marți, martie 19, 2024

Ambițiile lui Vladimir Vladimirovici

Orașul-catedrală Salisbury din sud-vestul Angliei era pînă nu demult vestit doar pentru catedrala gotică în jurul căreia s-a dezvoltat noua urbe modernă și pentru apropierea de ansamblul neolitic Stonehenge. Pînă de curînd, cînd fostul agent rus al MI6 Serghei Skripal și fiica sa Yulia au fost victimele unui atac chimic cu Novichok – un atac pe care diplomația britanică îl consideră într-un mod „covîrșitor de probabil” (Boris Johnson) coordonat de Vladimir Putin. A fost momentul ca britanicii să înceapă să se trezească la realitate, după o lungă perioadă de complacere letargică cu brațul lung al crimelor Kremlinului în țara lor și de amnezie combinată cu lăcomia după banii miliardarilor ruși înfrățiti cu Putin (vă spune ceva numele de Roman Abramovich?).

Chiar dacă reacția fermă a guvernului britanic față de Rusia poate fi too little, too late, e totuși binevenită, într-un moment cînd ambițiile și acțiunile agresive și anti-occidentale ale liderului de la Kremlin sunt tot mai evidente. Vladimir Putin a influențat decisiv, după toate probabilitățile, rezultatul votului pentru Brexit, prin rețelele sale informaționale și prin sprijinul acordat taberei „leave”. Același Putin își întinde tentaculele destabilizatoare asupra Europei, mai ales în Est, prin intermediul diverșilor săi aliați politici naționaliști și cleptocrați, șubrezind critic tinerele democrații post-comuniste. Tot el reușește să dea serioase bătăi de cap și democrațiilor occidentale stabile, susținînd diverși lideri iliberali cu platforme anti-sistem, de la Marine Le Pen la Donald Trump.

Stabilirea tot mai fermă a frontului politic anti-occidental al lui Putin în Europa de Est ne influențează direct și pe noi. Să enumerăm doar cîteva proiecte politice și acțiuni care corespund de minune nu numai intereselor cleptocraților locali, în frunte cu Corleone din Teleorman, ci și agendei lui Vladimir Vladimirovici: tentativele de a paraliza lupta anti-corupție prin legi și amendamente care debilitează justiția și încearcă să-i îngenuncheze pe magistrați față de puterea politică, ca și prin modificări strategice ale Codului penal și Codului de procedură penală; proiectul de lege inițiat de deputatul PSD Liviu Pleșoianu pentru a restricționa activitățile ONG-urilor, care n-ar mai avea voie să apere drepturile omului și să lupte împotriva corupției; proiectul de lege împotriva defăimării țării anunțat cu surle și trîmbițe de jupînul PSD la Congresul extraordinar și anticipat prin tentativa de a-l intimida pe europarlamentarul Cristian Preda, deținător al Ordinului Steaua României, convocat de curînd în fața Consiliului de Onoare al Ordinului, adică în fața lui Firea, Andronescu, Brădișteanu et alii să dea socoteală pentru că „a defăimat țara” și a „neglijat interesele naționale” cînd a criticat la Bruxelles activitățile Guvernelor PSD-ALDE.

În paralel cu tentativele de a influența politica internă a țărilor vecine din Est, Rusia finanțează de ani buni un război imaterial, informațional, folosind tehnici de piratare, dezinformare și propagandă. Acest război înfruntă fățiș valorile libertății și democrației apărate de tratatele Uniunii Europene, de constituțiile țărilor democratice și de Constituția Statelor Unite. În spatele celor mai multe dezinformări și manipulări ale zilei se află de obicei armate de trolli, agitatori, hackeri sau „psihologi” ruși.

Nu e firește nici o noutate că Rusia își dorește să redevină o mare putere dominatoare și că finanțează tot acest război psihologic, precum și atacuri cibernetice concrete asupra Guvernelor occidentale. Acum cîteva săptămîni, de pildă, a apărut știrea că un grup de hackeri ruși a infiltrat rețelele informatice ale Guvernului German timp de un an și a reușit să fure date de la ministerele Apărării și Afacerilor Externe. Aceiași hackeri atacaseră anterior Bundestag-ul și CDU, Uniunea Creștin Democrată, partidul cancelarului Angela Merkel.

Acum, după ce Putin s-a reales președinte cu un scor record de peste 76%, după o mascaradă electorală depășită în ridicol doar de felul cum s-a „validat” la București, la Congresul extraordinar PSD, frățiorul său teleormănean, voința sa de dominație e tot mai clară. Putin e o altă întrupare a dictatorului clasic ce duce o politică de expansiune, folosind metodele de manipulare și dezinformare ale KGB-ului și o tehnologie informatică de secol XXI. Politica Rusiei este modelată după ambițiile sale. Iar el veghează atent, nu numai asupra oricărui rival politic real, care sfîrșește ori asasinat (vă amintiți, cu siguranță, de Boris Nemțov), ori eliminat fără scrupule din cursa electorală (ca Aleksei Navalnîi), ci și asupra oricărui potential Mikhail Gorbaciov… Imperiul nu trebuie să mai încapă pe mîna vreunui reformator imprudent. Liberalismul și democrația sunt doar niște iluzii occidentale. În eterna Rusie nu poate triumfa mirajul democrației, care nu are, în viziunea lui Putin, forța de a unifica imensa țară eurasiatică, atît de diversă etnic. Dar nici în vechea sferă de influență est-europeană, cedată nepăsător de Gorbaciov Occidentului, nu poate și nu trebuie să triumfe democrația…

Dar care e lumina care vine, în schimb, de la Răsărit? Este ideologia naționalistă, ortodoxistă și „conservatoare”, neo-fascistă și iliberală care adăpostește cleptocrația și impunitatea celor corupți. Ei îi corespunde o putere politică centralizată, adică autocrația unui dictator asistat de securocrați (oameni din fostele servicii secrete sovietice ce s-au metamorfozat în politicieni și funcționari publici). Acest regim autoritar îmbracă uneori și forma unui cezaropapism, dată fiind legătura strînsă cu Biserica Ortodoxă Rusă prin care Putin își legitimează realpolitik-ul. Cam strîmbă această „lumină” pentru a părea veritabilă … Dar se pare că, în Rusia de azi, mulți, chiar dacă nu procentul fabulos care „a votat” oficial cu Vladimir Putin la alegerile recente, o preferă unui „haos” democratic în care „valorile rusești” riscă să piară. Rusia nu trebuie să imite disoluția culturală a Occidentului, care e, cum subliniază apăsat autocratul de la Kremlin, rodul democrației și libertății. Rusia e un tărîm de excepție, ferit de aceste năpaste. Blagoslovit de Dumnezeu și ocrotit de unsul său Vladimir Vladimirovici.

O veste proastă este însă că și mulți occidentali rezonează cu „valorile” și știrile false propagate pe Internet de site-uri ca RT și Sputnik. Nu se știe exact de ce – nevoia de adrenalină , neîncrederea sporită în platforme locale de știri și căutarea unor explicații „extreme” în alte părți etc. – dar cert e că vulnerabilitatea multor europeni și americani față de otrava dezinformărilor rusești e o realitate. Pentru a preveni împotriva fenomenului, tot mai multe programe educaționale includ formarea gîndirii critice în școli, pentru ca elevii să fie imunizați împotriva știrilor false și să deprindă obiceiul de a verifica sursele.

Pericolul ar trebui să fie însă numit explicit și de politicienii occidentali – mai mulți decît Angela Merkel și, ocazional, Emmanuel Macron. Agresivitatea liderului de la Kremlin pe mai multe fronturi – informațional, politic, teritorial – ar trebui privită ca un fapt, fără a mai fi disimulată de dragul oligarhilor ruși și a gazului rusesc. Este reacția britanică față de atacul de la Salisbury asupra lui Serghei și Yulia Skripal și solicitatea Uniunii Europene ca Rusia să facă publice informațiile despre programul de producere a armei chimice Novichok, care violează Convenția privitoare la Arme Chimice, semnalul că Europa începe să asume o politică mai lucidă față de Kremlin? Sau e numai o scurtă revanșă diplomatică, care va fi urmată de o nouă politică de acomodare?

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. „Putin […] duce o politică de expansiune, folosind metodele de manipulare și dezinformare ale KGB-ului și o tehnologie informatică de secol XXI.”

    Cu totul de acord. Doar ca pe vremea KGB si a Razboiului rece „Lumea libera” avea mijloacele de contraatac si le-a folosit. Acum se pare ca Occidentul se afla intr-o totala amortire, iar fondurile care ar fi necesar sa fie alocate pentru o reactie eficienta sunt importante. Insa, dupa cum se vede, factorii importanti de decizie din tarile democrate nu par sa fie pregatiti sa apere libertatea cetatenilor din statele pe care le conduc.

  2. „Pericolul ar trebui să fie însă numit explicit și de politicienii occidentali – mai mulți decît Angela Merkel și, ocazional, Emmanuel Macron.”– Aici nu inteleg eu de ce nu exista o singura voce in Europa care sa condamne Rusia si agresiunile sale. Nici nu este de mirare, atat timp cat un lider precum Orban nu face decat sa adopte ideologia Kremlinului, sau un lider ca Merkel care construieste conducte de gaze din Rusia in Germania, sau unul ca Macron care doreste sa „se aiba bine” cu toata lumea, sau, sau… Politicienii occidentali adopta pozitia strutului si tac malc. Intr-un fel poate au dreptate, deoarece Rusia este imprevizibila si duce un razboi asimetric prin care poate lovi orice democratie occidentala oricand. La toate astea sa adauga- si aici cred ca este durerea cea mai mare- imprevizibilitatea liderului de la Casa Alba care provoaca neincredere si o senzatie de „abandonare” a Europei. Ia sa se fi unit toate vocile la unison , din SUA pana in Japonia si Noua Zeelanda, si sa „maraie” la Vladimir un pic, sa vedeti ce s-ar fi retras Rusia in carapacea sa.

  3. Cand n-ai suficienta putere ca sa construiesti (si sa-ti exerciti puterea discret, in acel mediu pe care l-ai construit in timp), nu poti face altceva decat sa incerci sa „bagi bete-n roate” inamicilor. E cea mai ieftina varianta si, bineinteles, le poate intarzia dezvoltarea. Dar nu le poate stopa dezvoltarea si nici nu-i poate ingenunchea. Prin invadarea Crimeei, Rusia s-a autoplasat in pozitia de „inamicul public nr. 1”, iar lumea occidentala nu mai are retineri in a crede ca Rusia este capabila de orice. Asta e o mina de aur pentru serviciile secrete adversare Rusiei si, folosita cu indemanare, poate decredibiliza complet Rusia in ochii lumii occidentale. In final, Rusia va trebui sa se multumeasca cu simpatia unei anumite parti a Asiei, fiindca va fi pierdut simpatia lumii euro-atlantice. Iar in Asia, mai e si China…
    Actiunile subversive si propaganda strigatoare costa mult mai putin decat construirea pe indelete a unui mediu prietenos, dar vin si cu dezavantajele lor, mai ales pe termen lung. Si pana la urma, oricine investeste atat cat isi poate permite.

    A’propos de propaganda, foarte instructive mi s-au parut cuvantarea domnului Putin referitoare la armele revolutionare ale Rusiei si filmuletele de animatie cu racheta care face slalom. Eu stiam ca cele mai moderne arme sunt tinute secrete cat mai mult timp posibil si, iata, Rusia se lauda cu ele inca din faza de prototip. O noua abordare, se pare…

    Institutiile statului care functioneaza corect in Romania trebuie sa se asigure ca Romania isi pastreaza calea aleasa si consfiintita de tratatele, conventiile si parteneriatele la care Romania a aderat si ca agentii de orice fel, infiltrati sau cumparati de inamicii Romaniei sunt neutralizati. Inca astept si eu sa vad un proces de inalta tradare, in Romania. Poate in curand, odata cu oarece desecretizari…

    • @Decebal – armele de descurajare nu sunt ținute secrete, rolul lor nu este acela de a fi folosite, ci tocmai de a demonstra că e mai bine să nu ajungă folosite. În cazul de față fiind vorba de Putin și de Rusia, cel mai probabil rachetele respective vor face abia peste 20-30 de ani ceea ce se presupune că fac astăzi.

      Partea cu ”bețe-n roate” a adevărată, Putin a învățat-o de la Brejnev și de la Andropov, dar îi va folosi tot cât le-a folosit și lor, cât o frecție la un picior de lemn.

      Problema e că toată critica la adresa lui Putin, deși reală, reprezintă doar jumătate de adevăr. Cealaltă jumătate e compusă din comportamentul Germaniei în general, precum și cel al lui Merkel și Juncker, personal. Treaba noastră, în calitate de cetățeni UE, nu e aceea de a îl arăta cu degetul pe Putin, că asta nu costă nimic și valorează și mai puțin. Treaba noastră ar fi să nu ne mai lăsăm păcăliți de postacii lui Merkel, dar despre asta articolul nu spune absolut nimic.

      • @ Harald

        Hmmm… Nu stiu ce sa zic, de „armele de descurajare” facute publice… Sa zicem ca, de exemplu, se produce un cutremur local, care avariaza o facilitate militara de rachete nucleare (de exemplu), iar, dupa acest eveniment, tara afectata devine brusc dispusa sa negocieze cu inamicul sau… N-ar fi exclus ca unii sa creada ca acel inamic are o arma „de descurajare” noua. As zice ca, despre „armele de descurajare”, e suficient sa se afle in cercurile restranse ale puterii, nicicum in public. De cele mai multe ori, ceea ce e facut pentru diseminare catre publicul larg, are iz de propaganda…
        Azi citeam un articol propagandistic, care spunea ca Rusia a dat nume noilor sale arme. C’mon, people!… :) Asta-i schelalait, nu raget…

        • E mai mult decât propagandă în dezvăluirea armelor de descurajare. Țările occidentale fiind democrații, politicienii trebuie să țină seama de percepția publică. Rusia nu are astfel de probleme, percepția publică a rușilor nu-l poate forța pe Putin să procedeze în vreun fel anume, în relația cu Occidentul.

          Chiar și dincolo de percepția publicului occidental onest, caii troieni ai rușilor au și ei astfel ”muniție”. Omul obișnuit are astfel impresia că aude despre armele de descurajare din două surse diferite (Putin și politicienii occidentali care îi fac jocurile) deși în realitate sursa e una singură, Kremlin-ul.

          Last but not least, fiind arme de descurajare, pot fi prezentate liniștit ca fiind mai performante decât în realitate. Cu cât par mai peformante, cu atât vor fi mai descurajante.

          • @ Harald

            E dreptul dvs. sa tineti cu ursul (era un banc, odata)…

            Ce sa mai zic?… Ca sa „dezvalui” ceva, ar trebui ca acel ceva sa existe in realitate. Grafica si animatia asistate de computer (sau „ordinator”, daca va suna mai bine) au ajuns la performante remarcabile, insa e vorba doar de o lume virtuala. Iar intr-o lume virtuala, oricine poate inventa orice fel de „arme de descurajare” doreste.
            Cat despre penetrarea propagandei ruse in lumea occidentala, aceasta este limitata, evident, de CREDIBILITATEA Rusiei in lumea Occidentala. Imi pare ca aceasta credibilitate nu-i in crestere, ci dimpotriva.
            Si nu stiu daca propaganda desantata e semn de putere sau de slabiciune… dvs. ce ziceti?…

  4. Diplomatia si politica externa sint greu de inteles.
    La vestea ca Putin a fost felicitat de „apocalipticul” Trump, s-au infierbintat deontologii, fara sa se `nerveze de mesajul lui Juncker, ori Iohannis.
    Angela Merkel si Emmanuel Macron mesaje explicite anti Putin? doar in surdina la cele americane si britanice.

  5. Scamatoria supreama diavolului e sa convinga lumea ca el nu exista.

    Cateva chestii care subliniaza cat de pe langa poate fi autoarea si cum in mod (sper eu involuntar) face propoganda maicii Rusii si regimului putlerist:

    1. Marea Britanie a fost intotdeauna principalul adversar al Rusiei in Europa. Chiar si in momentele penibile ale guvernarilor labureiste. Simplul fapt ca TOTI disidentii rusi si sovietici cat de cat semnificativi ce nu au plecat in SUA au ajus acolo si nu altundeva in Europa spune foarte multe despre asta. Sa ne amintim de Gordievski si Mitrhin, respectiv de m odul in care „intelectualitatea” franceza numai ca nu l-a sfasiat (pentur ca tradase cauza nobila a proletariatului) pe disdentul sovietic Soljenitin cand a facut escal la Paris dupa vce a scapat din URSS. Oricum nu e foarte clar ce anume le reproseaza autorea britanicilor. Faptul ca ofera azil transfugilor rusi?!

    2. Reia marota absurda cu RT si Sputnik care ar fi provocat Brexit-ul si alegerea lui Trump. Care este gradul de penetrare al trompetelor rusesti in lumea civliziata?! 1%? 2%? In SUA tocmai Pravda de New York (NY Times) ce a ragusit gargarisind cum l-au facut rusii presedinte pe Trump publicase nu de mult un studiu ce stabilea gradul de audienta in SUA al mediei rusesti de toate neamurile undeva sub 0.5%…

    Genul de aberatii cu Rusia l-a facut presedinte pe Trump si ca dintr-o miscare Putler a putut provoca ruperea UE prin Brexit reprezinta un suport extraordinar pentru reputatia interna a lui Putler si a regimului sau incompetent. In epoca sovietica toata dezinformarea KGB-ului reusea sa mai miste regimuri dubioase prin lumea a III-a. Dar nici un rus cat de cat intreg la cap nu ar fi crezut nicio clipa ca gargara sovietica chiar are influenta in occident asa cum pretindea. Acum cand media „respectabila” din vest ii atribuie lui Puter si fazanilor din jurul sau puteri supranaurale asupra lumii occidentale, evidend ca tampeniile pe care nu le-ar fi crezut nimeni devin credibile pentru rusul de rand. Care rus de rand e produnt atnioccidental si mndru ca oricat de tare ar strange el cureaua uite ca merita: Vova de la Kremlin sterge pe jos fudulii vestici. E greu de imaginat vreo alta modalitate mai eficace de sprijinire a regimului putelerist si a popularitatii sale in Rusia…

    3. Autoarea nu a suflat in mod straniu nici o vorbulita despre adevaratii spuporteri si/sau slugi din Europa ale regimului putlerist:

    3.1 Fostul cancelar geranm Schroeder, ce cu saptamani inainte de incheierea mandatului sau a oferit un credit german de stat de 10 miliarde de euro cu doband preferentiala Gazprom pentur consturirea Nordstream. Care credit a fost folosit dupa moda teleromaneana la achizitoanare de servicii si echipament la preturi umflate de la „oameni de bine”. Se estimeaza ca s-au sifonat astfel cel putin 2 miliarde de euro din banii con tribuabilului german. Schroeder a fost angajat imediat dupa incheierea mandatului de cancelar la Gazprom cu o leafa de inceput de 1€ milioane.

    3.2 Actual presedinte socialist al Germaniei care a criticagt public si isteric priomulgarea in vara 2017 de cagtre Trump a sanctiunilor economice exitnse impotriva Rusiei. Primele care lovesc cu adevarat in finantele si industria petroliera ruse. Citicilor preseintelui neamt i s-a alaturat cu aceeasi vehementa nacealnicii UE Juncker si Mogerini si ceva mai discret piticu’ francez Macron Interesant e ca aceasi gargaragii afirma fara sa clipeasca ca rump e omul rusilor. Si se mai gasesc suficinti debili care sa creada ba chiar sa colp[orteze cretinismele astra mai departe.

    3.3. Bunul Juncker – biv vel vorninc al UE care a guitat ca godacul in curtea abatorului cu ocazia exintderii sanctiuniluor SUA la adresa Rusiei de anulo trecut. Aceeasi creatura care s-a dus la sindrofia oligarhilor lui Putler de la Snnkt Petersburg din 2016 la apogeul „conflictului” dintre UE si Rusia. Care sindrofie a fost boicitata (nu stiuau ca Juncker vine) chiar si clientii oisnuiti ai Rusiei de prin India si China…

    3.4 Ultimii 3 presedinti ai frantei> Sarkozy, Hollande si Macron. Cu totii au cochetat cu Rusia cat de mult au putut. Au continuat pe toate caile sa vanda echipament militar enstial (sisteme ded ghiodare, senzori, etc.) Rusiei fara de care Rusia nu ar putea sa exporte mi nimic. Culema a fost atinsa atunci cand Franta a incercat sa vanda nave de atac protelicopter din calsa Mistral Rusiei. Afacerea era deja prea gobiana si acazut pana la urma, statul francez vanzand pana lamurma navele in pierdere Egiptului Oricum ispravile presedintilor francezi au dus la un embago informational de facto impus Frantei de catre SUA si UK.

    Astea di urma sunt adevaratele unelte ale lui Putler. Ei clocesc politici catastorfale de care profita regimul putelrist. Ei debiteaza enormitati in sprijinul aceluiasi regim criminal. Ei suint cei mai utili idioti ai zilelor noastre.

    • As mai aminti si de disidentul rus Bukovski. Mie mi-a placut de el. Am vazut interviuri cu el si mi-a placut cum pune porblema. E unul dintre cei mai cunoscuti, de altfel.

  6. Daca Putin a castigat alegerile cu 76% in schimb discutia in mass-media este 120% controlata de pro-americani si rusia-hateri. Lipseste complet zona romanian-interest. Free-speech este o iluzie si pana si aceasta iluzie se incearca sa fie distrusa sub pretextele numit hate-speech si fake-news.
    Trist, dupa 30 de ani de la revolutie aici pe bastionul liberalismului, democratiei si capitalismului sa incerci sa inabusi libertatea de exprimare si sa generezi prin cenzura false discutii inca care toti sunt de aceeasi parte.

    • @ idealogul

      Hmmm… depinde de platforma… pe alte platforme (online sau TV) sunt convins ca toti sunt de cealalta parte. Cine vrea sa „guste” si de acolo, e liber s-o faca, in democratie… si sa-si traga singur concluziile… :)

    • „…sa generezi prin cenzura false discutii inca care toti sunt de aceeasi parte”

      Intalnesc in acest thread, dar nu numai, unele comentarii lipsite de eleganta si respect fata de cititori, dar sunt, de asemenea, si unele decente (care sunt cu mult mai multe, constituind o mare majoritate). Dupa opinia dumneavoastra, cine credeti ca cenzureaza comentariile decente?

  7. nu cred că era cazul ca un universitar prestigios și un intelectual public respectabil să reia fără scrupule temele agresivei propagande rusofobe, și să livreze încă o banală chemare la identificarea cu „valorile occidentale”… cînd în joc sunt valori – nu instituții a căror funcționare le dă legitimitatea – examinarea critică devine thoughtcrime…

    • Cred că un intelectual critic distinge între a spune adevărul despre islamisti si a fi islamofob, sau între a spune adevărul despre V. V. Putin și clica lui de oligarhi și securocrați, plus armatele sale vizibile și invizibile, si a fi rusofob. La fel, dacă îl critici pe Dragnea sau denunți public oligarhia PSD (si din alte partide, PNL nefiind exclus) nu se poate deduce că ești „românofob”.

      • Mulțumesc, dar nu era nevoie să răspundeți la exact ceea ce nu am întrebat. Pt că nu e nimic neclar în materialele de propagandă.

    • ” nu cred că era cazul ca un universitar prestigios și un intelectual public respectabil să reia fără scrupule temele agresivei propagande rusofobe…”

      Este de inteles nemultumirea celor care, practicand manipularea, sunt aratati cu degetul, iar discursul lor este explicat celor care ar putea fi inselati de actiunile lor. Ei pur si simplu nu pot accepta ca „nu le-a iesit” jocul pentru ca posibilele victime si-au dat seama ca sunt manipulate. In spatiul acestui thread, spre exemplu, un nesimtit lovit de intoleranta specifica filo-putinismului nu poate accepta ca exista opinii diferite de a sa, pe care trebuie sa le accepte, si-l jigneste pe Presedintele Comisiei Europene, numindu-l porc. V Putin a declansat un razboi al informatiilor si al propagandei pro-ruse si pro-autoritariste, iar stilul extremist al celor care-l practica impotriva cetatenilor romani mi-este bine cunoscut inca dinainte de 1989. Dar, va rog, nu cereti celor pe care cu dispret ii considerati victime sa accepte fara sa reactioneze atacurile dumneavoastra.

  8. PS Uniunea Europeană a avut între timp o reacție diplomatică mai amplă față de Rusia. Mai multe state UE s-au solidarizat cu acțiunea expulzarii diplomaților ruși de către Regatul Unit și vor expulza la rîndul lor diplomați și agenți ai Kremlinului. Ambasadorul UE la Moscova va fi de asemenea retras, după ce atacul chimic de la Salisbury a fost considerat o încălcare a suveranității UE. Practic, sunt acțiuni diplomatice fără precedent ale Europei față de Rusia, de la încheierea Războiului Rece.

    • O diferenta de solidaritate si, implicit de credibilitate: 1. Desi este cu un picior in afara UE, un act ostil pus la cale de N. Farage, B. Johnson et alii (cel putin ca efect scontat de contaminare), UK a cerut UE o pozitie „comuna” fata de Rusia pentru presupusa implicare in cazul „Skripal”, si a obtinut-o; intr-o formula chiar excesiva. 2. In urma atacului terorist din Franta, in care au fost ucise patru persoane, Franta nu a cerut o pozitie „comuna” decisiva fata de Statul Islamic, si nici UK nu a suflat niciun cuvintel pentru grabirea eradicarii terorismului cuibarit in Siria. 3. Fara comentarii.

      • Si vrei sa ne anunti ca UK nu condamna terorismul din Franta ori alte tari? sa nu ne spui ca il si promoveaza :P
        Cumva recentul atentat din Franta a fost primul in Europa?
        Tu realizezi difernta intre atacul cu gaz neurotoxic din UK si atacurile de genul celui din Franta?

  9. Cred că îi faceți o onoare deosebită si nemeritată lui Draknea :-) prin comparația cu Putin. Si…o mare nedreptate lui Putin.

    O anumită disoluție culturală a occidentului este lesne observabilă de către oricine. Autoculpabilizarea/autoflagelarea continuă ptr.fapte, realmente, glorioase ale strămoșilor îndepărtați (de ex.Charles Martel, Charlemagne, etc) sunt semne evidente incărcate de triste efecte.
    O bună parte din publicul occidental, in mod tacit, este gata să ierte multe lucruri unor lideri precum Trump sau Putin dacă aceștia se dezbară de political correctness, dacă refuză activ, clar și explicit culpabilizarea istorică.
    Acea majoritate tăcută s-a săturat de „lecții” de la culturi fără cultură, de echivalența între creații folclorice primitive și Mozart, între Rembrandt, Caravaggio și complexele tatuaje cu trimiteri la un canibalism de maaare sensibilitate, etc…..

    • Frăția iliberala si cleptocratica dintre cei doi (Dragnea si Putin) e documentată prin investigații jurnalistice. Bineînțeles, păstrînd proporțiile. Am mai scris pe platforma asta, chiar de curînd, că Dragnea e doar un frățior provincial, fără anvergură, crez politic sau ideologie, al marilor cleptocrați. Dar le convine ca si Romania sa fie dominată de unul „de-al lor”, chiar dacă mai teleor-man si rudimentar.

  10. Eu cred ca rusii impreuna cu chinezii au facut-o. S-au gasit bilete de amenintare scrise pe hartie, iar hartia stie toata lumea ca a fost inventata de chinezi. Esenin si Dostoievski au scris pe hartie, exista dovezi. Vedeti ? Nu e exclus sa fie si Iranul si Korea de Nord implicate. Se stie ca acestia urasc democratia si nivelul nostru de trai . Dragnea si Tariceanu si PSD de ce nu expulzeaza niste spioni ? Ca e corupti, clar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro