vineri, martie 29, 2024

Abuzează Marea Britanie de legislația anti-teroristă?

Partidul Laburist de opoziție din Marea Britanie cere investigarea de urgență a folosirii legislației anti-teroriste, ca urmare a incidentului creat de reținerea unui cetățean brazilian pe aeroportul Heathrow din Londra.

David Miranda, partenerului ziaristului de la cotidianul londonez The Guardian, Glenn Greenwald, cel care a dezvăluit primul acuzațiile de spionaj în masă la adresa autorităților americane și britanice, a fost reținut de Poliția Metropolitană din Londra timp de nouă ore, fără a avea drept la asistență juridică sau de a comunica cu alte persoane din afară.

Reținerea lui Miranda l-a determinat și pe președintele Comisiei parlamentare permanente de supervizare a afacerilor interne, deputatul Laburist Keith Vaz, să o califice drept “extraordinară” și să ceară explicații poliției pentru această acțiune.

Potrivit capitolului 7 al legii privind terorismul din 2000, poliția are dreptul să rețină la aeroporturile și porturile menționate în lege o persoană până la nouă ore.

În acest timp, poliția poate cere persoanei reținute orice informație aflată în posesia acesteia, ceea ce, potrivit organizațiilor privind apărarea drepturilor omului încalcă dreptul la tăcere sau protecția unei persoane împotriva auto-incriminării, un drept fundamental în Marea Britanie.

Poliția londoneză l-a reținut pe Miranda timp de opt ore și 55 de minute și apoi l-a eliberat fără niciun fel de explicație. O statistică arată că 97% dintre cei reținuți în temeiul acestei legi sunt eliberați în termen de o oră.

La sosirea sa pe aeroportul din Rio de Janeiro, oraș în care locuiește cu partenerul său, Miranda a declarat că a fost interogat de nu mai puțin de șase agenți care intrau și ieșeau din camera de detenție.

“Mi-au pus întrebări despre întreaga mea viață, despre orice”, a declarat el, “mi-au luat computerul, jocul video, telefonul mobil, cardurile de memorie, totul”.

Cazul Snowden

Partenerul lui Greenwald era în tranzit pe aeroportul Heathrow, venind de la Berlin unde stătuse la regizoarea americană de film Laura Poitras, care colaborează cu Greenwald și The Guardian asupra dosarelor dezvăluite de Edward Snowden, fostul angajat CIA, care a în luna iunie a transmis informații cu privire la spionajul electronic pe scară largă al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a Statelor Unite, cu sprijinul serviciilor secrete britanice (GSHQ).

Între timp, Snowden, care este urmărit de justiția americană, a obținut azil politic temporar în Rusia.

Greenwald a declarat că reținerea partenerului său constituie o tentativă eșuată de intimidare din partea guvernelor Marii Britanii și Statelor Unite și că acest lucru nu a făcut decât să-l încurajeze și mai mult să relateze cu privire la dezvăluirile din documentele puse la dispoziție de Snowden.

Colac peste pupăză, ministrul de externe al Braziliei, Antonio Patriota, a anunțat că-l va informa pe omologul său britanic, William Hague, că detenția lui Miranda nu este acceptabilă și că va cere asigurări că așa ceva nu se va mai întâmpla pe viitor.

Legislație sub semnul întrebării

Mai mulți politicieni ai Partidului Laburist au criticat reținerea, spunând că nu reprezintă o aplicare proporțională a legii.

Dar opoziția Laburistă nu este tocmai într-o poziție tocmai confortabilă în această chestiune, dat fiind faptul că în timpul guvernărilor Blair și Brown din perioada 1997 – 2010 au fost adoptate cele mai draconice legi anti-teroriste, inclusiv aceasta în temeiul căreia a fost reținut Miranda.

Doar o revoltă parlamentară în propriul partid l-a împiedicat pe premierul Blair în 2006 să introducă dreptul de a deține un suspect de activități teroriste fără a-l trimite în judecată până la 90 de zile.

Limita a fost fixată la 28 de zile, iar guvernul Brown a renunțat și el în 2008 la tentativa de a introduce o majorare la 42 de zile, tot datorită lipsei de sprijin suficient în parlament.

În 2011, noul guvern de coaliție dintre Partidul Conservator și Partidul Liberal Democrat nu a mai prelungit prevederile legii, astfel încât termenul de detenție preventivă fără trimitere în judecată pentru suspecții de activități teroriste s-a redus automat de la 28 la 14 zile.

Opinia publică din Marea Britanie a fost de acord și cu majorarea la 90 de zile și cu aceea la 42 de zile.

În mod similar, sondaje de opinie din Statele Unite arată că publicul este de acord cu urmărirea lui Snowden care este considerat de majoritatea americanilor un trădător.

Cu alte cuvinte, guvernul britanic nu riscă pe termen scurt, cel puțin pe plan intern, prea mult în această afacere.

Ceea ce poate avea de suferit este imaginea pe plan internațional a țării, care este văzută ca mult prea apropiată de Statele Unite într-o politică cel puțin dubioasă la adresa drepturilor omului, guvernul britanic pretându-se la acuzația de dublă măsură atunci când critică încălcarea drepturilor omului în alte părți pe glob.

Între timp, poliția şi ministerul de interne păstrează tăcerea, dar o explicație va trebui oferită la un moment dat, fie și pentru a nu afecta prea rău credibilitatea autorităților de la Londra pe plan internațional.

Articol aparut pe site-ul RFI

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. Eee, daca nu se vor alte atentate unele „drepturi ale omului” vor trebui limitate; atentatorilor nu le faci fata cu legislatia umanitara.
    Dar asta imi place la nebunie: „Ceea ce poate avea de suferit este imaginea pe plan internațional a țării, care este văzută ca mult prea apropiată de Statele Unite într-o politică cel puțin dubioasă la adresa drepturilor omului”.
    Trebuia sa ne spunti ca i-ar fi crescut prestigiul daca imaginea UK ar fi fost perceputa ca apropiata Rusiei ori Chinei.
    NB,
    recent si nemtii au avertizat despre posibilitatea de noi atentate; cum au aflat? fara „spionaj”?

    • Domnule Victor L, Rusia a profitat mult pe plan mediatic de scandalul Snowden, tocmai prin faptul că a putut picta Statele Unite ca având o atitudine ipocrită în privința lecțiilor pe care le dă altora cu privire la democrație. Și nu veți contesta că adeseori Marea Britanie este văzută ca apropiată Statelor Unite (azi nu chiar ca un pudel, ca pe vremea lui Tony Blair), mai ales în privința serviciilor secrete. Nu e opinia mea, e o realitate.

      • dle Petru Clej,
        ma tem ca doar in opinia dvoastra Rusia a saltat ca nivel democratic in urma cazului
        Snowden, ia USA e in cadere spre prapastie.
        Cit despre lectia ipocrita de democratie pe care o dau americanii cred nu doar ca exagerati, ci incercati sa ne dezinformati, ca sa nu folosesc alta rima.
        Ca sa preintimpini actiunile teroristilor sint necesare, repet, caci vad ca nu ati observat, unele limitari ale unor drepturi: daca vrei ca Statul sa te apere, renunta si tu la unele libertati.
        NSA nu va urmareste pe dvoastra, dle Clej, ori pe mine, ci incearca, cu mai mult ori mai putin succes, sa preintimpine ceea ce denumeati dvoastra la BBC ca „luptatori pentru libertate”.
        Dupa cum tratati problema ma astept sa insinuati ca avioanele care au intrat in Turnurile Gemene au fos planificate de americani la fel cum cum aranjeaza rusii unele atacuri teroriste.

        • Domnule Victor L, partizanatul dumneavoastră este evident, ca să numai vrobesc de reaua credință care derivă din insinuările dumneavoastră fără niciun temei.

  2. Domnule Clej, cu tot respectul, ce v-a minat sa scrieti articolul de fata?

    Jurnalismul poate fi de doua feluri: de stiri si de analiza/opinie.

    Un rezumat al celor intimplate lui David Miranda il putem citi in Guardian sau in orice alt ziar (britanic si nu numai) si orice stagiar de la orice ziar e capabil de o traducere. Nu sinteti dv creatorul stirii respective.

    Interesant ar fi daca ati scrie un articol de opinie, de analiza cu privire la subiectul respectiv.

    Poate incercati si asa ceva …

    • Domnule Cazacu, articolul nu este un rezumat al celor întâmplate lui David Miranda, nu oricine citește această pagină citește neapărat și Guardian sau chiar înțelege engleza și în general în presa de limbă română cam oricine e capabil să scrie articole de opinie. Mai puțin capabili sunt cei care scriu articole informative și cu background.

  3. Domnule Clej,

    Banuiesc ca, cel putin aici pe site, mai toata lumea citeste in engleza sau, daca nu, intr-o alta limba precum franceza sau germana.

    Stiu ca ziaristul roman are tendinta de a-si da cu parerea despre orice insa in ceea ce priveste subiectul de fata cred ca sinteti de acord ca mai nimeni nu vrea sa-si expuna punctul de vedere. E o dezbatere prezenta in toata presa pe care o citesc, minus cea romaneasca.

    • Pe de alta parte, domnul Clej e si cam singurul care scrie pe site-ul asta si are suficient avânt liberal/libertarian pentru a se apleca asupra acestui subiect (Poate mai Ciprian Ciucu?).
      Ceilalti autori sunt (auto?)suficient de conservatori pentru a considera subiectul o non-tema.

      • Domnule sau doamnă Supastaru, nu scriu nici din avânt liberal și nici libertarian. Scriu despre ceva ce se întâmplă în țara unde locuiesc și încerc să împărtășesc informație corectă și mai puțin opinie, că de asta, așa cum am mai spus, Slavă Domnului, e mult prea multă în presa de limbă română.

    • Domnule Cazacu, ce-ar fi să vorbiți doar în nume propriu și să nu vă mai dați cu presupusul cine citește în ce limbă și de unde. Dacă presa română ar fi plină de articole ca acesta, bazate pe INFORMAȚIE corectă vă asigur că mult mai puțini ar practica sportul național românesc – vorbitul după ureche. Cât privește faptul că mai nimeni nu vrea să-și dea cu părerea, dacă așa e, foarte bine, e o știre în desfășurare și cred că e prematur dacă nu hazardat să tragem concluzii. Vedeți câte s-au petrecut de când am scris acest articol, iar după aceea vă recomand să fiți ceva mai prudent și mai puțin strident.

      • Dle Clej,

        Eu am o parere mai buna decit dv cu privire la cititorii siteului acesta. Am dreptul sa am o parere?

        N-am inteles ultima fraza. E o amenintare? De cine si de ce?

        Vi s-a parut „stridenta” postarea mea? Am fost doar surprins sa citesc ceva ce oricine poate citi din presa internationala. Eu prefer analizele politice (ca cea a dlui Gosu, de exemplu).

  4. da, domnule, chiar nu dormeam noaptea ca partenerul unui redactor homosexual de la un ziar neocommie a fost retinut si anchetat. Vai ce mila mi-e de el si ce indignat sint, asta domnule clej ca sa nu fiti singur in indignarea dvoastra ”legitima”.

    • Mă întrebam când va apărea și un comentariu homofob: iată, foarte repede. Combinat cu numirea lui Guardian „neocommie” și a necunoașterii sensului termenului „indignare”, mă duce la concluzia că nu trebuie dat niciun răspuns unui astfel de comentariu primitiv.

  5. Locuiesc in Marea Britanie si am urmarit atent cazul.

    Cred ca este prea devreme sa raspundem la intrebarea din titlu. Exisa o procedura unde un avocat independent va analiza situatia. Personal tind sa cred ca politia a gresit, dar sa asteptam opinia avocatului.

    Dar cred ca e un moment bun sa punem cateva intrebari si sunt convins ca vom avea raspunsuri:
    1. Nu cumva sunt prea restrictive legile antiteroriste?
    2. Nu cumva dreptul la o presa total independenta este pus sub semnul intrebarii?
    3. Este normal ca un ziar sa detina date confidentiale, furate, date ce, daca ar cadea in mainile teroristilor ar putea creea probleme (de ex daca in acele date sunt liste cu agenti CIA infiltrati in organizatii teroriste).

  6. Abuzeaza Marea Britanie de legislatia anti-terorista?
    Bineinteles ca da; ca si americanii, de altfel. Opinia mea.
    Foarte bine ca se ocupa cineva de acest subiect si in Romania, tara in care presa (din diverse ratiuni, care nu-mi scapa, dar pe care nu vreau sa le dezvolt aici) trateaza cazul PRISM & Restul ca un pe exotism, ca o pe o ciudatenie, aproape ca pe un cancan. Lucrurile sunt, insa, cat se poate de serioase: pana unde pot merge aceste masuri anti-teroriste sau anti-ceva/orice? Cat de mult sau cat de putin e dispus un cetatean sa sacrifice din drepturile sale civile fundamentale, pentru linistea sau pentru siguranta sa? Dar e dispus? Pentru ca, in cele din urma, asta e discutia, nu ca daca Snowden e tradator sau erou, ca daca Rusia e acum mai democrata sau nu (nu e!) etc.
    Personal nu ma simt confortabil cu drepturile mele fundamentale puse intre paranteze sau chiar atacate de diverse organizatii, mai mult sau mai putin secrete si care actioneaza mai mult sau mai putin legal. Si nici cu perspectivele deschise de acest fenomen, pentru ca au mai existat perioade istorice in care, in numele unor „idealuri bune”, s-au comis abuzuri inimaginabile. Si toate au avut un inceput. Am constatat ca cei carora nu le pasa de asemenea bagatele, au o replica devenita slagar: „daca nu ai nimic de ascuns…” Problema este mai intai de principiu si de legalitate, insa, nu ca daca am eu sau nu ceva de ascuns; apoi chiar nu cred ca trebuie sa ai ceva de ascuns ca sa nu vrei sa te dezbraci in pielea goala pe Heathrow, bunaoara; si, in fine, unde erau PRISM, Tempora, XKeyscore etcsamdscl cand cu cecenii aia doi de la Boston cu oala-minune a lor? E adevarat ca a mai aparut, pe langa slagarul de mai sus, si un hit: „nu te asculta pe tine”. De unde stiu eu si cum controlez? Dezvaluirile lui Snowden si chiar reactiile oficialilor, in special ai SUA si ai Marii Britanii, imi arata, deocamdata, contrariul: in numele anti-ceva poate fi supravegheat oricine, iar acest „oricine”, cetateanul adica, nu are cum sa controleze in vreun fel, pe cai firesti, democratice, institutionale, acest proces de supraveghere. De altfel, dimensiunile acestor programe, asa cum apar ele pana acum, ca si modul (mai nou sau mai vechi) in care este folosita/interpretata legislatia in domeniu, aproape ca imi dau dreptul sa spun ca respectivele guverne le „acorda” (si) propriilor cetateni prezumtia de vinovatie.
    Cum urmaresc acest caz inca de la inceputurile sale, eu cred ca, in afara de faptul ca lucrurile sunt departe de a fi incheiate in vreun fel, scandalul va deveni, incet-incet, cat casa, chit ca si in Occident mai mult de jumatate din presa, daca nu tace malc, atunci trateaza problema din punct de vedere al „sigurantei nationale”, un concept cam… elastic. A propos de acest concept si in corelatie cu cele scrise mai sus, se naste, complementar, inca o intrebare: statele si guvernele mai sunt ale cetatenilor sau nu? Ca nu e prea clar…
    Poate ca a venit vremea sa anunte public cineva, dintre cei care stiu, cum sta treaba.

  7. Se pare ca nu a fost niciun abuz, a fost eliberat in 8 ore si 55 minute, sub limita indicata de lege.

    Ceea ce poate avea de suferit este imaginea pe plan internațional a țării, care este văzută ca mult prea apropiată de Statele Unite într-o politică cel puțin dubioasă la adresa drepturilor omului, guvernul britanic pretându-se la acuzația de dublă măsură atunci când critică încălcarea drepturilor omului în alte părți pe glob.

    UK face foarte bine, este cel mai apropiat aliat pentru SUA cu care are realtii speciale, inclusiv in domeniul national security, domeniu perceput adeseori moft de o buna parte a publicului european. Cand nu esti patit gandesti altfel.

  8. Salut comentariile lui Emil Stoica, Corvus Corax și Lupul Monarhist, exprimând opinii diferite dar argumentate și dovedind o bună înțelegere a problemei.

  9. Cea ce e mult mai revoltator e ca cetatenii englezi sau americani sunt uniliti la aeroport fiind nevoiti sa se dezbrace la chilori si sa fie pipaiti de adenti dubiosi. La fel de revoltator e ca cetatenii ce platesc taxe si care le dau consentul acestor politicieni accepta umilinmta tacit si fara sa cricneaca cu toate ca ei platesc taxe ca sa fie uniliti pe banii lor.
    Nu vad nici o crima in detinerea unui strain la aeroport sau chiar investigat pentru simplul motriv ca se incadreaza in profilul teroristului sau a raufacatorului indifferent daca acesta e partenerul sexual al uni ziarist; ca doar de aia avem agenti la frontier.
    Faptul ca acest individ e amanta sau concubine cuiva e un fapt secundar si chiat irrelevant.

    • „Faptul ca acest individ e amanta sau concubina cuiva e un fapt secundar si chiat irrelevant”.
      Asa ar fi fost firesc, da, numai ca persoana respectiva a fost retinuta TOCMAI PENTRU CA era cine era, adica „amanta sau concubina” (cum scrieti dvs) a celui care publica documentele Snowden in The Guardian. Sau credeti ca e o intamplare? Iar umilinta aia care va revolta pe dvs, poate deveni si mai mare, si mai des intalnita, si pe din ce in ce mai multi bani (din ai dvs, bineinteles). Asta si pentru ca dvs nu vedeti, fara sa stiti exact despre ce este vorba, „nici o crima in detinerea unui strain la aeroport sau chiar investigat pentru simplul motriv ca se incadreaza in profilul teroristului sau a raufacatorului”. Nimic altceva decat ignoranta dvs si a celor ca dvs nu a contribuit in asa mare masura la acele controale care va deranjeaza. Nici macar teroristii. Asa ca…
      PS – cand sa apas pe „Comenteaza”, mi-am dat seama ca am uitat sa va intreb ceva: dvs stiti despre ce e vorba?

      • Miranda nu e ziarist acreditat de nimeni ci numai partenerul sexual a ziaristului si deacea liberatate presei nu se aplica in cazul sau. Agentii de la aeroportul din Londra erau in dreptul lor sa il otreasca si sa il interogheze chiar daca motivul ascuns a fost orientarea sa sexuala; deoarece atita timp cit acest lucru nu se poate proba (agentul nu a spus ca te oprim pentru ca esti gay) el nu are nici un temei legat in a afirma discriminare.
        Miranda avea in posesia sa documente clasificate si era pe post de caraus sau de mijlocitor cea ce e o crima iar faptul ca a fost retinut numai citeva ore si I sa confiscate contraband ma face sa cred ca a fost norocos. Daca erai tu sau eu probabil ca eram deja in „turnul londrei” si ca cel putin eu nu putea relatia mea sexuala cu vreun ziarist in a scapa de responsabilitate.
        Nu te oblige nimeni sa vizitezi Marea Britanie sau US iar daca o faci trebue sa respecti legislatia tarii gazda …..si sa nu gatesti prinzul cu Lebada Reginei.

    • Draga Ioana, este inexact ce spui. Nu cred ca ati calatori prea des in ultimul timp. Pe aeroporturile americane si cele britanice sunt instalate scannere. La punctul de securitate, pasagerul este rugat sa se descalte, sa isi scoata cureaua de la pantaloni (daca poarta) si toate obiectele din buzunare, apoi sa treaca prin scanner. Bagajul de mana merge pe banda rulanta la scannerul de obiecte. La fel si laptopurile si tabletele. Nu mi s-a intamplat niciodata sa fiu dezbracat in chiloti! (Ce spectacol ar fi fost!) Cei care uita prin buzunare vreun obiect metalic sunt intr-adevar pipaiti (patted), fara insa a fi dezbracati.

      Ce nu inteleg cei care tipa dupa „drepturile omului” este faptul ca traiesc intr-o altfel de lume. Nu e nicio problema cu faptul ca cei doi ziaristi britanici sunt gay. De altminteri au acces la postul de televiziune CNN -prin intermediul lui Anderson Cooper, si el gay, nimic rau in asta- sa isi spuna povestea siropoasa si sa pozeze in victime.

      • Faptul că nu aţi fost dezbrăcat dumneavoastră nu înseamnă că nu se fac astfel de percheziții pe aeropoarte.

        Eu nu cred că cei care protestează nu sunt oameni de bună credință. Aici se bat cap în cap două drepturi: libertatea de exprimare (sau protecția vieții private) și dreptul statului de a apăra siguranța națională. Unde se găsește punctul de echilibru, asta e mai greu de spus. De aceea, mi se pare că orice opinii categorice într-un sens sau altul sunt hazardate.

        • De acord. Au existat cazuri izolate in care pasagerii au fost dezbracati (nu in public) pentru ca fie au refuzat sa treaca prin scanner (in acceptiunea lor ofiterul de la securitate le-ar fi vazut partile private) fie scanner-ul a detectat metal. Cazuri izolate. La a generaliza si a spune ca cetatenii americani si britanici sunt dezbracati la linia de securitate in aeroporturi este un neadevar. In rest, controlul in detaliu al pasagerilor nu ma deranjeaza. Cu bine.

          • În primul rând astfel de percheziții totale nu se fac în primul rând la persoane suspectate de terorism, ci mai ales în cazul acelora (mai numeroase) suspectate de trafic de droguri.

            În al doilea rând, cine a generalizat?

            • De acord, eu m-am referit la cazurile de perchezitii in cazul celor care nu trec de scanner „curati”. A fost o vreme in care anumiti pasageri erau aleator perchizionati mai atent. Intre timp, o noua generatie de scannere a fost introdusa pe aeroporturile din SUA. Le-am vazut si anul acesta la Heathrow. S-a facut mare tam-tam pe aceasta tema in media. Scannerele noi au diminuat numarul de perchezitii corporale -considerat prea mare de public- dar au declansat noi critici, si anume ar viola privatiunea individului pentru ca ar prezenta in detaliu formele umane. Cum o dai, nu e bine. Cei care refuza scanner-ul, sunt automat perchizitionati corporal de ofiterul TSA.

              In legatura cu generalizarea, m-am referit la comentariul sub semnatura ‘Ioana’ Cea ce e mult mai revoltator e ca cetatenii englezi sau americani sunt uniliti la aeroport fiind nevoiti sa se dezbrace la chilori si sa fie pipaiti de adenti dubiosi.

  10. Cea ce este mult mai revoltator e umilirea cetatenilor Englezi si Americani la aeorort si dezbracarea lor la chilori iar uneori chiar pipairea lor de catre agentii dubiosi a caror salarii tot ei le platesc sau cu alte cuvinte cetatenii Americani si Englezi paltesc ca sa fie uniliti si injositi pentru simplul motiv ca doresc sa calatoreasca in pace. Nu integ de ce noi platitorii de taxe sa ne preocupam de detinerea unui cetatean strain la punctual de frontier sau chiar interogarea lui cind doar definitia acestor agenti e de a investiga orce suspiciune sau de a aplica regulile practice de profil.
    Faptul ca strainul retinut si investigat e partenerul sexual a vreunui ziarist guy nu are nici un fel de relevanta si e mai degraba o distractie si o diversiune. Obligatia esentiala a guvernului e de a proteza viata si bunastarea cetatenilor acelui stat si in detrimental celor ce viziteaza voluntary si nesiliti de nimeni acel stat.

    • @Ioana & @Barbara & so on
      Daca exista, cenzura la care faceti dvs referire, exact ca si retinerile preventive de prin aeroporturi, este menita sa „protezeze” ceva: sanatatea acestui forum. Este ceva legal. Nu va obliga nimeni sa vizitati acest site, iar daca o faceti, trebuie sa respectati anumite reguli. Va deranjeaza cumva?
      –-
      PS – totusi: dvs stiti despre ce e vorba? Plus: romaneste stiti?

    • In continuarea subiectului… Bradley a facut un anunt public joi dimineata, anuntand ca doreste sa inceapa de urgenta tratament hormonal si sa devina in cel mai scurt timp, ceea ce de mult si-a dorit: femeie. Aparent, prefera numele de Chelsea. Cred ca din punct de vedere al securitatii, inchisorile federale destinate femeilor sunt mai potrivite pentru el/ea. Deh, drepturile omului.

  11. Domnule Clej, nu exista nici o logica in legislatiile americana si britanica. Va reamintesc ca ambele state aveau legislatii care permiteau retinerea si incarcerarea suspectilor sau persoanelor care au fost declarate de alte state ca fiind ” criminali de razboi”sau crime impotriva umanitatii, Pinochet de exemplu. Cum se face atunci ca, primul lucru pe care l-au facut conservatorii, dupa ce au ajuns la putere in Anglia, a fost suspendarea legislatiei privind criminalii de razboi. La fel a procedat si administratia Obama, acum doi ani. Astfel, de exemplu un criminal de razboi, declarat in Franta sau Italia si o alta duzina de state europene, cum este de exemplu domnul Kissinger, poate calatori in Anglia nestingherit fara a fi retinut, in timp ce , orice cetatean poate fi retinut si interogat ca suspect de legaturi teroriste !! E prea politica aberatia asta cu cetateni suspecti de legaturi cu teroristii, cind criminalii „impotriva umanitatii” se plimba nestingheriti !!! Nu credeti !

  12. Domnule Muncaciu, ceea ce scrieți dumneavoastră nu prea are mare logică și mai ales acuratețe. Criminalii de război sau împotriva umanității nu se „declară” ci sunt găsiți ca atare vinovați de o instanță care i-a judecat.

    Nu știu la ce legislație vă referiți, vă reamintesc că în 1998 Augusto Pinochet a fost reținut în Marea Britanie în urma unei cereri de extrădare de către Spania, iar Camera Lorzilor (instanța supremă la acea vreme) a decis că poate fi extrădat. Ministrul de interne la acea vreme, Jack Straw (Partidul Laburist) și exercitat prerogativa de decizie finală și a decis ne-extrădarea lui, pe motive umanitare (avea 83 de ani la acea vreme).

    V-aș ruga apoi să explicați din nou ce înseamnă „a declara pe cineva criminal de război” și vă rog de asemenea să-mi enumerați duzina de state europene (deci guvernele lor) care l-ar fi „declarat” în acest fel pe Henri Kissinger.

    Nu văd apoi care este legătura între presupușii criminali împotriva umanității și legislația anti-teroristă din țări ca Marea Britanie.

    În general, nu se înțelege nimic din comentariul dumneavoastră, care se mai termină și cu un verb la imperativ.

    Cât privește logica legislației americane sau britanice (vă reamintesc că nu există niciun stat numit „Anglia”), articolul chiar și-a propus să provoace o dezbatere. Ultimele evoluții arată că, spre deosebire de alte țări, aici recursul la protecția împotriva abuzurilor chiar funcționează, mai ales prin intermediul justiției.

    Încă o dată vreau să atrag atenția că aici e vorba de o contradicție între dreptul la liberă exprimare și dorința – legitimă – a statelor de a asigura securitatea națională. Această contradicție nu are întotdeauna o rezolvare clară și inconstestabilă.

    • Domnule Clej,
      Asa e, cum spuneti dvs in ultimul paragraf. Orice om cu scaun la cap isi da seama ca ne aflam, inca, in faza negocierilor dintre cele doua tabere, desi, in mod firesc, statul nu ar trebui sa fie in antagonie cu proprii cetateni; sau, daca e in dezacord cu o parte a acestor cetateni, sa rezolve problema rezonabil si rapid, chestiunea de solutionat fiind una fundamentala si foarte delicata. In cele din urma, poate ca se va ajunge la un compromis care sa impace pe toata lumea, iar nu la unul care sa-i nemultumeasca pe toti (caci exista si aceasta posibilitate).
      Fiecare dintre cele doua parti care negociaza are, in afara de argumente, si dileme. De fapt fiecare dintre dilemele unuia este argument pentru celalalt si viceversa. Iata doua dileme (nu le mai si transform in argumente, e simplu):
      Cetateanul: Bun, raman cu drepturile civile intacte, neatinse, dar ce mai fac cu ele in cazul in care cad victima unui atentat?
      Statul: Cum fac eu sa-i conving pe cetateni ca sa renunte, in numele unor idealuri/drepturi pe care le predic in gura mare de atata amar de vreme, la o parte din exact aceste idealuri/drepturi? In plus: cu statele pe care le trag de urechi sau in care m-am dus sa fac ordine in numele acestor idealuri/drepturi cum ma descurc?
      Dupa cum se poate observa, statele (nu toate!) mai au o grija in plus: apare un al treilea negociator :) …
      O zi buna!

    • Domnule Clej, eu am precizat ce este vorba de persoane suspectate de crime de razboi sau crime impotriva umanitatii. Este cazul generalului Pinochet. Justitia din Spania emis o cerere de extradare in virtutea dovezilor din dosar. In statele europene justitia este separata de executiv, separarea puterilor in stat. Bineinteles ca intre arestare si condamnare este o cale lunga, chiar nu aveam nevoie de precizarea dumitale, dar, aici discutam despre persoane care au eludat aducerea in tribunal prin diferite mijloace , inclusiv protectia guvernelor.In cazul Kissinger, mandatele de arestare au fost emise de judecatori reprezentind justitia din Franta si Spania , deasemeni au existat cererei in Grecia, Cipru si Irlanda. International, justitia din Chile,Argentina, Brazilia, Laos, Cambogia, East Timor detin dovezi pentru aducerea si judecarea lui Kissinger. Implicarea lui in lovitura de stat din Chile unde au fost ucisi cetateni francezi,spanioli, un ziarist american proeminent, un general chilian etc.etc. In Indochina , bombardarea ilegala , din punct de vedere al legii internationale , a Laosului si Cambogiei in timpul razboiului din Vietnam, genocidul in East Timor in care sunt implicati de documente recente Suharto , Ford si Kissinger.
      Documentele la care m-am referit sunt : in USA, ASPA sau American Service-Member’ Protection Act din 2002 ( nick name Hague invasion act) si Nethercutt amendment din Foreign Appropriations Act din 2005. Aceste legi protejeaza oficialii americani impotriva judecarii pentru crime de razboi de catre International Crime Court. Lesgislatia britanica impusa de consevatori se refera la blocarea cererilor de extradare a suspectilor, in urma mandatelor emise de judecatori straini.
      Argumentul pe care l-am sustinut este ca legislatia americana si britanica este, de facto, ipocrita in sensul ca trateaza cu un standard diferit persoanele suspecte de legaturi cu teroristii si persoanele suspecte de crime impotriva umanitatii! Ce este atit de greu de inteles ?
      Cu alte cuvinte , oricine poate fi suspectat de terorism si interogat iar persoane citate in justitiea altor tari importiva carora sunt munti de dovezi , se plimba nestingherite si chiar primesc premiul Nobel.
      Raspunsul meu la dilema adusa in discutie , ca sa parafrazez un fondator al statului american, suna cam asa : ” aceia care sunt dispusi sa negocieze libertatea pentru securitate , nu merita nici libertate nici securitate”!
      PS. ” nu exista un stat Anglia, asta a fost un cheap shoot, pentru copii de gradinita, meritati sa va raspund : atunci England, Bank of England , England national soccer team etc. etc. chiar nu exista…

      • Domnule Muncaciu, scuzați-mă dar în mintea dumneavoastră e o totală confuzie. Să încerc să fac puțină ordine:

        1) Generalul Pinochet a fost sub stare de arest la domiciliu în Marea Britanie din octombrie 1998 până în martie 2000, în urma cererii de extrădare depusă de judecătorul Salvator Garzon din Spania. Justiția britanică – instanța supremă la acea dată, Camera Lorzilor (completul de 12 lorzi de justiție) a constatat că Pinochet poate fi extrădat, dar ministrul de interne (căruia îi aparținea la acea dată decizia finală) Jack Straw (Laburist) a decis să permite reîntoarcerea în Chile a lui Pinochet pe motive umanitare ( starea sa de sănătate și vârsta avansată).

        2) După acea dată, la 1 ianuarie 2004 a intrat în vigoare în Uniunea Europeană mandatul european de arestare, un instrument extrem de puternic, aplicat cu strictețe de Marea Britanie (cazul Assange este doar un exemplu). De altfel, 98% dintre solicitările de arestare europeană sunt aprobate de justiția britanică, care nu examinează cazul pe fond, ci doar se asigură că forma este corespunzătoare și că nu există probleme de sănătate pentru persoana căreia i se cere extrădarea. Și aici vorbim inclusiv de cetățeni britanici.

        3) Știți dumneavoastră ceva, dar foarte aproximativ. Guvernul britanic a anunțat că intenționează să se retragă din capitolul justiție și afaceri interne al UE, dar că dorește să readopte 35 de directive, printre care și mandatul european de arestare. http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-23224306

        4) Vă rog să documentați în ce țară europeană a fost emis un mandat de arestare împotriva lui Henri Kissinger și când a fost acesta în vizită în Regatul Unit, după 1 ianuarie 2004 și nu a fost arestat, dacă un astfel de mandat european de arestare există.

        5) De ce vă legați doar de Henri Kissinger, este cumva singurul și cel mai serios „suspect” de crime de război sau împotriva umanității? Tot nu văd ce legătură are aceasta cu tema articolului de față.

        6) Nu e a cheap shot (no shoot), nici dumneavoastră, nici mulți alții nu înțelegeți diferența dintre Anglia și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Deci, Anglia ca stat nu există. Este o provincie (care nu are nici măcar parlament sau adunare legislativă proprie, ca Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord) a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Banca Angliei datează din vremea când nu exista uniunea dintre Anglia și Scoția, produsă în 1707. Ea este principala banca de emsiune monetară, dar nu singura, acest drept îl au și unele bănci private, cum ar fi, de exemplu, Bank of Scotland sau Bank of Ulster.

        Anacronismul folosirii improprii a termenului Anglia în loc de Regatul Unit sau Marea Britanie este cu atât mai mare cu cât tendințele descentralizatoare sau chiar separatiste sunt din ce în ce mai evidente în Regatul Unit. Vă reamintesc că anul viitor va avea un referendum privind independența Scoției, provincie guvernată pe Partidul Național Scoțian (separatist).

        La fotbal, ca și la rugby există echipele Angliei, Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord (la rugby este echipa întregii insule), dar NIMENI nu confundă aici echipa Angliei cu acea a întregului Regat Unit. Reperezentare separată există și la Jocurile Commonwealth-ului la toate sporturile din program.

        Vă rog să reflectați la cele prezentate și să nu vă ma hazardați în afirmații nedocumentate.

        • Domnule Clej, discutia aceasta a inceput sa frizeze ridicolul….. daca dumneata poti sa-ti inchipui ca eu nu stiu ce inseamna Anglia in cadrul Marii Britanii !! Va rog sa ma iertati dar eu ma retrag, chiar nu mai este fun dialogul cu dumneavoastra…..e penibil !

          • Domnule Muncaciu, toate comentariile dumneavoastră sunt bazate pe informații extrem de aproximative, așa că nu mă convingeți.

  13. intrebarea din titlu are un raspuns clar: Da.

    Cazul acesta, dincolo de detalii (ca persoana retinuta e homo, ca era carausul amantului pentru documente sensibile etc) este foarte clar: o persoana care nu este terorist si nu a fost nici macar suspectata a fi terorist a fost retinuta timp de 9 ore si i s-au confiscat efectele personale in baza unei legi destinata exclusiv combaterii terorismului. EXCLUSIV! Argumentul imbecililor cum ca n-ai de ce a te teme de astfel de legi atata timp cat nu esti terorist se dovedeste astfel irefutabil respins.

    Ziaristul de la Guardian si gagicul lui nu incalca nici macar o lege de drept comun dezvaluind informatiile Snowden. Nici una! Din punct de vedere legal ei sunt cetateni cinstiti. Snowden poate nu este dar nu despre el este vorba. Cu toate astea statul, pentru ca nu ii convine ceea ce fac, desi repet este LEGAL ceea ce fac, ii hartuieste folosind legislatia antiterorista. Ori asta este exact ce cretinii care sustin aceste legi spunea ca nu are cum sa se intample. Ei uite ca se intampla, pentru ca atunci cand dai cuiva oricui chiar si statului, puteri discretionare, el nu le va folosi doar in interesul public ci le va abuza si in interes personal.

    • Cum poti justifica detinerea si transportul de documente clasificate (sustrase illegal) fara macar level 1 security clearance cind acestea sunt proprietatea statului US si sustrase ilegal? Motivul pentru care jurnalistul acreditat de Guardian sub liberatatea de publicare si prim protectia de prosecutare are o oarecare liberate de protejare a srsei si de publicare atita timp cit nu ameninta securitatea nationala -multi jiaristi au facut inchisoare pentru incalcarea acestui drept).dar nu acelasi lugru se poate spune si despre partenerul lui sexual.
      E clar ca avem deaface si cu interese politice si e foarte posibil ca guvernul US sa fie implicar (documentele sunt probabil compromitatoare) dar in US exista o multime de mecanisme legale de declasifoicare sau de a se face lumina in programele guvernamentale secrete si ca sustragerea documentelor clasificate e o crima aspru pedepsita….intreabal pe Manning sau Chelsea dupa numele sau now.
      E clar ca acest caraus e noroocos co nu e inca la inchisoare importind dragoste si benedictie.

      • „E clar ca acest caraus e norocos ca nu e inca la inchisoare importind dragoste si benedictie.” – vreți vă rog să traduceți într-o limbă română pe înțelesul tuturor?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Clej
Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro