vineri, martie 29, 2024

Adevarul nu poate fi expulzat: David Satter si traditia onoarei

Bate un vant teribil de rece dinspre Rasarit. Sunt prieten cu David Satter de peste doua decenii. Ii pretuiesc onestitatea, eruditia, curajul. Ne-am cunoscut inca de la Philadelphia cand am colaborat in cadrul lui Foreign Policy Research Institute. A vorbit acolo, anul trecut, la lansarea cartii mele „The Devil in History”. Am prezentat la cursul meu despre „Dictaturi, dictatori si film”, documentarul sau bazat pe cartea „The Age of Delirium”. In acest semestru predau un curs intitulat „Russian Politics: From Lenin to Putin” in care am inclus in bibliografie cea mai recenta carte a lui David Satter, despre care am scris in „International Affairs” si in revista online „FrontPage.mag”. Expulzarea sa de catre regimul neokaghebist al lui Putin confirma analizele lui Satter. Traim revenirea la metodele staliniste de indepartare a jurnalistilor straini care indraznesc sa numeasca Raul drept ceea ce este. La inceputul anilor 30, ziaristul britanic Malcolm Muggeridge, ulterior un important ganditor conservator, a fost expulzat din URSS pentru ca a trimis reportaje despre ororile colectivizarii si Marea Foamete. David Satter se situeaza in aceasta traditie a onoarei.

Cuvintele lui Malcolm Muggeridge se potrivesc perfect situatiei actuale: “All new news is old news happening to new people”. Imi exprim deplina solidaritate cu acest adevarat prieten al democratiei liberale ruse. David a fost expulzat de catre regimul putinist pentru cinci ani. Adevarul insa nu poate fi expulzat. Iata recenzia mea din „International Affairs”.

„Pertinentul volum al lui David Satter este un veritabil ghid pentru cei care doresc să înțeleagă avatarurile politicii post-sovietice din Rusia și eșecul elitelor și societății de a-și asuma trecutul traumatic bolșevic. Analist experimentat al problemelor sovietice și post-sovietice, Satter este un excelent ziarist și un exemplar cronicar al traiectoriilor intelectuale și politice din această țară. Principala sa teză este aceea că o entitate politică democratică în care individul este tratat în mod decent și în care drepturile omului sunt luate în serios nu poate fi construită pe un fundament caracterizat de amnezie, mistificare și minciuni flagrante. Principala problemă examinată de Satter este modul în care a fost abordată în Rusia mostenirea stalinismului, cum și de ce fantoma generalissumului continuă să bântuie imaginarul public și memoria colectivă. Splendid documentată și alert scrisă, cartea oferă prețioase episoade ce prezintă varii reacții la memoriile încă neasumate ale perioadei totalitare. „Democrația administrată” a lui Putin, de fapt un autoritarism latent care cuprinde o constelație de pretenții ideologice evidente și eclectice (etatism, Eurasianism, naționalism), este înrădăcinată în chiar această proliferare a negării trecutului.

Format în cultura conspirativă a KGB-ului, „Țarul Vladimir” rămâne profund atașat de fondatorul posedat al poliției secrete bolșevice (CEKA), Felix Dzerjinski, aristocrat polonez care a decis să renunțe la vis timpuriu de a deveni preot și s-a transformat într-un fanatic leninist. Capitolul care abordează eforturile continue de a transforma acest torționar într-un erou este în mod special revelator și profund tulburător. În mod similar, Satter scoate în evidență încercările de impune la nivel public admirația pentru Iuri Andropov, el însuși un leninist convins care, în calitate de șef al KGB în ani șaptezeci și optzeci, a supervizat persecuția dizidenților sovietici și neutralizarea oricărei forme de opoziție. Nu este surprinzător așadar că regimul Putin consideră astfel de personaje istorice nefrecventabile drept exemple de dăruire civică și idealism politic. În același timp, cercetători și jurnaliști independenți care doresc să salveze memoria de astfel de mistificări rămân izolați și par a fi angajați într-un demers donquijotesc pentru căutarea adevărului. Din acest punct de vedere, volumul lui Satter nu este doar un excelent raport asupra stadiului îngrijorător în care se află memoria și justiția morală în Rusia contemporană, ci și un efort de a sprijini acești activiști aflați în dificultate. De exemplu, membrii societății “Memorial”, care refuză să accepte politica oficială a amneziei.

Pentru Satter, Rusia este o țară „care nu a fost dispusă să își asume în totalitate adevărul despre de comunism.” După încercările lui Boris Elțîn, niciodată duse la bun sfârșit, de a organiza un proces al Partidului Comunist, situația a luat o direcție diferită: mitologiile perioadei sovietice au fost reabilitate și cei care continuă să insiste asupra atrocităților trecutului au fost din ce în mai marginalizați. Nu este nicio surpriză faptul că Viaceslav Nikonov, un analist politic apropiat de cercurile puterii și nepotul ministrului de externe al lui Stalin, Viaceslav Molotov, poate declara cu impunitate că „oamenii nu sunt interesați de trecut. Orice încercare de a dezgropa trecutul provoacă doar nemulțumire.” Rămâne de văzut cine sunt cei care resping asumarea trecutului și care sunt interesele acestora. Cum ne putem explica faptul că la două decenii după prăbușirea URSS nu a existat nici un act de expiere din partea statului rus pentru milioanele de victime inocente ucise de regimul sovietic?

Sunt de acord cu Satter, care consideră că niciun stat de drept, nicio democrație funcțională și credibilă, nu poate exista dacă ilegalitățile trecutului continuă să fie ignorate și sistematic banalizate. Apelând la tot felul de raționalizări, rușii (ori cei mai multi dintre ei) au evitat să-și asume propriul trecut apasator. Rezultatul acestei regretabile situații este că moralitatea în Rusia este sub asediul cinismului și al disprețului generalizat pentru valorile pe care odată le afirmau dizidenții: civism, demnitate și memorie. Statul rus actual are prea puține motive să promoveze etosul antitotalitar. Biserica Ortodoxă, cu propria istorie de martiriu dar și complicitate, încearcă să anexeze memoria victimelor în beneficiul propriei imagini, care este prezentată drept una a rezistenței continue împotriva comunismului.

Unul dintre cele mai bune capitole ale volumului de față discută fascinația pentru comunism, un subiect captivant care este încă de actualitate. Nu sunt foarte convins că la sfârșitul anilor șaptezeci bolșevismul încă era un proiect mesianic mobilizator. Era de fapt o dogmă osificată și rutinizată. Visul originar al revoluției mondiale fusese abandonat în favoarea unui expansionism imperialist tradițional. Cu toate acestea, timp de decenii comunismul a funcționat precum o religie seculara care a oferit principalele repere și direcția morală pentru generații succesive. Amoralismul real al bolșevismului era ascuns de proclamații retorice obsesive despre egalitate și fraternitate. Era o ficțiune, dar o ficțiune electrizantă.

Acest liant cvasi-etic este acum regretat de acei numeroși nostalgici care preferă să își amintească victoria împotriva Germaniei naziste în detrimentul ororilor Gulagului. Comparat cu experiența Europei Centrale si de Est în justiția de tranziție, Rusia efectiv și-a suspendat renasterea morală. Motivele acestui eșec sunt indubitabil legate de slăbiciunea voinței politice. Putin s-a declarat drept admirator al lui Alexandr Soljenițîn, dar manualele de istorie oficiale, publicate cu binecuvântarea lui Putin, au fost doar vulgare încercări de a legitima teroarea anilor treizeci ai secolului trecut. Dacă Rusia se va transforma într-o reală comunitate democratică, atunci în sfârșit va trebui să confrunte problemele examinate și identificate atât de judicios de volumul lui David Satter.”

David Satter, It Was a Long Time Ago, and It Never Happened: Russia and the Communist Past (New Haven & London: Yale University Press, 2012) recenzie de Vladimir Tismaneanu în “International Affairs”, vol. 88, no. 4 (2012), pp. 904-905 (traducere din limba engleză de Bogdan C. Iacob).

http://yalepress.yale.edu/book.asp?isbn=9780300111453

Articol aparut in editia online a revistei 22:

http://www.revista22.ro/adevarul-nu-poate-fi-expulzat-despre-david-satter-36664.html

De asemenea:

http://www.slate.com/blogs/the_slatest/2014/01/14/david_satter_russia_expels_u_s_journalist_for_first_time_since_cold_war.html

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Sa fim seriosi/corecti, orice stat – probabil e un fenomen psihologic si o manifestare politica mai mult sau mai putin involuntara – incearca sa ascunda cele urat mirositoare sub pres. Asta indiferent de forma de organizare politica ce si-o declara.

      • Am citit un studiu in care era prezentat un model de analiza a conflictelor.
        Erau trei elemente analizate in acel model:

        1. diplomatia
        2. economia
        3. presa libera

        Presa libera este un element esential in ceea ce priveste evitarea unor conflicte.
        Conflictele pot sa fie externe, dar la fel de bine pot sa fie conflicte interne cauzate de puncte de vedere diferite care exista normal in orice societate.

        Ceea ce s-a intamplat in Rusia dovedeste ca inca Rusia nu este capabila sa iisi inteleaga istoria si soceitatea actuala – acum Rusia este incapabila sa isi conduca conflictele interne, ca de altfel ca si cele internationale – vezi lista Magnitsky Act- si nu face decat sa arunce in derizoriu adevarul. Dar este pentru prima data cand o dictatura impune masuri agresive presei si nu numai? NU.

        Acum m-as uita in RO.

        Ponta a incercat sa omoara cu mana sa presa si diplomatia.
        Aliniera presei la interesele USLasilor si o diplomatie extrem de slab reprezentata nu fac decat sa arate ca o mare parte din munca depusa pentru distrugerea democratiei in Ro este pe o cale periculoasa….

        Ponta mai ramane sa puna pe butuci economia – nici o natie nu a murit pentru ca sunt resurse pentru relansare, dar timpul costa… Pana cand o natiune isi va relua cursul – se pierde timp, decenii poate, niste oportunitati si asta doar pentru a servi niste hoti si sarlatani.

        Pe aceea tiranii nu fac decat rau oamenilor, vor sa controleze dar nu pot sa controleze un stat, un sistem economic, dar este imposibil intr-o economie globala.

        Ca urmare nu le ramane tiranilor decat sa inteleaga regulile jocurilor si sa se conformeze!
        No other way!

  2. El a avut viza unica (simpla). Expira pe 15.12.2013. A vrut sa o schimbe cu una multipla. Pentru asta trebuia sa iasa din Rusia si sa o obtina la cel mai apropiat consulat. Avea tot timpul dar a ales sa mearga la 5 (CINCI) zile dupa ce deja expirase. Adica a stat peste timpul vizei. Pt. asa ceva oriunde in lume se da interdictie de reintrare (variabila) plus amenda calculata in functie de nr. de zile in plus. Tehnic, rusii au dreptate –dar sigur ca se putea niscaiva flexibilitate

    Parerea mea , din cronologia evenimentelor dar si din precedente (si cind a fost student acolo in anii ’70 a fost amenintat cu expulzarea) este ca omul a fortat oarecum aceasta decizie . Adica daca stii ca ai scris ce ai scris nu da ocazie sa te prinda la vreo tehnicalitate.Imi pare rau, dom’ profesor, dar tehnic rusii au dreptate.

      • 1) o rectificare Este vorba de 21.11 (noiembrie) expirare viza – 26.11 (cerere noua viza) – 29.11 (court hearing–he pleaded guilty) – 4.12 (plecare afara) – 25.12 (X-mas day –cerere visa in Ukraina). Ma uitam pe documentatia de la un alt caz din aceasta perioada si le-am incurcat –sorry.

        2) domnule profesor , tehnicalitatile fac parte din viata curenta – nu traim numai cu principii.Eu inteleg ce scrieti si pe undeva aveti dreptate. Insa se exagereaza cu prezentarea cazului si dvs. nu aveti informatiile corecte ca sa judecati. Se spune in Occident ca n-a putut sa ia cu el lucrurile, creeindu-se o imagine a cuiva luat pe sus si aruncat afara. Gresit– a fost court hering in 29.11 si a stat inca pina pe 4.12. Putea sa faca apel sau sa ceara suport la US embassy .Dar a mers la Kiev gindind ca fenteaza sistemul , desi stia ca avea interdictie plus o amenda. Taman de Craciun – pai au si rusii mindria lor, nu ? Sanctiunile sint intre 3-10 ani, cred ca putea obtine mult mai putin (max.6 luni) dar a facut scene si la consulatul rus din Ukraina.Daca ati vedea (citi ) decizia tribunalului din 29.11 ati intelege .

        Dvs. si in general western media politizati cazul , pt. ca avea lucrari oarecum anti-Putin . Adica post hoc ergo propter hoc. Nu e caz unic – acu’ 3 ani a fost Harding , apoi in 2012 madamme Nivat . Si ei erau anti-Putin, dar si acolo au fost incalcari flagrante ale regulilor de imigratie. Si in general in Russia sint aprox. 150.000 – 200.000 cazuri pe an de expulzari.
        To make the story short–cred ca a fost prost consiliat (de asta am scris initial ca a provocat oarecum situatia). Dar nimic nu e batut in cuie – e posibil sa se revoce (adica sa se schimbe cu o amenda ).

        Ce ma mira e ca dvs. scrieti des in ultima vreme despre statul de drept – apai in asta consta staul de drept, in respect pt. legile din tara unde te duci, nu ? Rusii stiau f. bine despre cine e vorba :lol: dar au vrut sa arate ca legea e valabila pt. oricine .

        Daca il vedeti pe dl. Satter , sugerati-i sa mearga in RO – anul 2014 va fi f.f. interesant !

        • Foarte bine venit comentariul dvs si revenirea. Despre asta e vorba in statul de drept, respectarea regulilor, care da, sunt intotdeauna detalii tehnice. Principiile filozofice care stat in spatele lor se discuta la catedra sau in forumuri, dar „la ghiseu” toti cetatenii, in aorice stat, ar trebui sa aiba aceleasi drepturi si obligatii. Nerespectarea lor aduce masuri punitive. Restul e sizing of the political oportunities din partea unora sau altora.

        • Multumim frumos pentru informatiile prezentate de Dvs. !
          In final, cam la aceasta se reduce existenta si functionarea unui stat de drept:
          aplicarea regulilor stabilite la momentul zero !
          Acest aspect trebuie sa fie valabil pt. Putin, Ponta, Antonescu, Satter, Basescu, Iliescu si, cu voia Dvs., trebuie sa fie valabil si pt. Dl. Tismaneanu !
          Niste tehnicalitati, bata-le vina sa le bata …

          P.S.: Va raman indatorat daca publicati mesajul ! macar la a doua transmitere … Multumesc !

  3. Daca Rusia ar fi avut o evolutie post-comunista gen Romania dezastrul ar fi fost total. E suficient sa mentionam doar arsenalul militar si resursele de materii prime si energetice ale Rusiei si ne putem usor imagina ce s-ar fi intamplat daca la Kremlin nu ar fi fost o mana de fier.
    Cea mai grea lovitura data democratiei si statului de drept s-a produs in SUA in perioada 2006-2008, ea se numeste subprime crisis si autorii ei sunt cele mai mari banci americane cu complicitatea guvernului, a FED si a trezoreriei americane. In acest moment in inchisorile americane, dar nu numai, ar trebui sa colcaie politicienii, bancherii si finantistii acuzati de subminarea economiei mondiale Asta-i cauza care a adus capitalismul pe marginea prapastiei, restul sunt efecte…si victime colaterale.

    • Exact asta auzeam din gura lui Hrușciov pe la începutul anilor 1960. Și uite așa se reciclează toate lozincile sovietice mucegăite. Pentru cititorii și comentatorii de bună credință dar mai tinerei:

      Cînd ne amintim trecutul şi-l privim în faţă, violenţa săvîrşită astăzi se dezvăluie şi ea.

      Sǎ privim trecutul în faţǎ ? Ce-i aia TRECUT ? …o epocă anterioară naşterii voastre, care vă stîrneşte doar o vagă curiozitate… prin însăşi faptul că voi încă nu existaţi, vremurile acelea par ciudate, aproape fantastice…. zac în acelaşi album cu epocile în care se mai credea în vrăjitorie, iar oala de noapte ţinea loc de WC fiind folosită şi de adulţi.

  4. David Satter e un critic a Rusiei lui Putin.S-au saturat de el pur si simplu si au gasit un pretext ‘tehnic’ sa scape de el.Atat tot.

  5. „Adevarul nu poate fi expulzat”

    Adevarul poate fi expulzat, sau chiar inventat, mai ales adevarul istoric atunci cand exista un interes politic prezent, si un proiect politic pentru viitor.
    Putin vrea sa reconstruiasca imperiul rus, sau macar o sfera (autonoma, separata, de finita identitar) de influenta politica si pentru asta are nevoie de mitologia sovietica ca liant intre prezent si perioada anterioara a imperiului tarist.A face altceva ar fi sa delegitimeze istoric-mitologic proiectul sau politic.
    Nu conteaza „adevarul” ci mitologia perenitatii (legitimitatii istorice) a imperiului rus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro