joi, martie 28, 2024

America a ales un Obama fară socialism

Scena politică americană   arată complet diferit astazi, dupa alegerile care au avut loc ieri. Partidul preşedintelui Obama a pierdut majoritatea in Camera Reprezentantilor, in Senat  Democratii vor pastra o majoritate minora, dar totusi o majoritate. Contrar perceptiei generale, acest lucru va fi extrem de dificil pentru Presedintele Obama. Pastrand o majoritate minima in Senat nu se va putea plange ca nu si-a putut duce programele la bun sfarsit pentru ca nu a avut majoritate in niciuna din camerele Congresului (vezi cazul mioritic cand am luat la cunostinta ca “iarna nu-i ca vara” :) .

Situatia in Camera Reprezentantilor este clara – victorie totala si fara apel a Partidului Republican. Istoric vorbind despre Presedintii Democrati, Obama a pierdut cei mai multi reprezentanti in alegerile care au loc la mijlocul mandatului prezidential. Daca  Truman (1946)  si Clinton (1992) au pierdut fiecare 54, Obama a reusti sa piarda (deocamdata) 55 de reprezentanti cand in 18 circumscriptii nu sunt inca rezultate finale.   Scorul este deocamdata 236-181, inca 19 locuri fara rezultate finale. Reprezentanti in Camera in total 435. Majoritatea necesara  in Camera este de 219. Toate cele 435 de locuri au fost alese ieri.

Situatia in Senat este la fel de clara – Din totalul de 100 de senatori, 63 nu au fost alesi ieri, acestia au asigurat majoritatea Democratilor. Dintre acesti senatori, 40 apartin Partidului Democrat si numai 23 sunt Republicani. Din cei 37 care au fost alesi ieri, Partidul Republican a castigat la o diferenta de 5 Senatori. In doua circumscriptii inca nu sunt rezultatele finale.

Pierderea importanta a Partidului Democrat  este insa din randul Guvernatorilor Statelor Uniunii. Aici Republicanii au castigat 3 Guvernatori si inca se mai numara in 7 state. Probabil ca vor avea in total un castig de 5. La nivel federal, 26 de state au fost guvernate pana ieri de reprezentanti ai Partidul Democrat, în vreme ce Partidul Republican deţinea 23 (în Florida, şeful Executivului este un fost republican). Au fost scoase la concurs 37 de mandate. Guvernatorii Statelor Uniunii au un cuvânt greu în definirea agendei politice, una din cele mai importante misiuni imediat viitoare este de a stabili graniţele circumscripţiilor electorale – o operaţiune ce se petrece o dată la zece ani, în funcţie de rezultatele recensămintelor; următorul al zecelea an este tocmai 2011, adică exact când se intrezaresc optiunile electorale in perspectiva următoarelor alegeri prezidenţiale.

Inainte de toate as dori sa explic situatia constitutionala. Între cele două Camere ale Congresului nu există o ierarhie valorică, ambele având, în general, acelasi statut constituţional faţă de celelalte două puteri. Cu alte cuvinte, Senatul si Camera Reprezentanţilor au puteri constituţionale egale. Cu toate acestea, Constituţia stabileste unele diferenţe de competenţă între cele două corpuri legislative; în materie de taxe si impozite, Camera Reprezentanţilor deţine o prioritate faţă de Senat (Art. 1 Parag. 7 din Constituţie). Dacă avem în vedere că impozitele reprezintă sursa veniturilor bugetare, ne dăm seama că această cameră deţine puteri si responsabilităţi sporite faţă de cele ale Senatului.

La rândul său, Senatului îi revin prerogative constituţionale exclusive în domeniul relaţiilor internaţionale (Presedintele încheie tratate internaţionale „prin si cu avizul si acordul Senatului”). De asemenea, Senatul aprobă numirile în posturi diplomatice si consulare, precum si cele ale judecătorilor Curţii Supreme. Cele două camere au fiecare un rol bine definit si complementar în procedura de impeachment.In ceea ce priveste procesul legislativ, cele două camere cooperează ca parteneri egali.

Fiecare dintre cele două camere legislative si-a stabilit o organizare internă, precum si reguli de procedură. Potrivit tradiţiei, Camera Reprezentanţilor îsi adoptă regulile de procedură la începutul fiecărui Congres. Senatul, care prin modul lui de constituire este un organism legislativ, practic permanent, îsi modifică regulile de procedură („standing rules”) la intervale de timp neperiodice.

Camera Reprezentanţilor este condusă de un presedinte – Speaker of the House – ales de întreaga cameră. Prin prerogativele ce i se conferă, el este liderul majorităţii parlamentare. În aceeasi cameră este desemnat si un lider al minorităţii parlamentare. În ceea ce priveste liderul Senatului, acesta este vice-presedintele Statelor Unite ale Americii (Art. 1 Parag. 3 din Constituţie). Puterile vicepresedintelui sunt însă limitate. De fapt, ca lider al Senatului, el nici nu prezidează sedinţele acestuia. În locul său, sedinţele sunt conduse de „Senate president pro tempore”.

Activitatea de bază a celor două camere se desfăsoară în comitete si subcomitete – organisme de lucru, având un rol deosebit de important, îndeosebi în procesul legislativ. Cele două Camere se reunesc într-o sesiune comună după alegerile prezidenţiale pentru a număra voturile exprimate. De asemenea, cele două Camere se reunesc pentru primirea Mesajului anual al Presedintelui SUA. (Vezi mai multe pe siteul Politeia Doctrinara – despre Congres si despre Presedinte)

Cateva concluzii ad-hoc pana la primirea tuturor rezultatelor.

  1. America trece la o guvernare mixta. Cand Presedintele nu are majoritate intr-una din camerele Congresului.
  2. In ultimile 4 decade au fost 3 cazuri  de Presedinti care au guvernat cu un Congres sau Senat de acest gen. Pe timpul lui Reagan, Bush Sr. si Clinton.
  3. Avand in vedere ca in Congresul American, Camera Reprezentantilor  este decizionala in “gospodarirea financiara” a bugetului, in special ale surselor lui, adica taxele, Presedintele Obama va avea mari probleme de a-si promova programele sociale si va trebui sa negocieze orice cu majoritatea Republicana. Sunt sigur ca taxele in SUA nu vor creste in urmatorii doi ani si nici  politicile sociale incepute sau programate nu vor mai fi promovate cu succesul precedent.
  4. Deoarece Senatul ramane majoritar Democrat si avand in vedere ca Senatul este camera decizionala in politicile externe ale Uniunii, vom asista la un “Give and Take” in subiectele de politica interna si externa ale administratiei Obama.
  5. Din punct de vedere  politic si contrar perceptiei generale, pastrarea majoritatii in Senat va fi extrem de dificila pentru Presedintele Obama. Cu o majoritate minima in Senat nu se va putea plange ca nu si-a putut duce programele la bun sfarsit pentru ca nu a avut majoritate in niciuna din camerele Congresului.  Asa cum am mai mentionat mai sus nu va putea folosi “precedentul Basescu ca Primar al Bucurestiului”   :)

Cred ca astazi  asistam la sfarsitul unui socialism scurt in SUA. Presedintele Obama va putea guverna, dar de asta data intr-un fel diferit.

Intr-o postare dupa amiaza voi prezenta si ceea ce s-a intamplat din punct de vedere sociologic in aceaste alegeri. Deocamdata atat.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Poate ar trebui mentionat ca in fiecare dintre State, seful Executivului (denumit Guvernator) este ales direct de catre cetateni si astfel si Executivul. In Europa, de regula, Legislativul si nu cetatenii decid in privinta Executivului!

    Fiecare din cele 50 state are un Executiv, Legislativ si o Putere Judecatoreasca, dar noi din afara vedem in primul rand statul federal cu al sau Executiv, Legislativ …
    Consider aceste precizari importante intrucat Romania este parte a unei noi constructii, diferita de statul federal american, in care se regaseste si aceasta: Legislativul decide in privinta Executivului si nu direct cetatenii. (Nu uit de Franta, desigur.)

  2. BRAVO !!!!

    Unarticol excelent !!!!! Dar cati dintre romani il inteleg ???
    SINCERE FELICITARI !!!
    aSTEPT CU NERABDARE CONTINUAREA DUPA AMIAZA !!!!

  3. As fi aplaudat pentru necesarul efort de informare daca n-ar fi fost concluzia cu „socialismul”, ce vine de nicaieri, daca nu din bogata gandire filozofica a unei Sarah Pallin. Termenul „socialism” este echivalentul unei „arme de distructie masiva” folosita de republicani pentru a lansa un razboi in care nu au destul de multe argumente.

    Ce inseamna „socialism”? Nici republicanii nici autorul nu definesc termenul. E socialismul ce a avut RSR pana in 89? Ce au acum statele nordice? Oricare ar fi raspunsul, concluzia e clara: SUA nu au avut, nu au si nu risca prea curand sa aiba „socialism”. Iar daca definitia este (asa cum considera multi republicani primari): socialismul este un sistem politic in care o tara se considera suficient de bogata pentru ca toti cetatenii sa aiba acoperire medicala”, atunci e clar: toata lumea civilizata este socialista. Cu exceptia Americii pre-Obama.

    • Se pare ca socialism este un sistem unde presedinte este un negru, sau orice alt adversar politic? ;-)
      Rezultatul alegerilor nu este in nici un fel o dovada pt „socialismul” lui B.Obama ci realitatea ca avem aici alegeri locale… si astea sint o cu totul alta poveste decit prezidentiale dupa un presesinte cu 2 termene….etc..etc

      P.S.
      Theophyle , as fi curios daca ai putea sa-i spui in fata unui democrat american ca e „socialist”.

      • @Tio amice, salut :)
        Vad ca noi trebuie sa continuam divergentele de opinii pe orice platforma pe care ne intalnim. E bine :)
        Raspunsul este clar si simplu:

        1. Da, o fac de foarte multi ani.
        2. Majoritatea masurilor pe care Obama le-a impus sunt de natura pur socialista. pot sa ma explic si poate o voi face pe blogul meu in care pot sa-mi desfasor cu mai multa facilitate opiniile mele liberal-conservatoare.
        3. Obama a cheluit trilioane de dolari pentru a „salva” locuri de miunca in industrii care nu au avut nici o sansa.
        4. Obama a cheltuit inca multe trilioane pentru a salva niste institutii bancare care ii rad astazi in nas la fel ca dl Gordon Brown si el adeptul principiilor socialiste, fiind seful partidului socialist Britanic (Labor)
        5. De la Jimmy Carter pana la Obama nu a existat o deviere de stnga de proportiile lui Obama.

        Concluzie- Obama este un socialist, de salon dar socialist!

        • Salut,
          Nu am avut impresia ca avem divergente. Dimpotriva (dar nu toti vedem doar stele in fata ochilor….;-) )
          Pe blog la tine se pare ca mai toti sint atit de convinsi de argumentele mele ca nimeni nu indrazneste sa comenteze ceva. Asta inafara de tine…. care esti o gazda buna…. ;-)

          A facut-o B.Obama de socialist „care este” sau de nevoie? Care ar fi fost alternativele? Eu nu am auzit/citi nimic despre alternative pina acum.

          Nu e situatia comparabila cu cea din Ro ? In ce masura sint masurile Basescu/Boc inspirate de o ideologie si in ce masura sint fortate de o realitate economica? Daca e ideologie atunci toate acuzatiile ca masurile ignora o anumita realitate sociala sint fondate…
          Obama stabilizeaza situatia si lumea, cetatenii si republicanii sint recunoscatori…. tot asa vor fi PSD-ii ca PDL-ul stabilizaeaza situatia….si tot atit de critici…

        • Mda, e clar. „Socialism” este pentru tine un invectiv pe care nu stii si crezi ca nu merita sa incerci sa-l definesti. Pacat. Incapacitatea de a defini termenii arata lipsa de profunzime de analiza, lipsa de dorinta de a-i defini demonstreaza dogmatism si inchide orice posibilitate de dialog. Pentru informare, cuvantul „socialist” a intrat si intra in numele multor partide europene; unele dintre ele foarte de dreapta (ai auzit poate de nazism? stii atunci si de unde vine cuvantul?). Socialismul a insemnat lucruri diferite in timp si in spatiu. Ma doare inima cand vad cat de simpliste si stupide sunt unele din argumentele electorale americane si regret ca ai ales ce e mai simplificator si caricatural. Socialism pentru republicanul cu IQ de nivelul lui Sarah Pallin insemna „axa raului” in politica. Nu stie ce inseamna si nici nu vrea sa-l defineasca crezand ca asta inseamna sa justifici raul. Nu conteaza ce inseamna diavolul, nu stim dar nici nu vrem sa-l definim ca ar insemna sa-l justificam, el e rau fiindca e rau si basta. Fie ca diavolul inseamna socialism, Hussein, piratii somalezi sau Al Quaida.

          Altfel, poate ai auzit din intamplare de TARP? Si atunci, si de cine l-a proiectat si adoptat? Sa fie cumva administratia republicana a dlui W? SA fie si GW Bush un socialist care inca nu a „iesit din dulap”?

          In rest, ce sa zic. Articolul este util, dar numai pentru cei care nu vorbesc limba engleza. Ceilalti gasesc informatii mult mai aprofundate si nuantate pe cnn sau chiar Wikipedia.

          E clar insa ca-mi pierd timpul la nivelul asta de reprezentare. Over and out.

          • Au început să apară socialişti deranjaţi, jigniţi chiar, de eticheta socialistă. Pur şi simplu se fac că uită sau că nu ştiu ce este socialismul. Şi, culmea tupeului, reproşează comentatorilor moderaţi că folosesc aiurea-n tramvai termenul. Acum nu mai vor să fie consideraţi socialişti deşi Europa geme sub partide cu titulatură socialistă sau social-democrată, iar pleiada de autori ce au întemeiat doctrinele acestor partide nu se sfiiesc in a-şi indica filiera marxistă, neomarxistă sau oricum colectivistă a teoriilor susţinute.

            Să o luăm metodic.

            Socialismul instituţionalizat. Este vorba de aproape toată lumea civilzată, cu menţiunea că această civilizare s-a petrecut cu mult înainte ca ideologiile colectiviste să devină lege in acerste state, mai exact in perioada caracterizată de martxişti drept orînduire capitalistă. Socialismul instituţionalizat poate fi caracterizat ca un regim totalitar-soft, in care libertatea oamenilor şi proprietatea individuală sînt doar restrînse şi circumscrise intereselor colective şi nu anihilate precum in tiraniile comuniste. Ca atare, proprietatea privată este recunoscută de autorităţi dar in acelaşi timp ea poate fi afectată de către organele executive ce răpesc periodic dreptul de dispoziţie al cetăţeanului prin înfiinţarea de noi taxe şi impozite fără existenţa unui acord prealabil din partea cetăţenilor. Flagrantă este situaţia asigurărilor in statele socialiste, in mod normal contracte civile încheiate între părţi autonome pe o piaţă liberă, astăzi percepute ca o formă de impozitare-contribuţie obligatorie la constituirea unor fonduri uriaşe de tip caritas ce parazitează societăţile in virtutea uneor promisiuni lansate in urmă cu cîteva decenii. Aceste contracte-biruri de asigurări au consacrat poziţia inferioară a cetăţeanului in raport cu instituţiile socialiste, practic individul a fost declasat şi transformat in sclav al unor idealuri sociale a căror proclamare a fost străină de el şi a căror acceptare nu a fost niciodată condiţionată de voinţa populară. Acesta este statul-socialist european, aşa-zis civilizat, in prezent doar falimentar.

            Ideologiile socialiste. Aici e puţin mai complicat, ambiguu, din cauza deviaţiilor şi facţiunilor social-democrate şi socialiste. asta pentru că stînga modernă a renunţat tacit la doctrina escatologică marxistă şi şi-a asumat un parcurs democratic al schimbărilor societale. In esenţă orice element ideologic socialist reprezină o tentativă de inginerie socială, anume ţintirea unui profil nou pentru omul de bine al viitorului, schiţarea unei legislaţii pentru noua şcoală ajutătoare a retardaţilor ce nu reuşesc să priceapă in ce constă binele comun, şi implementarea instituţiilor. Pe scurt…construirea societăţii luminate imaginate de aceşti ideologi a început cu edificarea unui enorm aparat birocratic care alcătuieşte astăzi statul-dădacă, statul-îngrijitor, statul-vraci, statul-moaşă şi statul-guru. Drumurile bătătorite ale socialismului european au fost urmate de democraţii radicalizaţi ai lui Obama, este atît de evident încît mă întreb acum cît de implicat trebuie să fii in propagandă încît să conteşti culoarea acestei administraţii in timp ce pînă şi partenerii săi europeni îi recunosc făţiş filiaţia şi afinităţile ideologice. Că deh, pulverizarea asta cromatică postelectorală, toate balivernele ce încearcă să spele roşul pregnant al administraţiei obamiene nu au decît o singură menire sau urmare…să zăpăcească romînul, să nu care cumva să înceapă să se asocieze civic precum americanii şi să ajungă să creadă şi să spere că votul şi acţiunea lor pot produce o primenire a clasei politice rinocerizate.

        • Cu toata stima… S-a uitat atat de repede cum G.W. Bush se dadea peste cap sa salveze bancile in 2008. Cum cnvoca Congresul la ore neuzuale pentru a obtine aprobarea celor 700 de miliarde atat de „necesare” pentru salvarea AIG, JP Morgan? In concluzie, cand a fost vorba de salvarea sistemului privat financiar (care a colaspsat din propriile gresele nicidecum din vina statului) tocmai cei de dreapta s-au grabit sa scoata din banii contribuabililor americani uriasele sume… Obama n-a facut decat sa continue acest proces… Dar Obama este „ideologizat” si etichetat drept socialist pe cand Bush nu, aici e ironia. Cand e vorba de interesele economice stanga si dreapat si orice ideologie bat palma…

          • Programul TARP a fost singurul program de stat care a functionat. Guvernul a imprumutat bani la banci si bancile au replatiti cu dobanda guvernului. Ce are asta de-a face cu socialismul. Puteti despica firul in cate parti doriti, cand guvernul se amesteca si ia decizii cu privire la viata privata a cetatenilor asta e ce numesc americanii de rand (sau cei de dreapta, conservatorii, liberalii in sensul romanesc) socialism. Ce rost are sa venim cu definitii luate din dictionare.

  4. @danon – „toata lumea civilizata este socialista” in care” toti cetatenii au acoperire medicala”

    …….si de ce nu:facultati de top gratuite pentru toti cetatenii si etcetera
    Hehehe . O doamna celebra de fier a spus odata: The problem with socialism is that eventually run out of other people’s money

  5. Multumesc pentru articol. Eu urmaresc cu interes noutatile politice din SUA pentru ca lucrez intr-un domeniu in care am stranse legaturi cu organizatii civice americane, puternic implicate in campaniile de alegeri. Criteriul este pentru noi modul in care candidatii se raporteaza la „civil rights” si, din aceasta perspectiva, rezultatele de ieri sunt excelente (dat fiind ca republicanii sunt mult mai conservatori [si] in acest domeniu).

    In fine, nu voiam sa scriu despre mine, ci sa subliniez ca sistemul politic si electoral american (alegeri la doi ani, alegeri pentru guvernatori, referendumuri locale si statale relativ usor de convocat) impinge mase mult mai mari de cetateni spre implicarea in politica, fie si cu instrumentele specifice unor non-membri de partid.

    Poate am putea trage si noi invataminte, sa iesim din apatia asta generalizata.

    salutari,

    • Bun articolul , cel putin mie mi- a deslusit cateva neantelegeri fata de sistemul politic american.
      Sincer ,as citi din curiozitate macar, „indrumar” al sistemului american despre care nu stiu prea multe si care este total diferit de ceea ce stiu.

  6. @euNuke

    Nu inteleg de ce gandesti doar in termeni ideologici… Ma repet, ideologia si de stanga si de dreapta nu inseamna altceva decat „crez”. Eu cred ca trebuie sa fie asa, tu crezi contrariul… Nu cred ca atunci cand incercam critica unei oranduiri trebuie neaparat sa aducem in discutie ideologia ci principii umane fundamentale:

    – De ce am crede intr-o piata absolut libera? De ce numai cei cu talente economice/de afaceri trebuie sa detina totul? Intr-un final o piata absolut libera nu conduce decat la concentrarea puterii politico-economice in mainile unei elite. Si aici Marx avea dreptate (Marx, de altfel, a fost un carturar respectabil). Daca mergem in directi asta nu vom ajunge decat la feudalism si scalavagism pentru ca cei puternici (repet cei puternici economic si politic ) nu sunt obligatoriu fiinte rationale…
    – De ce trebuie neaparat sa vindem ceva pentru a fi oameni? Om de succes inseamna neparat unul care stie sa vanda ceva?
    – Planeta apartine tuturor locuitorilor nu numai unei maine de privilegiati economic (cei mai multi sunt privilegiati istoric si nu pe forte proprii). Proprietatea privata trebuie sa existe dar trebuie si ingradita. Cu ce te incalzeste ca anumiti indivizi detin proprietati imense iar altii deloc; este asta un semn de progres si civilizatie???. Vezi doar situatia baronilor din Romania (judetele Giurgiu, etc. ajunse in mana unora…)
    – Nu e nimeni socialsit aici in sensul (deplorabil) ideologic. Cu ce gresim daca unii dintre noi vad societatea nu atat de individualist cat colectivist (in sesn Ghandian de comunalism)? Repet, am devenit atat de individualsti incat am uita de asemanari, de valorile umane comune… Ce e rau in a crede ca convietuirea (sic) noastra si a scopurilor, si o oarecare egalitate a veniturilor (dupa modelul nordic, suedez) sunt principii dupa care unii dintre noi se ghideaza?

    Da-ne voie sa credem ca lumea nu este o jungla economica. Da-ne voie sa vedem competitia ca una corecta, precum in tenis sau atletism, si nu una ascunsa cum e cea economica… da-ne voie sa credem ca traim intr-o societate si un exclusiv intr-o economie… Dincolo de ideologii exista principii si valori umane…

    • Si faptul ca nu trebuie sa ne invidiem vecinul ca are mai mult succes in viata e un principiu uman, fie ca e vorba de bani (mosteniti sau munciti), fie ca e vorba de familie („nevasta lui e mai frumoasa decat a mea”, etc), sau orice altceva. Va mai dau un alt exemplu de pricipiu uman: „cine nu munceste nici sa nu manance”.
      Marx a fost un om inteligent intradevar, dar solutia la problema de care vorbiti nu e statul ci omul insusi. Daca tot stanga americana trambiteaza ca asa de mult ca s-a creat o ruptura intre cei bogati si cei saraci de ce totusi dreapta americana e care bate stanga la darnicie, la intrajutorare?

      • N-am inteles de une asocierea asta fortata a socialismului cu ne-munca… La fotbal sau handbal nu jucam in echipa? Nu toti contribuie.

        Gresiti fundamental… Stanga (bugetul SUA, cel al contribuabilului) a dat bani (prin bailout) economiei. Dreapta (corporatiile, afacerile) a luat de data asta…

        • corporatismul nu se confundă cu dreapta…ar fi trebuit ca tînărul intelectual roman să înţeleagă acest aspect din moment ce se tot acuză individualismul deşănţat al capitaliştilor. de altfel reprezentarea elocventă a acestei forme de gîndire colectivistă este fascismul italian, un regim socialist cu o puternică savoare locală care a reuşit să împace capra cu varza şi cu lupul selectînd acele corporaţii convenabile intereselor de stat şi partinice şi cooptîndu-le la guvernare prin intermediul plăcilor turnante dintre administraţia statală şi cea industrială, împrumutînd managerii corporaţiilor sau delegînd oamenii de încredere ai partidului in funcţii importante ale companiilor. sună foarte cunoscută această stratagemă…bizar…obama a procedat aşijderea, administraţia sa este impregnată de filonul corporatist wallstreetist. corporaţia bună, aliniată dorinţelor şi intereselor guvernamentale a primit zăhărelul -ajutor de stat, bailout,stimulente,energizante- şi posturi in structuri, mai ales in agenţii, in timp ce corporaţia rea, egoistă, lacomă, este pusă la colţ, acuzată de tot soiu de fărădelegi şi conectată cu mişcarea teaparty, precum fraţii corporatişti koch, dintr-o dată transformaţi într-un soi de paria ai capitalismului american. păi cum vine asta? vine foarte bine…clica socialistă nu are nevoie de prea mulţi jucători pe pieţe şi nici măcar de piaţă liberă, atunci favorizează cîţiva, cîte 1-2 mamuţi pe fiecare ramură economică, dintre cei destul de ‘deschişi’ la colaborări şi compromisuri, suficient cît să dezechilibreze ş-aşa zdruncinata economie.

        • „Avem o tara, cum procedam?” e raspunsul meu la intrebarea dumneavoastra. Socialismul si nemunca sunt legate, dupa cum s-a vazut din tragicul experiment comunist cu Europa de est si nu numai. Si apoi dati-mi voie sa va intreb, care e scopul final al unei societati vis-a-vis de analogia cu sporturile de echipa?
          Vedeti, diferenta dintre guvernul de dreapta (Bush) si cel de stanga(Obama) e faptul ca unul a imprumutat bani la banci pentru profit (a se vedea succesul pe care l-a avut programul TARP), pe cand celaltalt a nationalizat bancile/firmele.

          • Scuze, programul TARP este extrem de controversat, nu stiu cum de-l asociati cu succesul… De unde sa dea guvernul american bani cu imprumutul cand el este inglodat in datorii de zeci mii de miliarde, cand o generatie sau doua de americani vor asuda sa-l balanseze? Acest buget al SUA fost debalansat prin cheltuilelile desantate cu razboaiele lui Bush (din care au castigat corporatiile, nu dau nume, se stiu) si de bailouturile din 2008. Obama a dat la fel bani cu imprumut si a luat actiuni in schimb, alta palarie la Marie… Obama, in consecinta a continuat ce a inceput Bush.

            In alta ordine de idei, corporatia se foloseste de stat si intr-un sistem socialist cat si intr-unul liberal, asta vreau sa recunoasteti. E usor a blama o parte si a nu vedea ca de cealalta se petrec aceleasi grozavii…

          • Cateva „dovezi” (nedovezi pentru republicani) referitoare la nocivitatea bailouturilor… Acum fiecare crede pe cine vrea… Oricum nu pot sa nu remarc tonul civilizat al acestor discutii…:)

            Paul Volcker, chairman of Barack Obama’s White House Economic Recovery Advisory Board, said that bailouts create moral hazard: they signal to the firms that they can take reckless risks, and if the risks are realized, taxpayers pay the losses, also in the future. „The danger is the spread of moral hazard could make the next crisis much bigger”.[12]

            On November 24, 2008, American Republican Congressman Ron Paul (R-TX) wrote, „In bailing out failing companies, they are confiscating money from productive members of the economy and giving it to failing ones. By sustaining companies with obsolete or unsustainable business models, the government prevents their resources from being liquidated and made available to other companies that can put them to better, more productive use. An essential element of a healthy free market, is that both success and failure must be permitted to happen when they are earned. But instead with a bailout, the rewards are reversed – the proceeds from successful entities are given to failing ones. How this is supposed to be good for our economy is beyond me…. It won’t work. It can’t work… It is obvious to most Americans that we need to reject corporate cronyism, and allow the natural regulations and incentives of the free market to pick the winners and losers in our economy, not the whims of bureaucrats and politicians.”[

          • Programul TARP e controversat pentru ca e nepopular dar rezultatul sau a fost un succes (cititi presa americana). Inteleg din mesajele dvs ca sunteti foarte suparat pe corporatii si e de inteles pana la un punct, dar asta nu are nimic de-a face cu sistemul de guvernare. Nu am sa intru in discutii interminabile despre gafele presedintilor americani.
            Daca ar fi sa revenim la discutia despre societatea utopica pe care ati descris-o original, ce altceva as mai putea sa va zic decat „vise placute”, e totusi pacat ca americanii si vestul in general traieste asa de prost in ciuda tuturor corporatiilor si jocurilor de interese iar cubanezii sau nord-coreenii o duc asa de bine, si nu numai din punct de vedere economic.

  7. Clovis, poţi să crezi ce vrei, nu mi se pare că ar rezulta din intervenţiile mele o încercare de limitare a religiozităţii umane -ar fi absurd să cer aşa ceva cuiva- sau a libertăţii de expresie -este ceea ce încerc să apăr, printre alte libertăţi.

    Dar credinţa dumitale nu anuleză realitatea cruntă a raptului socialist generalizat asupra proprietăţii individuale, rapt săvîrşit cu justificări mai mult sau mai puţin inepte sau de inspiraţie marxistă de către guvernele europene din ultimele decenii. Cînd un grup uman organizat se foloseşte de puterea sa legitimă sau nu asupra individului pentru a-i micşora fără drept de apel patrimoniul acţiunea se va numi intotdeauna furt calificat sau escrocherie, iar faptele socialiştilor erijaţi in conducători luminaţi nu au de ce să fie calificate altfel, mai ales că au contribuit şi la generalizarea corupţiei prin crearea de filtre instituţionale in raporturile dintre cetăţeni, realitate birocratică ce a înlesnit apariţia şperţului, a mitei, a atenţiei necuvenite. E o impresie falsă, indusă şi propagată sistematice, că această clasă de răpitoare chiar îşi doreşte o redistribuire justă, echitabilă a avuţiilor naţionale, sau crearea unor plase sociale destinate categoriilor defavorizate, pentru că, la fel ca orice escroci, au proiectat aceste ‘reforme’ sociale in ideea de a lua ochii, de a crea iluzia unei bunăstări generate de măsurile nemaipomenite, cînd in realitate este vorba de zăhărelul ce atrage victima in capcană, in cercul vicios al contribuţiei infinite la bunăstarea altcuiva…a hoţului invizibil. Tu poţi încă să crezi că bagi banul acum in fondul de pensii socialist şi peste 40 de ani o să iei de acolo pensioara, din punctul tău de vedere e vorba de credinţă aici. credinţa in sistem. pentru mine e vorba de raţiune şi calcul economic. mie mi-a ieşit că sistemul e in picaj şi că gaura din bugetul fondurilor creşte zi de zi. poate dumneata dispui de informaţii suplimentare şi-ţi iese altfel socoteala de poţi să fi încă optimist şi să contribui la ceea ce crezi că va fi bunăstarea ta viitoare.

    Proprietatea comunităţilor stă la baza capitalismului european, dar comunitarismul nu a funcţionat niciodată împotriva proprietarilor individuali ci a unit interese şi capitaluri pentru un bine comun stabilit in mod consensual, subliniez +CONSENSUAL+, adică de fiecare dată, la fiecare investiţie comunală a fost obţinut consimţămîntul proprietarilor implicaţi in proiect- fie că era vorba de o şosea sau de o canalizare, o reţea de telefonie sau o incintă de apărare. Chiar şi lucrările de interes naţional se făceau in statele de drept democratice prin exproprieri drepte, cu despăgubire prealabilă a proprietarilor riverani drumului sau amenajării respective. Tu faci o mare confuzie între comunitarism şi colectivism, pentru că nu pricepi că această formă de coagulare socială este una IMPUSĂ, de către stat sau de către organizaţii ce tind să preia controlul statului, precum fasciştii interbelici.

    Nu ştiu cine ţi-a povestit de marx, dar pot să-ţi spun că te-a vrăjit rău…marx a fost un pîrlit de repetent, dat afară pe şest, cu elegănţie germană, de la facultatea de filozofie, şi in afară de fîrtatul Engels nu prea îl băga nimeni in seamă in timpul vieţii, nici vorbă să fi fost privit ca un filoyof consacrat sau ca remarcabil profesor in cercurile academice sau universitare. Deci, mai uşor cu repetentul misticoid pe scări. Ideologia marxistă este mai degrabă o utopie milenaristă , de aici şi fervoarea adepţilor săi care nu se lasă sub nicio formă convinşi de realitate cruntă a eşuărilor catastrofale ale experimenteloe etatist-comuniste. nu-l pot considera pe acest individ decît un fals profet, un amăgitor al apostaţilor de pretutindeni ce au aceaşi nevoie ca şi habotnicii de un obiect al idolatriei, nicidecum filozof, sociolog sau politolog.

  8. @Virgil

    Rezultatele programului TARP nu pot fi evaluate acum. Repetand, atata timp cat America a devenit cel mai mare datornic al lumii (acum intr-o maniera nemaiintalnita) nu putem vorbi de iesire la liman.

    De acord cu dumneavoastra ca presedintii americani au facut gafe enorme… Dar, amintiti-va ca acesti presedinti n-au jucat decat arareori in interesul cetateanului american… Amintiti-va cum lui Reagan i se soptea intr-o cuvantare ce sa spuna tocmai de catre un corporatism. Restul argumentului il deduceti…

    N-am absolut nimic impotriva corporatiilor pe care le consider niste bresle moderne. Ele trebuie sa functioneze pentru a ne asigura traiul material. Dar, nu pot fi de acord cu ipocrizia ca stanga este mizerabila iar dreapta un sfant…

    Multumesc, faptul ca m considerati un idealist nu poate decat sa ma flateze. Marile idei au schimbat lumea si nu numarul tancurilor. Intotdeauna se poate mai bine, dincolo de ideologii, doctrine si dogme, asta e singurul meu mesaj…

  9. @ Clovis
    nu pot decat sa subscriu la cele ce ati spus. personal, cred ca mult mai idealisti sunt capitalistii de buna-credinta (sic!) decat socialistii visatori (ce s-o fi ales de apelul lui Bill Gates catre multimiliardari, care le cerea sa-si doneze averile?). cei care vorbesc de socialism si dau ca exemplu fostele tari comuniste din Europa de Est arata ca au aprofundat istoria pana la genunchiul broastei. se uita un mic detaliu: in acele tari, asa-zisul socialism a fost impus de o ocupatie militara (armata rosie) iar popoarele respective nu au aderat niciodata la ideile socialiste mai mult decat o cereau propaganda si frica de militie.

  10. Comentariu editat de moderator

    Daca crezi ca Obama e socialist inseamna ca singura ta sursa de informatii e Foxnews. E ca si cind te-ai exprima despre Basescu informindu-te numai de la Antena3.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro