vineri, martie 29, 2024

Abraham Lincoln, o soluție pentru România

Conform unui studiu relativ recent, numai 7% dintre cei intervievați considerau că procedurile de achiziții publice se desfășoară corect în România. Pentru anii 2009 și 2010 există estimări credibile care indică faptul că din conturile publice s-au scurs fără rost circa 4 miliarde de euro (dintre care 2 miliarde de euro numai în domeniul construcțiilor), din cauza funcționării defectuoase a sistemului electronic de achiziții publice. După cum se știe, problemele sistemului nostru de achiziții publice au dus acum ceva vreme la oprirea finanțărilor de la Uniunea Europeană. Printre neregulile citate se numără caietele de sarcini cu dedicație, încredințările pe ochi frumoși, majorarea dincolo de valoarea contractelor inițiale prin acte adiționale etc. Recentul raport MCV al Comisiei Europene punctează și el situația îngrijorătoare din domeniu, citând durata lungă de instrumentare a dosarelor de investigație, absența unui sistem sancționatoriu intimidant și lipsa unei reglementări complete a anulării contractelor pe motiv de conflicte de interese.

Chiar dacă despre România se spune că ar fi altfel, nu ar trebui să ne resemnăm în fața acestei situații. Țări spre care privim acum cu invidie au fost sau sunt și ele în situații mai mult ori mai puțin similare și ne pot oferi de-a gata o experiență utilă din care, dacă vrem, putem învăța.

Pentru cei mulți dintre noi, numele lui Abraham Lincoln a rămas asociat în istorie cu războiul civil care a oprit secesiunea statelor din Sudul Statelor Unite și a dus la abolirea sclaviei pe teritoriul american. Există însă și o moștenire mai puțin știută a ilustrului președinte american, care ne poate servi ca sursă de inspirație pentru îmbunătățirea cadrului juridic al cheltuirii fondurilor publice.

Războiul civil american, ca multe alte episoade de turbulențe sociale, a fost nu doar prilej de suferință pentru mulți, ci și o ocazie de îmbogățire pentru cei lipsiți de scrupule. Contractori veroși nu s-au dat în lături de la a furniza, fie că era vorba despre armata nordistă sau cea confederată din Sud, armament defect, provizii inutilizabile sau animale de povară bolnave ori prea bătrâne pentru a mai fi de vreo utilitate. Congresul SUA a reacționat la această situație prin adoptarea așa-numitei False Claim Act (numită și „Legea Lincoln”), intrată în vigoare în 1863. Acum, după mai multe modificări, legislația îi sancționează în esență pe beneficiarii de sume necuvenite provenite din fonduri federale cu o amendă de 11.000 de dolari pentru fiecare încălcare în parte și îi obligă la restituirea unei sume egale cu triplul pagubelor cauzate bugetului federal.

Partea cea mai interesantă a legii este însă cea legată de procedura pentru depunerea cererilor de restituire către buget a sumelor necuvenite. Şi anume faptul că cererile se pot depune direct în fața unei instanțe judecătorești de către orice persoană interesată (inclusiv o persoană particulară). Detaliile tehnice ar putea fi excesive pentru o prezentare de principiu, așa încât le vom evita. Este însă de reținut că, după primirea reclamației de către instanța de judecată, guvernul SUA are opțiunea de a prelua instrumentarea dosarului ori de a lăsa pe reclamant să continue singur procedurile. În situația în care guvernul dorește să renunțe la judecată, acest lucru nu se poate face decât cu aprobarea instanței și cu acordul procurorului general al SUA. Persoana care inițiază procedura are dreptul, în funcție de mai multe criterii, la un procent care de regulă este de circa un sfert din suma recuperată de către bugetul federal.

Din perspectiva unui sistem de drept cum este cel românesc, abordarea este revoluționară: se permite persoanelor private care dețin informații cu privire la încasarea în mod necuvenit a unor sume de la buget să aibă calitatea de reclamant în justiție, în numele statului, pentru recuperarea sumelor achitate fără drept de la buget.

Printre victimele acestor proceduri se numără companii din domeniul medical, furnizori ai trupelor SUA din Irak, firme de construcții, iar de zilele acestea chiar și ciclistul Lance Armstrong, care se expune riscului de a plăti o sumă ce ar putea merge până la 100 milioane de dolari. Succesul False Claim Act este indiscutabil: potrivit unei raportări a Departamentului de Justiție al SUA, suma recuperată de buget între anii 1986 – 2009 a fost de 24 miliarde de dolari, dintre care circa 2,4 miliarde numai în anul fiscal încetând la 30 septembrie 2009. Pentru anul fiscal încheiat la 30 septembrie 2012 suma recuperată a depășit toate recordurile anuale anterioare, ajungând la aproape 5 miliarde de dolari, dintre care circa 3,3 miliarde de dolari provin din proceduri inițiate de persoane private.

În condițiile în care cadrul legislativ din România nu a reușit să asigure încrederea în corectitudinea procedurilor de cheltuire a banului public, iată că Abraham Lincoln ne poate oferi o soluție. Desigur, ceea ce rămâne de văzut este dacă Lincoln poate fi un model de urmat și în Balcani…

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Adica Basescu sa fie Lincoln. De acord, daca ne gandim cum a terminat-o Lincoln.
    Merita. Daca vrei sa intri in istorie, trebuie sa intre mai intai istoria in tine.

  2. De mult n-am mai ris cu atita pofta. Mai mult e inutil sa mai spun. Oricum informatia a fost interesanta. habar nu aveam ca exista o asemenea lege in USA.

  3. Legea romana e extrem de evaziva in ce priveste responsabilitatea, mai ales in ce priveste responsabilitatea financiara. Interesant excursul istoric, oricum avem destule de invatat de la americani.

    In ce priveste caietele de sarcini cu dedicatie, presupun ca cei care le intocmesc ar trebui sa fie obligati sa justifice optiunile riguros cu cifre.

  4. „Conform unui studiu relativ recent, numai 7% dintre cei intervievați considerau că procedurile de achiziții publice se desfășoară corect” – domnule avocat, faceti un studiu si cat la suta din controalele Curtii de Conturi (mai ales dupa 09.12.2012) sunt corecte.Pot sa va dau detalii cu decizii ale CC care traseaza sarcini de recuperare unor unitati ce nu au facut parte din cadrul controlului. Pot … dar mai bine ma opresc aici.
    Pana la caietele de sarcini cu dedicatie, nu ar strica o strictete si un profesionalsim impus celor ce elaboreaza astfel de caiete de sarcini, castigatori ai licitatiilor fiind unii furnizori ce ofera produse, ale caror caracteristici nu sunt inscrise in caiet, (de exemplu lipseste punctul de inghet sau punctul de aprindere – vai de mama lor de ingineri)… dar care surpriza, ulterior licitatiei, se constata ca intrunesc de minune aceste cerinte „neimpartasite”.
    Nu mai vorbesc de procese verbale de atribuire care constata ca cel ce a castigat nu a depus monstra, dupa care se „dreseaza” la cateva zile un act aditional sau un proces verbal suplimentar care constata ca „monstra era cazuta sub masa, iar comisia nu a putut sa o observe”. Tare !

    De astia, cine ne mai apara domnule avocat?

    In alta ordione de idei, procurorii lui Morar (cu care si-a facut titlu de glorie) sa isi faca treaba, ca si juzii de la contencios. In rest, nu cred ca avem nevoie de legi suplimentare, doar de o aplicare corespunzatoare a celor existente .

    PS Stati linistit, ca si sa ii condamne cineva pe licitatorii romani, sau pe castigatorii romani, nu are ce sa le ia. Astia praduiesc banii ntr-o 1/2 de ora de la livrare (nici nu ajung banii in conturi; firu’ scurt din Trezo functioneaza perfect).

  5. Desigur, ceea ce rămâne de văzut este dacă Lincoln poate fi un model de urmat și în Balcani…

    Foarte interesant articol. Raspunsul la intrebarea de mai sus ramane NU, niciodata. Cu bine.

  6. Foarte bun articolul. Va rog sa reveniti cu acest gen de informatii despre cum alte tari au creat un sistem care are bucla de feedback.

  7. Daca cineva își închipuie că problemele pe care le are România la ora asta sunt noi, se înșeală.

    În scurta sa istorie modernă de 200 de ani, S.U.A. au avut de a face cu mai multe probleme pe care le-au tot încorporat în Constituție sau legislație.

    Avantajul cel mare a fost că e foarte greu de modificat Constituția americană (aproape imposibil). Lucrul acesta a făcut ca legislația americană să reziste și să progreseze.

    Cam înainte de al doilea război mondial, America a avut cam aceleași probleme pe care le are România acum: o economie sălbatică, coruptă, cu vreo câțiva magnați dictând, cu probleme legate de criminalitatea organizată și alte cele.

    S.U.A. a reușit să treacă peste toate astea și a devenit țara care este astăzi.

    Românii în ziua de azi încearcă să reinventeze roata, în loc să vadă cum au făcut alții ca să scape de problemele lor.

    Felicitări autorului pentru articol! E necesar de văzut că au fost alții care au rezolvat problemele lor de corupție și felul în care au făcut-o.

    Sistemul de achiziții publice în S.U.A. e atat de performant încât nu mai scapă nimic la ora asta.

    Singura problemă în S.U.A. apare când se modifică bugetele prin comisiile parlamentare și niște bani sunt distribuiți foarte discreționar și netransparent, dispărând în niște tranzacții destul de dubioase (cum ar fi niște ședințe ale agențiilor publice făcute în locuri exotice, și altele, totul pe banii publici).

    Însă și astea au început a fi aflate și retezate mai nou… Corupție se întâmplă și la case mai mari.

    • „Avantajul cel mare a fost că e foarte greu de modificat Constituția americană (aproape imposibil). Lucrul acesta a făcut ca legislația americană să reziste și să progreseze.”

      Ma intreb daca realizati cat de contradictorii, quasi-absurde sunt propozitiile de mai sus.
      Nu poti sa ai progres/evolutie daca schimbarile sunt aproape imposibile. La fel de adevarat e ca nu poti avea progres/evolutie daca orice schimbare pozitiva poate fi usor intoarsa cu 180 de grade.
      Nu vreau sa polemizez cu dvs. Lucrurile s-au intamplat asa cum le descrieti, asta-i cert, e trecut, istorie si prin urmare incontestabil (sau asa ar trebui sa fie). Am insa mari dubii ca evolutiile de-acum 150-200 de ani pot fi reproduse intocmai si in cu totul alt context acum.
      Exista un lucru care se chema teoria catastrofelor; foarte complicat dpdv matematic, dar care poate fi simplu ilustrat grafic/imagistic. Imaginati-va ca sunteti undeva la mijlocul unui deal, pe o panta abrupta. Efortul de a ajunge pe varf e mare. Insa in momentul in care ati ajuns acolo, in varf, trebuie doar un impuls foarte mic ca sa determine deplasarea foarte rapida a sistemul fie intr-o parte, fie in cealalta.
      Indiferent de optiune, revenirea e foarte dificila. „Lagarului” comunist i-au trebuit aproape jumatate de veac si suferinte fara numar ca sa realizeze si corecteze eroarea. Orice decizie majora pripita are de obicei consecinte neplacute incalculabile.
      Pe scurt, articolul d-lui Popa mi-a placut si mie foarte mult. La prima lectura am fost chiar tentat sa scriu ca da, sigur, o lege de acest fel, plus libertatea oamenilor de a avea arme de foc ar putea schimba Romania in bine, mult si repede. La a doua lectura, nu mai sunt la fel de sigur. Drumul catre iad…

      • Stimate domn,

        Unele aspecte din Constituția americană nu pot fi schimbate și ele sunt esența democrației americane: forma de guvernământ, structura alegerilor și a congresului american. Acestea sunt coloana vertebrala a Constituției și nu pot fi schimbate. Această coloană vertebrală a fost gândită și discutată mulți ani de fondatorii democrației americane, și ca dovadă a rezistat până azi, deși S.U.A. au trecut printr-un civil devastator în secolul XIX.

        Orice altceva poate fi adăugat (sau șters) dacă există o super-majoritate de 75% din statele americane care să voteze pentru.

        Astfel au fost adăugate 25 de amendamente la Constituția americană, unele dintre ele fiind preluate de alte țări, precum dreptul la liberă opinie.

        Chiar și amendamentele au fost îngrădite de legi federale. De exemplu ai dreptul să spui ce vrei, însă nu ai dreptul să hărțui pe cineva sau să calomniezi. Ai dreptul să porți o armă, însă nu poți deține o mitralieră ori orice fel de armă dacă ai o dizabilitate mentală.

        O legislație foarte stabilă cum este cea americană a fost premisa progresului acestei țări.

        În schimb niște schimbări constituționale de conjunctură cum s-au întâmplat în România, unde Adrian Năstase se pregătea pentru propria președenție, se pot întoarce ca un bumerang împotriva autorilor.

        Sunt semne ca U.S.L. își pregătesc o constituție care să îi avantajeze. S-ar putea și asta să întoarcă împotriva lor când vor pierde puterea.

        • A afirmat cineva absolutul p’aicea? „Nu poate fi schimbat …”. Nu zau? Mai vedem noi.

          Si va fi un soc (in prima zi; dupa aceea vom uita, va deveni cotidian)

  8. O astfel de lege ar fi superba pe plaiuri mioritice. Conditiile suplimentare pentru ca o astfel de lege sa fie elaborata, votata si aplicata functional la Romanica sint: Pe Traian Basescu sa il cheme Abraham Lincoln (cum a aratat deja „radu”), pe Parlament sa il cheme Congress, pe Dealul Mitropoliei (sau Dealul Arsenalului) sa il (le) cheme Capitol Hill, si, „last but not least”, pe d-na Macovei sa o cheme Nancy Pelosi.

    • din fericire pentru doamna Macovei, asemanarea cu marxistoida imbeciloida pelosi se reduce doar la sex. In rest, de acord cu matale

  9. S-a spus intr-un comentariu ca nu exista responsabilitate financiara a autoritatilor. Corect. Lista acestora e mare (sa nu uitam sa adaugam aici judecatori, ministeriabili etc.). Ar fi greu de asemenea sa se gaseasca o forma clara, transparenta si legala prin care orice cetatean sa isi justifice averea, atunci cand exista discrepante intre venituri si „realizari” personale? De ce trebuie sa fie entitate verificata de ANI ca sa poata fi trasa la raspundere pentru avere? Marea lectie a occidentului pe care nu o invatam este sa nu te joci statul/fiscul. Noi suntem la stadiul de buticari alergati pentru 100 de lei, uitand de marile tepe date statului si pentru care nu avem vinovati capabili sa plateasca prejudiciul. Ar fi minunat sa avem si noi o varianta a legii Lincoln insa pana acolo mai avem din pacate de construit si aplicat (sau eventual numai de aplicat) cateva legi mai simple care nu ar trebui sa faca altceva decat sa responsabilizeze financiar relatia functionar/stat si relatia cetatean/stat.

    • „Ar fi greu de asemenea sa se gaseasca o forma clara, transparenta si legala prin care orice cetatean sa isi justifice averea, atunci cand exista discrepante intre venituri si “realizari” personale?”

      „Averea” mea (in fine, este vorba doar de o relativa bunastare dar am ales sa folosesc acelasi termen ca si dumneavoastra, motiv pentru care l-am inclus intre ghilimele) a fost obtinuta prin metode perfect legale dar care se bazeaza in principal pe (adica depind de) pastrarea confidentialitatii asupra metodei folosite.

      Prin urmare, singura „justificare” pe care o datorez este cea privind plata taxelor aferente veniturilor realizate, iar acest lucru poate fi verificat cu usurinta de catre cei abilitati.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cornel Popa
Cornel Popa
Cornel Popa este avocat asociat al Ţuca Zbârcea & Asociaţii, având o experienţă bogată ce combină abilităţile tehnice şi cunoştinţele în domeniul comercial. El a coordonat, printr-o abordare multidisciplinară, tranzacţii corporative complexe la nivel naţional şi internaţional, precum asocieri de tip joint venture, fuziuni, achiziţii şi privatizări, precum şi procese complexe de soluţionare a disputelor. În 2011, Cornel Popa a făcut parte din echipa de avocaţi selectată de Ministerul de Justiţie în cadrul proiectului finanţat de Banca Mondială privind „Pregătirea punerii în aplicare a Codului Civil, Codului Penal, Codului de Procedură Civilă şi Codului de Procedură Penală” şi care a analizat impactul acestor noi reglementări din punct de vedere legal, economic, bugetar şi al resurselor umane. Cornel Popa este licenţiat în Drept la Universitatea din Bucureşti şi membru al Baroului Bucureşti din 1995.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro