau în ofensivă în zona marilor oraşe (Alep, Damasc, Homs etc.). E incorect să spui că Assad a mimat lupta împotriva Statului Islamic. Pur şi simplu nu a putut să facă mai mult, deoarece avea probleme mai grave. Lucrurile s-au schimbat abia după intervenţia Rusiei, care a înclinat balanţa în favoarea lui Assad
    2.După eliberarea Alepului de Est în decembrie 2016, armata siriană şi aliaţii s-au putut concentra pe lupta împotriva ISIS, şi de fapt au eliberat mai mult teritoriu de la acesta decât au eliberat kurzii.
    Situaţia în decembrie 2016:
    https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/archive/6/68/20170118200611%21Syrian_Civil_War_map.svg
    Sizuaţia actuală:
    http://syria.liveuamap.com/

    E incorect să spui: “Rusia aprobă tacit intervenția militară a Turciei împotriva kurzilor (cine ar fi crezut așa ceva acum câțiva ani?)… Rusia e în situația de a specula acum răsucirea anti-occidentală a Turciei”.
    De fapt Rusia i-a protejat mult timp pe kurzi împotriva turcilor. În cantonul Afrin din NV au fost trimişi observatori ruşi pe post de “scuturi umane”. La Manbij, în N, trupele guvernamentale şi observatorii ruşi s-au instalat între kurzi şi turci, cu acordul kurzilor.

    Totul s-a sfârşit însă atunci când kurzii au decis să se instaleze complet în tabăra americană. Au ales să servească interesele americane, înaintând mult spre sud, până la graniţa cu Iraqul, în încercarea de a interzice joncţiunea siriano-iraqiană, sau măcar de a-i reduce dimensiunile. Totodată au ocupat şi câmpurile petrolifere de la est de Eufrat, pe care le dorea şi guvernul sirian.

    În aceste condiţii Rusia nu mai are nici un interes să-i protejeze pe kurzi, şi şi-a luat, ca să zicem aşa, mâna de pe ei. Ar fi absurd ca Rusia să protejeze pe cineva care de fapt îi face probleme (kurzii) şi să-şi facă în felul ăsta un inamic puternic (Turcia).
    Asta e raţiunea jocului Rusiei, nu o vreo strategie majoră de a-i îndepărta pe turci de americani.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

E randul tau

Ptr.poporul ăsta urgentă e doar la UPU.Luciditatea e înlocuită cu neîncrederea, lehamitea si li...

de: Ana Hanes

la "Defăimarea naţiunii - despre un anume viitor"

Cauta articole

aprilie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)