Home » Global / Europa » Citesti:

“Statele Unite ale Europei” sau de ce admiterea in zona Euro trebuie privita ca un obiectiv politic major, de talia admiterii in NATO si UE

Ioan Mircea Pascu august 21, 2011 Global / Europa
35 comentarii 3,341 Vizualizari

Intamplator sau nu, de trei ani incoace – anul acesta va fi al patrulea – sunt invitat sa inchei unul din cursurile pentru ofiteri superiori ale Scolii NATO din Germania cu o prelegere avand titlul: “Statele Unite ale Europei: Realitate sau Utopie?”

In prelegerea mea, plec de la aparitia ideii de “Europa Unita” dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand oameni ca Churchill au avut intuitia ca Europa nu-si va mai putea pastra locul la masa celor doua superputeri, decat daca se va unifica. Alti oameni, ca Jean Monet, care si-au propus sa si transpuna ideea in practica, au avut la randul lor intuitia sa nu o prezinte de la inceput ca un proiect politic – ceea ce si era, la urma urmelor – ci ca pe un proiect comercial, de desfiintare a barierelor vamale intre membrii fondatori. Ulterior, treptat, pe masura ce integrarea cuprindea tot mai multe domenii, incorporarea domeniilor cu un continut politic din ce in ce mai pronuntat a devenit inevitabila.

In continuare, prelegerea prezinta primele tentative de integrare politica si militara, tentative lipsite de succes, care au furnizat insa o serie de invataminte de care s-a tinut seama ulterior, cand, sub presiunea transformarilor din lumea noastra, aceste domenii au fost abordate din nou, cu mai mult succes, de data aceasta.

Odata terenul pregatit, prelegerea trece la prezentarea situatiei din Uniunea Europeana in acest moment. In context, Tratatul de la Lisabona – care a inlocuit tentativa nereusita a Tratatului Constitutional – este prezentata ca un varf al integrarii, alaturi, insa, de intrebarea daca se poate sau nu sa fie depasit.

Ori, la acest punct, prelegerea trece la analiza unor factori care impiedica – cel putin pentru moment – impingerea integrarii membrilor dincolo de plafonul atins prin Tratatul de la Lisabona. Acestia sunt: criza economica mondiala, care indreapta atentia membrilor mai mult spre problemele lor interne, decat spre cele externe, securitatea energetica, care acutizeaza ciocnirea dintre abordarea colectiva si cea individuala in rezolvarea chestiunilor legate de aprovizionarea cu energie a tarilor membre si multipolarismul spre care se indreapta sistemul international, ceea ce face din nou atractiva optiunea actiunii internationale individuale a membrilor importanti ai Uniunii, dupa unitatea impusa oarecum fortat de bipolarismul anterior.

In final, mentionez cele trei conditii indispensabile ca Uniunea Europeana sa actioneze cu adevarat ca un singur actor pe scena internationala si anume: moneda unica, armata europeana si procesul decizional unitar si eficient, facand observatia ca numai prima conditie este indeplinita deocamdata.

Sigur, cu un subiect atat de actual, prelegerea trebuie adusa constant la zi cu ultimele evolutii, lucru care se va intampla si de data aceasta, inainte de data sustinerii ei.

Cea mai importanta observatie pe care o voi introduce este ca, sub impactul crizei, in interiorul Uniunii au aparut doua tendinte contradictorii: pe de o parte, o tendinta de re-nationalizare a unora dintre politicile comune (vezi, de pilda, inmultirea “exceptiilor” de la functionarea liberei circulatii a fortei de munca si a persoanelor in cadrul Uniunii), pe de alta, o tendinta de integrare fortata pe zonele legate de administrarea monedei unice – Euro (vezi recentele propuneri franco-germane de constituire a unui “guvern” pentru zona Euro, precum si coordonarea bugetara, domenii la care, cu numai cativa ani in urma, semnatarii Tratatului de la Lisabona nici nu isi inchipuiau ca vor fi integrate vreodata …).

Rezultatul – aproape evident – este ca Uniunea se va diviza in pratica pe doua paliere: palierul superior compus din membrii zonei Euro si palierul inferior compus din ceilalti membri. Spun ca aceasta divizare a devenit déjà o realitate intrucat, iata, presedintia poloneza a Uniunii, o tara care nu face parte din zona Euro, a ridicat problema de a i se permite sa asiste la reuniunile ministrilor de finante si ale altor factori responsabili ai tarilor membre ale zonei Euro, la care altfel nu ar avea acces!

Pentru noi, ca tara in afara zonei Euro, care, desi devenita membra din 2007, mai are inca de trecut cateva obstacole pana la integrarea deplina (de pilda, suspendarea mecanismului de monitorizare pe justitie), chestiunea principala este de a mentine egalitatea de drepturi cu membrii palierului superior, cei din zona Euro, pana la indeplinirea conditiilor adoptarii monedei unice si obtinerea acordului membrilor acestui club pentru admiterea noastra.

Cele doua conditii mentionate de mine vor fi minime, ele rezultand din monitorizarea masurilor luate de tarile membre ale zonei Euro si din propria noastra experienta cu admiterea in spatiul Schengen, care ne-a aratat ca, pana la urma, in ciuda indeplinirii conditiilor tehnice, admiterea ramane totusi o decizie eminamemente politica, la latitudinea exclusiva a tarilor membre ale clubului respectiv (fie ca se cheama “Schengen”, fie ca se cheama “Euro”).

Ca atare, incep sa am convingerea ca daca Romania vrea sa valorifice cu adevarat potentialul de membru al UE, va trebui sa isi castige reputatia care sa-i permita admiterea in primul rand prin indeplinirea exemplara – spun exemplara, caci orice mai putin decat atat, nu mai este acceptabil dupa experienta Greciei – a tuturor cerintelor administrative, economice, fiscale si bugetare impuse de functionarea zonei Euro!

Sigur, este o sarcina uriasa care sta in fata conducatorilor Romaniei – si a celor de azi, dar mai ales a acelor care vor veni – pentru ca ei vor trebui, intr-un timp relativ rezonabil, sa transforme o reputatie administrative deplorabila, intr-una exemplara! Ori, pentru aceasta, nu mai este nevoie sa spun ca este indispensabila obtinerea consensului tuturor fortelor politice, in paralel cu obtinerea sprijinului popular.

La randul sau, prin consens politic inteleg si un acord ferm de continuare a reformelor necesare in acest sens, care sa reziste urmatoarelor alternante la putere, deoarece va fi nevoie de mentinerea unei performante administrative excelente o perioada mai lunga de timp, dat fiind gradul inalt de dezamagire in acest domeniu propdus de Romania dupa admiterea in UE din 2007.

Intr-un cuvant, admiterea in zona Euro, daca realmente ne propunem sa o obtinem – si pe care eu personal o consider, cum spuneam, indispensabila daca vrem sa valorificam avantajul de a fi membri UE – trebuie sa devina un efort similar ca cel pe care l-am depus pentru admiterea in NATO si, ulterior, in UE-ul de dinainte de criza!

A ne multumi sa ramanem pe palierul inferior, al statelor membre UE care nu fac parte din zona Euro, reprezinta, in noile conditii, irosirea intregului efort de admitere in UE depus anterior! Sa nu uitam, ca, daca ne vom complace sa ramanem pe palierul inferior, vom beneficia, e drept, de obligatii mai putine – ceea ce, pentru cei aflati la guvernare, se va dovedi infinit mai comod decat efortul constant de mentinere la nivelul de performanta presupus de indeplinirea lor continua – dar vom “beneficia”, mai mult ca sigur, si de drepturi diminuate. Vom fi “colegi” nu cu tarile membre care conteaza, ci cu codasii si nou-venitii, dintre care, cei ambitiosi, ne vor depasi si ne vor face cu mana de pe palierul superior …

Nu este deloc exclus ca o asemenea eventualitate sa permita unor state din afara Uniunii, care si asa nu au vazut cu ochi buni admiterea noastra in NATO si UE, sa obtina mai usor un “droit de regard” asupra noastra, stirbindu-ne inca o data suveranitatea si independenta.

Ori, in atari conditii, mai bine sa ni le sacrificam noi voluntar pentru admiterea in zona Euro decat sa ni le ia altii fara voia noastra si, mai rau, pentru nimic in schimb!?

In concluzie, mesajul postarii de fata este ca, tinand seama de directia spre care evolueaza lucrurile in cadrul UE, admiterea Romaniei in zona Euro devine deja un obiectiv politic major, comparabil cu cel al admiterii noastre in NATO si in UE de dinainte de criza!

PS. In aceste conditii, pentru mine, interventia dlui presedinte in favoarea crearii Statelor Unite ale Europei are sens numai daca se vroia o modalitate de a atrage atentia asupra pericolelor divizarii Uniunii Europene pe cele doua paliere, stiut fiind cat de departe este Romania de accederea la palierul superior, precum si un apel indirect la mentinerea egalitatii in drepturi intre toti membrii Uniunii (sigur, unitatea pentru competitivitate reprezinta un tel mai mult decat justificat si necesar)

Mi-e teama, insa, ca divizarea s-a produs in fapt, ca ea nu mai este o perspectiva ce ar trebui evitata pentru ca unii nu si-o pot permite, ci o realitate la care trebuie déjà sa ne acomodam si, mai mult, la care trebuie sa participam, acesta devenind de acum un obiectiv politic primordial pentru destinul tarii!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "35 comments" on this Article:

  1. ycks spune:

    oameni ca churchill..

    What Churchill said:’If Britain must choose between Europe and the open sea, she must always choose the open sea.’

    • Ioan Mircea Pascu Pascu spune:

      Da, si eu am fost mirat sa descopar ca Churchill, atlantistul convins, s-a pronuntat in acest sens intr-un discurs tinut in Elvetia, imediat dupa razboi …

  2. kinn spune:

    Dar care sunt in esenta beneficiile de a fi “coleg” cu cei puternici, cand nu esti tu insuti puternic? Un scolar mediocru ratacit intr-o clasa de olimpici nu progreseaza la fel de repede pe cat ar face-o daca ar fi intr-o clasa la nivelul sau. Economic vorbind, mi-e teama ca a fi “coleg” cu tarile puternice dpdv monetar inseamna falimentul exporturilor, si mi-e teama ca ajungem o natiune care traieste doar din exportarea meteriei prime brute — nu ca n-am fi deja in parte. Nu stiu daca beneficiile politice compenseaza dezavantajele economice.

    • Ursu spune:

      Iata apologia mediocritatii!

    • Ioan Mircea Pascu Pascu spune:

      Corect, dl. Ursu are dreptate: faceti, fara sa vreti, apologia mediocritatii, adica exact de ce ma temeam si vroiam sa previn, cunoscand “inclinatiile” noastre “neaose” spre trairea cenusie, lipsita de teluri ambitioase si, mai ales, de dorinta de a munci pentru realizarea lor …

      • kinn spune:

        Nu e vorba de nici o apologie. Sugerez doar un punct de vedere ceva mai pragmatic pragmatic.

        Cert este ca daca aderarea la Nato si UE s-au facut cu suflul rece al rusilor in spate si cu caldura placuta a investitiilor europene in fata, de data aceasta adoptarea euro e o decizie pur tehnica. Din cate mi se pare mie, spre deosebire de Nato si UE, adoptarea euro nu aduce in mod direct nici mai multe investitii, nici nu face automat economia mai performanta, nici nu ne face mai granzi (cine e mai in clubul putericilor, PIGS cu euro sau Suedia, UK si Elvetia, fara euro?), nici nu ne da vreun certificat de economie functionala. E ceva pur tehnic care trebuie analizata pur tehnic

        In plus, ati spus bine, unificarea europeana e o idee gandita in clubul granzilor europeni, pentru ei insisi, pentru ca ei au de pierdut locul de mari puteri in lume. Ca atare, mi se pare ca frizeaza penibilul ca noi, practic niste amarati de outsideri, sa fim primii care sa ne jertfim propriile noastre interese amarate in numele nobilului principiu european, in timp ce tocmai granzii, in a caror interes este totul, sunt mai pragmatici cu propriile interese. Am fi mai catolici decat Papa.

    • Nestor spune:

      Mai bine esti un elev mediu intr-o clasa de elita decat un un elev eminent intr-o clasa slaba. Astfel te vei raporta permanent la cei mai buni si, chiar daca nu vei ajunge la nivelul lor, vei tine cel putin ritmul cu ei. A doua situatie duce inevitabil la plafonare si la o auto-supraevaluare a performantelor proprii. In acest din urma caz, cand vei ajunge mai tarziu intr-un cerc de elita iti vei da seama ca esti, de fapt, un mediocru.

      • kinn spune:

        Da, dar noi nu vom fi niste elevi medii intr-o clasa de elita, asa cum nici acum nu suntem exceptionali in clasa mediocra non-euro. Suntem un elev sub medie in clasa mediocra, care vom fi striviti in clasa de olimpici.

  3. costa spune:

    Responsabilitatea actualului si viitorului guvern de care aminteste autorul se poate rezolva foarte simpla. Din fericire , Domnul Basescu a ridicat aceasta problema mai inainte ca autorul sa scrie aceste rinduri. Si pentru ca viitorul guvern va fi tot o emanatie a lui Basescu, consider ca va fi o continuitate in politici si in urmatorul ciclu electoral. Asadar, e de bine.

    • Ioan Mircea Pascu Pascu spune:

      Daca asta este tot ce ati gasit de comentat, atunci zicala “fericiti cei …” e confirmata inca o data. In plus, va rog sa vedeti ca tema respectiva se afla in programa Scolii NATO de cativa ani, eu fiind invitat sa o tratez … Daca tot discutam de “prioritati”. Oricum, strategic vorbind, nu prioritatea este cea care conteaza, ci modul in care este tratata aceasta tema, ce implicatii are ea pentru tara noastra. Ori eu tocmai asta am vrut sa arat.

  4. euNuke spune:

    Domnule profesor, nu stiu daca o sa treaca acest comentariu, oleaca insolent, dar e musai sa va adresez cateva cuvinte. Intai o obiectie de principiu, vechea obstructie sau defect profesional, caci am senzatia ca v’ati cam depasit aria de competente. Adica, intra, ca sa zic asa, in functia postului dumneavoastra sa va desfasurati propagandistic opiniile in sfera politicii, unde sunteti specializat si direct interesat, insa, cand vine vorba de economie, incepeti sa va dezamagiti fanii, cati or fi acestia. Decizia de integrare [sau de acceptare a absorbirii, dupa un alt punct de vedere] in structurile euro-atlantice a fost una eminamente politica, stanga si dreapta au rezonat si au reusit sa se puna de acord, cu oarece sincope si disensiuni interne partinice, asupra acestor politici ce converg cu curentul globalist, insa decizia de adoptare a euro este una mai mult economica decat politica; de fapt trecerea la euro este un pariu, si urmarile, in cazul pierderi pariului, pot fi catastrofale; acum, eu inteleg frica ce a cuprins randurile politicienilor de stanga din Romania [inclusiv cei din PDL in frunte cu basescu], dar precipitarea asta in directia transferului [inchipuit] de responsabilitate politica nu este de natura sa va risipeasca temerile, ci dimpotriva, riscurile sint, pentru clasa politica, cu atat mai mari, caci, va reamintesc ca, asa cum putem observa din exemplul vecinilor balcanici, functionarea economiei in euro nu garanteaza nimic, nici bunastare, nici crestere, nici eficienta administrativa, iar un eventual colaps al economiei nationale nu v’a fi asumat de nicio institutie europeana [chiar daca vor i comis si ei ceva greseli de strategie, niciodata nu vor admite], ci va trebui suportat de partidul sau alianta la guvernare, recte, in cazul nostru, usl; de altfel este notorie deraierea catre o dreapta indezirabila a stangii moderate, parlamentare din Europa sudica, stanga ce a fost nevoita sa ia masuri ‘anticriza’ tipice de dreapta, sa intre la regim de austeritate si sa cauzeze astfel la simtitorul norodului afectat direct. Falimentul asistentialismului predicat de stanga nu va suna mai bland exprimat in Euro pe fondul unor programe ce dezamagesc electoratul partizan.

    Pentru ca populatia sa suporte mai usor un eventual soc ar fi trebuit ca guvernele euro sa fi aruncat in prealabil un referendum ca sa lase in carca cetatenilor responsabilitatea adoptarii monedei comune, insa, e deja depasit subiectul legitimarii democratice a transferului de suveranitate financiara. E tardiv. Constitutionalismul proiectului e oricum firav. Nici euforia europenista care sa asigure sustinerea populara nu o mai aveti, si nici nu o sa o obtineti pe timp de criza, cu atatea tari paradite de propriile guverne integraliste. Poate ar trebui sa incetati sa mai cautati cu obstinenta o iluzorie salvare oferita de instrumentele financiar-intitutionale de import, si sa dezbateti la intern, in partid, asupra beneficiilor aduse pana acum de ue si nato, precum si a starii precare actuale a institutiilor europene; este orbita pe care ne’ati asezat cea mai potrivita pentru o planeta mica si greoaie ca a noastra? De ce sa nu ne gandim si la alternative? De pilda, rubla…

    • Ioan Mircea Pascu Pascu spune:

      Comentariul nu este deloc insolent, nici macar un pic. Este pur si simplu un punct de vedere. Iar reprsoul ca nu ma pricep la economie nu il accept din cel putin doua motive: unul, ca eu sunt economist cu diploma (apropos, am fost coleg de grupa cu Mugur Isarescu), al doilea ca tocmai asta mi-am propus, sa arat ca obiectivul accederii in Euro, pe care, din cate stiu, nu l-am abandonat, ci doar amanat, a devenit, in urma ultimelor evolutii, unul politic, inainte de a fi economic si fiscal/financiar. In plus, desi recunosc ca nu va fi deloc usor sa indeplinim conditiile apartenentei la clubul euro, eu nu le-am mentionat in detaliu, lasand acest lucru celor care se pricep mai bine ca mine la acest lucru.

      Ce imi starneste interesul legat de comentariul dvs. este ca spuneti negru pe alb ca nici nu trebuia sa intram vreodata in NATO si UE si ca, in loc sa apasam pe accelerator si sa accedem in zona Euro, ar fi mai bine sa ne oprim si sa reflectam la “castigurile” si “pierderile” pe care ni le-ar fi adus accederea in aceste organizatii … Ciudat, ca sa nu spun mai mult …!?

      Insa propunerea dvs. din final, si anume ca ar trebui in schimb sa luam in calcul adoptarea … rublei, este ori o gluma, ori, daca nu, lamuritor la originile pozitiei adoptate de dvs. Pacat, caci ma asteptam sa fiti la curent ca am facut parte din zona respectiva, cu rezultate pe care macar parintii dvs. ar trebui sa le cunoasca, rezultate care au si determinat sa profitam de cele intamplate in zona noastra si sa aderam la NATO si UE.

      Insa eu va propun un targ: sa reluam discutia dupa ce petrecem in NATO si UE o perioada cu cea petrecuta in “zona rublei”. Ce ziceti, sunteti de acord?

      • euNuke spune:

        Domnule profesor, ma bucur sa descopar la dumneavoastra o doza sanatoasa de umor, da, ati intuit bine: rubla era o ironie. Scuzele mele pentru speculatia asupra calificarii dumneavoastra, ce pacat insa ca diploma ati obtinut’o intr’un sistem socialist de educatie, macar daca era de medicinist.

        Sa reluam insa, cu voia dumneavoastea, discutia asupra globalismului institutional. Eu spun ‘negru pe alb’ ca nicio alianta sau fuziune pseudo-etatista nu trebuie sa fie ireversibila, si ca un politician prevazator ar trebui sa fie in garda tot timpul si sa ia in calcul o solutie de avarie; desigur, asta nu inseamna ca un partid cu propensiuni guvernamentale trebuie sa se prezinte electoratului cu 2 proiecte diferite de politica externa, ci, doar ca ideologii de varf si de culise sa conlucreze la o strategie de rezerva care sa plaseze statul intr’o alta, posibila configuratie internationala [si, cine stie, poate chiar se intampla acest lucru]; asta pentru ca datele contextului international s’au schimbat destul de mult de la momentul integrarii noastre in structurile euroatlantice, si in plus am putut sa constatam pe pielea noastra imperfectiunile mecanismelor integriste si in special ale institutiilor UE: deficit democratic, economie planificata si inca defectuos, mecanisme de protectie a industriilor nationale in detrimentul ansamblului, sistemul de subventionare ce creeaza pe termen lung dependenta, viteza si mecanisme lente de reactie in aparatul administrativ unionist precum si slaba sa omogenizare [a se observa precipitarea si deciziile lente si contradictorii la 2 situatii de criza: eruptia vulcanului islandez si asa-zisa epidemie cu ecoli] etc.

        Insa cel mai important aspect al organelor centrale ale UE, dpdv al unui partid democratic, este depolitizarea Comisiei din inertia unui elan tehnocratic al autorilor TUE. Iata de ce nu avem unitate politica in UE, pentru ca ceea ce ar fi trebuit sa fie guvernul uniunii nu poate fi niciodata de stanga sau de dreapta in urma unui potential vot popular sau macar parlamentar. In mod normal, solutia optima pentru o asa entitate statala complexa ar fi fost un republicanism parlamentar, cu desemnarea primului comisar de catre politicieni alesi, in parlament, ceea ce ar fi imprimat Comisiei o anume culoare politica, un oarecare nivel de conectare cu vointa cetatenilor si, mai ales, conferirea responsabilitatii politice. Din pacate astazi comisarii europeni sint inca iresponsabili si, ca atare, niciun sef de stat european nu permite participarea lor la luarea deciziilor esentiale, ce alcatuiesc politicile de intampinare si combatere a crizei economice. De ce este atat de relevant acest aspect pentru un partid? pentru ca actuala alcatuire a Comisiei blocheaza accesul partidelor in Guvernul european si le ciobeste treptat autoritatea fata de proprii cetatenii [tot mai constienti ca alegerile pentru PE sint inutile dpdv al unor eventuale reforme economice] din moment ce vocile partidelor democratice nationale poarta amortizorul integrationist; trebuie si sa reamintim cititorilor ca blocul stangii europene [inclusiv liberalii] a salutat acest model institutional la vremea adoptarii lui si niciun lider al stangii nu a cerut implementarea vreunui mecanism de politizare treptata a Comisiei in corpul normativ pseudo-constitutional [adica in TUE]; nici la dreapta nu a existat o opozitie fatisa sau alternative coerente; stanga a fost multumita de aceasta ‘neutralizare’ a politicului sperand intr-o cucerire absconsa a guvernarii europene prin interpusi, prin tehnocrati de familie buna, inruditi ideologic dar ramasi neinregimentati, si, in plus, socialistii europeni inca erau captivi traditiei sovietice [pentru ca acolo se aflau multi admiratori ai defunctei structuri pseudo-federative, pana si keynes isi afisase in anii 30 fascinatia pentru 'experimentul administrativ' din urss, chiar daca dezavua metodele violente de angrenare in noua ordine]; in plus se putea pasa la nevoie, in optica lor, responsabilitatea si justificarea politica a unor decizii catre ‘organul central’, iar acest fenomen l’am putut observa pe viu si noi: orice masura nepopulara era prezentata drept conditie sau cerinta a UE, chit ca exista sau nu o atestare normativa; acum insa depolitizarea Comisiei se intoarce impotriva stangii obligate de realitate sa ia tot mai multe masure ‘de dreapta’, iata ca stanga nu mai poate transfera ‘vina’ la centru pentru ca organul central nu poate fi de dreapta, nu poate chestiona socialismul ca doctrina intemeietoare a institutionalismului national, nu poate pretinde reformarea aparatului administrativ ori desfiintarea unor structuri ale statului welfare. Eventualul faliment al unor institutii ale statului social va trebui sa fie administrat la nivel national, iar adoptarea euro din disperare nu garanteaza niciun sprijin extern, asta pentru ca Fondul de salvare constituit recent nu poate fi alimentat la infinit, el depinzand de deficitele si datoriile suverane ale celor 3 mari contribuitori [germania, franta, italia]; ca atare, adoptarea euro nu poate fi un deziderat politic de acelasi nivel cu integrarea in structuri, reprezinta un risc prea mare pentru economiile nationale pentru ca decizia sa coboare in politicianism, in loc sa parcurga o dezbatere specializata; ca cetateni europeni si deopotriva romani ne putem impaca cu ideea deficitului democratic si de reprezentare politica ce rezida din integrismul european, mai greu insa cu recalibrarea economiei noastre [fragile, primitive] pentru a o adapta clubului select in care vreti sa intram tocmai acum cand se dovedeste ca moneda unionista nu a reusit sa protejele economiile membrilor mai slabi dotati, ci din contra, sa’i afunde in datorii din moment ce creditul este in continuare mai scump pentru aceste state mici.

  5. Antonesc spune:

    EuNuke du-te frate in Rusia! Acolo e foarte frumos, tu esti entuziast… ia-l si pe Corut al tau cu tine. Cat urasc defetismul asta de eunuc roman!

    • Ursu spune:

      Intradevar eunuc, nu-si da seama ca deja alegerea intr-un anumit se face: cine a vrut neaparat sa plece a plecat in Vest, cum dracu de nu se chinuie (mai) nimeni sa munceasca pentru ruble???

    • euNuke spune:

      De obicei nu raspund la rabufniri, frustrari si lecturi in cheie fatalista.
      O exceptie nu poate insa dauna exigentelor mele: tin sa va atrag atentia ca Romania, ca parte a blocului comunist, a reusit sa’si conserve moneda nationala, rezistand presiunilor colonialiste ale imperiului de la rasarit. Nu am adoptat niciodata rubla, iar acest lucru a permis redresarea relativ rapida de dupa falimentul socialismului de tip sovietic. Astazi exista lideri politici care, din pacate, se precipita in directia unui integrism accentuat si, cred eu, prematur. Sa mai invederam si aspectul sistemului monetar cu fundament totalitar care subzista inca in UE: doar 2 tari au supus referendumului adoptarea euro, e vorba de Suedia si Danemarca, si amandoua au spus nu, vointa politica le’a fost insa incalcata de catre politruci marotati pe integrismul desantat, desprins de orice principii constitutionaliste; o moneda impusa in dispretul statului de drept si al democratiei ramane un instrument al totalitarismului indiferent de numele pe care’l poarta, euro, rubla sau dolar. Sondajele recente subliniaza efectul adoptarii abuzive a acestei monede supra-etatizate chiar in Germania, motorul industrial al uniunii, unde cetatenii inclina in masa catre revenirea la moneda lor nationala, iar in timp ce edificiul subred al finantelor europene integriste se clatina politicienii din UK [indiferent de culoare politica] se felicita public pentru inspiratia de a nu marsa la moneda unica si de a ramane stapani pe parghiile financiar-monetare ce asigura suveranitatea tarii lor. Adoptarea euro ca impuls politicianist [se spera cuplarea datoriilor noastre suverane la pusculita clubului Euro] nu este motiv de bucurie si nici proba atasamentului fata de valorile europene. Nu ne europenizam mai tare odata cu adoptarea monedei unice, ci cedam rusinos in fata greutatilor ivite. Nu cedam suveranitatea [oricum afectata de TUE] ci abandonam discernamantul politic lasand economia nationala in voia unor pariuri de culise. Sa nu uitam ca socialismul, ca doctrina politica, este o inventie europeana, nu ruseasca, si ca proiectele utopice nascute din socialism au cuprins intreaga Europa in interbelic, ca atare, pericolul recrudescentei totalitarismului de extractie socialista este nativ si inca viu chiar si in launtrul structurilor europene. Cautarea de modele si mecanisme societale nu trebuie sa se opreasca, caci nu am intrat in anul sfarsitului istoriei, iar politicienii sint obligati moral sa pastreze in atentie atat liberalismul clasic si intruchiparea sa americana, cat si despotismul asiatic, in special ilustrat si dovedit functional in china confucianista. Sintem prea mici ca reinventam noi roata sistemelor de adminstratie, dar nici atat de pigmei incat sa acceptam defilarea la nesfarsit a experimentelor esuate in alta parte.

  6. Cristian spune:

    Credeti ca este momentul potrivit?
    primele 3-4 economii din Europa sunt indatorate pana-n gat. Cand va veni data scadentei, un efect al acestei dadatorii va fi devalorizarea Euro. De ce? Pentru ca o datorie de 80 % din PIB nu poate fi acoperita cu crestere economica de sub 1%.
    Devalorizarea Euro insemna ca datoriile Italiei, Frantei, Germaniei vor fi platite de toti cetatenii aflati in zona Euro. In aceste conditii nu vreau sa ma gasesc intre acei cetateni si nu vreau sa platesc eu pentru infrastructura si politicile sociale din tarile din vest.

    • Ioan Mircea Pascu pascu spune:

      Unu, nu va impiedica nimeni sa emigrati in fosta Uniune Sovietica si sa contribuiti acolo la bunastarea economica a tarilor respective, mai ales a Rusiei, emitatoarea de ruble …

      • Cristian spune:

        Este corect ca eu, cetatean roman, sa platesc pentru mofturi Franta?
        Sa va arat ca eu stiu sa numar pana la doi:
        unu: In URSS pot ajunge doar daca as fi in situatia de a fi luat prizonier pe frontul de est :) .
        doi: Cred ca ideologic sunteti mult mai aproape atat de vechiul URSS, cat si de cele nou, numit UE sau SUE, etc.

  7. nmn spune:

    “Obiectiv politic major” ?! De unde si pana unde un obiectiv 100% economic devine unul politic? Am intratin UE fara sa fim pregatiti, ne-au iertat, ne-au pasuit, ne-au ajutat. Am intrat in NATO fara sa fim pregatiti, la fel. Economia insa nu iarta. Intrarea in zona euro fara o pregatire temeinica ar fi un act politic (major) iresponsabil.

  8. Ioan Mircea Pascu pascu spune:

    Ma deceptionati cand puneti intrebarea “de unde si pana unde un obiectiv 100% economic devine unul politic?” Pentru ca, deciziile importante in UE vor fi luate de acum incolo la nivelul tarilor membre ale zonei Euro. Ceilalti vor fi mai mult sau mai putin spectatori, ceea ce le va dilua foarte mult calitatea de membru in UE in general. De aceea!
    In al doilea rand, nu va temeti ca putem intra nepregatiti, nu ne vor lasa ei!

    • kinn spune:

      Si totusi, eu continui sa cred ca in deciziile importante la nivelul Europei (altele decat cele legate strict de moneda euro) va conta mai mult UK decat Irlanda, si mai mult Suedia decat Grecia. Conteaza economia puternica, nu adoptarea declarativa si formala a unei monede. Credinta ca daca adoptam euro vom lua decizii cot la cot cu nemtii seamana perfect cu iluzia copilei care se incalta cu pantofii mamei crezand ca astfel va fi considerata o adulta. O tara puternica “face” euro, nu euro face o tara puternica.

  9. Sile spune:

    Chiar daca nu am o simpatie deosebita pentru orientarea de stinga a d-lui Pascu sunt de acord cu ideea ca Europa trebuie sa cinte dupa aceeas partitura pentru a nu se transforma concertul intr-o cacofonie.Ideea paneuropeana e destul de veche si are inca nevoie de timp pentru a da roade pe deplin.Ramine de vazut daca se va realiza inaintea globalizarii. Asta o vor constata cred copiii si nepotii nostri. O zi buna !

  10. d spune:

    Nimeni nu stie exact cum va arata capitalismul dupa aceasta criza, ce se va intampla cu euro, cu America, etc si dvs vreti sa sa facem tot posibilul sa ajungem in acest loc in schimbare. Nici macar nu stim daca va mai exista euro cand vom indeplini noi conditiile de aderare.
    Mai bine sa nu facem datorii, deficite si sa asteptam in ordine. Ca in 1914. :) Daca suntem buni si eficienti, se vor ruga ei de noi sa aderam la euro.
    Iar frica de Rusia nu poate justifica orice. Cu ce ne va ajuta adoptarea euro sa fim mai la adapost de Rusia decat suntem deja? Scutul antiracheta ne asigura securitatea mai bine decat orice euro.
    Iar daca va ganditi ca adoptarea euro va da un nou “scop de a fi” al politicienilor spre care sa isi canalizeze energiile, la fel de bine am putea sa bagam in constitutie prevedere cu “deficit maxim 3%” si am rezolvat. E acelasi lucru.

    • Ioan Mircea Pascu pascu spune:

      Deficitul de 3% va fi obligatoriu pentru cei ce vor dori sa intre in zona Euro, problema este ca vor trebui create conditiile – suficient de solide – pentru a respecta aceasta obligatie, ceea ce inseamna o mult mai buna guvernare decat pana acum, indiferent de culoarea politica a celor care o exercita! Este o sansa sa ne ridicam singuri la alt nivel de administrare, decat cel cu care ne-am obisnuit. In acelasi timp, nu sunt naiv sa si cred ca acest lucru se va realiza cu usurinta. Iar de Rusia nu avem ce sa ne temem, atata timp cat nu reincep sa se comporte ca fosta URSS, iar aliatii nostri ne abandoneaza (cum au mai facut-o). Legat de scut, toate bune insa numai atata timp cat SUA sunt interesate real de acest scut. Daca o noua administratie va considera ca nu mai exista un asemenea pericol, il va abandona, iar noi vom ramane iarasi descoperiti. Speranta mea este ca acest lucru sa se intample cat mai tarziu.

    • eu****** spune:

      Intr-un scurt comentariu Dvs. ati cuprins trei teme mari:
      1. scutul anti -racheta
      2. zona EMU
      3. constitutia – cuprinderea unor prevederi legate de deficitul de max. 3%.

      1. nu comentez prea mult, intrucat domnul Pascu stapaneste mai bine conceptul din punctul de vedere al NATO. Se fac multe speculatii, au existat multe abordari, dar imi pare ca Romania se simte mai bine avand un scut anti-racheta instalat.

      2. este tema articolului legata de Statele Unite ale Europei. Si aici as spune si DA si NU chiar acum, dar sunt altii care vor decide…

      3. despre constitutie si prevederea legata de includerea unei clauze legate de deficit, ei bine,aici, cand toti vom fi toti o apa si un pamant, cand constitutia RO va fi constitutia Europei, finantele din Ro vor fi parte a finantelor europene, ce rost mai are sa o dezbatem? Doar urmeaza sa ajungem, mai devreme sau mai tarziu, in Statele Unite ale Europei.

      Cat despre acum, cred ca introducerea acestei clause in constitutie NU isi gaseste rostul pentru simplu motiv ca in Constitutie se stabiliesc principii si moduri de lucru pentru cele trei puteri din stat. Cand inca sunt inca mic, si vreau sa ma redresez intr-o lume afectata de criza globala, dati-mi voie sa nu fiu legat de o anume cifra stabilita arbitrar. Poate sa fie 5%? Si daca este numai 2%? Daca s-ar propune introducerea unei clauze legata de raspunderea administrarii responsabile a puterii in toate sistemele din stat, DA as spune oricand ca este bine…

      Ce scurt ati scris Dvs. si cat mi-a luat mie sa va raspund, si nu sunt sigur ca este varianta finala…

  11. Eugen spune:

    Buna ziua.
    Eu cred ca le spuneti ofiterilor alora exact ce le place sa auda, ii leganati cu iluzia victoriei fara sa fi declansat razboiul, visul oricarui ofiter de club. Mai ales ca veniti dintr-o tara de la care supunerea este de la sine inteleasa (de ei!).
    Tratatul Constitutional se suprapune pana la identificare cu Tratatul de la Lisabona, fiind acelasi lucru rebotezat ca sa se poata forta revotarea referendumurilor nationale acolo unde acestea au fost respinse, asta stiu domnii ofiteri?
    Credeti ca accesul la moneda unica poate fi un scop in conditiile actuale? Oare Anglia este de aceeasi parere? Elvetia?
    Nu cumva ati cazut in plasa presedintelui, pentru care strategia adoptarii euro nu este decat un parcurs comun cu obiectivele sale de politica interna (oprirea risipei)?
    Se pare ca ideea “transferului de suveranitate” a prins usor si la dvs. dar eu sper ca nu este decat o tema de scoala de vara. Si ca mine mai spera multi romani.

    • Ioan Mircea Pascu pascu spune:

      Ma puteti acuza de orice, numai de partizanat ascuns cu presedintele nu ma puteti acuza pe mine. Am spus ce am spsu nu de dragul “ofiterilor” din clubul Euro, ci pentru sunt de parere ca este in intersul Romaniei sa incerce sa ajunga la masa deciziilor adevarate din UE (si NATO), daca tot a intrat in aceste organizatii. Or, in cazul UE, este clar ca acestea se iau la nivelul tarilor membru ale zonei Euro. Sa nu imi spuneti mie pe nume, daca in cativa ani, Polonia nu va vrea si ea sa intre in acest club …

      • Eugen spune:

        Eu nu va acuz de nimic, sa consideri ca o idee este buna din partea oricui ar veni (chiar daca asta, in speta, eu zic ca nu este) este o optiune rationala.
        Am putea sa observam ca deciziile legate de euro acum sunt luate de banci si “colportate” de politic, banci pentru care recuperarea datoriilor este prioritatea zero, indiferent de la cine se face aceasta.
        Cine sunt actorii care flutura steagul “cedarii de suveranitate” contra protectie in zona euro?
        Sunt cei cu bancile cele mai expuse pe datoria PIIGS, Germania si Franta.
        Firava Slovenie nici nu a apucat sa se trezeasca bine in zona euro ca a si fost incarcata cu trei sute de milioane de euro, obolul ei de solidaritate cu Grecia. Bucurie mare!
        Protectie militara? Am vazut ce face NATO fara SUA in Libia, de cate incercari mai avem nevoie?
        As prefera ca problema negotului de suveranitate sa fie pusa dupa ce criza bancilor din zona euro va fi rezolvata.
        Si cu totul tangential, Schengen este o problema atat de minora ca nici nu merita mentionata. Acum este,acum nu este, dupa cum vrea Danemarca, de exemplu.

        • Ioan Mircea Pascu pascu spune:

          Eu cred ca ar trebui sa avem in vedere totdeauna aspectul strategic, nu variatiile lui tactice. E bine sa investesti in aur, pentru ca, in ansamblu, pretul lui creste, dar daca te iei dupa variatii, s-ar putea sa te apuci sa vinzi repede cand vezi ca pretul nu mai creste si incepe sa scada. Trebuie sa ai rabdare si sa astepti fara sa vinzi, caci, strategic, pretul isi va relua cresterea. Cam asa vad eu si situatia cu EU (Euro inclusiv) si NATO. Iar legat de Libia, uite ca, pana la urma, NATO a functionat si cu americanii pe locul din spate. Mai greu si mai tarziu, insa a functionat …

          • Eugen spune:

            Buna dimineata.
            Parcursul strategic este suma variatiilor tactice. :)
            Va multumesc pentru atentie, o zi buna va doresc.

  12. CALIMAN EUGEN spune:

    Stimate
    d-le Pascu,

    Se vorbeste mereu depre reforma pe care trebuie sa o facem,insa nimeni n-a “formulat” nici un parcurs reformator concret,pentru clasa politica,economie ori sistemele bugetare in directia reformei.
    Cauze este lipsa unui “proiect economic national”,pe fundamentele caruia sa se poata stabili componentele informationale,tehnice,financiare,organizatorice,etc. ale unei reforme cuprinzatoare.
    Afla in stagnare,intr-o “crevasa”,a postcomunismului politic,economic si social,Romania trebuie reformata din temelii,dar proiectele/programele in acest sens lipsesc cu desavirsire.
    Esecul reformelor initiate de Presedinte se datoreaza faptului ca acesta avea doar “idei” partiale despre reforma,ele nefiind elaborate la nivel “programatic”,adica la modul complet si concret-operational,pentru a raspunde unei necesitati obiective,reclamate de un “salt” economic,evaluat si planificat ca oportun,dupa integrarea in UE.
    Nu putem vorbi de abandonarea “vitezei a II-a ” cu care evolueaza Romania in UE,cita vreme nu exista programe nationale de iesire din Criza,prin reindustrializarea tarii.
    Vorbesc de Criza Romaniei,ca o criza structurala datorata lipsei a cca. 5 milioane de locuri de munca si a intreprinderilor industriale,care sa le asigure – criza care se suprapune si este diferita de cea financiara,mondiala.
    Ca persoana preocupata de dezvoltarea economica am realizat un “program national” de dezvoltare economica rapida,de ajungere din urma a tarilor dezvoltate – pe care au refuzat sa-l evalueze si promoveze cei carora l-am oferit: consilierii Presedintelui si P.Ministrului.
    Fara un astfel de proiect,iesirea Romaniei din stagnare si saracie este o himera,dupa cum s-a dovedit chiar si in conditiile integrarii in UE,fara un program de reindustrializare “postintegrare”.Reindustrializarea ca mod de iesire din criza nu exista nici macar ca idee in mintea clasei politice!
    Afirmatia dvs. ca sinteti ECONOMIST m-a incurajat sa va cer sprijinul pentru evaluarea si promovarea catre Guvern a unicului proiect postdecembrist,in lipsa caruia Romania anului 2020 nu va fi diferita de cea de azi.,deoarece dupa criza,se va reveni la “independenta” politica” absoluta,fara de care clasa politica din tarile UE nu ar mai avea sens ca existenta si decizie.Statele Unite ale Europei sint o imposibilitate practica,in urmatorii 50 de ani.
    In vederea prezentarii programului,va rog sa ma primiti intr-o audienta de “lucru”,in locul si la o data stabilita de dvs.
    Cu stima,
    Caliman Eugen,tel. ////(E-mailul fiind pe blog,dar si pe Net,la numele meu).

  13. eu****** spune:

    Interesant articolul si comentariile in toata varietatea lor.

    Cred ca tema suveranitatii este inca sensibila si este dificil de atacat in Europa. Cand se vorbesti despre Statele Unite ale Europei evident se aduce in dscutie si suveranitatea. Suntem inca tineri in Europa, avem cca. 50 de ani si ne miscam mai greu decat cei de dincolo…Asa ca tema, imi pare mie, corect atacata, la timp, totusi este venita prea devreme in Europa imatura.

    Asa si cu EMU, este inca imatura, are nevoie de numeroase ajustari, are nevoie de specialisti care sa isi depasesca angoasele nationale si sa poata sa gandeasca european. Daca unii, inaintea noastra au putut, oare de ce nu se poate si acum?

    Cred ca se poate, numai ca mai este nevoie de timp…

    Din practica verificata s-a dovedit ca mai usor se vorbeste despre comertul international sau mai aplicat, despre comertul intracomunitar. Este ca si cum, dupa ce zi de zi ai mancat mere acre, incepi sa manaci banane,mango, mere verzi – neacre,s.a.m.d. Incepi sa prinzi gustul si usor, usor te indrepti natural catre zona care iti da satisfactie.

    In concluzie, din punctul meu de vedere, ideea este buna, directia buna, dar timpul inca pare ca nu a sosit.

    Ma insel oare?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Mircea Pascu


Ioan Mircea Pascu

Om politic, membru PSD, profesor la SNSPA, europarlamentar, fost ministru al Apararii Nationale, expert in relatii internationale. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)