Home » Global / Europa »Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

Alfabetul extremist: Anticapitalism, antiliberalism și antisemitism

Vladimir Tismaneanu decembrie 18, 2014 Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze
33 comentarii 1,838 Vizualizari

Caruselul ideilor, angajamentelor și patimilor politice în veacul al XX-lea este amețitor. Mai ales când vine vorba de radicalisme, de pasiuni, iluzii și minciuni, spre a relua titlul cărții postume a lui François Furet. Hitler ar fi spus că dintr-un comunist poate face un bun nazist, niciodată însă dintr-un social-democrat (apud Herrmann Rauschning scriind despre revoluția nihilismului). Jacques Doriot (1898-1945), fascistul francez, fusese membru al CC al PCF și deputatul circumscripției roșii, St Denis. Mussolini a pornit ca socialist radical, chiar internaționalist. A fost idolul tinerilor Gramsci și Togliatti.

Nicola Bombacci a fost comunist, dar a murit împușcat, în aprilie 1945, ca ideolog al odioasei Republici de la Salo, socialistă, fascistă și exterministă, înfrățit cu amicul său Benito, reîntors la fantasmele roșii ale juneții sale, sub patronaj nazist. Chiar A. C. Cuza, antisemit epidermic, era în junețe un fel de socialist. August Bebel a spus, și nu greșea, că antisemitismul e socialismul proștilor. Stalin l-a definit drept canibalismul epocii noastre, doar că nu a ezitat să devină el însuși canibal. Denigrat de stânga, Friedrich Nietzsche a fost criticul cel mai virulent al antisemitismului. L-a disprețuit visceral. Îl considera vulgar, resentimentar, abject. Nu însă și contemporanul său, Karl Marx, cel care echivala, asemeni lui Richard Wagner, Banul cu Evreul.

Anticapitalismul, antiliberalismul și antisemitismul unesc cele două extreme (nu doar ele, dar în primul rând ele). Crimele în masă ale secolului XX s-au produs în numele acestor trei “anti”. Ideologul en titre de la “CriticAtac”, Florin Poenaru, a scris mai demult că anticomunismul ar fi echivalentul contemporan al antisemitismului interbelic. Nu cred că i-a citit pe Peter Viereck, Norman Cohn, Jacob L. Talmon, George Mosse și Zeev Sternhell. Dacă i-ar fi citit, n-ar fi emis o asemenea inepție. S-a supărat când i-am replicat că echivalentul contemporan este chiar antisemitismul, o obsesie perenă, adeseori deghizat în anti-sionism. De pildă, la maestrul Claude Karnoouh, apărătorul negaționistului Holocaustului, Robert Faurisson. Exemplele abundă. Extremismul funcționează ca un alfabet: spui a, urmează b, și c, și d, etc.

Recomandari:

http://www.excursus.org/storia-e-politica/nicola-bombacci-da-fondatore-del-pci-ad-animatore-di-salo

http://www.contributors.ro/global-europa/15447/

http://www.evz.ro/vladimir-tismaneanu-norman-cohn-si-fanatismul-apocaliptic-459758.html

http://www.contributors.ro/cultura/diavolul-din-detalii-demonism-iluminari-si-metapolitica/

PS: Logoreicul stangist, personaj dezolant, fără har si fără public, numit Costel Rogozanu, anti-anticomunist de profesie (o prefesie lucrativa, se pare), dă drumul pe “Vox Publica” la una din obisnuitele sale trombe de vorbe făra noimă sub titlul gongoric “Condamnarea ritualică a comunismului şi de unde începe reformarea stîngii’. Costel-bla-bla are treabă cu stânga cam cât am eu cu tradițille bucatăriei astece. Nici măcar nu e original, a spus-o acum vreo sapte ani Sorin Antohi (distanța intelectuală dintre cei doi este de ani lumină) când vorbea despre condamnarea comunismului drept “ritual totemic in jurul unui cadavru absent”. O năzbâtie prețioasă, falsă, goală de sens, dar măcar era a lui si, nu neg, suna impresionant. Sărmanul Costel, om lipsit de idei si de destin, e proba cadavrului viu. Azi il vedem si nu e….

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "33 comments" on this Article:

  1. Peter Manu spune:

    Mi se pare ca afirmatia Dlui Poenaru nu poate fi calificata drept “o ineptie”, fara a analiza mai atenta a scrierilor anticomuniste. De exemplu, anticomunismul raposatului istoric Buzatu era, cat se poate de clar, antisemtism. Numarul celor care si-au “sublimat” antisemitismul in anticomunism este urias.

    Mai trebuie spus ca acest lucru a fost alimentat de insistenta unor istorici ai comunismului de a indica originea evreiasca a unor comunisti de frunte, fie direct, fie indicand numele “adevarat” al acestora.

    • Asta e tot ce v-a interesat din intreg articolul? O nota de subsol, la urma urmei. A da numele originare ale militantilor este un procedeu corect, utilizat in literatura stiintifica (istoriografica, politologica etc) internationala. A inventa nume pe care cineva nu le-a purtat niciodata este o frauda. Daca aveti probleme cu scrierile anticomuniste, va doresc succes in analizarea lor. Dar, ca in orice domeniu stiintific, ar fi dezirabil sa faceti o selectie si sa operati o taxonomie. De asemenea, pe cat posibil, sa acceptati importanta a ceea ce se numeste o comunitate epistemica. Iata, de pilda co-autorul Dvs la cartea despre N. Paulescu, a comentat pertinent o postare pe pagina mea FB cu o prima versiune, mult mai scurta, a textului actual: “Horia Bozdoghina–Stimate domnule profesor ca si autor al lucrarii “Antisemitismul lui A.C. Cuza in politica romaneasca ” subscriu la randurile scrise de d-voastra.” M-ar interesa si parerea Dvs. Va preocupa antisemitismul, este un subiect extrem de important. Sunteti, fireste, constient ca exista nu doar antisemitismul extremei drepte, ci si acela al extremei stangi. Adeseori, ele se suprapun pana la confundare.

      https://www.facebook.com/tismaneanu

      Altminteri, stimate domnule profesor Manu, riscam sa cadem in lautarism. Va asigur ca nu exista nimic comun intre ceea ce-a afirmat Florin Poenaru si interpretarea Dvs. Dar chiar nimic. Deci, rog cititorii sa se ocupe de tema articolului. Va multumesc.

      • Peter Manu spune:

        Imi pare rau ca trebuie sa-mi exprim dezacordul cu procedeul stiintific la care v-ati referit.

        De exemplu, in cazul lui Iosif Chisinevski, aproape nici un istoric al comunismului din Romania nu pomeneste numele originar (Roitman). In cazul lui, sa zicem, Gheorghe Stoica, aproape intotdeauna este adaugat, in paranteza, Moscu Cohn. Explicatia este simpla: Chisinevski este, in Romania, un nume de evreu.

        Voi mai aminti si faptul ca in scrierile lui Snyder sau Garton Ash, in marea majoritate a cazurilor, numele legal este singurul folosit.

        • Domnule profesor, Chiar vreti sa-mi administrati o lectie de istoria comunismului? Chisinevschi nu si-a schimbat numele, a adoptat numele sotiei. Cand se scrie despre PCdR, apare Roitman. Asa este el in fisele de cadre de la Moscova (Comintern). La Gheorghe Stoica e normal sa se spuna ca a avut un alt nume: la Congresul de la Dealul Spirii apare ca Moscu Cohn. Tot astfel apare si in arhivele din anii clandestinitatii. Deci e necesat ca istoricul sa dea ambele nume. Ca sef al redactiei romane de la Radio Moscova, Leonte Rautu se numea Lev Oigenstein. E normal ca acest lucru sa fie mentionat, asa apare in documente. La fel, sa spunem, in cazul tatalui meu, Leonid Tisminetki, devenit, dupa 1948, Leonte Tismaneanu. Unii nu si-au schimbat numele, chiar cand li s-a sugerat. De pilda, tatalui lui Radu Stern, istoricul de arta de la Lausanne, care lucra la CSP, Gh. Gaston Marin i-a cerut sa-si “taie cocoasa”. Nicolae Stern a refuzat. Varul sau primar, un cunoscut doctor, a devenit din Mandel Manoliu. Sora tatalui meu nu si-a schimbat numele: a ramas pana la moarte doctorita Nema (Nehama) Tisminetki.

          Timothy Garton Ash nu a scris carti de istorie a elitelor comuniste (staliniste), deci, cat pot de respectuos, zic ca ar fi bine sa nu amestecam planurile. Cand aveti timp, daca tot va pasioneaza subiectul, poate cititi cartea lui Yuri Slezkine, “The Jewish Century”. Deci, ca in orice domentiu stiintific, propun sa respectam munca expertilor. E firesc, e onorabil, e util.

          • Peter Manu spune:

            Regret interpretarea unei opinii ca administrarea unei lectii.

            Voi vorbi acum ca cercetator al antisemitismului.

            Cautarea numelui “originar” este o procedura folosita in toate scrierile antisemite. Cand nu este gasit, este inventat, ca atunci cand un comunist, ministrul de interne de trista amintire, Teoharie Georgescu, devine Burah Tescovici.

            • Exista un minmum metodologic si informational de la care se pleaca in orice discutie cu valoare euristica. C’est tout. Nu ati expus doar opinii, ati facut afirmatii despre cum se scrie, corect sau incortect, istoria prosopografica a comunismului. Nu e nimic antisemit sa spui ca, inainte de a se numi Mirel Costea, acesta s-a numit Nathan Zaider. Este un fapt. Despre “evreizare” in genere, si despre aceea lui Teohari Georgescu in particular, am scris destul de des, inclusiv aici:

              http://acum.tv/articol/17459/

            • intelectual sovaiielnic spune:

              Daca ar fi sa-l credem pe domnul doctor Manu, ar insemna ca toate cartile despre Stalin in care se mentioneaza ca s-a nascut Djugasvili ar fi anti-gruzine !
              Desigur, exista listele de evrei care circula pe net sau care au fost publiicate in “Romania Mare”, evident antisemite, dar nu trebuie sa facem amalgamul, cum o face domnia sa, intre aceste practici vomitogene si activitatea unor istorici onesti. Isaac Deutscher nu e cu siguranta antisemit atunci cind ne spune ca Trrotki s-a numit Lev Davidovici Bronstein !
              Domnul profesor Tismaneanu arefara indoiala dreptate : procedura istorica standard e sa pomenesti toate numele purtate de persoanele mentionate.

          • Peter Manu spune:

            Va multumesc pentru link. Un text excelent, completat foarte bine de un comentariu.

            Din aceasta discutie, am rams totusi cu o nelamurire: ce inseamna “lautarism”?

          • Peter Manu spune:

            @intelectual sovaielnic

            Traditia schimabrii numelui “public” exista la evrei de mai mult de 2500 de ani (odata cu formarea Diasporei babiloniene). Practica a fost adoptata atunci cand toti evreii erau religiosi, iar numele “public” conta doar in relatiile extracomunitare.

            In iudaism, numele “adevarat” se da in ziua a 8-a de la nastere si consista in numele copilului urmat de “ben” sau “bat” si numele parintelui. Pentru doua categorii speciale se adauga, cateodata, cuvintele Ha-Cohen or Ha-Levi.

            • Intervin doar cu o precizare. In organizatiile de tip leninist, numele conspirativ era o regula, mai ales in cele clandestine. De origine etnic romana, Elena Filipovici devenea “Maria Ciobanu”. Marcel Pauker devenea “Luximin”. Vitali Holostenko, “Barbu”. Propriul meu parinte, un timp, in anii 30, “Mielu”. Un caz interesant, de origine ucrainiana, liderul comunist postbelic din Polonia, Bolesław Bierut, s-a numit initial Bolesław Rutkowski (prin contractia numelui si prenumelui s-a nascut “Bierut”). Exista si alte surse care spun ca ar fi combinat in numele sau primele silabe ale prenumelor parintilor. In miscarea comunista, secretul biografiilor era lege, misterul era intretinut tocmai pentru a permanentiza o stare de vigilenta mobilizare.

              Unii conducatori si activisti de origine rusa, evreiasca, maghiara, bulgara etc si-au schimbat numele originare (Matyas Rakosi, Erno Gero, Mihaly Farkas, Zygmunt Modzelewski, Petre Borila, Gheorghe Stoica, Leonte Rautu, Leontin Salajan, Dumitru Coliu, Alexandru Nikolski, Gheorghe Pintilie, Maxim Berghianu, Valter Roman, Barbu Zaharescu, Mihail Florescu, Gheorghe Gaston Marin, Pavel Campeanu, Rudolf Slansky), altii nu (Ana Pauker a ramas cu numele sotului, executat in URSS in anii Marii Terori, Lazar Kaganovici, Lev Mehlis, Bedrich Geminder, Simion Zeiger, uneori transcris Taigar, Leon Nasch). Alexandru Moghioros a adoptat transcrierea romaneasca a numelui sau maghiar.

    • Raul spune:

      Din cele trei antii, antisemitismul ramine ca un fir rosu in istorie. Am citit (ca exemplu in ultimii 100 de ani) despre modul in care Stalin a folosit evreii in Rusia. Cu promisiunile facute evreilor si negocierile avute in parale cu Vestul, de catre Stalin, ca-si vor crea o republica in spatiul fostului USSR. Urmata de o infometare a evreilor in acest spatiu. Trist, dar si-a batut joc de ei si a avut puterea de a-i convinge ca vor fi in siguranta si vor prospera. Un neam greu incercat de istorie. Singurul neam din lume care a dat doua religii fundamentale. Iudaismul si crestinismul.

  2. radu spune:

    Categorizarile astea nu sunt asa clare.
    Asistam intradevar la o schimbare, la o contestare globala a modelului de democratie-liberala american, la aparitia unor noi “lider-maximo” ca Putin, Erdogan, Orban, Modi (India, Hindu nationalism) sau Shinzo Abe ce remilitarizeaza Japonia.

    Dar e Putin “anti-capitalist” ? N-as crede, Rusia functioneaza ca o mare corporatie pe piata globala de resurse iar Putin si-a declara repetat sustinerea pentru statul Israel (un stat identitar etno-religios prin definitie).
    Erdogan patroneaza de mai bine de un deceniu o dezvoltare economica exploziva a Turciei, una bazata pe capitalism si investii straine dar are o atitudine anti-Israel.
    Modi e mare simpatizant al statului Israel, a negociat si a asigura investitii israeliene in regiunea pe care o conducea pana s-a ajunga PM…Nu e clar insa daca va fi si pro-american, iar nationalismul lui mai curand va vrea sa faca India o forta internationala a carei interese vor intra in conflict cu cele ale US.
    Orban e un nationalist si un conservator ce tolereaza anti-semitismul extremei-derepte (Jobbik) dar politicile lui Orban n-au nimic de a face cu socialismul lui Marx ci cu incercarea de il imita pe Putin, de a transforma Ungaria intr-o corporatie condusa cu mana forte ce va fi mai competitiva pe plan regional.
    Abe ? mai curand o imagine in oglinad a lui Xi Jinping..nici unul nu va incuraja vre-o revolutie proletara.

  3. F. P. spune:

    Nu as fi intervenit daca as fi avut certitudinea ca ceea ce citesc nu este o greseala. Un sistem este totusi un sistem, o ideologie, la fel, despre niciuna nu putem spune ca Fukuyama ca ar fi un sfarsit al istorie, un monosistem si o monoideologie sunt, totusi, perisabile. Nu gasesc niciun argument valid de a lega o religie, oricare ar fi ea, de un singur sistem sau de o singura ideologie. Poate este o profunzime pe care nu o patrund.

  4. Ovidiu spune:

    Iată că în secolul XXI a apărut un nou termen care înglobează oarecum toate cele trei “virtuţi” caracteristice extremismului secolului XX. Acest termen se numeşte antiamericanism.

  5. pandele spune:

    …si iata domnule profesor cum am avut dreptate…Mai acum vreo doua zile spuneam ca harvard-ul e un hub marxist, legat de asteptarile dvs, vis-a-vis de d-na ministru, absolventa de harvard
    Iata ce a facut absolventul de harvard obama, a legitimat un regim criminal, regimul castro.

    • Bogdan Brebenel spune:

      Fallacies, fallacies, fallacies…

      Aplicând același raționament și Vaticanul ar fi un “hub marxist”. iar Papa un cocon comunist.

      Sunt convins că există absolvenți de Harvard care nu sunt de acord cu decizia administrației Obama privind reluarea legăturilor diplomatice cu Cuba lui Castro… trecând peste penibilul acestei inițiative, o adevărată capitulare în fața regimului de la Havana, jocurile nu sunt în întregime făcute… Congresul poate respinge ridicarea embargoului…

      • Eu imi pun intrebarea: cum se impaca aceasta decizie cu politica (justificata) de marginalizare/boicotare a regimului Maduro din Venezuela? Oricum am privi lucrurile, Venezuela nu este (inca) o dictatura de tip bolsevic, acolo exista o opozitie reala, prigonita, cu lideri arestati, dar activa, vizibila si dinamica. Deci, NO lui Maduro (fine and justified with me), YES lui Fidel si lui Raul (de loc fine). Deci nu trimitem ambasador la Caracas, dar ne pregatim sa vizitam citadela stalinismului tropical :) Bizar, to say the least.

        • Bogdan Brebenel spune:

          Mulțumesc pentru comentariu… există cel mai probabil motive care nu au fost făcute publice. Probabil de ordin economic? Cine știe!? Într-o vizită la tropice cu ani în urmă, un localnic mi-a mărturisit că cea mai mare lovitură pentru țările din Caraibe (turismului din acea zonă care reprezintă principala sursă de venit) ar fi deschiderea Cubei spre economia liberă și investiții străine. Cuba este un paradis natural, în ciuda politicilor economice centralizate și aiuritoare din agricultură, ecosistemul a fost bine conservat. Lasă la mare distanță în spate Bahamas (mă rog, Bahamas nu e chiar în Caraibe dar e pe aproape), Jamaica, Haiti, Barbados, etc. Vom vedea, deocamdată aud numai speculații și nimic concret.

          În altă ordine de idei, apreciez intervenția Senatorului M. Rubio… parafrazând… prin această abdicare SUA a pierdut ceea ce se numește influență (leverage), care ar fi putut fi folosită înțelept pentru eventuale negocieri cu un regim cubanez deschis reformei, așteptat la închiderea erei Castro.

        • Bogdan Brebenel spune:

          Pentru intelighenția de stânga din România – incluzând pe prim-ghevaristul de la Victoriei.

          Cuba înainte și după. Un fotodocumentar de excepție:

          https://www.youtube.com/watch?v=OvWKVmcaZ6k

    • Cin' te-o paste, mielule? spune:

      Nu de Harvard vorbim aici, nea Pandele! ;-)
      Poate Langley. ;-) ;-)

      Vedeti daca nu cititi Russia Today? :-)

      In iulie 2014, Putin a vizitat Cuba, ocazie cu care “Russia has written down $32 billion of Cuba’s Soviet era debt. Russian President Vladimir Putin signed the law ahead of his official visit to Latin America, with Havana as his first stop. Cuba is now required to pay back $3.2 billion over the next 10 years.”

      “Cash-strapped Cuba has been feverishly trying to restructure its debt to jump start its economy and attract investment. Three years ago it restructured $6 billion it owes to China, and in 2012 Japan forgave about $1.4 billion.

      Mexico recently forgave $478 million of Cuban debt, and Havana agreed to pay back $146 million over 10 years. ”

      Din acelasi articol (Russia writes off 90% of Cuba’s debt ahead of Putin’s ‘big tour’ to L. America) aflam ca:
      “After the Soviet Union broke up Russia became the legal successor to Cuba’s loans. Cuba in turn rejected this, saying that the debt was in a currency that no longer existed, and was to a country that had vanished.” :mrgreen:

      https://tinyurl.com/pg3j667

      Dar chiar si iertarile de datorii au un pret. Un alt articol, legat de aceeasi vizita,
      “Russia’s Rosneft to help Cuba explore offshore oil reserves” zice:

      “Speaking at a press conference, Putin confirmed that many major cooperation deals have been signed between the two nations.

      One of the most significant agreements allows the Russian oil company Rosneft to help explore and drill on an offshore oil platform on Cuba’s northeast coast. The area potentially has up to 20 billion barrels of oil, according to Cupet. ”

      https://tinyurl.com/keenyyy

      Si, in fine, un al treilea articol interesant, poate cel mai interesant: “Putin denies reopening of US-targeting listening post in Cuba”. Aici avem asa:

      1. “Russian President Vladimir Putin denied media reports that Russia was planning to reopen the Soviet-age SIGINT facility in Lourdes, Cuba, once was largest foreign listening post of its kind, but shut down under US pressure.” :-)
      2. Earlier Kommersant business daily reported that Moscow and Havana had reached a deal on reopening the spy facility during Putin’s visit to Cuba last week. :-) :-)
      3. “Returning to Lourdes now is more than justified,” military expert Viktor Murakhovsky, a retired colonel, told Kommersant. “The capability of the Russian military signal intelligence satellite constellation has significantly downgraded. With an outpost this close to the US will allow the military to do their job with little consideration for the space-based SIGINT echelon.” :-) :-) :-)

      https://tinyurl.com/mktxh7b

      Acum cred ca incepe sa se vada mai bine tabloul. Un miel blind alearga pe sirma dupa doi iepuri si se gindeste sa suga de la doua oi. :mrgreen:

      Cin’ te-o paste, mielule?

  6. Yossef Abraham spune:

    Interesant, nimeni nu le-a pus comunismul in carca fanarotilor (Scarlat Callimachi).
    In ce priveste administratia Obama, ea reprezinta Partidul Democrat, neo-comunist prin definitie. Nu e vorba de rasa sau religia domnului Obama – Carter si Bill Clinton n-au fost mai buni, si nici Hillary Clinton nu va fi mai buna, daca se va alege. E vorba de o incercare mai subtila de a ajunge la schimbarea constiintei umane, nu dintr-o data cum voisera Lenin si Stalin, ci incetul cu incetul.
    Proaspat ales, Obama a si primit Premiul Nobel pentru pace (pe care-l primisera mai inainte cei trei magnifici, Rabin, Peres si Arafat). Spre deosebire de susmentionatii, care reusisera mai inainte sa asasineze ceva evrei, Obama nu apucase sa faca, ca presedinte, absolut nimic. Dar, pentru Camera Obscura care trage sforile, insasi alegerea lui reprezenta un succes.
    “1984″, pare-se, a esuat; ce parere aveti despre “Brave New World”?

    • Bogdan Brebenel spune:

      nici Hillary Clinton nu va fi mai buna, daca se va alege

      Mincinoasă cu acte în regulă…

      Don’t let anybody, don’t let anybody tell you that, ah, you know, it’s corporations and businesses that create jobs. You know that old theory, trickle-down economics. That has been tried, that has failed. It has failed rather spectacularly.

  7. Element Contrar spune:

    Desi credeam ca nu ma mai surprind multe, tonul extremist al multor comentarii la acest articol a reusit s-o faca. S-o luam pe rand, de jos in sus.

    1. Normalizarea relatiilor cu Cuba este, contrar spumelor facute la gura de neoconii din Congres, potential cea mai benefica (pentru SUA si nu numai) miscare de politica externa a administratiei Obama, un domeniu in care a avut destule ratari pana acum. Astfel nu doar privezi regimul Castro de scuza nr. 1 pentru lipsa reformelor democratice (inclusiv in ochii propriului popor), dar mai si deschizi o piata extraordinara pentru investitii americane, omori din fasa aparitia oricarui avanpost rusesc, dai o mare lovitura regimului Maduro din Venezuela, iti imbunatatesti relatiile cu mai toate statele sud- si central-americane si atragi de partea ta votul latino-american (chiar daca pierzi cativa imigranti cubanezi), punandu-i pe republicani in pozitia de a se opune majoritatii comunitatii Latino din SUA, aparand un embargo care exista de dinainte de a se naste multi dintre ei.
    Iar americanul de rand va avea din nou acces la Cohiba, Havana Club si o destinatie turistica ieftina si dezirabila, ceea ce nu cred ca-l va face mai nefericit in vreun fel. Cei care cred ca aceasta miscare va duce la scaderea presiunii pentru reforma asupra batranilor frati Castro se inseala, va avea exact efectul opus.

    2. Termenul de “antiamericanism”, pe care distinsul comentator de mai sus incearca sa-l echivaleze cu extremismul. Oare cand vom avea decenta sa recunoastem ca o parte importanta din cei ce se declara anti-americani au de fapt o problema cu politica externa americana? Cel mai evident exemplu apare din comparatia intre Europa si America Centrala si de Sud. In Europa (mai intai de Vest, apoi dupa caderea URSS si de Est) America a avut o influenta extraordinar de pozitiva, de la implicarea in cele doua razboaie mondiale, planul Marshall, sustinerea pentru crearea UE si sustinerea extraordinara pentru reforma in Europa de Est dupa colapsul sovietic.
    In America de Sud si Centrala, SUA a reprezentat mult timp (mutatis mutandis) ceea ce a reprezentat URSS pentru statele din Blocul Estic. In special dupa revolutia cubaneza, de frica extinderii comunismului in America de Sud si pentru protejarea unor interese economice (remember United Fruit) SUA a adus si mentinut la putere regimuri fasciste prin lovituri de stat si interventii brutale. Guatemala in 1953, juntele din Brazilia, Chile in 1973, regimul Strossner in Paraguay si in special infama Operatiune Condor, ai caror zeci de mii de morti se datoreaza politiei politice bine antrenate la School Of The Americas in Columbus, Georgia. Aventurile americane din Orientul Mijlociu si sustinerea unor regimuri dictatoriale din jurul lumii au creat la randul lor destul anti-americanism.
    Fara a da o lista enorma de exemple, exista multi anti-americani care nu au nici o problema cu poporul american ci cu politica externa a elitelor americane. Exista la fel de multi care AU o problema cu poporul american si cu valorile sale, iar impotriva lor trebuie sa luptam cu totii, ca aliati ce suntem. Insa a spune ca anti-americanismul e sinonim pentru ura impotriva poporului evreu, respingerea completa a capitalismului sau anti-liberalismul este fie o eroare intelectuala grosiera, fie propaganda desantata. Argumentul “They hate our freedoms” trebuie abandonat si inlocuit cu intrebarea sincera “What is it they hate about us?”.

    3. Sunt in mare parte de acord cu Dl. Tismaneanu in ceea ce priveste increngatura de-a dreptul spurcata dintre anti-liberalism, antisemitism si anti-capitalism, precum si efectul de potentare reciproca al diferitelor tipuri de extremism. In anul 2014, a echivala anticomunismul contemporan cu antisemitismul interbelic denota fie ignoranta, fie rea-vointa, fie amandoua.

    Insa as adauga ca de prea multe ori (insa nu si in cazul de fata, al domnilor Poenaru si Rogozanu) termenii de “antisemit” si “anticapitalist” sunt folositi ca o maciuca numai buna de dat in cap celor ce au critici legime la adresa statului israelian sau a sistemului capitalist modern. Absolutizarea nu duce niciodata la nimic bun.

    Ca sa dau un exemplu personal, ma opun politicilor statului evreu in teritoriile ocupate, consider ca regimul impus palestinienilor se apropie periculos de mult de Apartheid, sunt de parere ca extremistii evrei (ultra-ortodocsi si nu numai) au obtinut mult prea multa putere, sustin miscarea BDS (Boycott, Divestment and Sanctions), sunt de acord cu recunoasterea Palestinei ca stat in interiorul granitelor din 1967 si cred ca sustinerea neconditionata a SUA pentru statul evreu, departe de le face un bine, cauzeaza nenumarate probleme, impiedicand aparitia unor reforme autentice si deteriorand imaginea SUA in lume. In ochii unor oameni aceste convingeri ma califica pentru eticheta de antisemit, as fi curios daca si in ochii d-lui Tismaneanu.

    De asemenea, intre anti-capitalismul unui ideolog marxist si anti-capitalismul unui sustinator tipic al miscarii Occupy e diferenta cer-pamant. Capitalismul nu este venit din ceruri odata cu Chivotul Legamantului si nici nu reprezinta vreun panaceu pentru problemele societatii moderne. Inegalitatea veniturilor in crestere continua, distrugerea mediului inconjurator, coruperea din interior a mecanismului democratic (Citizens United e un exemplu tipic), cenzura corporatista, abuzul sistemelor de patente si proprietate intelectuala, colapsul sistemului financiar (pentru care nici un CEO n-a facut macar o zi de puscarie), atacul capitalului transnational asupra guvernelor si sistemelor legale ce le stau in cale (clauza ISDS din TTIP) sunt tot atatea motive de protest si revolta impotriva unui sistem care refuza cu incapatanare sa se reformeze si ai carui apologeti continua sa sustina, ignorand un munte de dovezi, ca singura cale de a opri tendinta naturala de transformare a capitalismului in capitalism de cumetrie (sau crony daca preferati) este reglementarea sa.

    • Yossef Abraham spune:

      Haida-de!
      Intr-adevar credeti ca reluarea relatiilor dintre Statele Unite si Cuba va duce la ceva schimbari acolo?
      Regimul dictatorial de la Havana va vedea in aceasta o victorie, si va continua.
      In privinta a ce se intampla in Israel – antisionismul dv. e, cum spune domnul Tismaneanu, antisemitism deghizat.
      Nu pot face aici o analiza detailata, dar Dv. ii sprijiniti neconditionat pe cei mai inversunati teroristi, pentru ca acestia asasineaza evrei.
      In “apartheidul” din Israel arabii se bucura de toate drepturile; de aceea arabii ne urasc! Ei nu inteleg egalitatea; ci vor sa fie domni peste ghiauri.
      Stimate domnule Element Contrar, prea sunteti obisnuit cu evrei macelariti in pogromuri, sau sufocati in trenurile mortii, sau… Scuzati; nu mai vrem, si putem sa ne aparam. In privinta regimului terorist din Cuba, pe care presedintele ibn Hussein il incurajeaza, va recomand sa cititi cartile lui Huber Matos (Cum a cazut noaptea) si Armando Valladares (Impotriva oricarei sperante). E descrisa acolo materializarea idealurilor Dv.

  8. Element Contrar spune:

    Imi cer scuze, dar cand am scris ” ai carui apologeti continua sa sustina, ignorand un munte de dovezi, ” – am vrut sa scriu “continua sa ignore un munte de dovezi ca”. Viteza :)

  9. Capitalist spune:

    Antiliberalism? Nu stiu ce inseamna liberalismul, cu atat mai putin a fi anti el.
    Antisemitism? Inteleg ca semitii ar fi un neam sau ceva: a fi impotriva unui neam e in primul rand ridicol, apoi futil.
    Anticapitalism? Ei, aici stiu si eu ceva. Domnule Tismaneanu eu nu i-am citit pe cei care ii recomandati lui Florin Poenaru: nu am timp, si nu va ascund, sunt sigur ca unii ma vor plictisi. Uitati insa, de ce eu stiu ce e capitalismul (si deci si anticapitalismul) iar dvs. nu: astazi am asteptat sa-mi intre niste bani in cont pe un produs de mecanica grea care a fost deja livrat pentru a putea da salariile la angajati. Banii care trebuia sa-i primesc urmau sa-mi si deblocheze conturile fiindca statul s-a gandit ca in cei 5000 de lei datorie stau marile averi asa ca mi-a poprit conturile. In acelasi timp, sora mea mi-a spus acum 2 zile ca banca ii va executa apartamentul fiindca a avut intarzieri repetate la plata unui credit cu care a incercat sa faca o afacere care s-a dovedit falimentara. Vedeti de ce eu stiu ce-i capitalismul? Fiindca astept bani sa dau salarii si nu-i primesc de la un om caruia i-am facut si discount (cat urasc cuvantul asta) numai sa mi-i dea pana azi; fiindca traiesc intr-o presiune psihologica cauzata de lipsa banilor; fiindca zi de zi sunt obligat sa fiu in logica violator sau violat: pot sa dau faliment maine si sa ma angajez la multinationala sau sa strang din dinti si sa fiu anuman. Deci, eu sunt capitalist, eu stiu ce e aia, si tot eu urasc din talpi pana in par capitalismul. Eu nu va propun iluzii, economii ale darului, va spun ca inainte de a face alaturari stupide sa stiti despre ce vorbiti. Sau poate dvs. va place capitalismul fiindca aveti succes. Sunteti bestseller, nu-i asa? Cum zice prietenul dvs. Gabriel Liiceanu, ati facut fata ‘provocarilor libertatii’. Si eu fac fata dle. Tismaneanu: calc pe tot ce inseamna moralitate doar pentru a nu fi violat, accept sa fiu violator, capitalist. Dar nefericitul care mi-a spalat masina cat timp am scris eu asta pe smartphone nu face fata.

    • Bertolt Lazaroiu spune:

      Excelent comentariu. Sunt cam in aceeasi situatie cu dumneavoastra.

    • Va multumesc pentru comentariu. Din pacate, nu este aici momentul si locul pentru a scrie pe larg istoria celor trei termeni pe care ii mentionez in titlu si care fac obiectul interventiei Dvs. De acord, exista ramificatii si implicatii care se cer deslusite, cauzalitati care se cer luminate. Dar, indraznesc sa va spun, istoria conceptuala (a se vedea contributiile unui Victor Neumann inspirate de Reinhart Koselleck) nu are de-a face cu ce-mi place sau displace mie sau altui autor. Articolul meu este o schita analitica menita sa conjuge istoria conceptelor cu aceea politica. Sarbatori Fericite!

    • Gabriel I. spune:

      @capitalist
      Va dau dreptate fiindca sunt mai mult sau mai putin in aceeasi situatie ca dumneavoastra, afacere mica, clienti rauplatnici sau/si sustinuti politic si deci intangibili(sa vedeti cand clientul ala isi declara falimentul si banii dumneavoastra devin un fel de fata-morgana)
      Dar in momentul in care sustineti ca alternativa la a deveni inuman(in relatia cu angajatiii probabil) este de a va angaja la o multinationala am intrat in ceata.
      Exact despre asta e vorba – Capitalismul iti permite luxul de a te re(angaja) la o multinationala sau a deveni angajator sau a te retrage in munti la gospodaria bunicii. Puteti sa imi contra-argumentati ca in ’88 in plin delir comunist aveati variantele acestea? Intrebati-va parintii daca aveti dubii.
      Si nu ii plangeti de mila celui care va spala masina in momentele in care scrieti cometariul, s-ar putea sa castige mai mult ca angajatii dumneavoastra.
      Dreptul de a alege este esential in aceasta discutie.
      PS – oricum nu vad legatura cu anti-semitismul,
      PS2- am pierdut si am castigat suficienti bani ca angajat/angajator/patron/investitor -fara nici un fel de relatie contractuala cu statul- ca sa pot spune ca cine sustine ca socialismul sau controlul statului asupra economiei este calea de urmat traieste intr-o utopie.

      • Raul spune:

        A incerca sa armonizam acest articol cu realitatea romaneasca, cred ca este imposibil. Noi inca traim o democratie originala asa cum o definea Domnul Iliescu. Sa vorbim despre liberalism si anti-liberalism este prematur. De asemenea, a comenta despre capitalism si anti-capitalism este un exercitiu de creativitate. In tara cu mai mult de 300 de taxe si impozite aplicate firmelor, aceste notiuni raman un exercitiu de imaginatie. Singura speranta este sa prindem urmatorii ani in capitalism si apoi vom invata regulile jocului capitalist.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)