Home » Analize »Global / Europa »Politica & Doctrine » Citesti:

Alegerile primare la final: „America uzată” versus „America isterică”

Valentin Naumescu iunie 8, 2016 Analize, Global / Europa, Politica & Doctrine
41 comentarii 4,329 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Hillary Clinton şi Donald Trump reflectă sintetic profilurile politice actuale ale celor două jumătăţi ideologice ale naţiunii americane, între care s-a creat cea mai adâncă falie de după al doilea război mondial;
  • Paradoxal, niciuna din cele două jumătăţi nu este astăzi pe deplin mulţumită de reprezentarea ei în cursa pentru Casa Albă, Hillary Clinton fiind departe de a capacita entuziasmul electoral de acum opt ani, stârnit printre democraţi de flamboaiantul Barack Obama şi de sloganul său Yes, we can!, iar republicanii fiind de-a dreptul dezbinaţi de candidatura scandalizantă a magnatului imobiliar Donald Trump, care vrea să arate că va face revoluţie politică, va întoarce totul pe dos şi va arunca în aer practicile guvernamentale de până la el;
  • Nevoii de înnoire politică, semnalată insistent în sondaje de societatea americană celor două mari partide tradiţionale, i s-a răspuns distorsionat, în două moduri foarte diferite. La democraţi, doza de împrospătare a fost prea mică, doamna Clinton fiind, în esenţa vieţii şi carierei ei, reprezentanta perfectă a sistemului politic american din ultimii 25-30 de ani, în timp ce republicanii şi-au administrat o supradoză de schimbare a discursului politic, ajungând să oglindească o Americă de-a dreptul isterică, aflată într-o periculoasă nevroză şi luptă de negare a tot ceea ce a însemnat politica internă şi externă a Washington-ului în ultimele decenii;
  • „America uzată” are experienţă politică şi administrativă (iar rutina nu este întotdeauna un lucru rău, până la un punct), este predictibilă şi moderată dar obosită de încercările trecutului, desigur adeptă a principiului „corectitudinii politice”, asigură continuitatea marii viziuni şi a proiectelor strategice ale Statelor Unite în lume, dar va propune societăţii americane vechile scheme de guvernanţă ale establishmentului din anii 90, vechile principii, vechile mecanisme decizionale, girând implicit un declin controlat al superputerii SUA pe plan mondial precum şi o permanentă atenuare a spiritului conservator al Americii, dublată de o diluare a American Dream, care dădea strălucire şi atractivitate Statelor Unite la jumătatea secolului trecut;
  • „America isterică” trăieşte intens şi coleric obsesia anti-establishment, proclamă schimbări de amploare cu o suficienţă aproape iresponsabilă, pare devorată de nevroza reinventării unei Americi puternice dar indiferente pe plan internaţional, al cărei etos vine parcă de undeva din izolaţionismul anilor 39-40, vorbeşte despre „măreţia” Americii dar se vrea protejată de ziduri, are stridenţe, ostilităţi şi idiosincrazii şocante (interzicerea intrării musulmanilor în Statele Unite, respingerea Acordului de liber schimb cu Uniunea Europeană, dezangajarea financiară din NATO) concomitent cu toleranţe politice derutante (colaborarea cu Rusia lui Putin, dialog cu Coreea de Nord etc.);
  • Pentru Uniunea Europeană şi pentru România în particular, victoria pe 8 noiembrie a „Americii uzate” în faţa „Americii isterice” ar putea fi speranţa, chiar dacă lipsită de entuziasm, a continuării în parametri obişnuiţi a angajamentelor Statelor Unite în regiune şi a menţinerii ordinii mondiale pe un platou nu lipsit de crize, dar cel puţin gestionabil în linii mari.

*

Ceea ce am prevăzut încă de la sfârşitul iernii, s-a confirmat. Hillary Clinton şi Donald Trump au câştigat detaşat alegerile primare în partidele lor şi vor obţine nominalizarea pentru prezidenţiale, la Convenţiile Naţionale din iulie/august. Aşa cum scriam pe 3 martie, în plină desfăşurare a alegerilor primare, „bătălia celor două jumătăţi ale naţiunii americane, agravată de criza reprezentării”[1], este patognomonică pentru lipsa de inspiraţie, de substanţă şi de atractivitate a leadership-ului american actual, pentru impasul în care au intrat clasa politică şi cele două mari partide tradiţionale, în special Partidul Republican.

Nu este chiar o linie de fractură, pentru că eu nu cred că America este ruptă între democraţi şi republicani, că nu ar mai exista punţi de legătură iar ţesutul social ar fi distrus, dar este cu certitudine o tensiune adâncă, aparent ireconciliabilă între cele două mari viziuni asupra relaţiei stat-piaţă care domină societatea americană, la care se adaugă neputinţa partidelor de a veni cu soluţii credibile şi cu candidaţi sub 70 de ani.

Cererea de înnoire politică este, aşa cum se ştie, masivă. Oferta a fost mediocră. La nivelul statelor şi la nivelul federaţiei, cetăţenii americani transmit de ani buni, prin rezultatul multiplelor cercetări şi sondaje de opinie, că manifestă o nemulţumire în creştere faţă de viaţa politică. În esenţă, polarizarea şi radicalizarea ideologică reprezintă tot o formă a protestului şi a nemulţumirii faţă de starea lucrurilor. Critici faţă de sistem formulează şi republicanii, şi democraţii, şi indecişii. Fără îndoială, „America isterică” oglindită în tiradele lui Donald Trump este o extrapolare a acestei stări de spirit negative din politica Statelor Unite şi o căutare disperată, dar simplistă, de soluţii.

Reideologizarea Americii pare totodată una din moştenirile politice majore ale celor două mandate ale lui Barack Obama, aşa cum arată Sever Voinescu[2] în una din finele sale analize asupra vieţii politice de peste Atlantic. În general, mega-tensiuni de acest tip sugerează apropierea unor momente critice în parcursul unor societăţi. Finalul unei epoci istorice şi începutul unei noi ere, pe care nu o putem încă denumi pentru că nu îi ştim cu precizie liniile de evoluţie, o eră mai bună sau mai rea decât precedenta, pot avea loc odată cu alegerile prezidenţiale din 8 noiembrie sau se pot fi amânate, dacă „America uzată” mai reuşeşte încă o dată, cu greu, să se impună la urne. Cu o victorie a lui Trump, „explozia” ar avea loc acum, deopotrivă pe plan intern şi internaţional, şi s-ar putea dovedi curând necontrolabilă, în timp ce cu Hillary Clinton Revoluţia se amână.

Hillary Clinton ar putea oferi un timp preţios sistemului politic şi administrativ american de a găsi soluţii de reformare, chiar prudente, limitate şi poate considerate de unii insuficiente, înainte ca lucrurile să se prăbuşească aproape complet din perspectiva (ne)încrederii americanilor în rolul guvernului în viaţa lor, dar şi al Americii în lume. Sub Clinton, America nu se va schimba în mod esenţial, dar nici nu va face show TV şi nu va demola casa, promiţând cu uşurinţă construcţia uneia noi, din temelii.

Ar putea suna contradictoriu, dar în realitate candidatura lui Hillary Clinton este cea conservatoare (faţă de sistemul actual) iar ofensiva lui Donald Trump este revoluţionară, cu excesele şi riscurile aferente oricărei revoluţii.

Ambele opţiuni democratice îşi au legitimitatea lor şi, într-o măsură mai mare sau mai mică, îndreptăţirea lor. În fond, este dreptul cetăţenilor americani să decidă dacă, pe banii lor, Statele Unite se vor mai implica major în menţinerea ordinii globale şi a securităţii în anumite regiuni ale lumii, sau se vor izola şi îşi vor concentra resursele exlusiv pe plan intern. E dreptul lor să decidă cum vor să fie guvernaţi. E dreptul lor să decidă ce fel de putere doreşte America să fie în secolul XXI. Dar la fel de adevărat este că şi noi avem dreptul să observăm că o victorie a lui Donald Trump ar fi acum, în acest context global şi regional volatil, foarte riscantă pentru spaţiul euro-atlantic, pentru Uniunea Europeană şi relaţia transatlantică, pentru Europa Centrală şi de Est, pentru România în particular.

Vom urmări cu mare atenţie campania prezidenţială propriu-zisă şi vom căuta să înţelegem în ce măsură platformele celor doi candidaţi, de acum confirmaţi prin votul membrilor partidelor, exprimă într-adevăr o dorinţă reală a segmentelor respective ale societăţii americane (să nu uităm că va fi vorba, de o parte şi de cealaltă, de zeci de milioane de alegători) şi în ce măsură este doar spectacol şi retorică electorală, aşa cum s-a mai spus, urmând ca după instalarea la Casa Albă presiunea sistemului şi inerţia reglementărilor să ajusteze prestaţia preşedintelui la şabloanele cunoscute din trecut, care au înregistrat, dincolo de discurs, destul de mici variaţii de la o administraţie la alta.

NOTE__________


[1] http://www.contributors.ro/global-europa/trump-clinton-batalia-celor-doua-jumatati-ale-natiunii-americane-criza-reprezentarii-si-impactul-asupra-ordinii-internationale/

[2] http://dilemaveche.ro/sectiune/ce-lume-traim/articol/mostenirea-obama-al-doilea-mandat-lumea

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "41 comments" on this Article:

  1. Dan Nicolescu spune:

    Clivajul societatii americane este mut mai profund decit se vede de catre un netraitor aici.
    Barack Obama a adincit premeditat toate contradictiile posibile ( rasiale. economice, culturale, sociale, sexuale si mai stiu eu care ), conformindu-se formatiei sale ideologice marxisto- leninisto- anarhisto- hippiote, care ii indica ce cale trebuie urmata pentru a impinge lucrurile spre un deznodoamint radical ( ca sa nu zic revolutionar ). Daca ar fi ramas in Kenya sau Filiipine, era foarte probabi ca Barack Obama sa fie un fel de Che Guevara local, asa, a absolvit stralucit Haravard-ul , de u8nde a iesit indoctrinat de ginditori de genul lui Naum Chomsky.
    America , dupa Obama, nu va mai fi aceeasi ,si numai un tlider gen Trump o poate repune cit de cit pe o linie de plutire. Un businessman, care va administra statul ca o afacere care trebuie sa aduca profit populatiei, este de preferat unei prelungiri caldute a agoniei. America este inca puterea mondiala nr. 1, economic si militar, Dna Clinton , nu este in stare decit sa administreze o aterix=zare ceva mai lina decit cea premeditata de Obama.

    • Absurdistan spune:

      Foarte bun comentariul, dl. Nicolescu, cu un mic amendament: Barack Hussein Obama nu a fost un student stralucit, nici la Harvard nici nicaieri altundeva.

      Ar putea cineva sa imi arate textul legal, cartea de specialitate, contributia profesionista adusa de acest escroc in domeniul lui? Nu exista.

      Obama a fost in intregime un produs al lunaticilor Affirmative Action – o mediocritate suspecta in comportament si relatiile politice cu radicali islamici si/sau marxisti, o mediocritate avansata pe plan social si politic in intregime prin virtutea originii sale etnice.

      Astazi propaganda stingista vrea sa bage pe gitul cetatenilor SUA o alta creatie a Affirmative Action – prima femeie presedinte. Nu conteaza ca aceasta femeie cu un trecut sinistru – chiar si fara a mai aminti porcariile facute de Bill Clinton, doar cele ale ei – a distrus tari in Orientul Mijlociu si a creat aproape de una singura (sau impreuna cu Obama) fenomenul migrationist haotic care ameninta tesatura culturala fundamentala a Europei.

      De asemenea notati ce “sponsori” au Clintonii

      http://www.investors.com/politics/editorials/hillarys-latest-scandal-she-and-bill-siphoned-100-mil-from-persian-gulf-leaders/

      si intrebati-va daca acesti bani au fost dati din pura caritate sau, pe sleau, ca MITA.

      Nu, hai sa ne bucuram ca dupa primul presedinte mai mult sau mai putin negru urmeaza prima femeie, primul presedinte transgender, primul presedinte vietnamez-american, primul presedinte somalo-canibal etc. etc.

      Ca intr-un joc pentru timpiti. Am inca speranta totusi ca americanii mai au suficienta fibra morala colectiva si inteligenta personala incit sa salveze ce mai e de salvat.

      • Lucifer spune:

        Întotdeauna America a putut să găsească resursele interne pentru a se reinventa.Sper că Trump poate face asta,poate nu imediat,dar în două mandate schimbă fundamental SUA;și,mai ales, ”Europa noastră” îmbătrânită și impotentă.

  2. DanT spune:

    Nu cred că victoria lui Hillary Clinton ar fi benefică pentru România şi Europa. “America uzată” susţine linia confruntării cu Rusia, iar de aici nu poate ieşi nimic bun (adică indiferent ce face America, Rusia nu se va retrage din Crimea şi Donbas, şi nu va permite aderarea Ucrainei şi Georgiei la NATO).
    Dar poate ieşi ceva rău. Presiunile militare americane chiar la graniţele Rusiei (Marea Neagră şi Marea Baltică, în curând în Ţările Baltice) pot provoca o catastrofă (deja au avut loc incidente pe mare).
    În schimb, victoria lui Trump poate duce la reconcilierea America-Rusia, benefică pentru securitatea celor două ţări, pentru securitatea României şi a Europei.
    Şi ar prelungi supremaţia mondială a Americii. Într-un sistem de trei puteri e o eroare majoră ca una dintre ele să-şi blocheze opţiunile printr-o confruntare inutilă cu una din celelalte două. Ideea de bază e să ai relaţii mai bune cu celelalte două puteri decât au acestea între ele.

    • DanT spune:

      Cele trei (super)puteri sunt, evident, America, Rusia şi China.

    • andu spune:

      domnul meu, se vede ca scrii de peste balta (ocean). Cind spui “În schimb, victoria lui Trump poate duce la reconcilierea America-Rusia, benefică pentru securitatea celor două ţări, pentru securitatea României şi a Europei.” esti de o naivitate zdrobitoare! Rusia si reconciliere sunt doua cuvinte ce nu au loc unul linga celalalt! Pentru Rusia ori iese cum vrea ea, ori iese pe dos!

      • DanT spune:

        N-ai înţeles.
        Reconcilierea este posibilă deoarece obiectivele Rusiei (recuperarea Crimeei şi blocarea aderării Ucrainei şi Georgiei la NATO şi UE) nu intră în contradicţie cu interesele fundamentale ale SUA.
        Criza a apărut deoarece America a subestimat Rusia, propunându-şi să primească Ucraina în NATO cu tot cu Crimeea (declaraţia de la summitul de la Bucureşti din 2008). O aberaţie geopolitică. Pentru orice observator serios era clar că Rusia va recurge la forţă pentru a împiedica acest lucru (aderarea Ucrainei la NATO devenise posibilă prin revoluţia Maidanului).
        Dacă politica externă americană va fi condusă cu seriozitate şi profesionalism, ţinând cont de preocupările de securitate ale Rusiei, atunci reconcilierea se poate realiza.

  3. Io spune:

    Imi pare rau dar nu aveti dreptate. Hillary nu reprezinta decat poate jumatate din electoratul democrat, in niciun caz nu este imaginea sau exponentul acesteia.
    In ceea ce priveste rezultatele, sa ai cu 300 de delegati mai mult decat Sanders dupa contabilizarea a 4000, adica un plus de vreo 7%, nu indica in niciun caz UN CASTIG detasat.
    Din pacate, asa cum se intampla si la noi, adevarata schimbare a fost ratata si anul aceata, cel mai probabil datorita voturilor anumitor parti ale societatii care nu pot gandi cu creierele lor si se lasa usor manipulate.

    Vom avea o finala cu doua optiuni dezastru, in masura in care puteam sa avem in sfarsit un presedinte care spune lucrurilor pe lume si are alergie la impostura: Bernie Sanders.

  4. smaranda spune:

    Lumea se schimba foarte repede. In multe domenii SUA a pirdut competitia. Ramine lider in cercetarea stiintifica si poate este hotaritor sa fie acolo sus. Nu mai poate fi jandarmul mondial, influenta ei este in scadere si nu cred ca merita efortul sa o faca. Lupta se va da pentru colonizarea spatiului, pentru controlul resurselor si mentinerea decalajului tehnologic in favoarea ei. Nu este putin. Este adevarat candidatii la presedentie sunt sub cerintele vremurilor care le traim, dar sistemul de guvernare este capabil sa duca agenda de lucru la bun sfirsit indiferent cine va ocupa scaunul.

  5. Vlad spune:

    Ehh … nu e ca la noi, unde domneste consecventa ideologica cuplata cu un autism autohton cu privire la apartenenta doctrinara a clasei politice care, pe linia PCR, e de extrema dreapta-stanga cu un ochi la politica externa a marilor puteri pentru a se putea plasa strategic. Marile probleme: Brexit-ul, alegerile din SUA, proiectul European si Rusia. In rest slava Domnului merg toate asa cum au mai mers.

    Mai e nevoie de un cosulet de popcorn … se apropie alegerile pentru Brexit … Emotii, emotii …

  6. radustroe spune:

    Polarizarea politicii americane are loc odata cu rasializarea ei.
    Partidul Democrat e condus de albi, de generatia revolutiei culturale a anilor 1960s, insa baza lui electorala e o alianta a minoritatilor etnice si rasiale, precum si culturale (homosexuali si alte grupuri identitare periferice). Iar majoritatea alba a ajuns sa fie grupata in Partidul Republican.
    Polarizarea e “Anti-America” vs. “America”, chiar daca Anti-America (Democratii) au o fatada formata din albi (bogati, upper-middle class) conducere lor politica, ideologia lor, consta in favorizarea (economica si culturala) a minoritatilor combinata cu antagonismul fata de majoritatea alba (ajunsa acum la 63% in urma imigratiei necontrolata). Adica antagonsimul fata de ce constituia si inca, la limita, mai constiutie natiunea americana istorica.

    Situatia e chiar foarte periculoasa. E posisbila o explozie violenta, un razboi civil rasial ca in Siria intre majoritate si minoritatile aliate ajunse la conducerea tarii.

    • Josef Svejk spune:

      Hmmm. Ma tem ca ati luat-o usor pe ulei. Populatia alba a SUA a crescut intre 2010 si 2014 de la 72% la 77%. Albi inseamna toti cei ce se declara albi la referendum indiferent de originea etnica. https://www.census.gov/quickfacts/table/PST045215/00

      In ce-i priveste pe cei de origine hispanica daca se face aceasta diferenta pai atunci ar trebui sa se faca distinctia intre germanici (anglo-saxoni, nemti, scandinavi, olandezi, etc.) slavi (rusi, polonezi, cehi, sarbi, etc.) si latini (hispanici, italieni, francezi, romani, portughezi, etc.). Oricum dupa o a doua sau a trei generatie e imposibil sa se mai faca distinctia nationala. Chiar daca, copii mei vorbesc o Romana rezonabila nu-mi fac iluzii prea mari pe viitor. Copii lor vor ingrosa randurile celor ce pricep doar partea in Limba Engleza din slujba preotului de la Biserica Ortodaxa de aici (el tine o slujba bilingva pentru ca vreo 2/3 din enoriasi nu mai pricep suficient de multa Romana). Singura chestie care e nu e bilingva e raspunsul congregatiei in Noaptea Invierii: “Adevarat a Inviat!”

      Cat despre hispanici, majoritatea zdrobitoare a lor isi uita originea la a doua generatie, isi iau prenume anglosaxone sau germanice, (pe prietena baiatului meu mai mare o cheama Gudrun, e roscata cu ochii verzi, nascuta in SUA la cateva luni dupa ce parintii ei au tuns-o din Venezuela :-D ) se convertesc la protestanism, refuza sa mai vorbeasca spaniola, de multe ori isi schimba numele de familie si odata ce au prins un pic de cheag devin mai republicani ca mos Reagan, Dumnezeu sa-l ierte.

      Asta e unul din motivele pentru care povestea cu “rolul in crestere al minoritatilor” a disparut discret din discursurile triumfaliste ale ale stangii americane. Nu eram constient de asta pana ce anul trecut am vazut accidental pe NBC sau CNN o criza de isterie a unei “analiste” vis a vis de datele cu evolutia rasiala a populatiei si obisnuita poveste cu “Ce ne facem fetelor?! Ca ne pier alegatorii…” :-D Intr-adevar, negrii au scazut de la aproape 18% in anii ’80 la 13% in 2010 si 12% in 2014…

      Evolutia asta e oarecum fireasca. In suburbiile albe familiile au multi copii si in general ii fac repede, imediat dupa terminarea facultatii. Anul asta vom trece prin al treilea referendum (din 2012 incoace) de marire a taxelor pe proprietati ca sa se construiasca o noua scoala elementara in district si ca se se exitinda “Senior High” ce tocmai a trecut anul asta pragul de 4000 de elevi… In zonele multiculti evolutia e exact pe invers. Familii destramate, copii putini, scoli saracacioase si tot mai goale. Mosnegi ai gneratiei flower-power imbracati fistichiu ce incearca sa joace in mod grotesc comedia cu “forever young”…

    • Dan Nicolescu spune:

      Pericolul unei secesiuni a statelor majore din Uniune, revoltate de politica invrajbitoare a lui Barack Obama este o realitate ca si cea, mai indepartata a unuin posibil nou razboi civil. Sa nu va inchipuiti ca lupta lui Obama si a partizanilor sai impotriva dreptului sacrosanct al americanilor de a detine arme, este o lupta altruista impotriva criminalitatii. Dimpotriva, este un act deliberat, menit a dezarma populatia alba, depozitara acestui drpet de aproape 250 de ani de arme in cazul izbucnirii unor outernice conflicte rasiale , religioase si interetnice ce vor outea degenera intr-un razboi civil.
      Donald Trump a intuit bine momentul politic. istoric. Poporul american incepe sa se preocuoe de bunastarea care ii fuge printre degete si de situatia interna, nemaifiind dispus sa sacrifice vieti si bani pentru aventuri externe paguboase si pentru ” political correctness “. Dusmanii reali ai Americii sint in interior, sau la frontiere ( Mexicul, poarta pentru imigratia clandestina de milioane de oameni anual din toata America latina, pentru droguri si contrabanda de tot felul ), sau se pregatesc sa o invadeze legal ( imigratia legala musulmana si chineza )
      Dna Clinton nu este capabila sa indeparteze nici una din aceste amenintari, propunindu-si sa urmeze ijn linii mari politica actualei administratii, cu un accent personal; totul in interes personal si al clientelei politice.

  7. Herman spune:

    Corectă analiză, în linii mari. Totuși, o observație: potrivit desfășurărilor de până acum, nu partizanii lui Trump pot fi caracterizați ca isterici, ci tocmai adversarii lor, care au organizat valuri de demonstrații violente, fiind sancționați frecvent de către forțele de ordine. Altele sunt păcatele votanților lui Trump și poate ar merita analizate fără clișeele lansate de taberele implicate. Însă, pentru noi ar fi mult mai interesant să urmărim care dintre cei doi candidați ne va avantaja mai mult. Ce ziceți, domnule Naumescu, încercați?

  8. Acvila spune:

    Populatia Americii este alcatuita din aproximativ 50% femei.
    Statele Unite ale Americii a avut pana acum 44 presedinti.

    44 barbati. 0 femei. Nereprezentativ pentru populatia tarii.

    Pentru prima data in istoria Americii, o femeie este candidata la presedintie din partea unui partid major, cu sanse bune de a ocupa cel mai puternic/important post din lume.

    Ieri a fost o zi istorica care inspira multe femei si fete de pe intreg pamantul.

    In ziua de azi, inca, pentru ca o femeie sa ajunga in pozitia in care a ajuns acum Hillary Clinton trebuie sa fie supracalificata, mult mai bine pregatita decat barbatii impotrica carora concureaza. O persoana ‘proaspata’, cum sugereaza autorul, nu ar fi avut sanse daca aceasta persoana ar fi fost de sex feminin.

    • Acvila spune:

      Sunt mai multe greseli de exprimare in comentariul meu.
      *Populatia Americii este alcatuita din femei in proportie de aproximativ 50%.
      Si altele. Scuze, am scris in graba

    • silviu dumitrescu spune:

      “we came, we saw, he died, hihihi”, dupa care a urmat ce a urmat in Libia si tara a ajuns dezastrul de astazi (inclusiv miile de oameni care mor anual in Mediterana dupa ce traverseaza acel No-man-land)…
      daca asta este o femeie care inspira ” fete si femei de pe tot mapamondul” treaba este foarte nasoala !

      in aceasta lume sunt atatea femei care pot fi luate de exemplu de catre oricine (nu numai de catre fete si femei), care se bat pentru drepturi, pentru adevar, impotriva unor prejudecati tribale, preistorice sau medievale, in conditii ingrozitoare cateodata, asumandu-si riscuri de securitate pentru ele sau familiile lor … si Dvs propuneti sa fie luata de exemplu cutra asta perversa = ciudat !

      daca va castiga Presedentia, probabil va primi si ea un Nobel pentru Pace – la fel ca Obama … inainte de exercitarea mandatului (ce a facut in mandate nu mai conteaza, important este ca a fost primul Presedinte de culoare) = folositi aceeasi logica eronata: sa alegem pe cineva dar nu pentru calitatile sale ci pentru apartenenta la o anumita categorie …

      a nu se intelege cumva va il sustin pe dubiosul clovn Trump !

      • Acvila spune:

        Au lucrat Fox News si republicanii cu zel de-a lungul multor ani sa imprastie minciuni despre ea si sa creeze o imagine publica cat au putut de negativa. Era de asteptat ca va candida din nou.
        Si, din pacate, multi dintre sustinatorii lui Bernie Sanders au sarit sa preia, uneori chiar verbatim, inventii si insulte chiar de-a lui Rush Limbaugh(!). La fel si sustinatorii celorlalti candidati.

        Studiile arata standardele duble la care sunt supuse femeile in viata profesionala (inclusiv de alte femei!), cel mai adesea subconstient (!). Din pacate, multa lume, nu e interesata sa se informeze.

        Am citit despre devenirea lui Hillary Clinton si lucrurile pentru care a activat inca din facultate; am ascultat tot speech-ul de absolvire la universitate care a primit o “standing ovation de 7min”. Avea 21 de ani atunci. Dupa ce a absolvit dreptul la o universitate Ivy League (Yale), ar fi putut merge direct sa castige sume uriase de bani la companii pe Wall Street. Ea a ales in schimb sa lucreze pentru Children’s Defense Fund. M-am uitat la interviuri cu ea de-a lungul timpului. O consider de o inteligenta exceptionala, level-headed, bine intentionata, puternica. O adevarata inspiratie!

        Inainte de a imprastia vitriol despre ea (“cutra asta perversa”), cred ca ar fi corect macar sa cititi pagina de Wikipedia (in Engleza, contine mai multe informatii) despre intreaga sa devenire, din tinerete incoace, si cauzele pentru care a luptat si ce a facut in toate aceste decenii.

        Eu nu consider ca sunteti de rea credinta, ci mai degraba foarte superficial informat.

        Hillary Clinton este cea mai calificata pentru presedintie, nu numai din candidatii de anul acesta, ci foarte probabul chiar din toti candidatii anteriori pe care i-a avut America in istoria ei (!).

        Standardele duble isi spun, din pacate in continuare, cuvantul. In cultura contemporana, cel mai adesea o persoana inteligenta, ambitioasa si cu experienta, daca este barbat, se spune ca are leadership abilities/potential; daca este femei se spune mai degraba ca este “cutra perversa”, si name calling din aceeasi categorie.

      • Acvila spune:

        Despre Libia: Sunt sigura ca au invatat din greseala – si ea, si Obama.

  9. Josef Svejk spune:

    Autorul are in mare dreptate. Intr-adevar, chiar daca Mme Clinton castiga alegerile din toamna e doar o amanare a inevitabilului. Evolutia lui Trump (nu Trump ca individ) a deschis deja cutia Pandorei si nimic n-o mai poate inchide la loc. Corectitudinea politica e pe cale sa-si gaseasca binemeritatul sfarsit. In randul oamenilor cu carte, in companii, in scoli, etc. au disparut orice inhibitii legate de exprimarea franca in mai putin de un an. Nu mai e nici “trendy” si nici “cool” sa fi politic corect. Dimpotriva, cei ce incearca sa mai fie sunt priviti fie ca niste imbecili irecuperabili, sau in cazul cel mai fericit ca niste animale exotice. Asa cum se intampla adesea apostolii de ieri ai corectitudinii politice, au devenit azi aviocati ferventi ai libertatii de exprimare fara limite. :-D

    In plus Mme Clinton mai risca (in ipoteza ca chiar ajunge presedinte) suspendarea (impeachment) din cauza scandalului cu mail-urile nesecurizate din epoca in care era secretar de stat. Another first :-D

    In ce priveste intr-area musulmanilor in SUA, cel putin imigrarea lor e tacit blocata de facto. Incep discutii tot mai acute vis a vis de caracterul islamului: religie vs. doctrina politica criminala gen comunism sau fascism. Foarte probabil ca cel putin in America isi va pierde in final caracterul oficial de religie si va ajunge sa fie categorisit mai degraba ca si doctrina politica.

  10. Bogdan Brebenel spune:

    Câteva observații:

    Alegerile primare la final

    Tehnic nu sunt, pentru că marțea viitoare urmează primarele din Washington D.C. În discursul său de marți seară (Santa Monica, CA), Bernie Sanders a promis suporterilor săi că “revoluția politică” pe care a demarat-o cu câteva luni în urmă va continua. Se pare că simpaticul bătrânel cu pedigree de agitator, care promite maselor învățământ superior gratuit, asistență medicală universală susținută de guvernul federal, spargerea băncilor mari de investiții de pe Wall Street, dreptate socială, rasială si, mai nou, environmental justice (în general mocăciuni), nu se lasă impresionat de perfomanța taberei Hillary Clinton și dorește să zguduie din temelii Convenția PD de la Philadelphia. Nu e surprinzător pentru că asta a făcut toată viața (agitație) cu excepția scurtei perioade când a făcut pe tâmplarul și a produs ceva concret. Mult așteptata reconciliere în cadrul Partidului Democratic întârzie. Am citit ceva sondaje de opinie indică faptul că 25% din suporterii lui Sanders nu intenționează să voteze pentru Hillary in noiembrie. Surprinzător sau nu, există suporteri Sanders care vor susține pe Trump.

    America isterică vs. America uzată

    Găsesc analiza de mai sus lipsită de profunzime. Isteria (verbală) nu este un fenomen exclusiv asociat taberei coagulate în jurul lui Donald Trump, ci reprezintă un fenomen care a mobilizat suporterii lui Sanders. La republicani s-a impus partea revoltată (e cam mult spus isterică) dacă îl excludem pe Trump, în detrimentul celei -să o numim – uzate, care timp de de 8 ani nu a reușit să promoveze la nivel național leaderi moderați și competenți pentru alegerile din noiembrie. Acesta este de altminteri si marele păcat… Trump nu e favorizat decât de 40% din votanții republicani sau cei care votează tradițional GOP. Restul de 60% sunt copiii nimănui. Fie vor vota pentru Hillary îngroziți fiind de ieșirile isterice si incoerente ale lui Donald Trump, fie vor vota cu Trump pentru că o displac profund pe Hillary, fie vor sta acasă. Oricum Trump va fi departe de a câștiga majorități în state cheie precum Florida, Ohio, Pennsylvania, etc. care de obicei inclină balanța în sistemul de vot electoral american.

    Prin urmare e puțin probabil ca Trump va câștiga alegerile. Departe de a fi candidata/candidatul ideal, în ciuda tuturor gafelor și minciunilor produse în jurul scandalurilor Benghazi și server-ului de email privat, a vechilor afaceri scandaloase, la limita legii, din tinerețe, Hillary va triumfa în noiembrie. Pentru România și aliații stragtegici din Europa și din lume ar fi lucrul cel mai favorabil. Trump este izolaționist și ideile sale vis-a-vis de relațiile externe si rolul Americii in lume sunt năucitoare.

    Pe plan intern, “uzanța” unei potențiale administrații Clinton va aduce vorbe, vorbe, vorbe și o nouă doză masivă de corectitudine politică și stagnare economică. Programele de inginerie socială brevetate de administrația Obama vor continua.

    Sic transit gloria mundi – așa trece veselia omului.

    • victor L spune:

      O sa retin:
      “Prin urmare e puțin probabil ca Trump va câștiga alegerile.”

      • Bogdan Brebenel spune:

        Chiar vă rog. Dacă Trump mai are o săptămână precum cea trecută puteți să fiți sigur.

        • George Gafencu spune:

          Trump a mai avut o saptamana ca asta cand s-a apucat sa declare ca femeile care recurg la avort trebuie sa mearga la inchisoare.

          Ceausescu ar fi fost mandru de Trump in privinta asta daca ar mai fi trait, pemtru ca exact asta a facut.

          Trump si-a retractat declaratia dupa o zi si mult scandal, insa a ramas inregistrat spunand asa ceva.

          Chiar si republicanii au inceput sa nu il mai inghita. Deja se pune de o revolta la conventia republican in iulie ca sa il mature pe Trump de la candidatura . Nu stiu cat o sa mai aiba sansa de reusita.

          • Bogdan Brebenel spune:

            Dl. Gafencu -

            De acord. În general, a spus o mulțime de lucruri necuvenite pe care a încercat să le retracteze a doua zi sau să le nuanțeze, de obicei abuzând Twitter. Este un individ coleric pe care nu l-am plăcut de la bun început: a ofensat pe cei de origine mexicană, femei, jurnaliști, musulmani. La politică externă este zero. Nu înțelege lumea în care trăim. A făcut și continuă să facă cel mai mare deserviciu Partidului Republican beștelind în dreapta și în stânga. Are încredere numai în el, face cum îl taie capul de aceea argumentul “votăm pentru Trump că nu e de capul lui” nu stă în picioare. Un narcisist periculos.

            Din păcate, este prea târziu să fie oprit din partea republicană. Scenariile unui al treilea candidat, de orientare conservatoare sau moderată sunt nule. Iar cei la nivel superior care s-au aliniat în spatele lui au zilele numărate din punct de vedere politic. Mare dezămagire cu Paul Ryan.

    • Brigadier Silvic Paduraru spune:

      Impresionant cit de clare va sint toate si cit de in amanunt cunoasteti viitorul.

      Nici la capitolul logica de fier nu stati rau. Va citez:

      “Fie vor vota pentru Hillary (…), fie vor vota cu Trump (…), fie vor sta acasă. ”

      Hmmm… Asa e, domnule! Nu stiu cine ar indrazni sa va contrazica.

      • Bogdan Brebenel spune:

        Sunt doar speculații pe marginea celor spuse de Clinton si Trump. Din păcate nu aveți nimic de spus.

    • bugsy spune:

      scenarist la/pentru “House of Cards”?

      • Bogdan Brebenel spune:

        Nu, doar simple speculații, de dragul argumentului. De altminteri, subiectul ‘House of Cards’ e atât de departe de realitate încât am încetat să îl urmăresc — în ciuda faptului că serialul are o distribuție de excepție.

        • bugsy spune:

          nu am avut nici un moment asteptari cu privire la faptul ca reda realitatea (it is just a movie!), dar imi place personajul Frank. distributia este intr-adevar de exceptie.

          • Bogdan Brebenel spune:

            De acord, nu am insinuat ca ar fi trebuit sa redea realitatea, cu siguranta e fictiune. Am spus ca scenariu este departe de realitate. Mult prea departe pentru gustul meu. Mi-a fost greu de procesat scena cu vice-presedintele SUA impingand in fata trenului o ziarista. Un film cu teme prezidentiale pe care il recomand este “All The Way” cu Bryan Cranston in rolul lui Lyndon Baines Johnson. Un scenariu reusit care urmareste evenimentele vremii in detaliu si cu acuratete: Civil Rights movement, Great Society, razboiul intestin din PD intre aripa liberala si cea conservatoare (dixiecrats), MIBURN, alegerile din 1964, si tangential candidatura lui Barry Goldwater din partea GOP.

  11. Constantin spune:

    In ultima vreme vreme am neglijat aspectele legate de alegeri in general,perspective economice,geopolitice ale marilor puteri si ale Americii in special.Insa imi dau seama si eu ca Aceste Alegeri din America sunt cruciale sau mai degraba pot fi,cu concecinte profunde asupra a milioane de americani dar nu numai asupra americanilor.Ma ingrijoreaza in special perspectiva de Declin American in Secolul xxi(gestionabil lin,pacifist sau nu).Consider in continuare ca America a ramas speranta pt milioane de oameni din lume,ca a avut un rol mai degraba pozitiv pana acum in evolutia Pamantului in ultimii cel putin 60 de ani.Sunt tentat sa ii acord credit lui Trump daca ar produce o “Revolutie Controlata”(daca nu e o contradictie in termeni) care sa asigure macar Suprematia Militara,Tehnologica,Spatiala,A Controlului Resurselor din Intreaga Lume.Daca as gandi ca un roman consumator de securitate euro-antlantica as gira-o pe Doamna Clinton care insa inseamna condamnarea Americii la rangul de tara oarecare ,fosta superputere mondiala.Doamna Clinton e un Obama deghizat,un antiamerican de fapt..As vrea sa am un glob de cristal sa pot vedea ce pot face cei doi daca unul din ei va fi ales,sa pot vedea cum va fi America peste 50 de ani.Stiu ca cei de la NIC ofera fiecarui presedinte american odata cu investitura prognoze probabile privind evolutia lumii si a Americii pt urmatorii 20 de ani.Ceva imi spune insa ca Declinul Americii nu poate fi inversat pt ca incepe sa semene a disolutie,e in primul rand economic,social etcFara o economie puternica nici puterea militara nu cred ca se poate mentine.Iar Romania fara America e o Romanie TOTALITARA

  12. Mihai spune:

    SUA nu isi permite sa iasa de pe scena globala pe termen lung incetand a mai fi jandarmul de serviciu. Daca se dezangajeaza de pe unele fronturi externe se va trezi cu problema in fata pragului. A facut asta de 2 ori secolul trecut si de 2 ori s-a trezit pe cap cu mari probleme care au degenerat. Desi la un calcul contabil SUA ies pe minus prin investitii in securitatea europeana si mondiala pana si Trump cred ca va realiza ca alternativa e mult mai scumpa. Important ar fi sa nu ajunga sa invete din propriile greseli sau macar sa nu fim noi cei afectati de un asemenea experiment.

  13. cruz spune:

    Prefer “America isterica”, in speranta ca cineva va zdruncina “corectitudinea politica”, va incepe sa spuna adevaruri incomode (9/11, crearea Al Qaida, ISIS, Primavara araba, abuzurile NSA etc)..
    Despre implicatiile asupra UE: deja aceasta se clatina si cred ca Brexit e doar inceputul.
    Despre implicatiile asupra Romaniei: daca NATO se va desfiinta prin refuzul SUA de a mai suporta aproape singura costurile, Romania va trebui sa (re)invete lectia demnitatii, a muncii, a sacrificiului.

  14. Absurdistan spune:

    Cu tot respectul datorat, idea ca Hillary Clinton ar fi cel mai calificat candidat in istorie este o aberatie. Generalul Eisenhower, George Washington, Thomas Jefferson, Ronald Reagan trebuie ca zimbesc, de acolo din rai sau de oriunde se duc fostii presedinti. Calificarea nu inseamna sa citesti un discurs de pe teleprompter, sa distrugi tari intregi (astea nu sint mici “greseli” din care “se invata”, sint crime impotriva umanitatii) si sa bagi mite in buzunar de unde apuci, fara limite, fara rusine.

    Privind coruptia Clintonilor, ca sursa de informare, e foarte bine de inceput aici.

    http://www.breitbart.com/big-government/2015/06/03/21-new-clinton-cash-revelations-that-have-imperiled-hillary-clintons-campaign/

    Da, articolul e de pe un website mai de dreapta, dar valoarea sa este ca “link” la vreo douazeci de alte articole pertinente pe subiect, din presa centrista si mai de stinga (adica de partea Clintonilor) – incluzind N. Y. Times, Washington Post si altele, asa ca nu putem denigra sursele.

    Nerusinarea actelor de coruptie ale Clintonilor este de dimensiuni galactice – s-au luat bani uriasi de la arabi, de la chinezi, de la rusi, s-au extorcat bani de la victimele tsunami-urilor, de oriunde s-a putut. Fara mila.

    Mi-e teama ca cei superficial informati sint cei care se lasa adormiti de raguseala sinistra de sirena expirata a acestei escroace absolute.

  15. Alex spune:

    Daca iese Trump China devine “inamicul economic” nr 1 al SUA, deja au marit pretul otel din import cu 522% http://www.bbc.com/news/business-36319141, si cred ca Trump o sa vina la prima reuniune NATO si o sa zica 3% din PIB pentru armata la membrii ca prea s-au saturat americanii sa pazeasca tari ca nu prea fac nimic.

    Cu Rusia situatia e destul de clara acolo, el va reconstrii/moderniza armata ca sa tine la respect atat enamicii cat si aliatii.

    Cat despre Romania, prea multe necunoscute sa vedem la toamna ce guvern avem apoi mai vedem cum o sa dialogam cu noul presedinte/vicepresedinte de la casa alba.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)