joi, martie 28, 2024

Avioanele dictatorilor

Placile tectonice ale politicii din Orientul Mijlociu si Nordul Africii au inceput sa se miste. Nimeni nu stie ce va urma, ce se va intampla in Tunisia dupa ce preşedintele tunisian Zine Al Abidine Ben Ali, care conducea de 23 de ani, a fugit si si-a gasit cu greu adapost in Arabia Saudita. Revolta populara a fost spontana sau a fost provocata. Daca a fost provocata, de catre cine? Deocamdata Premierul Mohammed Ghannouchi a apărut pe postul public de televiziune anunţând că-şi asumă conducerea ţării. Ghannouchi este pro-occidental, apropiat si sustinut de Franta; dupa cate se stia si fostul presedinte a fost “tinut in brate” de patru presedinti francezi.

Problema majora acum, poate si cea mai urgenta,  consta in faptul daca  se vor propaga nemultumirile populare si in alte tari din Nordul Africii si Orientul Mijlociu sau se vor termina cu Tunisia. Este viitoarea tinta a protestelor demolatoare de dictatori, Algeria sau Egipt, amandoua sau niciuna? Va fi Abdelaziz Bouteflika, algerianul instalat in 1999 viitoarea “victima” ? Sau poate Hosni Mubarak, eternul Presedinte al Egiptului care din 1981 (aproape 30 de ani) este tinta. Nici un conducator al Egiptului dupa Ramses al-II-lea nu a “domnit” mai mult ca el.

Conjunctura internationala este mult prea asemanatoare cu cea din Iranul dintre 1978-1979, cand pe fondul unei crize economice, unor mari demonstratii,  violente populare si un Presedinte american slab si nehotarat (Jimmy Carter), Ayatollah Khomeini reuseste sa-l alunge pe Shahul a-tot-puternic, care se dorea vesnic, Mohammad Reza Pahlavi, si sa instaureze prima Republica Islamica din istoria omenirii.

Trebuie sa privim trecutul recent pentru a intelege ceea ce se intampla? Sau poate  asemanarile sunt numai conjuncturale. Nici Tunisia si nici Algeria nu sunt jucatori importanti in jocurile geopolitice Mediteraniene si cele din Orientul Mijlociu. Egiptul, insa, este! Cel mai mare stat arab din lume si prezumtiv cel mai puternic, Egiptul, se bucura de un ajutor militar american anual de aproape 2,2 – 2,4 miliarde de USD , cel mai mare dupa cel al Israelului (3 miliarde de USD) si este considerat cel mai puternic si mai important aliat american in Orientul Mijlociu islamic.

Caderea lui Mubarak ar insemna o lovitura de proportii a politicii americane in regiune si dupa ea, daca se va produce, va declansa inevitabilul “domino”, care va demola si dinastiile feudale din Arabia Saudita si Emiratele din Golful Persic. In opinia mea o cadere necontrolata a lui Hosni Mubarak va transforma Orientul Mijlociu intr-un loc si mai periculos decat este acum, o “invitatie” la un razboi dezastruos. Este aproape clar ca tratatul de pace dintre Egipt si Israel nu va putea  continua si aproape clar ca si cel intre Iordania si Israel va fi pus in primejdie.

Castigatorul inevitabil al acestor evenimente nu poate fi decat Iranul, care cu sau fara armament nuclear, va deveni al doilea pol de putere din regiune, impreuna cu Israelul.

Privind la imaginile de langa ambasada Egiptului, din capitala Tunisiei si descifrand scandarile protestatarilor “Mubarak, avionul lui Ben Ali te asteapta” am simtit ca aceasta posibilitate s-ar putea sa existe si poate in curand vom vedea un nou Orient Mijlociu. Nu sunt sigur daca va fi unul mai bun!

Update: Premierul Tunisiei Mohammed Ghannouchi a fost nevoit sa demisioneze. Consiliu Constitutional in frunte cu Presedintele Parlamentului a preluat prerogativele puterii. Armata a ocupat locatii strategice in capitala Tunisiei.

Update-1: Anatomia unei revolte: Bucuresti de Tunis

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. Salut Theophyle
    Eu tare ma tem ca asistam la punerea bazelor unui islamism radical si in nordul Africii . Adica imediat aproape de sudul UE . Si in sud estul granitelor UE , in Turcia , asistam la o intarire a islamismului radical . Inclusiv in clasa politica .
    Sa devina realitate visurile lui Bin Laden , adica o unire ideologica religioasa a tarilor musulmane dar sub o conducere iraniana ? Cam devreme pentru a avea o imagine clara dar daca privim harta , Iran , Pakistan , Afganistan , toate vecine .
    Tunisia , Algeria , Maroc , aceiasi vicinanta . Mai lipseste sa cada guvernul si in Libia si atunci chiar ca avem un bloc pe tot flancul sud . Inclusiv Egiptul .

  2. Echilibrul oricum fragil al lumii moderne s-a rupt odata cu sfarsitul WWIII (the cold war)
    Fizica ne invata ca in asemenea perioade (scurte) efectele fortelor centrifuge/centripete sunt greu de masurat/prevazut. Poate si din cauza ca ne lipsesc instrumentele. Sau ca ecuatiile si derivatele nu se pot calibra pe (re)sentimente. Cade Mubarak. Pragmatismul american s-a-ntors sa rezolve problemele interne. Doftoru’ global are si probleme intestinale si digestive. Si mai si gafaie sub povara obligatiilor sociale. La urma urmei e si el uom. Ca noi toti.

    • Salut Gamer,
      in mare, lucrurile arata cam asa. Problemele nu se vor rezolva acolo nici pasnic si nici violent. Simplu sunt probleme de amplitudini istorice care nu sunt rezolvabile. Vom asista la reprize periodice, de fapt ca pana acum. Din nefericire de asta data fara arbitru :(

  3. Asa e cand democratiile occidentale sprijna (mai mult sau mai putin evident) dictaturi din tarile din lumea a treia. Contrastul dintre democratia occidentala si dictaturile sprijinite duce la probleme.

    • ne temem pentru ca ne-ar putea afecta, dar in rest ne doare in cot de ce li se intampla alora. despre dictaturile profitabile afam apoi ca erau vremuri de vis (vezi regimul sahului in Iran, desi practica teroarea la fel ca ce-a urmat).

      Egiptul este condamnat pentru abuzurile impotriva populatiei, dar iata ca-i sustinut MILITAR de SUA.

      mai este onest „sa ne temem” in aceste conditii? cand recunoastem ca interesele noastre sunt meschine? mai e onest sa vorbim de „amenintarea islamismului radical” atata timp cat nu am facut niciodata legatura intre abuzurile impotriva crestinilor si sustinerea occidentala? Egiptul e „arab si musulman” cand avem ce infiera, dar adevarul e tinut sub cheie.

      evenimentele din Tunisia arata inca o data, pentru cine vrea sa deschida ochii, cum radicalismul apare din violenta, iar violenta din interese „geostrategice”.

      in aceste conditii, este nevoie sa gandim mai departe decat nivelul fricii puritane.

    • Ne place sau nu, trebuie sa recunoastem ca tarile islamice din regiune ( populatia lor ) nu sunt pregatite pentru democratie. Daca Occidentul nu ar sustine dictaturile catdecat „rationale”,aceste tari ar ajunge oricum sub dictatura, de data asta irationala a diferitelor curente islamiste. V-ar place mai mult asa ?

      • „dictaturile cat de cat rationale”

        Habermas spunea ca ideile servesc de justificari unor fapte carora le sunt ocultate motivele reale. dictaturile au fost „rationale” atata timp cat au fost utile, adica au servit vreunui interes.

        si dictatura lui Saddam a fost „rationala”, suficient incat americanii sa fie in relatii atat de „cordiale” cu raposatul dictator incat sa-l indemne sa invadeze Kuweitul – pentru ca apoi sa strige hotul si sa „riposteze”.

        de fapt nu „dictaturile” in sine conteaza, ci „prezenta” unui anumit „factor de stabilitate”. dinafara tot ce conteaza este o anumita stare de fapt intr-un anumit sector al lumii controlabile „de catre noi”.

        altfel, nu exista nici un dram de „rational” in dictatorii antrenati intr-ale torturii de catre CIA in America de Sud. sau in dictaturile nu numai tolerate, dar si instaurate in atatea parti ale lumii.

  4. Oare chiar nimeni nu sesizeaza amestecul chinezesc in aceasta problema? Chinezii sunt obsedati sa scape de surplusul de dolari si fac orice sa destabilizeze situatia de la frontierele UE. Iar daca pot tensiona si mai mult relatiile UE-Islam, o fac cu cea mai mare placere. Toate astea pe fondul unui presedinte american slabutz si jingash….

  5. Buna ziua!
    Interesanta analiza privind situatia politica a tarilor islamice din nordul Africii. Foarte probabil Iranul pare sa stea in spatele acestor miscari de ultima ora din zona.Am o senzatie de „deja vu” inspirata insa nu de evenimentele din Iranul anilor ’70 ci mai degraba a Europei de est la sfarsitul deceniului 8 din sec. trecut.
    Rusia pare mai conscventa in implementarea politicii sale din zona, presedintele Mubarak fiind unul din produsele conservate din perioada razboiului rece si totusi evenimentele par sa revizuiasca vechile intelegeri.
    Este cunoscut faptul ca stabilitatea din zona a fost compromisul dintre cele doua superputeri USSR si USA , iar in zona magrebiana Franta s-a angajat conform traditiei istorice.
    Se pare ca Franta abandoneaza traditia sa in materie de diplomatie inlocuind-o cu hormonii clocotitori ai lui sarko, acum cand in zona este pe cale sa eclozeze puiul fundamentamentalismului islamic.
    Deocamdata e greu de inteles cine va pierde si cine va castiga singurul fapt este ca o zona relativ stabila va fi framantata zdravan in viitorul apropiat cu efecte greu previzibile in viitor.

    • Puiul a fost eclozat in 2oo1, septembrie 9. Acum arata a „Coq gallique” si se umfla-n pene pe gardul dintre „lumea crestina” si „fundamentalismul oriental”. Cucurigatul poate fi seducator, dar numai pana la micul dejun. Pana si posesorii de haremuri/sonde-de-petrol trebuie sa pape. Crapelnita va fi noua moneda a lumii. A lumii noi. Aceea post WWIV.

      • Omenirea a gresit cand a incercat sa schimbe regulile selectiei naturale. Adica a uitat ca e doar una dintre speciile din lantul trofic.

        • imi permit sa te contrazic……..spiritul, constiinta, creativitatea ne sunt specifice………chiar daca nu dai doi bani pe Biblie macar citeste-o….te va edifica in anumite probleme………..citeste despre Porunci……….despre tarele etern umane adica…..depre blestem si binecuvantare, despre Iov si Ecleziastul…macar ca beletristica, nu-ti va strica….lumea nu este a banului ci a valorilor etern umane ale iubirii, solidaritatii, echitatii….exact ce societatea capitalista de consum distruge in om !

          • Contradictia e mama progresului
            dar in cuplu cu pragmatismul.
            Nostalgiile sunt bune cand privim apusurile. De soare ori de cariere. Iubirea, impreuna cu alte asemenea sentimente, reprezinta catalizatori ai mult hulitei creatii de plus-valoare. Atentie!!! NU ma refer doar la partea materiala.

      • adica avem fundamentalism versus dictatura. sau, daca politica este, cum stim, o persoana de moravuri usoare, poate intra, ca in irak, si sua (nici un alt actor nu pare in forma la momentul de fata) cu al sau razboi. avem atunci triada perfecta dictatura fundamentalism razboi. pe aceasta triada s-au construit o groaza de variatiuni. iran: dictatura vs. dictatura + fundamentalism. irak dictatura vs razboi + fundamentalism. afghanistan razboi urss/ fundamentalism/ razboi sua etc.

    • Casandra salut,
      Traim intr-o lume-instant, cand lucrurile sunt propagate prin retelele sociale in minute aproape 100 de mii de mesaje ieri pe Twitter si Facebook, o nebunie intreaga.Bine sau rau, habar nu am. Marele pericol este lipsa arbitrului. ONU este absolut steril si nerespectat, UE sub dna Ashton este o caricatura si America nu mai este interesata sa fie politistul lumii (bine face!). Habermas s-ar putea sa aiba dreptate. Am intrat in evul mediu – puterea trece la „gastile de cartier” :(

  6. Cat despre Tunisia, acesta „republica” nasita de fostii ocupanti francezi. Nu pot sa nu-mi aduc aminte de „pretinia” dintre Ceausescu si fostul presedinte Bourguiba (unul dintre cei mai longevivi dictatori din Africa de nord carea preluat puterea in anii’50 cred. Alaturi de A. al Assad, in Egipt a fost unul din pionii influentei rusesti in zona, pana cand al Assad a fost asasinat iar Bourghiba a decedat(din cate imi amintesc).

        • Nu e nevoie de scuze. Da’ nici de laude :)

          Anwar El Sadat a fost produsul exemplar (adica de manual) al relaxarii premature a politicii de colonizare doctrinara in care a stralucit USA. Theophile a folosit maiestru metafora soarecilor nesupravegheati de vreo posesoare de noua vieti.
          Candva… istoria se va rascula impotriva tendintei cvasi-generale potrivit careia Georgica jr ar fi reprezentat blestemul crestinatatii aplicat nejustificat/exagerat drept-credinciosilor. Imi (si va) doresc sa fiu (fiti) contemporan(i) momentului.

          • ” Ahmadinejad e rau dar Bush e si mai rau ” strigau cretinii pe strazile oraselor occidentale . Cineva se intreba , pe buna dreptate , daca ar fi existat o singura voce care sa strige pe strada , in SUA , in 1940 : Hitler e rau dar Roosvelt e si mai rau . Asta nu este evolutie , cum isi inchipuie din nefericire multi , asta este sinucidere . Astept si eu ca istoria sa se rascoale si sa-i pedepseasca pe pacifistii astia tembeli care isi inchipuie ca ” lupii sunt vegetarieni „

          • Gabriel

            Au si pacifistii un rol. Acela de a contrabalansa tendinta generalilor cu multe „dicoratii” de a apasa „botonu” fatal. Fatal intregii omenirii, fara deosebire de rasa, cultura, pregatire, avere, religie. Desigur ca de la a milita pt drepturile omului in sens general si pana la a impune ca un hot/violator/criminal sa fie tratat „omeneste” e cale lunga. Unii vor s-o scurteze si-o iau pe aratura. Nici nu mai pomenesc de molotoavele aruncate-n vitrinele magazinelor din orasele care gazduiau G7/8/10/15/20. Asa considerau respectivii c-ar arata „argumentele solide”. Te-as ruga ca peste asta sa suprapui imaginea unui harem de fecioare gata pregatite sa ti se vare-n asternut. Tentanta este si valiza cu lingouri de sub pat. Muschi sa ai… si pt fete dar si pt a cara valiza…. pana-n urmatoru’ oras-gazda a vreunei sindrofii high-level politico-financiar. Asa-i ca pare seducatoare?

  7. Legat de aceste ultime evenimente din zona de nord a Africii nu pot sa nu fac o legatura intre interesele chinezesti (implicata masiv in zone de conflict in sudan si zona sahel ) , si zonele de conflict mai vechi din zona cornului africii, unde Rusia a intevenit masiv prin interpusi(cuba).

    • Gamer , cu parere de rau , m-ai pierdut la ” rolul pacifistilor ” :). Intr-o democratie ( SUA , Elvetia , Anglia , Franta , Spania …etc.etc.) la butoane stau Constitutia si legile , iar ” pacifistii ” de pe strazi sunt coloana a 5-a a inamicului , unii constient cei mai multi nu , dar crezi ca mai are vreo importanta . Acum vreo 30 de ani , cand URSS isi indreptase rachetele SS20 cu incarcatura nucleara catre Europa occidentala , milioane de ” pacifisti ” protestau contra celor care incercau sa-i apere . In Iran exista generali dar nu exista pacifisti , in Pakistan la fel . Cine iesea in strada in URSS sa protesteze contra generalilor rusi care montau rachete nucleare . Ai auzit de manifestatii ale ” pacifistilor ” in Germania lui Hitler ?. Daca Iranul are , sau va avea cat de curand , arma nucleara , devenind astfel o forta regionala , o vina importanta o are si pacifismul inoculat de-a lungul deceniilor in asa zisa opinie publica occidentala . Ea a oprit Israelul sa-si trimita avionele contra uzinelor iraniene . Astfel s-a manifestat ” rolul de contrabalans ” al pacifistilor . Ne bucuram cu totii , nu ?

  8. Ca o concluzie partiala, mi se pare evident ca guvernele socialiste care au guvernat zeci de ani in Franta au cedat zonele de influenta, pe care istoric le-au detinut sub statut de colonii, tocmai Rusiei si recent Chinei, astfel incat tacerea Frantei in fata evenimentelor recente din zona nordica a Africii nu poate fi decat graitoare: Franta isi vinde ultimile reurse numai pentru a satisface cocosismul strident si inadecvat.

  9. Theophile , imi place mult ce-ai scris . Excelent articolul , dar diamantul de 100 de carate este fraza : ” Am intrat in evul mediu – puterea trece la gastile de cartier „. Dupa cca. 40 de ani de demonizare a arbitrului , a politistului ( SUA) , acesta se pare ca intentioneaza sa se retraga spre marea satisfactie a gastilor de cartier . Daca gasca de comunisti a avut probleme mari cu politistul , gasca de islamisti este intampinata cu paine si sare de progresisti . Intai Orientul Mijlociu si nordul Africii si dupa aceea , de ce nu , Europa .

  10. Asa, ca o destindere: se pare ca prostu` de Ceausecu a gresit folosindu-se doar de elicopter.
    Unde-i fictionarul care sa ne incinte cu un roman in care Ceausescu nu se mai intoarce din Iran. Asa lipsiti de fantezie sint doritorii nostrii de premiul Nobel?

  11. D.Theophyle: interesant articol dar apreciez niste-dorite sau nu inadvertente-.Cind vorbiti de „conjunctura internationala 78-79 si de un presidente(Carter) slab si nehotarit”. Ma intreb daca figura de stil nu ne trimite la Obama de astazi. si,probabil preferati un emul de Bush? Cu toate ca” tarie si hotarirea ” ultimului a bagat tara sa si aliati in razboile.mai mult decat dubioase si orcum imposibili de castigat.
    Algeria jucator ne important? Intr un masacru continuu de cand islamisti au fost impiedicati de a prelua guvernul legitimim castigat pentru ca, pur si simplu e imposibil pentru Europa a se lipsi din control crudului argelian, ar fi o crisa pentru economii lor si atunci revoltele poate sa ajunga la o Spania sau Franta deja destule de fierbinti.
    O Argelia islamista este o amenintarea no doar pentru Arabia saudi sau Emiratele ci pentru civilizata Europa.Departe , atunci, de a fi factor de neglijat.
    Rexo

  12. Dle Ogoranu,
    Lucrurile se invata cu capul, dar dupa cum se stie, unde nu este cap, invatamintele se fac cu picioarele, mult mai dureros. Probabil ca asa va trebui sa fie.

  13. Dragul meu Theophyle,
    Nu prea vad cum Iranul devine un pol de putere :). Mai studiaza chestia cu shia si sunni, apoi vei intelege de ce iranul e supus pierii din toate punctele de vedere.
    Apoi sa cada „dinastiile feudale din Arabia Saudita si Emiratele din Golful Persic”… cam tras de par. Caz : cine sa pice in Qatar si de ce? Tre sa fie debili sau beti ranga sa faca asa ceva : iau bani cu nemiluita facind NIMIC. Emirate…aceeasi situatie, Bahrain..au ceva probleme cu majoritatea shia (dar ii controleaza…) in fiecare w-end trec pe linga politisti cu arma pe umar (cica sunt adusi sunni din Irak, fosti militari din trupele speciale; asa vor redevina majoritari :))). Si Saudi, au si ei ceva probleme, dar NU SE MOARE DE FOAME, precum in Nordul Africii. Tara asta e prea mare, pupulatia f mica comparativ cu suprafata, interesele economice enorme, vor fi stabili inca 50 de ani de acum inainte. Kuweit – vezi Qatar, Irak – acolo sunt belele, dar cauza lor este „diversitatea religioasa”.
    Nu vei putea compara niciodata situatiile din cele doua arii geografice, mai ales acolo unde aurul negru curge lin spre China, Europa si State.

    • Dragul Meu Bogdan,
      Iti urez sa cunosti realitatile din O.M la nivelul pe care-l cunosc eu inclusiv conflictele Farsi-Arabs / Shia-Sunna!

      Numai bine,

      P.S. Se spune ca niciodata nu cunosti suficient, recunosti insa imediat vorbitorii de vorbe :)

      • Bogdan , daca taceai…….. Oricum interventia ta imi aduce aminte de Nae Ionescu care spunea : ” In definitiv , cat de mult trebuie sa sti ca sa nu spui anumite lucruri „

        • Faptul ca isi pledeaza cazul intr-un mod infantil nu diminueaza realitatea ca argumentul comentatorului de mai sus tine apa:

          Atata vreme cat miscarile politice (revendicative sau conservatoare) din lumea musulmana se vor baza ideologic pe religie, conflictul istoric dintre sunniti si siiti are relevanta majora.

          • Bineinteles ca este relevant. In special pentru faptul ca exista un antagonism dramatic intre doctrina wahabit (sunita), sustinuta de sauditi si shiismul parsi.

            Problema este mult mai acuta si prin faptul ca iranienii se simt inconjurati si prin nordul caucazian, unde islamul este sustinut de saudiuti cu bani grei.

            In Irak stie toata lumea ce se intampla, si faptul ca Premierul este shiit nu va atenua tendintele separatiste. Irakul va fi pana la urma impartit sau federalizat. Problema este cum se vor imparti resursele!

      • Dau biletul de avion, vino aici si vei vedea realitatea. Lucreaza cu „noi” si cu „ei”. Dupa aceea subiectul Tunisia va fi o furtuna in pahar. Ma salam.

  14. Salutari la toata lumea.

    Articolul pune niste puncte pe ici pe colo. Dar putem anticipa ceea ce va fi cu Tunisia.
    Islamisti? Nici vorba, e de ajuns sa priviti fotografiile si sa realizati ca „barbosii” nu erau in rindurile demonstrantilor. In plus, tunisienii vor placerea de a trai si in nici intr-iun caz jertfa si martiri. De altfel dupa spusele unui editorialist „Jeune Afrique” multimea le-a dat cu flit celor ce apareau sa demonstreze si arata integralisti (barbi, ciupilica si camasi lungi).
    Dar ce o sa fie in continuare? Unchiul Sam il va trimite pe Bechtel la ceva contracte grase care pina acum erau continute de familia primei doamne, scoala americana va plati mai putine taxe si va prezerva locurile de munca, Tunisia va face mari datorii externe…va suna cunoscut?
    All the best,
    Stella

  15. Observ multe speculatii printre comentatorii articolului.
    Eu sunt prezent in miezul evenimentelor,adica locuiesc in Tunis.
    Situatia este tare complicata.Daca la inceput,am crezut ca oamenii acestia au iesit in strada pentru ca le era foame,acum mi-am schimbat parerea.
    Situatia seamana izbitor de mult cu ce se intampla in Romania,atunci cand erau manifestari de strada.Astazi,sambata,ora 15.28,totul este inchis,de la magazine,pana la scoli si universitati.
    Dimineata am fost la piata si am vazut zeci de oameni care vroiau sa cumpere de mancare si nu aveau de unde.In centrul orasului,din nou s-a adunat lume.
    Scopul initial,al celor care au iesit in strada si nu numai,a fost sa-l schimbe pe presedinte.L-au schimbat,dar manifestatiile continua.Ieri a fost greva generala.Prin cartier marsaluiau zeci de grupuri de tineri,care aratau mai degraba a puscariasi,ci nu a studenti sau muncitori.Si foarte multi copii.
    De aceea,zic ca este ceva putred aici.Theophyle,cred ca ai dreptate.Pe multi ii deranja libertatea de opinie si religioasa,din Tunisia.

    Este foarte important sa stii ce-ti doresti.Iar cand realizezi ca nu ai primit ce ti-ai dorit,este deja prea tarziu.

    • Stimate Centaur,

      Extrem de interesante observatii ‘din ochiul ciclonului’. Ma bucur (un fel de a spune!) ca imi confirmi banuiala unor acelasi tehnici si scenarii de conducere a evenimentelor, un fel de ‘riot control’ la nivel superior, aplicat de ‘baietzi’ (oricine ar fi ei) in Tunisia in 2011, ca si in Romania in ’89. Va amintiti de vorbele lui Dascalescu in 22 decembrie in CC, adresate ‘revolutionarilor’ aflati acolo: ” Voi nu stiti ce a fost la Timisoara, s-a dat drumul pe strazi, din penitenciare, la puscariasi de drept comun, sa faca prapad…” De cine, de ce?

  16. Buna ziua:

    Admir comentariile lucide ale lui Theohyle pe acest subiect. Mai ales ca in presa din tara, cu discrete exceptii, domneste nombrilismul amatorist si se discuta prea putin despre semnificatiile unor asemenea evenimente cu efecte majore. Discursul lui Hillary Clinton penalizeaza simbolic intarzierea reformelor in lumea araba. Deci Statele Unite se repozitioneaza rapid in favoarea unui posibil val democratic in Orientul Mijlociu. Intr-un fel, acest speech mi-a amintit de discursul lui Mihail Gorbaciov in octombrie 1989, cand, venit sa participe la aniversarea a patru decenii de la intemeierea RDG (DDR), a spus ca „viata ii pedepseste pe cei care intarzie cu reformele”. Era acolo, langa Honecker, si Ceausescu…

    Nu stim daca ceea ce se pare a se transforma intr-o revolutie in Tunisia va face tache d’huile in intreaga zona (nu doar Egiptul si Algeria pot fi „contaminate” de pasiunea anti-dictatoriala, ci si Libia, dovada sloganurile demonstrantilor tunisieini). Conduc o teza de doctorat a unei studente de la Universitatea Maryland care a si publicat pe aceste subiecte articole op-ed (Laryssa Chomiak). Ea a efectuat cercetari aprofundate in Tunisia legate de dezvoltarea societatii civile in iltimul deceniu (inlcusiv forme de protest anti-Ben Ali pe stadioanele de fotbal). Mai mult, se propune o comparatie intre miscarile protestare din Tunisia (care au inceput mai demult )si revolutia protocalie din Ucraina.

    Iranul teocratic poate fi la fel de bine beneficiarul, dar si marele perdant al revoltei tunisiene. „Down with Mubarak” poate sa se transforme in „Down with Ahmadinejad”.

    Cu bune ganduri,

    Vladimir Tismaneanu

    • Draga Vladimir,

      Mi-ar placea daca te-ai ‘apleca’ asupra unei paralele intre generalul de Gaulle in ’68, Ceausescu in ’89, tunisianu’ asta acum, maine cine stie… Pentru mine, ca profan, descoperirea rigurozitatii academice a lui Mattei Dogan si relatarea sa asupra derutei lui de Gaulle in mai 1968 a avut efectul unei iluminari. Cata deosebire intre un Mattei Dogan si ‘descoperirile’ sale bazate pe fapte si date concrete si un George Friedmann, spumos si incantator in fabulatiile sale de tipul ‘Ana are mere…’ Cu stima,

      LP

      • Buna ziua:

        O voi face negresit. Deocamdata, in loc de a elabora eu insumi pe acest subiect, il citesc pe Theophyle cu mare interes, Mi se pare singurul (In Romania) care urmareste si examineaza cu competenta dezvoltarile tunisiene. Sper ca il va citi cat mai multa lume.

        De Gaulle in aprilie-mai 1968 se confrunta cu criza unui sistem democratic (care avea anumite elemente autoritariste, fara indoiala, intre altele un cult al partidului-miscare, RPR, si al liderului carismatic). Faptul ca a negociat cu capii armatei o posibila solutie de tip lege martiala este simptomatic (vizita in RFG, intalnirea cu gen. Massu). Insa nu a recurs la ea.

        In decembrie 1989, NC era izolat international (abandonat de Occident, nu mai prezenta interes, dispretuit la Moscova, unde Gorbaciov il numea „Fuhrerul nostru de la Bucuresti). Miscarea de revolta care l-a doborat pe NC nu a fost organizata de „agenturi”, NC si camarila sa pregatisera terenul pentru explozia sociala prin politicile aberante urmate cu maniacala obstinatie (mai ales dupa platirea datoriei externe, cand ar fi putut oferi o minima relaxare).

        Cred insa ca se poate extinde paralela NC-Ben Ali la nivvelul reactiei publice de revolta in raport cu excesele coruptiei la nivel suprem, cu prapastia dintre promisiunile egalitariste si practicile kleptocratice devenite patologice. Cand cuplul Ceausescu invoca la „procesul” intentat de junta Iliescu-Stanculescu-Roman ceea ce facusera ei pentru „popor” erau rizibili.

        Ramane de vazut rolul garzii pretoriene in revolta tunisiana, cine si cand a tradat. Dar aceste elemente nu schimba esenta: asistam la prabusirea unui regim dictatorial, la o posibila revolutie inspirata de modelul inaugurat de annus mirabilis 1989.

        Cu bune ganduri,

        Vladimir Tismaneanu

        • Draga Vladimir,

          Nu am avut vreo clipa intentia de a-i ‘masura’ intr-o aceeasi ierarrhie, pe de Gaulle si Ceausescu si regimurile aferente. However, mi se pare ca vad, indiferent de sistemele de referinta in care ii plasam pe acesti vremelnici lideri, congruente sau chiar identitati ale tehnicilor/instinctelor lor de supravietuire la putere si ale contra-masurilor aferente. Cu alte cuvinte, ceea ce ni (sau mi!) se parea o reactie aberanta, expresie a unei derute in fata evidentei, ce nu putea sa ii fie proprie decat unui Ceausescu, capata o cu totul alta ‘prestanta’ cand o descoperim hat, cu douj’de ani inainte la un un de Gaulle, care ma intelegi…, sau douj’de ani dupa la strongman tunisian. Sa fie vorba de un acelasi manual de supravietuire („in caz de…”) cu filele indoite si rupte de prea multa utilizare, sau de un acelasi scenariu aplicat din afara, de un maestru combinator ce nu mai are chef sa inventeze ceva nou, multumindu-se sa ‘stoarca’ maximum de eficienta dintr-un produs indelung testat? Ma uit in dupa amiaza asta pe BBC si vad un talkshow cu ‘analisti’ tunisieni, si unul vorbeste despre armata tunisiana ca fiind republicana (whatever it means!), sper deosebire de armatele algeriana si egipteana, si actionind in clipa de fata ‘to protect the population against the police’. Parca am mai vazut odata filmul asta, nu?

          Cu aceeasi pretuire,

          LP

      • Dle. Tismaneanu,

        Cred ca lucrurile sunt aproape clare Fouad Mebazza presedintele Senatului a fost numit Seful Statului. Mebazza este cumnatul sefului serviciilor secrete Tunisiene. Publicat acum o ora de Ynet.

        http://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-4013891,00.html – de urmarit acolo – ff. bine informati :)

        si aici:

        http://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-4013877,00.html

        versiunea Egipteana (putin cenzurata) dar merge. El Aharam, publicatie serioasa:

        http://weekly.ahram.org.eg/2011/1031/fr2.htm

        • QED.

          Multumesc mult ptr semnalari. Sa urmarim restul.

          Nici un serviciu secret nu poate controla integral spontaneitatea unui univers politic care a scapat de constrangerile tiraniei. Libertatea are capacitati autoconstitutive ce nu pot fi cu usurinta suprimate. Dar se pot organiza provocari, intrigi, opozitia democratica si fostii disidenti pot fi ponegriti, pot fi aduse fascii de „cetateni indignati” pentru a lovi in partidele democratice si in societatea civila.

          Candva, prin 1991, am scris impreuna cu un cunoscut fost disident ( Dorin Tudoran) un articol intitulat „The Buharest Syndrome”. A aparut in „Journal of Democracy”, o revista pe care o recomad celor care sunt interesati de analize de mare profunzime pe aceste teme. Porneam de la distincita propusa de Adam Michnik intre „Madrid Syndorme” (Pactul Moncloa) si „Kabul Syndrome” (puterea si opozitia se neaga reciproc pana la consecinte sangeroase). Sa vedem daca vom putea discuta pe viitor despre un „Tunis Syndrome”

          Cu bune ganduri,

          VT

  17. Nu se pornea o asemenea cavalcada daca nu erau si niste calcule clare facute, nimeni nu risca de-aiurea si gratis. Conteaza cine face jocurile, insa intotdeauna conteaza cum joci. Restul e istorie.

  18. Da’ ce anume ne poate determina sa credem ca daca un scenariu se repeta si autorii sunt aceeasi? Asta ma gandeam privind pozele afisate la sectiunea Bucuresti-Tunis. Poate exista o asemanare de metode, dar asta nu presupune automat ca autorii sunt aceeasi. E poate un pattern, insa ipotezele de lucru pot fi multiple: deghizare, copiere, bla bal bla

  19. Lumea in care traim e bolnava rau: coruptia e la rang de mare virtute, prostitutia morala si intelectuala se pracitca la greu, banul cumpara si vinde si ce n-ar trebui macar sa zareasca…Intr-un cuvant, e deja extremism. Extremismul unora. Acum vine extremismul altora. Albul nu e alb si negrul nu e negru, totul e un singur lucru si totul e iluzie.Boala puternica, se compenseaza cu medicamente puternice. Da’ nimic nu garanteaza vindecarea, depinde doar de pacient la un moment dat, adica de oameni in general, cum va fi sufletul lor. Cand balanta atarna prea greu intr-o parte, ceva la fel de greu va contrabalansa. Om sunt si eu si poate gresesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro