joi, martie 28, 2024

Atentie, Belarus este in fierbere

Neinitiații iîn problemă sunt tentaţi să neglijeze Belarusul.  După independență, în cea mai mare parte a timpului, situaţia a rămas neschimbată, politica represivă și neclară, relaţiile de vasalitate cu Rusia amestecate cu un „flirt” ocazional şi neconvingător cu Occidentul. Dar acum situația se înfierbântă, iar NATO și ceilalți vecini încep să se impacienteze.

Cea mai mare îngrijorare o stârnesc manevrele Zapad 17, planificate pentru începutul lunii septembrie în vestul Rusiei și în Belarus. Edițiile anterioare au agitat spiritele – Zapad 09 a exersat o invazie a statelor baltice sub deghizarea respingerii un atac „naționalist” la adresa Belarusului și s-a încheiat printr-o simulare a unui atac nuclear asupra Varşoviei. De atunci, o serie de manevre-fulger (neprogramate), cu participarea a aproape 100 000 de militari, au luat în repetate rânduri prin surprindere serviciile occidentale de informații. În vederea manevrelor viitoare, au fost rezervate peste 4000 de vagoane de tren, cu mult peste ce ar fi nevoie.

S-ar putea ca Rusia să folosească Zapad-17 ca acoperire pentru un test al principalei sale convingeri strategice, potrivit căreia „cupola” sa de rachete este impenetrabilă pentru vecinii din regiunea Mării Baltice.

Nici Ucraina n-are de ce sa se bucure. Dacă unele forte rusești rămân în Belarus după manevre, strategii militari de la Kiev vor trebui să-și împuțineze forțele din est ca să păzească frontiera nordică, în cea mai mare parte neapărată.

Dar manevrele nu sunt binevăzute nici în Belarus, ale cărei relații cu Rusia sunt deja reci. Spre furia Kremlinului, autoritățile de la Minsk au eliminat vizele de călătorie pentru occidentali. Aceasta a dus la cererea expresă de achitare a facturii de gaze în valoare de peste 550 de milioane de dolari. Acum, dictatorul belarus Aleksandr Lucașenko a cerut ca manevrele Zapad-17 să fie deschise observatorilor NATO.

În plus, apar tot mai multe semne care demonstrează implicarea, din ce în ce mai activă, a Rusiei în politica internă din Belarus. Un val recent de tulburări a izbucnit ca o manifestare de protest față de o nouă lege care condamnă „parazitismul” – presupusul delict de a nu avea un program de lucru complet. Persoanele care muncesc mai putin de jumătate din timpul stabilit trebuie să plătească o amendă anuală egală cu 250 de dolari, iar salariul mediu lunar este de 380 de dolari.

Acest demers, care aduce aminte de persecuțiile din era sovietică, a fost menit să îngreuneze viata opoziției și a activistilor din societatea civilă, care în majoritate nu sunt angajați full-time. Dl Lukaşenko a amânat punerea legii în aplicare. Dar ea a stârnit proteste care au culminat cu o mare demonstrație (după standardele belaruse) cu ocazia Zilei Libertății (25 Martie, cea de-a 99 aniversare a scurtei perioade presovietice în care Belaus a fost stat independent). Multe persoane au fost arestate.

Povestea este mai complicată, nu se rezumă la niște simple proteste ale opoziției față de un stat dictatorial. Autoritățile belaruse pretind că au descoperit un complot al naționaliștilor ucraineni, sprijiniți de Occident, care ar fi dus la o insurecție de tipul celei de pe Maidan.  Acest lucru pare  foarte improbabil. Mulți observatori mai cred că o parte a opoziției aparent prodemocratice este marioneta Kremlinului.

E greu de dovedit, dar un semn mai clar al implicării Rusiei este numărul crescând al grupărilor paramilitare de „cazaci„, cu finanţare și orientare suspecte, care se pretind „patriotice”, dar nu e prea clar ce înseamnă asta. Analistul american Paul Goble crede că agenți ai serviciilor de informații ruseşti se dau drept naționaliști radicali belaruşi ca să provoace dezordine. Mai mult, dl Lukaşenko are un control slab asupra propriilor sale structuri de putere, în care Rusia s-a infiltrat din plin.

Evident, Kremlinul pune paie pe foc. Comentatorul Mihail Demurin susţinea recent că Occidentul încearcă să îndepărteze Belarusul de pe „orbita strategică” a Kremlinului. El pretinde că Occidentul încearcă de 25 de ani să „remodeleze” creierele belarușilor prin sute de proiecte sprijinite de americani și europeni, de felul celor folosite deja la “atacarea” Ucrainei.

Cei implicati în eforturile – în realitate – sporadice și modeste ale țărilor occidentale de a promova democrația în Belarus, s-ar simţi flatați. Dar plăsmuirea unui monstru occidental ar putea fi un prim pas necesar pentru a justifica intervenția în forță a Rusiei. Atenție mărită la această zonă.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Recunoisc, o mica-mare rautate.
    Nu ne pot apara Germania si Franta? Sint ocupate sa dea cu tifla Statelor Unite pentru ca si-au ales presedinte pe Trump?

  2. D. Lucas înlocuieşte cauza cu efectul.
    Rusia nu caută (sau nu fabrică) motive pentru a interveni în Belarus. Dar dacă acolo va avea loc o schimbare de regim sau de orientare politică, în sensul apropierii de UE şi NATO, atunci Rusia va ocupa Belarusul de est.

    La fel s-a întâmplat în Ucraina. Atâta timp cât Ucraina şi Occidentul şi-au văzut de treabă, Rusia a respectat integritatea Ucrainei. Atunci când s-a luat decizia aderării Ucrainei la NATO (summitul de la Bucureşti din 2008), şi după ce revoluţia Maidanului a făcut ca aderarea să devină posibilă, Rusia a intervenit militar, deoarece intrarea Ucrainei în NATO i-ar fi ameninţat grav securitatea.

    Pentru Belarus, Ucraina şi Georgia, ţări vecine cu Rusia, nu există opţiunea aderării la UE şi NATO.
    Rusia a făcut o concesie doar în privinţa Ţărilor Baltice, în ideea de a menţine bunele relaţii cu Occidentul.

    • @ DanT

      Riiiich!…
      Adicatelea, tara suverana vecina cu Rusia nu se poate sa existe, vreodata! Sa fie clar! :)
      Ignorarea (sau fortarea) legilor firii nu poate avea decat caderea, la capatul drumului…
      Imi pare mie ca Rusia face „concesii” doar cand n-are de ales…
      Din concesie-n concesie, spre victoria finala! Ura! Ura! Ura!

      • Si cand te gandesti ca Rusia a fost garantul integritatii teritoriale a Ucrainei, alaturi de UK si SUA, in schimbul dezarmarii nucleare, Ucraina cedand arsenalul nuclear mostenit de la fosta URSS catre Rusia…

    • Foarte simatica Rusia asta: nu cauta motive, ca n-are nevoie. Daca vrea intervine si gata. Ce tari sunt alea? Belarus, Ucraina şi Georgia? … Nu sunt tot proprietati ale Rusiei? Cu tarile baltice a fost un accident; adormise maica rusie si i-au iesit de sub poala fara sa-i ceara voie.
      Chiar si Putin a zis recent o varianta pentru copii, bancului aluia: cu cine se invecineaza Rusia? … Cu cine vrea.

      • Putin a spus altceva. I-a pus copilului o întrebare-capcană: „unde se termină graniţele Rusiei?”
        Copilul a spus că în strâmtoarea Bering. Putin i-a spus că nu se termină nicăieri.
        Ideea era că graniţele Rusiei, şi ale oricărei ţări, nu se termină nicăieri, deoarece se întind împrejurul ţării. Aşa cum un cerc nu se termină nicăieri.
        Dar bineînţeles că mass-media au preferat să facă circ pe tema respectivă, agitând din nou apele.

    • „Atâta timp cât Ucraina şi Occidentul şi-au văzut de treabă, Rusia a respectat integritatea Ucrainei.” – adica Ucraina trebuia sa taca si sa accepte ce dicteaza Rusia, asta sa intelegem prin „a isi vedea de treaba”? Taci si inchiti ce zic eu, nu iti dau in cap. Frumos coane, frumos.

      „Rusia a făcut o concesie doar în privinţa Ţărilor Baltice” – Tarile Baltice sunt in NATO, Rusia nu crede in lacrimi. Rusia crede in buzduganul din mana dreapta a tarilor NATO.

      Ronald Reagan spunea „cu rusii trebuie intotdeauna sa vorbesti frumos si civilizat. Trebuie intotdeauna insa sa ai si un buzdugan mare in mana cand vorbesti cu ei. Atunci vei fi sigur ca si ei iti vor raspunde frumos si civilizat.”

      • Eu am explicat ce s-a întâmplat cu Ucraina, şi ce se va întâmpla cu Belarusul dacă urmează acelaşi drum. E ca la matematică. E ca şi cum te-ai indigna că 2 şi cu 2 fac 4 şi nu fac 3.

        Ţările Baltice sunt în NATO deoarece Putin le-a lăsat să intre în 2004. I-ar fi fost foarte uşor să le ocupe integral sau parţial pentru a le bloca aderarea, aşa cum a procedat cu Ucraina.
        Dar în cazul Ţărilor Baltice a considerat că e mai importantă păstrarea bunelor relaţii cu Occidentul.
        În cazul Ucrainei însă a preferat să sacrifice (temporar) aceste relaţii, deoarece intrarea Ucrainei în NATO ar fi fost o ameninţare prea mare pentru securitatea Rusiei.

  3. Am impresia ca Belarusul a fost considerata cauza pierduta de multa vreme de catre occident. Intarirea flancului nordic/baltic are in vedere riscurile care vin din zona Kaliningrad sau a Belarusului. Evident, ne intereseaza sa stim cum evolueaza situatia, dar o astfel de stire nu schimba mare lucru in contextul largit. Ok, Rusia poate anexa Belarusul sau il poate folosi ca rampa de lansare pentru un potential atac. Nu se schimba contextul strategic. De fapt, o potentiala anexare a Belarusului facuta pasnic, ar putea avea un efect stabilizator prin comparatie cu mentinerea lor intr-o stare de saracie acuta, cu statul de zona de tampon. Si ar fi cu atat mai evidente intentiile rusnacilor pentru aiuritii care inca mai cer o ameliorare a relatiilor occidentului cu ei – ca sa nu mai amintesc de schimbarea opiniei publice finlandeze si suedeza de la neutralitatea asumata pana acum catre acceptarea aderarii la NATO, masuri care ar schimba contextul strategic din regiune intr-un mod pozitiv.

  4. Singurul lucru care va linisti situatia: anuntul de catre NATO si in mod expres de USA ca daca Rusia ocupa Belarusul sa zicem dupa un scenariu tip Crimeea, sau la ”cererea” lui Lukashenko, in contrapartida Nato ocupa Kaliningrad si sunt pregatite sa raspunda cu arme nucleare .Fara alte”floricele” diplomatice.
    Lukashenko trb.sa-si desemneze clar un succesor de pe acum.Altfel va fi sfarsitul ptr.Belarus in maxim 20 de ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro