joi, martie 28, 2024

ALO versus MAI: Pentru o Romanie la Vest de centru, nu in tabara comunistilor greci

Oricat s-ar stradui propaganda USL sa ascunda adevarul, este limpede ca stanga (asa cum este ea in Romania, cinica, apocrifa si duplicitara) a suferit o infrangere la referendum. Planul urzit in laboratoarele lui Felix, aprobat de Iliescu si Hrebenciuc, aplaudat de fostul presedinte Emil Constantinescu si pus in practica de baronul de Teleorman, secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, a esuat. Duumvirii s-au dovedit a fi pucisti in zdrente, jalnici aventurieri de mahala. In momentul de fata, Munchausen si Zelig (El Ponta si El Crin) incearca sa-si reconstruiasca baza de masa. Fiecare se vede confruntat cu contestari inca timide, dar reale, in interiorul propriului partid. Doar Felix nu are asemenea probleme intrucat partidul sau este chiar el.

Trebuie spus cat se poate de clar: stanga romaneasca de azi este de fapt numele unei imposturi, al unei uzurpari semantice, al unui enorm apetit de acaparare a parghiilor economice, sociale, politice si juridice menite sa asigure hegemonia neo-nomenclaturii useliste. Nu este o stanga social-democrata moderna, ci un simulacru, o imitatie, un papagal care repeta sloganele Internationalei Socialiste si actioneaza dupa preceptele lui don Corleone. Detesta statul de drept si face tot ce-i sta in puteri spre a-l piratiza.

Cine apara USL-ul la Bruxelles?

Faptul ca la Bruxelles uselistii au fost sustinuti de exponentii „Stangii unite”, alianta dintre paleo si neo-comunisti, inclusiv de delegatul PC din Grecia, europarlamentarul Haralambos (Babis) Angourakis, prezentat elogios pe „Antena 3”, spune destul. Full disclosure: europarlamentarul comunist (nu socialist, cum am vazut ca este desemnat in unele relatari de presa), mi-a fost coleg de clasa la Liceul nr 24, astazi „Jean Monnet”. Tatal sau, redactorul-sef al revistei teoretice a PCG, „Neos Kosmos”, a murit in noiembrie 1967 intr-un ciudat accident de automobil langa Bucuresti. A fost inmormantat la cimitirul Ghencea Militar.

In ianuarie 1968 se producea ruptura din PCG intre pro-sovieticii condusi de Kostas Kollyannis si cei care aveau sa evolueze spre eurocomunism (Zisis Zografos, Mitsos Partsalidis, Panos Dimitriou). Babis a parasit Romania, impreuna cu mama si sora sa, alaturi de numerosi alti refugiati comunisti greci, in august 1968, cu putin timp inaintea invaziei Cehoslovaciei. A terminat liceul la Leipzig, apoi a studiat la Politehnica din Dresda. A devenit tot mai activ in KNE (Tineretul Comunist Grec). Am fost candva, in tinerete, buni prieteni, apoi drumurile noastre, intelectuale si politice, s-au despartit. Nu ne-am mai vazut din 1978 cand s-a oprit in Romania in drum spre Grecia, tara pe care avea sa o vada atunci pentru prima oara. Desi avea un doctorat in astrofizica, a intrat in politica. A devenit membru al CC. In anii 80, a reprezentat PG din Grecia in colegiul de redactie al revistei „Problemele pacii si socialismului” care aparea la Praga. In momentul cand in PC din Grecia s-au purtat lupte dure intre reformatorii gorbaciovisti si neo-stalinisti, mai ales dupa 1987, a optat pentru acestia din urma.

Vorbitor de franceza, rusa si germana, stapanind o limba romana excelenta (s-a nascut la Bucuresti in ianuarie 1951), Angourakis a ramas blocat in ruginitele fixatii bolsevice. Pentru el, ca si pentru atatia alti propavaduitori ai mitului luptei de clasa, Statele Unite si Occidentul liberal-democratic raman inamicul principal, iar revolutiile din 1989-1991 reprezinta tragedii personale. Acesti oameni sunt si astazi prizonierii viziunii teocratic-chiliastice despre comunism ca mantuire a umanitatii. Aici vad o diferenta intre Ponta si Angourakis: primul este un poltron, al doilea un true believer. Cat despe ipocrizia celor care invoca trecutul stangist, de decenii asumat, confruntat si abandonat, al lui Jose Manuel Barroso, dar inchid ochii la prezentul comunist al aparatorilor USL de la Bruxelles, nu cred ca mai e nevoie de vreun comentariu. Este vorba de campionii dublelor standarde.

https://www.contributors.ro/global-europa/crime-vendete-tradari-comunismul-grec-si-tenebrele-staliniste/

http://stiri.rol.ro/senatul-evz-comunism-dupa-comunism-30331.html

Sef al Sectiei Internationale a CC al PC din Grecia (KKE), o formatiune de un stalinism pe cat de agresiv, pe atat de vetust, Babis Angourakis este unul dintre cei mai activi sustinatori ai unui front comun global al stangii anti-capitaliste si anti-americane. Sa amintim ca PC din Grecia l-a sustinut cu entuziasm pe Slobodan Milosevici in timpul razboaielor de secesiune din fosta Iugslavie, o pozitie impartasita de catre PDSR (azi PSD).

http://www.economist.com/node/8082074

ARD si atragerea centrului

Sunt destui care s-au grabit sa cante prohodul copilului abia nascut, „Alianta Romania Dreapta”. S-au speculat cu prea putina buna credinta fiecare declaratie, fiecare gest, fiecare element (real ori contrafacut) de biografie personala, s-au cladit intregi teorii pentru a delegitimiza ceea ce, in fond, este perfect normal: tendinta centripeta, de coagulare si cristalizare, in randul unor partide si miscari civico-politice cu valori comune. Actiunea de decredibilizare a Aliantei va continua cu sporita intensitate in lunile urmatoare.

Dreapta are sansa sa castige centrul. Depinde doar de ea. Claritatea doctrinara este esentiala, ceea ce nu inseamna incremenire, rigiditate si dogmatism. Dreapta populara se regaseste in traditiile liberalismului clasic, in cele ale democratiei crestine, in cele ale patriotismului luminat ilustrate de un Iuliu Maniu, un Dinu Bratianu, un Lucian Blaga, un D. D. Rosca, un E. Lovinescu, un N. Steinhardt, o Monica Lovinescu, un Virgil Ierunca, un Vlad Georgescu, un Corneliu Coposu, un Ioan Barbus, un Constantin Ticu Dumitrescu, un Mihail Farcasanu, un N. Carandino, un Nicolae Margineanu, un I. D. Sirbu, pecum si in ideea unor patrii culturale suverane aflate intr-un mereu reinnoit dialog. Gandirea de centru-dreapta trebuie sa raspunda cat mai logic si argumentat mitologiilor stangiste despre natura mercantila, meschina, lipsita de compasiune si suflet, de vibratie spirituala, a capitalismului. Nu exista un capitalism etern si imuabil decat in fantasmele marxizante. Economia de piata nu este controlata de forte demonice. Trebuie sa afirmam limpede de ce acuzatiile adeseori isteroide, de o falsitate uluitoare aduse neo-liberalismului sunt intemeiate pe negarea si distorsionarea datelor economice rale si pe manipularea unor anxietati colective. Milenarismul socialist, mai ales atunci cand se exercita legislativ, este una dintre cele mai periculoase si costisitoare iluzii ale timpurilor moderne.

Cum remarca autorul care semneaza Adalbert Klein intr-o excelenta analiza publicata aici, pe platforma „Contributors”, se va accelera constructia mitului politic Sorin Oprescu spre a-l face candidatul cu maxime sanse la alegerile prezidentiale. Nu stim cum va reactiona El Crin, dar oricum personajul este tot mai ofilit. Este cazul ca Alianta Dreptei sa se gandeasca serios si rapid la subiectul desemnarii unui candidat unic la alegerile prezidentiale. Se poate spune ca batalia a pornit.

Numele sperantei: Adevar, Libertate, Onoare

Formatiunile de centru-dreapta nu-si pot ingadui acum lupte intestine si competitii de vanitati. Mihai-Razvan Ungureanu are dreptate: orgoliile nu trebuie sa eclipseze imperativul unitatii. Ele trebuie tinute sub control pentru nu submina o constructie atat de importanta pentru destinul politic al tarii. Este momentul coeziunii, al coagularii unei strategii cat mai limpede explicata unui electorat care se va satura destul de curand de promisiunile neonorate ale duumvirilor. Acolo unde Ponta semnifica minciuna, inclusiv la nivelul propriei biografii intelectuale, ARD trebuie sa afirme transparenta si adevarul.

Este momentul ca alianta de centru-dreapta sa-si asume fara ambiguitati traditiile, identitatea politica si etica, sa accentueze ca statul de drept inseamna decomunizare si invers, sa spuna fara echivoc ALO: Adevar, Libertate, Onoare. Opusul a ceea ce inseamna de fapt USL: Minciuna, Abjectie, Impostura (MAI). Un acronim menit sa ne aduca aminte de vremurile lui Pantiusa, Nicolschi, Draghici, Bobu, Postelnicu si Vlad. Dar si de mega-plagiatul lui El Ponta. Sunt convins ca la un asemenea apel, cetatenii cinstiti ai Romaniei vor raspunde cu promptitudine. Spre a adapta o imagine a unui faimos ganditor polonez, linia despartitoare astazi este intre cei care vor o Romanie la Vest de centru, si cei care, marturisit sau nu, o viseaza la Est de centru. Intre individualism civic, cu ale sale riscuri si sanse, si colectivism autoritar, cu tot ceea ce implica o asemenea optiune. Intre libertatea reala si falsa egalitate.

Versiune substantial largita si adusa la zi a articolului aparut initial in editia online a Revistei 22 si, ca editorial, in „Evenimentul Zilei”. Am adaugat intreaga parte despre PC din Grecia si sustinerea acestei formatiuni neo-staliniste pentru USL:

http://www.revista22.ro/alo-pentru-o-romanie-la-vest-de-centru-17821.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ALO-Pentru-o-Romanie-la-Vest-de-centru-1000972.html

Distribuie acest articol

67 COMENTARII

  1. dle profesor, gradul de inversunare al A3 da imaginea GROAZEI fata de un succes al ARD.Acest succes vor ei sa-l saboteze cu ORICE PRET (minciuni ordinare, calomnie subtila, insinuari s.a.m.d). Au acea audienta BLESTEMATA pe care numai timpul o va anihila: cei 31% care spun ca ” .. a fost o idee buna comunismul, dar prost aplicata..” intersectati cu cei 42% care cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului. Cu cat ARD va intelege ca nu in aceasta zona este electoratul sau si ca orice efort investit aclo este risipit, cu atat se vor limpezi mai repede apele. In acea zona (31%, 42%)pescuieste cu succes PP-DD si daca asta va impiedica o majoritate USL, mult succes ii urez lui Dan Diaconescu.

  2. Frumusețea tragică a omului și a evoluției sale istorice este libertatea. Din această perspectivă, realitățile conceptualizate în termeni precum ,,societatea deschisă”, ,,capitalism”, ,,stat de drept”, ,,democrație reprezentativă”, ,,drepturile omului” etc. sunt elemente incontestabile de progres la scara întregii umanități. Din păcate, însă, contradicțiile structurale caracteristice, în egală măsură, individului, societății, statului, piețelor determină sinusoide comportamentale care, fără să delegitimeze noțiunile amintite, le relativizează și ambiguizează percepțiile și reprezentările în subiectivitatea oamenilor, precum și în obiectivitatea științifică. Iată de ce, în exercițiul reflecției sociale și al evaluării istorice, orice persoană onestă și moderată nu poate renunța la îndoiala carteziană și, mai ales, la înțelepciunea Ecleziastului.

  3. sehr geehrter herr professor!

    impart cu dumneavoastra convingerea ca in romania trebuie sa existe o forta politica de centru-dreapta credibila si puternica. personal cred ca in romania nu se va putea „organiza” un peisaj politic bipartid precum in sua, aparenta „mama a democratiei” in care insa persoanele de culoare nu au avut voie sa voteze decat de prin 1964 in mod liber, caci pana atunci trebuiau sa dea test ca stiu sa scrie – analfabetii albi puteau vota, negrii doar sa moara pe teatrele de razboi.

    asadar, pe langa stanga, coagulata in mult(si partial corect)hulitul psd, dreapta reprezentata de liberali, ar trebui sa apara un partid care sa „semene” cu cdu/csu in germania sau övp in austria, deci un partid cu ideologie democrat-crestina asezat pe centru-dreapta.

    ceea ce ma „intriga” oarecum este daca respectivele forte care par a se coagula acum v.-au angajat consultant – caci pana acum am vazut ca ei o tin cu sus inima si dumneavoastra ati creat mult mai pregnantul ALO.

      • sehr geehrter herr professor!

        in primul rand permiteti-mi sa va spun shana tova.

        avand in vedere ca ati facut un update consistent in legatura cu acel domn comunist grec, cu care ati avut relatii amicale la un moment dat, imi permit sa va intreb urmatoarele: aparent ne bucuram amandoi asupra fiecarui „suflet” salvat, adica cei veniti pe calea dreapta, asa cum o socotim noi. cand cineva respecta proprietatea, drepturile fundamentale etc., atunci este pentru noi, si la noi ma refer la dumneavoastra si la mine, pe drumul cel drept. din punctul de vedere al spectrului politic asta incepe de la centru-stanga prin social-democrati pana la dreapta, trecand prin asanumitii populari si liberali. asadar, ne repugna, cred ca pe buna dreptate, orice totalitarism si eu personal am dubii de exemplu ca o dictatura franchista „pregateste” poporul pentru democratie, salvandu-l de comunism. este o realitate istorica si poate ca la acel moment, cu mijloacele de comunicare si nivelul educational de la acea vreme, poate ca era si singura modalitate. asadar, ne bucuram de un barroso maoist, de un ungureanu utc-ist, chiar si de un iliescu sub care totusi s-a realizat pluripartidismul in romania, bineinteles, cu rezervele majore aferente!

        domnul acesta angourakis pentru noi reprezinta o persoana care aparent inca nu s-a trezit din visurile revolutionar-totalitare. dar oare cu toate acestea, nu are si dansul dreptul la o opinie, chiar daca noi o combatem caci nu putem simpatiza cu dansa? toti cei pe care ii simpatizeaza dansul oare trebuie sa-i condamnam noi? daca dansul simpatizeaza cu proletariatul noi trebuie sa-l condamnam? nu putem oare simpatiza, generic vorbesc, nu privitor la usl!, cu aceleasi persoane dar din motive diferite? oare nu pot sa combat pe cineva si sa-l respect totodata? poate chiar pentru conceptii care imi sunt potrivnice?

        • Toata lumea are dreptul la opnie, inclusiv Dvs sau subsemnatul. Nu condamn persoane, incerc sa explic mentalitati. Nu am facut decat sa luminez un numar de increngaturi si de afinitati care pot explica, macar partial, optiunile internationale ale USL.

          • sehr geehrter herr professor!

            mi-e teama ca simplificati un pic pe marginea stimabilului comunist grec partea de relatii internationale. daca imi permiteti sa duc gandul in aceeasi cheie mai departe ar trebui, pentru a fi de dreapta, sa incetam si realitiile diplomatice cu republica populara chineza de exemplu. sau sa inteleg ca imi confirmati teoria ca sua au devenit stat marxist si astfel „prietenia” cu poporul chinez se reflecta si in vastele relatii bilaterale.

            • Pentru cei din tabara la care ma refer, China este de-acum un stat revizionist, plecat („degenerat”) pe calea unor reforme de tip capitalist. Vorbim aici despre un neo-stalinism de tip „pur si dur”. China nu se mai vrea de mult campioana a unui val revolutionar global. Frenezia internationalista a lasat locul unui buharinism sui generis. In plan politic un tiran, Deng Xiaoping a fost de fapt, in plan economic, un nepman :)

            • sehr geehrter herr professor,

              de la venerabilul tovaras deng xioping ne-au ramas vorbele memorabile, din interview-ul din „the economist” – what does it matter if a cat is black or red, as long as it catches mice.

              din punct de vedere romanesc s-ar putea ca apropierea de china sa nu fie benefica – inteleg ca termopanele lui nastase si ceva parchet sa fie originare de acolo. (nu stiu sa introduc smileys!) :)

      • Va citesc de multa vreme cu placere. Va impartasesc un numar considerabil de idei si concluzii, evident nu pe toate. Nu pot insa sa nu ma intreb in ce masura mai sunteti credibil in rolul de spectator angajat.

        Critica pe care Raymond Aron a facut-o in Le Figaro sau in Commentaire stangii franceze nu seamana cu ceea ce citesc acum aici, sau mai bine zis – discern un fond comun sub o forma straina si stranie. Cui foloseste recursul la psogos? Cei care sunt trup si suflet oamenii dreptei vor aprecia exercitiul retoric, dar ei nu mai au nevoie de argumente.

  4. Desi nu am fost de acord cu multe dintre ideile d-stra, sunt nevoit sa recunosc ca de aceasta data ma surprindeti prin flexibilitatea gandirii si observatiei. Asa este, dreapta ar trebui sa tinteasca centrul, dar cred ca este mult spus pentru a-l castiga, ci mai degraba pentru a se salva. Centrul a fost intotdeauna o zona gri, in care dreapta si stanga s-au intalnit si din care si-au facut, reciproc, incursiuni. Nu mai este demult un secret ca in ultimii douazeci si ceva de ani stanga a exersat politici de dreapta, iar dreapta a castigat alegerile cu un mesaj de stanga. Cred ca acest ultim aspect nu va putea fi ocolit nici in 2012, pentru a se mentine pe ultimele redute politice si electorale, care ar putea da sansa unei viitoare baze de plecare, popularismul dreptei va fi nevoit sa-si lase deoparte, cel putin pentru un timp, mesajul pur de dreapta si sa se apropie de centru si chiar sa patrunda dincolo de aceasta zona. Ca orice strategie de supravietuire, si aici ma despart de punctul d-stra de vedere, dreapta va fi obligata sa-si dilueze elementele de traditie si identitate, cu alte cuvinte pragmatismul politic va trebui, inevitabil, sa devanseze conservatorismul ideologic. Daca prin acronimul ALO vreti sa sugerati un substitut la ARD, va reamintesc ca defuncta Alianta DA s-a coagulat tot pe Adevar, alaturi de Dreptate, dar mentalul colectiv inca mai reverbereaza la scandalurile si esecurile pe care nefasta alianta le-a generat. Nu, desi inteleg ca sunteti in continuare sedus de ideea profund nedreapta si discriminatoare a “liniilor despartitoare”, viitorul va trebui sa se construiasca nu pe schisme, care inseamna tabere si conflict, ci pe complementaritatea de interese, care va genera stabilitate si prosperitate pentru toti. De altfel, ideea de linie despartitoare este incompatibila cu insasi conceptul de piata libera.

  5. USL este nascut numai din minciuni.
    Nenorocirea este ca acum a ajuns la dimensiunea critica de MAFIE organizata – LA PIOVRA.
    Lupta este mult mai dura pentru ca USLasii vor incerca sa confiste toata puterea institutiilor..
    Privim atent spre Italia si vedem cat este de greu este sa scapi de infectia asta intrata in piele…

    Adevarul va rapune USL-ul. Partea economica o sa isi arate in curand dintii – nu poti face liberalism cu veniturile statului si socialism cu cheltuielile sale, parca asa zice reprezentantul FMI. „True beliver” or not, falimentul scrie pe usa comunismului/socialismului. Dublat de aroganta si/sau infatuare, cu atat mai repede se va duce…

    Ce poate face dreapta acum?
    Mai nimic, decat sa se auto-defineasca ,sa munceasca sa isi adune electoratul pentru sine.
    Ar mai fi de adaugat ca ceea ce a construit ar trebui marcat si aparat!
    Ca la razboi – pe aici nu se trece!
    Construim, construim si nu ne oprim!

  6. Democratia e doar democratie. Capitalismul nu este democratie (desi este incontestabil
    ca in capitalism se poate urca pe scara a democratiei cam pana la 35% in timp ce in
    comunism pana la un „- infinit” iar in socialism pana la un maxim „-5”.
    Pe acest „ALO” il vrea ( si il revendica) toata lumea.
    Problema e „ce stie fiecare in parte” ca sunt, termeni ca: „adevarul”, „libertatea”, „onoare”
    termeni (in fapt „concepte”) care nu sunt inventate de azi, de ieri.
    Felul in care fiecare isi traduce aceste concepte ne aseaza in diferite „partidas” si… de atata
    amar de vreme de cand existam ca specie nu se obtine altceva decat o „invalmaseala fara
    rost” si nicidecum o „pornire la drum”.
    Suntem, ca nascuti pe un vas in deriva care nu constientizam ca suntem nascuti pe un vas
    (galera, este cel mai relevant, in ce priveste „Viata”, dintre „vase”) ci credem ca „asta-i Lumea”.
    Drept urmare in loc sa punem feicare mana pe cate una din vasle (nici macar nu le vedem),
    ne disputam intre noi cea mai inalta pozitie (ii zicem noi, in con-venitul nostru limbaj „sociala”).
    Bataia asta, disputarea asta, se da, „pe viata si pe moarte”.

    Este ca si cand ne-am fi nascut toti pe un mare stadion – oaza in mijlocul desertului si in loc
    sa ne batem capul cum sa ajungem la „Pamant” ne macinam in „razboiul fara cap, fara sens
    si fara coada”.

    Spunea un cap destept, candva, ca va veni o zi cand vom vorbi (vom emite cuvinte) toti deodata, facand (acest fapt) sa dispara conceptul de „ascultator” (de …. receptor, adica).
    Daca ne gandim ce procentaj din populatia lumii foloseste azi internetul, si luam in calcul
    cati ne dam deja cu parerea ne putem imagina cam ce-o fi cand s-o rasturna situatia.
    Viata e infinit mai simpla decat reusim noi, fiintele umane, sa o complicam.
    Un „rai pe Pamant” nu se va putea obtine niciodata (decat cel mult prin raportarea vreunui
    „lipsit de cap” la… „ceilalti”.

    PS. Nu am gasit la C Coposu sau C T Dumitrescu altceva decat am gasit la I Iliescu decat
    doar ca venea din sens contrar. Schimbandu-le (matematic) semnul, duc la un acelasi
    rezultat: „ne-democratie”. Una-i verde alta ….nu, nu, nu e albastra ci … rosie, Tudorito
    neneeee….

    • Ati citit cartile de convorbiri cu Corneliu Coposu? Ati citit amintirile lui Constantin Ticu Dumitrescu? Unde ati gasit la ei vreo urma de exclusivism precum in cazul lui Ion Iliescu? Corneliu Coposu si Constantin Ticu Dumitrescu au fost spirite anti-totalitare. Nu este cazul lui Ion Iliescu.

      • @Vladimir Tismaneanu.
        Domnule Tismaneanu. Sunte-ti una din febletile mele. Si, dupa cum am probat (si ras-probat) eu, atunci cand imi place un lucru, rar ma insel in evaluarea ce am facut-o.
        In „totul-tot” insa, doua fiinte umane care sa fie identice, nu exista.
        Unul din jocurile dragi copilariei mele a fost „septica”.
        Era un joc pe care il jucam cu bunii mei prieteni ( nu te asezi cu ne-prieteni la o aceeasi masa, doar poti fi asezat ).
        Apoi, cand imi vine randul sa „tai”, tai (si nu ma joc), pentru ca chiar si jocului-joc ii acord
        minima seriozitate (si de el) ceruta. Tai, asa cum un chirurg de exceptie ar taia in carnea celui mai bun prieten al sau pentru a-i salva viata.
        „Anti-totalitar” nu e (pentru mine) suficient pentru a fi „democrat”.
        Nu am citit cartile de convorbiri ale domnului C Coposu si nici amintirile domnului C T Dumitrescu si pentru aceea ca, si sa vrem, tot nu ne-ar ajunge timpul sa parcurgem tot
        ce exista.
        Ca atunci cand intri intr-o librarie (sau intr-o biblioteca) iti indrepti pasii, nu la intamplare
        ci unde te mana informatia din tine (cea de care deja-dispui). Cauti cu infrigurare ceea ce
        iti trebuie pentru „a completa” si nu din cele „stiute deja”.
        Unui bun cititor nu-i trebuiesc multe pasaje dintr-o carte ( cum unui degustator de vinuri
        nu-i trebuie nici macar sa guste, ci doar sa miroasa) sau din spusele cuiva, spre a-si da
        seama daca sa se opreasca sau sa mearga mai departe.

        Din punctul meu de vedere, Coposu era ca „o veche si consolidata monarhie” ( sa zicem,
        Anglia). Iliescu, ca o consolidata URSS ( ca veche, nu era ) iar eu ma vad ca pe o SUA.

        Societate ca cea „predicata” de domnul Coposu (societatea capitalista) este o societate
        pentru „atleti” (exista „egalitatea de sanse” dar nedublata in mod egal de „coeziune
        intre jucatori”). Atletul (atleticul atlet) nu este in mod obligatoriu sinonim cu „fair-play”-ul.
        Cea „predicata” de domnul Iliescu ( hai s-o admitem nu ca … „comun-ista” ci ca
        „social-ista”) este o societate pentru „trisori” (egalitatea are in acest caz sens de „nivelare”,
        de „plafonare”)
        Iar cea la care ma refer eu (democratia) este o societate pentru „sportivii fair-play”
        (sau mai pe scurt, „jucatori” sau „adevarati jucatori”). Aici, „egalitatea de
        sanse” este urmata indeaproape de „coeziune” in tot parcursul.
        In viziunea mea, Capitalismul este „de 1000 de ori mai preferabil” Comunismului. Iar Democratia, „de un milion de ori mai preferabila” Capitalismului.
        As da oricand tara preferabila domnului Iliescu (sa zicem, Rusia), pe cea preferata de
        domnul Coposu (sa zicem, Anglia), dar oricand, pe oricare din ele, as da-o pe SUA.
        Atat domnul Coposu cat si domnul Iliescu au trait vremurile de dinaintea anilor 40.
        Fiecare dintre ei are propria motivatie de a fugi „de” sau „spre” ceea ce efectiv a trait.
        Dar niciuna din cele doua modele, nu reprezinta ceva spre care as fugi eu.
        Vorba ceea: „Bucurosi le-om duce … toate”, adica de trait, daca nu ai ce face, daca acolo
        ai parasutat, traiesti si in Iran dar de tins, tinzi spre ce iti e sete.
        Asa ca, domnule (as zice „draga domnule” daca nu s-ar supara nimeni) Tismaneanu,
        pana la a ajunge Romania ca Anglia, o sa cam fim colegi de drum.
        Apoi, daca ai sa crezi ca ai ajuns la destinatie, te opresti la binemeritata odihna.
        Eu insa, voi mai avea de mers.
        Nici macar la nivelul SUA cand voi fi ajuns, setea nu imi va fi ostoita.

        Pentru mine, adevarul e … sferic. De aceea (indiferent de circumferinta lui) nu-l putem
        cuprinde dintr-o privire. Este … unul (unul mare, maxim) dar format din infinite adevaruri
        mai mici decat el (cel maxim), de tot soiul de dimensiuni (de la cel mai mic).
        Niciunul nu le vom sti pe toate, iar cate pot fi atinse de mintea umana nu vor fi niciodata
        suficiente pentru a forma intregul. Cu toate astea, cu cat ne vom apropia mai mult cu
        atat mai mult noua (ca specie, in primul rand, si ca indivizi, in al doilea) ne va fi mai
        respirabil.

        Pentru mine „liber” nu e sinonim cu „slobod”. Apartinem unui ansamblu (specia) fara
        de care fiecare dintre noi (luat in parte), nu ar avea nici „trecut” ( si in mod automat,
        nici prezent, nici viitor). Daca nu dezvoltam (crestem) deodata cu noi (fiecare in dreptul
        sau) intr-o perfecta proportie si pe noi si specia (sau, si specia si pe noi) nu suntem
        niciodata liberi, ci doar mai slobozi unii decat altii ( ca diferenta libertatii dintre un caine legat in lant si unul lasat slobod in curtea aceleiasi case).

        Iar pentru „onoare” (chiar daca ma lungesc) am sa „plagiez” un pic dintr-un dictionar
        (pentru ca zice mult mai frumos ca mine):

        „Respect de sine. Capacitatea de a nu te pierde pe tine insuti din vedere.
        Expresia este a lui „Hume, dar respectul de sine este o preocupare centrala pentru
        teoreticienii eticului din traditia „kantiana. Respectul de sine este un bun, si trebuie
        distins prin urmare de alte concepte inrudite ca „vanitate” sau „pretuire de sine”.
        El este o baza de pe care se pot critica institutiile care submineaza sau blocheaza
        deplina sa exprimare, prin faptul ca fac ca anumiti membrii ai comunitatii sa nu se
        poata intrutotul respecta pe ei insisi. In traditia kantiana, este legat de faptul ca toti
        indivizii au „drepturi egale si de capacitatea de a aprecia propriile actiuni si modele
        de viata ca fiind in acord cu propriile valori”.

        Cam atat. Multumesc pentru atentie (timpul afectat) domnule profesor si scuze
        pentru lunga mea exprimare.

  7. Derapajele extremiste si totalitatriste au ca si cauza neputinta statului „democratic” capitalist de a veni cu solutii viabile pentru depasirea crizei economice. Epuizarea resurselor naturale si distrugerea ecosistemului trebuie oprita si acest lucru nu se poate face intr-un sistem economic bazat pe o crestere continua si aberanta a consumului.

  8. Excelent articol, toate temele tratate sunt corect interpretate. Desi cam aglomerat, fiecare ar merita o dezvoltare mai cuprinzatoare.
    Pentru inceput, ce s-ar putea face pentru a clarifica stanga occidentala autentica asupra naturii, intentiilor si metodelor folosite de „aliatii” lor din Romania ?

  9. Domnule Tismaneanu,

    Vreau sa va felicit pentru poate cel mai bun articol din ultima vreme.
    Imi place in mod deosebit mesajul *pozitiv*.
    E mare lucru sa stii si sa spui ce vrei si putina lume are avantajul asta.
    Din pacate, sa stii sau sa spui ce nu vrei nu duce la nimic.

    Felicitari inca o data.
    Sper ca miscarea de dreapta din Romania sa adopte un mesaj asemanator.

  10. Fascismul se divide in doua sectiuni:
    -Fascismul implicit, intrinsec si nedeclarat si
    -Fascisum decalarat de multe ori generat de primul

    Fascismul se manivesta ca orice boala in diferite stadii si la diferite nivele.
    Titlul articolului este un indem spre o directie occidentala asa cum o vasa romanul in timpul comunismului si nu asa cum evolueaza acum situatia.
    Hyperbola grecilor comunisti este o inspiratie nepotrivita in titlu.
    Nicodata comunistii nu au fost mai jos in sondajele din Grecia si niciodata nu au fost reprezentativi in Grecia.

    O doamna in virsta, evreica mi-a spus cu ani in urma sa nu contrazic pe nimeni.
    Fiecare are opinia lui si nu trebuie sa ne contrazicem ci mai intii sa ne intelegem unii pe altii.

    De exemplu daca voi spune ca X si Y sunt asa si pe dicolo ar fi o manifestare de fascism incipient.

  11. De acord, cu o mica observatie. ALO versus MAI rimeaza, dar nu se potriveste: opusul Libertatii nu este Abjectia, iar al Onoarei nu este Impostura.

  12. Domnule Profesor Tismaneanu,
    Citind articolul dumneavoastra, in prima sa jumatate, criticand sever, dar justificat, razboiul secular care a durat aproape o luna (!) al uslasilor cu Institutiile Statului, incepusem sa gandesc la un comentariu quasi-critic la adresa dumneavoastra dar, dupa cateva alte secunde, gandul critic s-a transformat in scuze pentru a va banui de omiterea acestui adevar, de extrema actualitate, care se auto-impunea: egala critica a gruparii de dreapta pentru incoerenta, lipsa de responsabilitate si de viziune de care se face vinovata, acum mai mult ca oricand.

    Caci avem motive grave de ingrijorare, ca actualii lideri ai formatiunilor autodefinite ca de dreapta, sau centru-dreapta, sau cum mama naibii s-or mai fi intituland, se lasa cotropiti de patimi cat de putin nobile, preocupati de micutele lor jucarii personale si nu vad interesul enorm pe care-l datoreaza tarii, natiunii, viitorului democratic.

    Personal, m-am saturat de declaratiile inepte ale lui Blaga ca nu are nevoie de nimeni pentru a „baga” pdl-ul in Parlament, de turul de forta al lui Mihail Neamtu care n-a ezitat sa foloseasca un tun pentru a ucide pe mme Udrea – devenita deja tantar – si chiar de neinspirata miscare a lui Mihai Ungureanu de a adaposti alti traseisti. Cu ce folos toate acestea? Pentru a starni spiritele si zambetele batjocoritoare ale uslasilor baricadati in spatele unei aliante monolitice de rau augur pentru democratie?

    Pentru a cata oara sa fim dezamagiti? De un pdl care, ratand toate oportunitatile de a-si restructura un sistem mancat de putregaiul coruptiei, intereselor meschine si mandriei prostesti, a dinamitat stabilitatea Statului de Drept si a pus tara la mezat pe taraba uslasa.
    De un Mihail Neamtu de care ma rog sa nu fie o alta experienta nefasta asa cum a fost pnl-ul in care si-au pus atatia sperantele. De un Mihai Ungureanu care sa taie colturile in cautarea unei carari scurte dar nesigure spre putere.

    Cred ca nici unul dintre aceste personaje nu merita a fi imediat andosat, cel putin pana nu-si dovedesc indubitabil seriozitatea, buna credinta si priceperea. Ar trebui ca Monica Macovei sa fie prima Presedinta a acestei tari ca, prin autoritatea si respectul pe care-l impune, sa desavarseasca opera de cea mai mare insemnatate pentru Romania: Edificarea Deplina a Statului de Drept si lansarea Romaniei pe drumul glorios pe care i l-au dorit strabunii si-l dorim noi toti – spre democratie, prosperitate materiala si spirituala a cetatenilor ei.

    • @Lucky. Nu vad de ce ne suparam pe altii si nu facem, atunci cand nu gasim pe piata, noi
      (cei ce nu gasim) ceva mai bun.
      In domeniul asta ( al Vietii), nu e ca in fotbal, in care sa judecam prestatiile unor echipe
      cu care in realitate nu avem nici in clin nici in maneca, si sa ne dam parerea ce jucatori
      ar trebui sa foloseasca ei ca sa castigam noi … ce?
      Macar daca jucam la pronosport, hai sa admitem ca e un interes justificat (si nu unul pur
      afectiv) dar altminteri e „gratuit-gratuit”.
      Felul meu de a gandi se suprapune (are cea mai mare suprapunere) cu al PDL.
      „Joc” in „echipa” asta de la inceput si, daca castiga e si castigul meu, ca si castigul lui.
      Daca pierde, este si pierderea lui, dar si a mea.
      Sunt multi care nu joaca (efectiv), care nu sunt jucatori in una sau alta dintre echipe ci
      care doar pariaza pe unii, sau pe altii, urmarind castigul.
      Nu zic, priveste asta pe fiecare, dar sa te bagi sa faci echipa undeva unde nu-i „al tau”,
      nu cred ca se poate trece dincolo de vorbe, iar daca s-ar putea trece, inchipuieti cum
      ar fi sa ma abat eu din strada, cand trec (asa aiurea) prin Giulesti (sa zicem) si sa ma
      apuc sa fac eu, care nu am nici in clin nici in maneca cu intreprinderea „Rapid”
      sa ii fac, echipa.
      Pe mine unul nu ma preocupa antrenamentul celorlalti, ci al meu. Ceea ce ma
      intereseaza la ceilalti este sa imi respecte jocul, sa joace inauntrul (si nu in afara)
      regulilor jocului (intre noi) disputat.
      Cum isi fac ei echipa, ii priveste pe ei (in nici un caz, pe mine).

  13. Dle Tismaneanu,

    E adevarat ca USL nu este o solutie pentru Romania, insa, spre deosebire de dumneavoastra, cred ca situatia in care se afla Romania se datoreaza mai mult oamenilor politici/clasei politice se perinda pe la guvernare decat orientarii ideologice. In sprijinul afirmatiei mele, vedeti comentariul lui Ciprian Ciucu, din care rezulta ca mai mult de 25 % dintre politicieni (daca nu mai mult) sunt traseisti.
    Astfel, desi surprindeti foarte bine caracteristicile USL, nu faceti acelasi lucru cu ALO, compusa din personaje ca Blaga, Berceanu, Pavelescu, etc., care si ei fac parte dintre politicienii aflati de multi ani in primele esaloane ale politicii si guvernarii.
    Sigur ca toata lumea spera la coagularea unei alternative reale la Ponta, Crin, Hasotii, Nicoleascu, Dragnea & Co, dar nu era mai bine daca se contura o alternativa absolut curata? Fara PDL? Doar cu personajele de buna-credinta, ca Preda sau Voinescu?

  14. @ Vladimir Tismaneanu

    Aş vrea să-mi daţi un răspuns sincer la următoarea întrebare…

    Ce este mai onorabil, să fi fost comunist şi să nu renunţi la credinţă când comunismul nu mai este „cool”, sau să renunţi la consecvenţă şi să treci într-o clipită de la comunism la „dreapta” pentru că acum dreapta este „cool”?

    România are poate sute de mii de foşti membri ai PCR care astăzi se afirmă în politică sau viaţa civilă drept de „dreapta”, începând cu preşedintele României.

    Să facem o comparaţie morală între foştii membrii PNŢ şi PNL care au ajuns în puşcăriile comuniste pentru că nu au vrut să se lepede de originea şi credinţa lor politică în momentul când era „de rău” să fi „rămăşiţă a structurilor burghezo-moşiereşti”. Ar mai fi fost ei astăzi eroi? Poate că da, poate că nu… Plecând de aici nu pot să nu le acord o bilă albă, nu comuniştilor, ci persoanelor care aleg să-şi păstreze credinţa şi atunci când ceilalţi o blamează la nivel mondial.

    Ascultând-ul pe europarlamentarul Haralambos (Babis) Angourakis… m-am simţit bine. Nu aş putea să spun exact de ce, dar parcă nu m-am simţit atât de singur într-o lume potrivnică, mi s-a transmis senzaţia că fie că suntem români, fie că suntem greci, fie că suntem oameni din alte popoare aflate în cădere economică şi disoluţie socială… există o şansă de a depăşi valorile non-umane, legate de bani şi putere, şi a reveni la valorile umane naturale, transmise de milenii din om în om prin viu grai.

      • Dumneavoastra Domnule Profesor, cand ati renuntat la doctrina de stanga (comunista) era „cool” sau nu? Sunt sigur ca acest comentariu nu va fi publicat!

        • E bine sa nu fim atat de siguri. Vorba lui Marx, de omnibus dubitandum :)

          In cazul meu, ca si al atator altor intelectuali sedusi initial de acea doctrina utopica, cu ale sale fagaduinte altruiste, a fost vorba de un proces de desteptare (de trezire a inteligentei istorice si morale). Un prim soc a fost invazia Cehoslovaciei, apoi, in februarie 1969, auto-imolarea lui Jan Palach. Au contat imens lecturile, ascultarea emisiunilor Europei Libere (Noel Bernard, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca), discutiile cu prietenii apropiati. Nu pot indica un declic, o zi si o ora cand am rupt cu marxismul. Dar la 30 de ani intelesesem de-acum ca este ceva putred in chiar inima proiectului revolutionar de sorginte iacobina. Comunismul a insemnat, scria poetul polonez Aleksander Wat, efortul de distrugere a omului interior. Pe masura ce omul interior se reface, atractia comunismului se evapora, mirajul se destrama.

          • @Tismaneanu

            „Un prim soc a fost invazia Cehoslovaciei, apoi, in februarie 1969, auto-imolarea lui Jan Palach”

            Citind mai atent raspunsul Dvs. am remarcat ca in 1968 cand a fost invadata Cehoslovacia aveati varsta de 17 ani..si ma intreb ce soc ati avut atunci?..si daca acest soc a existat, atunci de ce ati mai imbratisat doctrina de stanga? Ce spuneti..acest comentariu va mai fi publicat? :) Multumesc pentru atentia acordata!

            • Am scris pe larg despre aceste subiecte, le-am discutat si rasdiscutat, inclusiv aici, pe „Contributors”.

              Puteti citi, daca sunteti interesat, volumul meu „Ghilotina de scrum” aparut la Polirom. Socul era legat de distrugerea sperantei nascute odata cu Primavara de la Praga. Am vizitat Praga, impreuna cu mama mea, cu cateva saptamani inainte de invazie. Aveam 17 ani, dar veneam dintr-o lume extrem de politizata, deci urmaream atent miscarile de idei din zona stangii. Eu nu am imbratisat doctrina marxista, am crescut intr-o familie marxista, asa am fost educat. Aerul spiritual pe care l-am respirat acasa era unul impregnat de marxism. La fel si in cazul prietenului grec despre care scriu aici. Din ratiuni poate legate de istoria Razboiului Civil si a dictaturii militare, el a ramas atasat unor valori nu neaparat de stanga, sigur nu democratic socialiste, dar la fel de sigur stangiste, pe care eu le consider inselatoare, vetuste, false, apocrife. Nu-l judec, constat.

              Liberul meu arbitru s-a exercitat in procesul despartirii de marxism, de comunism. In noiembrie va apare la Humanitas un volum al meu cuprinzand amintiri si analize pe aceste teme. Ganduri bune.

          • Cum experientele personale se pot dovedi extrem de instructive pentru altii, ingaduiti-mi, cu tot respectul, sa rasucesc putin intrebarea lui Good Point, care ar putea fi pusa si altfel: cand ati spus adevarul sau cand ati avut dreptate, cand ati aderat la comunism sau cand l-ati renegat? Desigur ca sunt usor retoric, dar nu lipsit de buna credinta, pentru ca uneori si retorica ne poate ajuta sa observam unde lipseste punctul pe i, deci, si mai omeneste spus, acceptati ca nu sunteti infailibil si ca si d-stra sunteti susceptibil de a gresi? Si plecand de aici, principial de aceasta data si cu acelasi scop generos de invatamant, ce credeti, daca o practica se dovedeste gresita, o (mai) putem sau nu ridica la rangul de criteriu al adevarului?

            • Adevarul se naste din cunoastere. Cand am aderat, insitinctiv aproape, la comunism, nu stiam ceea ce aveam sa aflu ulerior. Ruptura mea, si nu doar a mea, cu acest sistem de gandire, este rezultatul unui intre proces reflexiv. Am inteles ca marxismul, devenit religie de partid, deci o eschatologie secularizata si institutionalizata, interzicea gandirea libera, se convertise in justificare a opresiunii nomenclaturist-birocratice. Recomand din nou cartea „Zeul care a dat gres” aparuta anul acesta la Humanitas in colectia „Zeitgeist”, in special eseurile lui Arthur Koestler si Ignazio Silone.

            • „Cum experientele personale se pot dovedi extrem de instructive pentru altii, ingaduiti-mi, cu tot respectul, sa rasucesc putin intrebarea lui Good Point, care ar putea fi pusa si altfel: cand ati spus adevarul sau cand ati avut dreptate, cand ati aderat la comunism sau cand l-ati renegat? Desigur ca sunt usor retoric, dar nu lipsit de buna credinta, pentru ca uneori si retorica ne poate ajuta sa observam unde lipseste punctul pe i, deci, si mai omeneste spus, acceptati ca nu sunteti infailibil si ca si d-stra sunteti susceptibil de a gresi? Si plecand de aici, principial de aceasta data si cu acelasi scop generos de invatamant, ce credeti, daca o practica se dovedeste gresita, o (mai) putem sau nu ridica la rangul de criteriu al adevarului?”

              Tocmai pentru ca nu pun nicio secunda la indoiala candoarea intrebarii dvs. o sa va servesc un punct pe „i”: Retorica nu a fost niciodata o metoda critica de analiza pentru aflarea adevarului. Cum bine o dovediti prin incercarea de practicare a acesteia, este in primul rand o tehnica de persuasiune ce se bazeaza pe omiterea distinctiilor si insinuarea netransparenta a unui „adevar” nevalidat printr-o dezbatere critica. Cam atat despre buna credinta a intrebarii. Cat priveste tentativa „generoasa” de a desprinde concluzii cu valoare generalizata si generalizanta, e bine sa aflati ca in procesul de aflare a unui adevar (relativ) criteriile de analiza tin de argumentele de fond si nu de metoda. Criteriile nu se confunda cu metoda. De altfel, gasesc amuzanta candoarea reala ce se ascunde in spatele unei asemenea confuzii intrucat imi aduce aminte de trairea naiva a oamenilor simpli pentru care adevarul rezulta in mod evident din insasi executarea corecta a unui ritual.

            • @ cel ce semneaza cu pseudonimul „Adalbert Klein”

              Nici picat cu ceara n-as fi intervenit in dialogul acesta,in care se revine , again,la „ruptura ideologica” a tanarului Tismaneanu. Vorba dumnealui,s-a scris de atatea ori pe subiect…
              Dar mi-a atras atentia comentariul dvs.considerat de VT drept „excelenta precizare”. Well,eu as spune „convenabila abureala” ,but anyway….

              Dvs. scrieti : „in procesul de aflare a unui adevar (relativ) criteriile de analiza tin de argumentele de fond si nu de metoda.”. Vedeti , eu vin din domeniul stiintelor exacte (nanoscience , nanotechnology) ,si vad altfel. In procesul de aflare a unui adevar,intai culeg DATE ,dar reale,nu convenabile . Si le verific acuratetea de n-ori. Abia apoi incep sa consider optiuni,interpretari,nuante ,criterii de analiza si argumente de fond,cum le numiti dvs. Ori,in cazul de fata , datele REALE ,verificabile sint opuse celor prezentate de dl. VT. Si sigur interpretarea lor va duce la concluzii opuse de cele ale domniei sale. In rest, putem discuta despre criterii,metode,retorici si analize –dar cu datele reale,da ?

              De ce va amuza,precum scrieti, „trairea naiva a oamenilor simpli” ? Nu credeti ca e o abordare elitista,ca sa nu spun fals intelectualista ? Un asa zis „adevar” rezulta ,zilnic pe aceasta platforma ,unde ritualul „stinga-USL e devil , drepta-PDL este angel” se aplica precum mantra data de Stoian lui Plesu …Sa credem ca distinsii autori (cu nume real sau pseudonim) sint „oameni simpli” in intelesul dat de dvs ? Ta-ta !

            • Desi ii scrieti d-lui Klein, ma mentionati si imi permit sa intervin. Spuneti ca sunteti specialist in stiinte exacte, dar va pronuntati cu o impresionanta doza de siguranta in chestiuni de istorie, politica etc

              Nu eu sunt subiectul discutiei, imi pare rau ca trebuie sa o precizez a nu stiu cata oara. Ati studiat epistemologia stiintelor umane? Sunteti la curent cu ce observa, de pilda, Francois Furet despre cum scriem istoria secolului al XX-lea? Intr-un fel o scrie Eric Hobsbawm, in alt fel, sa spunem, Richard Pipes. Ceea ce nu inseamna ca nu sunt amandoi istorici. Aceleasi fapte din biografia, sa spunem, a lui Ernesto „Che” Guevara duc la interpretari diferite. Nu e vorba de un relativism de nedepasit. Stim ce inseamna crime, stim ce inseamna genocid, deci nu este imposibil sa oferim judecati istorice inradacinate in respect pentru ratiune si pentru drepturile omului.

              V-ati ingaduit sa rostiti cuvinte dure pe forumul de la „Contributors” despre o respectata istorica franceza, regretata Annie Kriegel. Ati evocat pagini din biografia ei ca si cum ati fi dorit sa-i demolati reputatia. I-ati citit cartile? Nu credeti in dreptul la apostazie?

              Va incredintez ca discipolii ei cunosc foarte bine biografia celei care s-a numit la un moment dat Annie Besse. Ma refer la doi istorici altminteri extrem de diferiti ca viziuni politice: Annette Wieworka si Stephane Courtois. V-as sugera mai putina asprime sarcastica in comentarii si mai multa deschidere spre dialog. Sper ca aceste randuri vor fi luate exact asa cum le-am gandit: ca o invitatie la buna credinta si respect mutual.

            • Îmi permiteți un scurt apendice?

              Retorica e un demers al îmbierii. Ea poate fi (A) slujitoare în raport cu un adevăr sec, ce are nevoie de ambalaj pentru a iradia sau (B) strict sofistică, adică interesată nu de victoria unui adevăr, ci de succesul public al cutărui orator. (Badiou are, uneori, dreptate: Toute définition de la philosophie doit se distinguer de la sophistique et oblige à aborder cette définition du biais de la définition de la vérité, catégorie centrale de toute philosophie possible. Cette présentation nécessaire de l’acte de philosopher sous le signe de la vérité est en substance un geste fondateur platonicien, Platon étant allé au front de la lutte anti-sophistique justement sur le plan précis de la discursivité dialectique, qui fixe un point de vérité dans la langue et stoppe la virtuosité intime de la parole indéfinie du sophiste. )

            • D-le A.K., m-ati binedispus prin interventia d-stra, pentru care va multumesc, dar imi pare rau ca eu am sa va intristez spunandu-va ca ati pus punctul pe langa “i”, deoarece mi-ati atribuit ceea ce nu am spus. Retorica, dupa cum cunoasteti, din cate imi dau seama, este tendentioasa si speculativa, care poate infrange cu usurinta bunacredinta si adevarul, cand nu este pusa in banca ei, iar evocarea ei aluziva nu a fost in niciun caz sa o creditez, ci dimpotriva. Criteriile de analiza sunt una, cele ale adevarului, alta, iar, uneori, criteriul adevarului, ca despre el vorbeam, se confunda cu metoda insasi. Sper ca s-a inteles ceea ce e de inteles, altceva n-as mai avea de adaugat. Poate doar sa confirm, pentru ca dl. Tismaneanu a pomenit de aderarea instinctuala la marxism, ca, intr-adevar, cunoasterea instinctuala, ca si cea intuitiva, este una din cele mai puternice si mai autentice forme de cunoastere.

            • Domnule Tismaneanu,

              Cred ca in cazul Dvs. a mai fost ceva care poate a condus la click.
              Poate marea Dvs. capacitate de ascultare, de deschidere, starea permanenta de intrebare si cea de reflexie. Nu oricine are aceste insusiri care conduc spre transformari majore, cred…

              Altii multumiti de starea lor, asezati puternic in propriile marcaje, fara intrebari si nelinisti, se conduc numai spre aceleasi orizonturi, si acestea uneori sunt rosii..

              Cu ganduri bune!

    • @ Vladimir Tismaneanu

      Domnule Tismăneanu,
      Mă bănuiţi de pomană cu un proces de intenţie. Nu am vorbit despre toţi foştii comunişti. PCR avea mult peste un milion de membrii, eu vorbeam despre sute de mii de foşti membrii PCR care nu s-au întrerupt din viaţa politică între „înainte de revoluţie” şi „după revoluţie”… cu sigura schimbare că peste noapte au avut o trecere de la „stânga comunistă” la „dreapta capitalistă”. De exemplu oameni precum domnii Iliescu, Bârlădeanu, Brucan, Păunescu, Verdeţ… au trecut de revoluţie, au spus că regimul comunist ceauşist este criminal (să ne amintim că Ion Iliescu a scos PCR şi comunismul românesc în afara legii), dar nu s-au dezis de natura ideologiei de stânga, au rămas în continuare oameni care cred în valorile stângii (desigur, mai moderne şi mai european expriamte decât comunistul ceauşist). Alţi oameni, şi deja l-am nominalizat pe preşedintele Băsescu Traian, care era membru PCR şi membru în Guvernul României înainte de revoluţie, dar şi după revoluţie continuă să fie în Guvernul României, se înscrie într-un partid de stânga, câştigă alegerile prezidenţiale cu acest partid de stânga, ajuns preşedinte (dimensiune funcţională apartinică prin Constituţie) devine peste noapte de dreapta, ba chiar şi anti-stânga, anti-comunism, promotor al politicilor de dreapta… şi aşa mai departe, că doar nu-mi permit să vă învăţ eu istoria recentă a României.

      Domnul Băsescu este însă un exemplu în care măcar s-a dat o luptă a stângii de după revoluţie şi, foarte probabil, dacă nu exista avantajul electoral european legat de grupul popular, PD nu ajungea niciodată „de dreapta”. Vorbim însă despre un partid întreg care a virat, efectiv peste noapte, de la stânga Internaţionalei Socialiste, la dreapta creştin democrată (că de aici ia naştere curentul popular european), fără ca nimeni să consulte partidul dacă vrea sau nu („partidul” a hotărât, cu mult timp după modificarea doctrinară, cu un vot în cadrul Convenţiei Naţionale, că este de acord cu schimbarea). Gândiţi-vă însă la membrii PCR care au populat, după revoluţie, PNL şi PNŢ-CD. Gândiţi-vă la „traseişti”. Gândiţi-vă că anumite persoane, care tot apar la televizor, îşi schimbă opinia şi de două sau trei ori pe an, după cum se aliază cu un partid sau altul. Poţi vedea oameni care azi înjură pe cineva pentru ca mâine să-i ia apărarea chiar pe fostele lor opinii injurioase.

      De aceea aş vrea un răspuns clar de la dumneavoastră. Cum este mai bine, să ai o credinţă reală toată viaţa, şi la bine, şi la rău… sau te muţi unde „credinţa” este mai profitabilă.

      Imediat după revoluţie, trupa Celelalte Cuvinte a lansat melodia „Spre care rai”?…

      Cel ce tine fruntea sus
      nu-i cu gandul impacat
      pe Iehova l-a tradat
      pentru chinul lui Isus
      Cel ce nu e mai prejos
      nu se-nchina lui Cristos
      crede numai in Coran
      sau se vinde lui Satan
      Iar cine nu-i
      deprins cu teama
      se-nchina lui
      Shiva sau Kama
      de-acela,vai,
      ce nu-si da seama
      spre care rai
      mai mica-i vama…

      Şi aici cred că este cam la fel… sunt oameni care caută vama mai mică mergând cu „credinţa” de la un partid la altul. Mie mi s-a părut absurd că-i reproşaţi domnului Haralambos (Babis) Angourakis continuare doctrinară după revoluţie… şi practic mă siliţi să întreb de ce?

      • @ Vladimir Tismaneanu

        Apropo. Vă felicit pentru că sunteţi singurul care îmi publică, din când în când, comentariile. La colegii domniei voastre comentariile mele nu au mai apărut de o lună încoace.

  15. Domnule profesor,
    Cu articolul de fata eu am pierdut un pariu cu un prieten. Am pariat pe faptul ca nu veti comenta nimic despre intalnirea de la Bruxelles asa cum nu o face nici „o anumita parte a presei”. Ati ales sa va referiti doar la interventia unui grec pe care-l cunoasteti si care, inteleg, este un om de stanga sau chiar extrema stanga. Dar ceilalti europarlamentari care nu erau roamani ? N-ati vazut interventiile lamentabile ale Monicai Macovei si ale lui Cristian Preda ? Daca ei sunt reprezentantii cei mai curati si mai onesti ai dreptei, alaturi de Neamtu, Ungureanu si Pavelescu, atunci eu cred ca ARD are slabe sanse sa reprezinte ceea ce dumneavoastra asteptati de la o forta politica redutabila situata la Vest de centru.

  16. Angourakis il apara acum pe Ponta pentru ca ii este tovaras de drum. Dar cind va veni revolutia, din prietenia asta de circumstanta Ponta se va alege cu un loc ceva mai caldut in GULAG, mai bine, dar totusi nu cu mult mai bine fata de alianta de dreapta si ideologii ei care vor nimeri probabil undeva dincolo de Cercul Polar.

  17. Primele semne ale discursului politic al USL contra Occidentului. încep să se materializeze în cultura populară prin fapte fizice contra străinilor. În judeţul Sălaj, comuna Surduc în ziua mare cetăţeni străini canadieni în excursie( turişti consumatori, care pot aduce bani în satele, oraşele pe unde trec dacă sunt incitaţi în mod responsabil de o face) sunt victimele unui jaf la drum în amiaza mare. Cu atât mai emblematic cât Legea a devenit un moft în funcţie de dispoziţia zilnică a politicienilor. Ieri, un alt vehicul simbol al ceea ce reprezintă străinii în România, Occident Expresul este atacat la Daneş de aceiaşi reprezentanţi a unor populaţii asistate social, dependenţi de programul de subvenţii implementat de PSD(din păcate materializat doar în averile propriilor baroni politici). Din nou, Legea a devenit un moft care caute scuze în sărăcie. Când ar trebui să caute mai degrabă forţă prin respectarea ei. Forţă care ar face posibilă tranzitarea vizitarea, incitarea străinilor în a cheltui banii în România, a creea o imagine bună a oamenilor şi ospitaliăţii acestora. Uitaţi turistul din Occident. Dacă lipsa unei toalete mai poate fi oarecum înghiţită, semnalele privind securitatea fizică a acestora şi lipsa de colaborare a autorităţilor în a asigura securitatea acestora, după producerea unor incidente va lovi grav în industria turistică locală, privând chiar pe aceia care aruncă cu pietre în turişti, de banii şi investiţiile acestora.
    E o chestiune de mentalitate simplă.

    • stimabile danielt,

      in aceeasi cheie logica acel caine comunitar din bucuresti care l-a muscat mortal pe omul de afaceri japonez trebuie sa fi fost intruchiparea lui videanu, caci dansul era seful maidanezilor comunitari la acea vreme.
      imi permit sa cred ca aruncatul cu pietre in turisti straini nu are neaparat conotatii doctrinare.

    • Stimate frank g.schimdt.
      Un câine nu este un om. Deci logica pe care o amintiţi nu există. În raţional.
      A, dacă vreţi să minimalizaţi, aplecaţi-vă asupra discursurilor politice în societăţi, premergătoare unor acte de violenţă socială, unde grupuri au fost etichetate ca indezirabile de politicieni şi formatori de opinie.
      Există o linie cauzală între vorbele unor oameni percepuţi ca lideri şi acţiunile maselor. Sper că aici să fiţi de acord.
      Istoria trecută şi contemporană sunt pline de exemple.

      • stimabile danielt,

        cainele era in responsabilitatea unui om, in cazul de fata primarul, caci doar era caine comunitar, asa cum si copii sunt in responsabilitatea unor oameni (pana la o anumita varsta nu sunt subiecte penale).

        in austria la un moment dat a fost „la moda” ca diversi copii sa arunce cu pietre de pe podurile care traversau autostrazile. cred ca au fost cam trei sau patru astfel de incidente, care s-au soldat chiar cu pierderi de vieti omenesti. au astia ce facem? aceasta bravada imbecila, chiar daca te astepti la un copil de 15 ani sa aiba mai mult discernamant, in ce cheie politica o interpretati.

        faptul in sine este si ramane condamnabil, dar nu cred ca fapta oricarui scelerat, si cu toate ca nu imi plac astfel de categorisiri ma simt constrans sa le folosesc, poate si cu atat mai putin trebuie interpretata politic.

        mie mi s-ar parea penibil sa spun ca jafurile sau omuciderile care au avut loc in ultimii trei ani pot fi puse pe seama guvernarilor boc si ungureanu. caractere labile au existat intotdeauna iar faptul ca exceenta actrita winona ryder a ajuns in fata instantei pentru furt dovedeste doar ca era cleptomana si nu se rasfrange asupra guvernarii sua de la acel moment.

        • Stimabile, Frank G Schmidt,
          Oamenii sunt manipulaţi la televizor de politicieni.
          Când oamenii definesc vorbele ca şi reale, consecinţele fizice ale actelor lor sunt reale. Esenţa mecanismului de manipulare. Mesajul transmis de politicieni are o influenţă în percepţia realităţii înconjurătoare.
          Sunt de altfel curios care va fi explicaţia şi care a fost comportamentul românului urcat pe schelele gării din Luxemburg pentru protestul lor. Probabil un discurs antieuropeean. Sunt gesturi petrecute din punct de vedere geografic, disparat, dar cu o anumită frecvenţă de producere e un semnal clar. Puteţi fi de acord sau nu, dar discursul antioccidental al liderilor USL au radicalizat propriul electorat faţă de UE, iar cei mai săraci cu duhul încep să o manifeste.

          Ce credeţi se vor produce acte de violenţă fizică individuală( manifestanţi mai înflăcăraţi şi contra UE) la manifestaţiile mobilizatoare ale USL în timpul congresului PPE, în sensul scăpării de sub controlul organizatorilor politici a actelor individuale ale membrilor mobilizaţi?

          Frustările sociale încep să se acumuleze chiar în direcţia Guvernului Ponta. Când un ministru e fugărit prin curtea combinatului e un semnal clar că capacităţile la nivel politic sunt reduse. Tocmai de la sindicate, aliatul natural al stângii în toate guvernările. Radet, Oltchim, Mechel sunt doar nişte simptome. Pentru că acum guvernul este între ciocan şi nicovală. Presiunile externe legate de FMI şi partenerii externi fără de care supravieţuirea financiară a întregului sistem de pensii etc nu este posibilă şi problemele reale ale populaţiei.

          Pacea socială e primul criteriu de a identifica o guvernare eficientă.

          Ori aici guvernarea Ponta nu a excelat.

          1. Crearea unor categorii de oameni frecventabili sau nefrecventabili.
          a) cei care au un punct de vedere diferit sunt contra noastră. Cazul ICR e emblematic, s-a căutat ţap ispăşitor pentru un eşec. Cultura în orice societate democratică e construită în jurul unui mecanism al libertăţii exprimării , a toleranţei în dialog şi a pluralităţii valorilor. Prin încercarea de impunere a concepţiei USL asupra culturii, chiar dacă reprezintă o concepţie substanţială despre cum ar trebui să fie bine(din punctul de vedere al gânditorilor USL) se atacă principiul libertăţii. Fundamental în societăţile libere. V-aş recomanda citirea lui Rawls un nume nu prea des pomenit în discuţiile între cititori.

          b)cazul diasporei (drept de vot) e de asemeni emblematic. USL-ul a perceput votul celor din diasporă tot timpul ca un act de ameninţare asupra supravieţuirii politice. Şi nu s-a sfiit să nu declare public. De la declaraţiile lovite de tembelism ale dlui Crin Antonescu cu atât mai mult cât vin de la un liberal, condiţionarea dreptului de vot de plătirea impozitelor, la mult mai recentul episod de încercare de a obţine majoritatea prin eliminarea vocilor din exterior din noţiunea de cvorum.

          c)cazul declaraţiilor contra U.E şi personalităţilor ei. Aici se încadrează parametrii discuţiei noastre, părerea mea este că a creat un sentiment antieuropeean gratuit prin simplul fapt că vroiau voturi. Tema naţionalistă e una pur electorală pentru a dovedi capacitatea politică de a mobiliza oameni şi de acolo legitimitatea puterii actuale în rândul populaţiei. Însă concentrând toate energiile politice individuale spre acest mecanism s-au lipsit de capacitatea de acţiune pe planul guvernării apolitice, cea care interesează pe toţi.

          Un guvern reprezintă pe toţi cetăţenii săi.
          U

        • Stimabile, Frank G Schmidt,
          Oamenii sunt manipulaţi la televizor de politicieni.
          Când oamenii definesc vorbele ca şi reale, consecinţele fizice ale actelor lor sunt reale. Esenţa mecanismului de manipulare. Mesajul transmis de politicieni are o influenţă în percepţia realităţii înconjurătoare.
          Sunt de altfel curios care va fi explicaţia şi care a fost comportamentul românului urcat pe schelele gării din Luxemburg pentru protestul lor. Probabil un discurs antieuropeean. Sunt gesturi petrecute din punct de vedere geografic, disparat, dar cu o anumită frecvenţă de producere e un semnal clar. Puteţi fi de acord sau nu, dar discursul antioccidental al liderilor USL au radicalizat propriul electorat faţă de UE, iar cei mai săraci cu duhul încep să o manifeste.

          Ce credeţi se vor produce acte de violenţă fizică individuală( manifestanţi mai înflăcăraţi şi contra UE) la manifestaţiile mobilizatoare ale USL în timpul congresului PPE, în sensul scăpării de sub controlul organizatorilor politici a actelor individuale ale membrilor mobilizaţi?

          Frustările sociale încep să se acumuleze chiar în direcţia Guvernului Ponta. Când un ministru e fugărit prin curtea combinatului e un semnal clar că capacităţile la nivel politic sunt reduse. Tocmai de la sindicate, aliatul natural al stângii în toate guvernările. Radet, Oltchim, Mechel sunt doar nişte simptome. Pentru că acum guvernul este între ciocan şi nicovală. Presiunile externe legate de FMI şi partenerii externi fără de care supravieţuirea financiară a întregului sistem de pensii etc nu este posibilă şi problemele reale ale populaţiei.

          Pacea socială e primul criteriu de a identifica o guvernare eficientă.

          Ori aici guvernarea Ponta nu a excelat.

          1. Crearea unor categorii de oameni frecventabili sau nefrecventabili.
          a) cei care au un punct de vedere diferit sunt contra noastră. Cazul ICR e emblematic, s-a căutat ţap ispăşitor pentru un eşec. Cultura în orice societate democratică e construită în jurul unui mecanism al libertăţii exprimării , a toleranţei în dialog şi a pluralităţii valorilor. Prin încercarea de impunere a concepţiei USL asupra culturii, chiar dacă reprezintă o concepţie substanţială despre cum ar trebui să fie bine(din punctul de vedere al gânditorilor USL) se atacă principiul libertăţii. Fundamental în societăţile libere. V-aş recomanda citirea lui Rawls un nume nu prea des pomenit în discuţiile între cititori.

          b)cazul diasporei (drept de vot) e de asemeni emblematic. USL-ul a perceput votul celor din diasporă tot timpul ca un act de ameninţare asupra supravieţuirii politice. Şi nu s-a sfiit să nu declare public. De la declaraţiile lovite de tembelism ale dlui Crin Antonescu cu atât mai mult cât vin de la un liberal, condiţionarea dreptului de vot de plătirea impozitelor, la mult mai recentul episod de încercare de a obţine majoritatea prin eliminarea vocilor din exterior din noţiunea de cvorum.

          c)cazul declaraţiilor contra U.E şi personalităţilor ei. Aici se încadrează parametrii discuţiei noastre, părerea mea este că a creat un sentiment antieuropeean gratuit prin simplul fapt că vroiau voturi. Tema naţionalistă e una pur electorală pentru a dovedi capacitatea politică de a mobiliza oameni şi de acolo legitimitatea puterii actuale în rândul populaţiei. Însă concentrând toate energiile politice individuale spre acest mecanism s-au lipsit de capacitatea de acţiune pe planul guvernării apolitice, cea care interesează pe toţi.

          Un guvern reprezintă pe toţi cetăţenii săi.
          Un guvern cultivă inteligent relaţiile cu exteriorul. Nici supunere dar nici sfidare.
          Un guvern guvernează.

          Trei capitole la care Guvernarea Ponta a eşuat . Lamentabil.

          • Şi cu aceasta, am încheiat cu postările pe Contributors.
            Mică remarcă.
            Problema informatică a editării (corectării) comentariilor de către autori cred că trebuia adresată de ceva vreme.
            Ar fi evitat tensiuni cu editorii , contributorii şi cititorii.

          • stimabile danielt,

            eu cred ca sunt anumite lucruri asupra carora nu reflectati pentru ca va sunt momentan prielnice.

            1. miscarea sindicala nu este politica, si asemuirea sau alinierea ei la stanga, pentru ca aparent (in cazul oltchim) reprezinta muncitorii, este foarte superficiala. ca in romania anumiti sindicalisti au ajuns sa faca politica in randurile psd (poate si alte partide – nu stiu, nu m-a preocupat in mod deosebit) este o realitate, care desigur va indreptateste intr-o anumita masura la aceasta opinie, dar repet, interpretati prea mult intr-o directie care va este convenabila.

            2. plecati de la premiza fundamental gresita ca barroso ar fi ue. ue sunt 280 de milioane de cetateni, nu un singur om. barroso nu este reprezentantul lor si barroso este contestat la randul sau de exemplu de socialistii si liberalii austrieci. vreti sa insinuati ca si acestia ar fi anti-ue? daca urmatorul „sef al ue” va fi un liberal de exemplu, vom vedea ca popularii si socialistii vor fi in contra dansului – oare sunt anti ue? mie nu imi place, sincer va spun, obama. la fel de sincer va spun ca nu mi-a placut bush si actualul candidat romney mi se pare o gluma trista, dar asta nu inseamna ca sunt anti-sua. aveti o tendinta de generalizare care la nivelul dumneavoastra intelectual mi se pare deplasata.

            3. anatema „puscariabililor” a fost aruncata de catre basescu si preluata de pdl la adresa usl-ului. desigur, istoria este lunga, dar in recenta istorie trebuie sa-i alaturam totusi pe redizi lui voicu. personal nu agreez ideea ca „puscariabilii nostri sunt mai putin puscariabili decat ai lor” sau ai nostrii fura mai putin ca ai lor.

            4. usl-ul actualmente a aratat ca in jurul unui mesaj negativ se poate coagula un electorat consistent. mie personal mi se pare o idee eminamente nociva, chiar si daca ar fi dublata cu un proiect pozitiv, care insa, precum ne-a invatat nenea iancu, este sublim dar lipseste cu desavarsire. tristetea mea este ca in decursul timpului mai toate „razboaiele electorale” s-au purtat in aceeasi cheie – adica negativa. „stop jaful, stop coruptia, jos mafia – sunt elemente pe fond reale si corecte, dar argumentul a fost ca noi jefuim mai putin sau suntem mai putin corupti. guvernarea nastase a fost „daramata” cu astfel de sloganuri, a urmat guvernarea tariceanu, care sub bagheta tovarasei macovei a ingenunchiat justitia, a urmat guvernarea boc, care a asfaltat si bordurat, dar cel mai rau, guvernul si-a asumat rol legislativ prin promovarea unor coduri foarte importante (de ex. al muncii) prin asumarea raspunderii. acele legi au fost si sunt o tragedie sinistra. predictibilitatea fiscala este la fel de sublima, s-a introdus un tva majorat in decurs de SASE zile! atunci n-a tipat nimeni ca statul de drept este literalmente calcat in picioare, ca guvernul face de fapt ce trebuie sa faca parlamentul.

            5. cazul diasporei este un caz absolut inchipuit si o falsa tema. din punct de vedere legal este imposibil sa asiguri cate 200 de sectii de votare in italia si spania. nu vorbesc de faptul ca si in 2009 la prezidentiale din diaspora au votat doar 150.000, deci in jur de 5%! vorbesc pur si simplu institutional – nici o tara nu isi va da acordul ca pe teritoriul ei sa se infiinteze 200 de sectii de vot pentru care ei trebuie sa asigure siguranta. aceste sectii de vot ar trebui sa functioneze sub jurisdictia statului in care s-ar afla. ambasadele si consulatele sunt teritoriu romanesc, si atunci nu este o problema de jurisdictie. incercati sa ganditi un pic mai pragmatic si nu regurgitati tot felul de lozinici pe care le auziti.
            in austria de exemplu am doua posibilitati sa votez daca sunt in strainatate – fie ma inscriu la ambasada/consulat, inscriere care este valabila 10 ani dupa care sunt radiat automat din listele electorale tinute de ambasada, daca nu reinnoiesc inscrierea, sau solicit circumscriptiei electorale din care am plecat sa pot vota prin corespondenta. asadar, va rog sa remarcati ca in ambele cazuri eu anunt ca nu mai sunt pe teritoriul tarii, deci voi fi radiat din listele electorale permanente, si daca doresc si imi exprim vointa, pot fi inclus pe listele „suplimentare”. in america, ca sa poti vota trebuie sa te inregistrezi. deci treaba cu dreptul de vot al diasporei este o discutie care nu ma preocupa pentru ca este artificiala. ca domnul antonescu a legat treaba de plata impozitelor sau nu este o problema care cel mult defineste posibilitatile dansului de a intelege fenomenul. dreptul de vot este legat de cetatenie si nu de impozite.

            6. am ferma convingere ca usl-ul doreste ca congresul ppe sa decurga in limite normale. asta nu inseamna ca trebuie sa se ia dreptul unor cetateni de a isi exprima opinia in legatura cu doctrina acestui partid. dar o incitare la acte de violenta in conditiile in care esti la guvernare si trebuie sa asiguri siguranta desfasurarii congresului mi s-ar parea mai mult decat contraproductiva (ca sa ma exprim elegant). nici un guvern nu isi poate dori si mai mult coopera la declararea tarii pe care o guverneaza ca nesigura. un protest civilizat cred ca este insa nu numai tolerabil, ba chiar democratic imperios necesar, caci suprimarea dreptului la exprimarea opiniei este suprimarea unui drept fundamental.
            astazi in centrul vienei au demonstrat niste activisti tibetani. au trecut pe langa ei zeci, daca nu sute de turisti chinezi. desigur ca politia veghea asupra demonstratiei, asa cum este si normal, dar nu am putut observa din nici o parte vre-o actiune de incitare, nici tibetanii nu i-au provocat pe chinezi si nici invers. tibetanii nu aveau treaba cu chinezii veniti sa viziteze aceasta capitala, ei incercau sa sensibilizeze opinia publica asupra problemei lor. desigur, vorbim de o alta cultura, caci in china si tibet se scriau carti cand de fapt noi toti in europa nu stiam inca sa ne igienizam corespunzator partile dorsale.

            am certitudinea, chiar convingerea ca usl-ul isi va de suficient de mult cu stangul in dreptul in urmatoarea perioada, si eu tot aici voi fi si imi voi exprima pararea, dar in sensul uneui dialog constructiv cred ca ar trebui sa analizam cu mai multa diferentiere aspectele ce ni se deslusesc.

            • Un ultim efort. Ca să înţelegeţi.

              1. Mişcarea sindicală este politică. Şi coruptă până în măduva oaselor. Dl Ponta a apelat prin intermediul vechilor lideri sindicali(Liviu Pop, Miron Mitrea) de multe ori aceste forţe.
              Capacitatea de mobilizare cu falsul Pentru Oameni(când se traduce în guvernare, pentru contul personal) a fost unul dintre instrumentele politice USL.

              2.Relativizarea lui Barosso în raport cu cei mulţi este un bluff al dumneavoastră destinat cititorilor. Vă demonstraţi doar aparenta necunoştinţă. Încep să cred că desele apariţii ale acronimului dvoastră nu sunt întâmplătoare, fac parte dintr-o strategie a USL de a influenţa opinia publică. Nici o problemă. Deci, Barosso reprezintă nu un simplu cetăţean ci omul cel mai puternic în UE. Dacă la asta nu sunteţi de acord, o vizită la spital pentru pilule e recomandată. Sincer.

              3.De ce relativizaţi în temă puşcăriabilii lor ai noştri. Vorbim nu de tabere ci de oameni, indivizi care nu au ce căuta în Parlament, oriunde în lume. Corupţia a infiltrat nivelele înalte ale politicii nu vă spun o noutate desigur.

              4.În cazul diasporei e o TEMĂ. Se tem electoral. Acum o perioadă, recitiţi textul dlui Mircea Paşcu, europarlamentar USL în care m-a frapat un comentariu. Percepţia pe care o avea asupra unui Serviciu de Transmisiuni Speciale STS( cel de care de altfel a încercat Antonescu să-l decapiteze) era una de instrument politic. De la înălţimea unui fost ministru al apărării este gravă. A ca să nu menţionez pe Dobriţoiu, să nu-l uit pe dl Atanasiu …personaje obsolete şi cu ramificaţii n corupţie şi lumea interlopă cocoţate politic de USL în funcţii importante. Vă aduceţi aminte de primele semne de guvernare. Publicarea unor liste care atacau gratuit persoane care nici măcar nu ştiau că sunt pe acele liste.
              Revenind la subiectul diasporei, dacă sunteţi din categoria comunicatorilor sau mă rog strategilor angajaţi de USL ,vă spun un lucru. Trebuie să fiţi absolut naivi să credeţi că (referire la punctul 2) că nu se cunoaşte situaţia de fapt. Pe nume şi prenume, vulnerabilităţi. Comportamentul actualilor politicieni care s-au compromis este o vulnerabilitate majoră în continuare. Cât timp, nu există un preţ politic şi penal, nimic nu se va schimba în starea de fapt.

              5. Mecanismele de pace socială trece prin mecanismul politic. Şi capacitatea administrativă. Vă recomand să vă uitaţi ce panică au produs manifestaţiile de stradă din ianuarie de câteva mii de oameni (rămân la opinia mea au fost precomandate şi organizate de consultanţii politici ai actualilor guvernanţi, evident fără să neg faptul că vechii au făcut şi ei gafe, dar over-all au salvat ţara de la un dezastru sigur. Acum prin prisma evenimentelor politice e doar o salvare care a amânat). În timp ce în alte ţări, manifestaţii cu sutele de mii de persoane nu au produs nici o criză, capacitatea statală de administrare şi gestionare(informare) fiind la nivel de ani lumină.

              6.Sunt de acord cu principiul respectării şi toleranţei opiniilor divergente şi rezolvarea acelor divergenţe prin comunicare. E singura cale spre un câştig ca şi societate.Nu fără a vă menţiona că e viziune destul de naivă. Dreapta actuală din România e mai responsabilă, nu mobilizează masele sociale nu că nu ar putea. Ci pentru că realizează consecinţele a două mase sociale radicalizate faţă-n faţă.

              O mică concluzie la capăt de linie. Marii câştigători ai crizei politice, actorii din domeniul privat al petrolului. Vizita primului ministru la dvoastră la Viena, nu a fost un hazard. OMV (Petrom se află acolo) şi un alt nume se află acolo.. N-aş vrea să-mi ridic pe cap şi nici nu-mi pot imagina un scenariu de acaparare a puteri private de către USL doar pentru satisfacerea unor doleanţe private din domeniul energetic. Dar opţiunile sunt întotdeauna pe masă. Aici nu e nivelul de politică care implică pe Gheorghe sau Ion ci State sau Actori Privaţi cu resurse financiare imense capabile să interfereze în funcţionarea unor State mai slabe. O să mă acuzaţi că o să cad în teoria conspiraţionismulul. Nu. Doar remarc că în timp ce investitorii fug din România, unii fac profit. Pe resurse locale şi populaţia locală.Iar politicieni dubioşi ca dl Ponta le apără verbal realizăril, favorizând doar anumiţi actori.Şi nu competiţia între actori.

              Deci dle frank schimdt îmi face plăcere să vă răspund dar benevolatul online no-name (generator de frustrări) nu mai este opţiunea mea primară din ziua de azi. Mă reîntorc la stilul de viaţă normală. Şi să încep să scriu articole în medii care recunosc meritele şi eforturile. Succes şi sănătate.

  18. Draga domnule Tismaneanu,repet,eu nu sunt Santoro,as dori,daca nu e prea greu,sa ma lamuriti cu urmatoarea chestiune:de ce e atit de greu pentru niste oameni inteligenti,asa cum sunt prietenii mei,sa va-nteleaga argumentele clare,limpezi si de bun simt?
    Oare o fi mare categoria celor care se conduc dupa butada marelui Santoro,tatal meu:” Nu am cine stie ce cunostinte dar compensez prin faptul ca am intotdeauna dreptate.”
    Si daca aceasta categorie e majoritara,ce e de facut?
    Santoro e acum „confuz, innebunit, dezagregat”.
    Cu admiratie,
    S

    • Se spune si „Are putine idei, dar fixe” :)

      Habar n-am de ce prietenii Dvs sunt imuni la ceea ce considerati a fi argumente logice si istorice demne de luat in calcul. Auto-sugestie? Wishful thinking? Respingerea unei realitati neconvenabile? Cum explicam derapajele unor Zoe Petre sau Emil Constantinescu? Nu poate fi vorba de ignoranta. Poate recititi interviul Rodicai Palade cu Andrei Plesu (in revista 22). Nu cred ca lucrurile pot fi rostite mai limpede. Si totusi sunt unii care refuza sa vada si sa auda. Nu introduc in discutie oportunismul. Ganduri bune.

      http://www.evz.ro/detalii/stiri/Nu-mai-lasati-loc-nici-unei-urme-de-respect-Degringolada-lui-Emil-Constantinescu-1001204.html

      • Nici inteligența testabilă, nici subtilitatea, nici – vai! – cultura nu aduc, musai, oxigen și săpun în personalitatea cuiva. E plină lumea de mișei cu bibliotecă, de canalii erudite, de orbi tolăniți în untură livrescă. Când spiritul se comportă deviant, slujind o agendă umorală, o țâfnă, un resentiment, libertatea – care nu e un soi de confort bovin, ci o constantă provocare de maturitate – e sacrificată. Partizanatele hipertensive, ce-și subordonează discernământul individual, produc, printre altele, specia (dezagreabilă a) intelectualului stricat, cu colți și portavoce…

  19. sehr geehrter herr professor!

    avand in vedere ca vestul in roza vanturilor este la stanga centrului, imi permit sa va intreb daca marxismul a monopolizat ideologia de stanga? social-democratii din germania sau austria sunt marxisti? deficit spending a fost inventat de lordul keynes si dansul a fost liberal, dar astazi, in economie cel putin, acest lucru s-a pervertit complet, stimabilul friedman se uita cu siguranta foarte gelos la lordul keynes, caci cu toate ca deficit spending si interventia statului in economie este considerat „de stanga” (adica la vest de centru), gasim printre marii datornici ai lumii tocmai sua, si stand pe un munte de bani tocmai china, un stat pe care il consider de peste doua mii de ani birocratic, cateodata cu niste reguli mai bizare de conduita, deviationiste de la confucianism. dar gurile rele spun ca si mao mai citea in i ging.

    • Aveti raspunsul chiar in intrebare. SPD a renuntat la marxism in 1856, in programul de la Bad Godesberg. Nu, marxismul nu a monopolizat ideologia de stanga, dar, in variante radicale ori edulcorate, a fost si ramane cea mai influenta doctrina de stanga.

      • sehr geehrter herr professor!

        va multumesc ca m-ati linistit. traiam cu spaima ca daca spd si spö sunt marxiste nu as mai avea putinta sa dorm, caci dusmanul de clasa nu doarme niciodata.

  20. Comunistii greci de azi sau de odinioara corespund cel mai fidel expresiei lui V.I.Lenin despre acest sortiment : NÜTZLICHE IDIOTEN.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro