vineri, martie 29, 2024

Barbarie si civilizatie: Despre 11 septembrie, nihilism si anti-americanism (Updated)

Exista momente traumatice, fracturi existentiale, pe care nu le uiti pana in ultima clipa a vietii. Era intr-o marti, o zi de septembrie cu un cer de un albastru orbitor, o zi promitatoare si senina. Am aflat despre agresiunea terorista de la radio, s-a intrerupt emisiunea de muzica clasica, au inceput anunturile panicate. Lume pe strada, ambulante, rumori, o atmosfera post-apocaliptica, deruta, perplexitate. Adam era la scoala, implinise sase ani la sfarsitul lui august. Dupa ce m-am asigurat ca totul este OK cu el si Mary, am plecat la universitate. M-am tot gandit despre ce sa le vorbesc studentilor, tineam un curs despre ascensiunea si caderea comunismului. Am decis sa urmez sfatul Monicai Lovinescu dat in cateva randuri si le-am vorbit despre „demonii” lui Dostoievski, despre ce inseamna nihilismul modern, despre ura viscerala impotriva acelor valori pe care adeseori le consideram de la sine intelese si despre cat de usor se poate descinde dinspre civilizatie catre opusul ei. Nu fusese aceasta marea teama a batranului Freud? Dupa 11 septembrie 2001 a devenit extrem de limpede cata dreptate are Vaclav Havel cand defineste NATO drept o alianta civilizationala. In care Romania are de jucat un rol extrem de important.

La zece ani după “revanşa barbarilor” (cum am numit, intr-un articol aparut in revista „22”, scris chiar in seara acelei zile, atacul din 11 septembrie 2001 asupra turnurilor din Manhattan, dar si asupra Pentagonului si, in fapt, asupra proiectului istoric american al libertatii civice), se impun o serie de reflectii cat mai putin triumfaliste, insa in niciun caz defetiste. Atunci cand spun revansa barbarilor am in vedere marele conflict din inima modernitatii, ceea ce istoricul Bernard Wasserstein de la University of Chicago a analizat in magistrala sa lucrare „Barbarism and Civilization: A History of Europe in Our Time” (Oxford University Press, 2007). Nu traim inca si probabil ca nu vom trai niciodata intr-o lume complet eliberata de spectrul terorismului islamist. Ideologia revolutionar-totalitara de tip Al Qaeda continua sa faca prozeliti, nu numai intre dezmostenitii soartei, ci si printre, ori chiar mai ales, cei care provin din familii instarite, tineri cu educatie universitara adeseori vestica. In Rusia celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea, fascinatia bombei era contagioasa in randul studentimii revolutionare animata de idealuri utopice pentru a caror implinire acesti posedati erau gata sa recurga la orice mijloace (sunt celebre cazurile Jeliabov, Sofia Perovskaia, Vera Figner; sugerez citirea ori recitirea „Omului revoltat” de Camus, dar si a cartilor unor Alain Besancon, James Billington, Helene Carrere d’Encausse, Tibor Szamuely si Franco Venturi).

Faptul ca n-au mai avut loc atacuri la fel de morbid-spectaculoase este legat de intarirea capacitatii de auto-aparare a societatilor deschise, chiar daca sunt destui cei care denunta iresponsabil masurile de securitate nationala ale SUA drept o resurectie a Gulagului. Pe de alta parte, lichidarea lui Osama bin Laden, acest inamic al umanitatii civilizate (hostis humani generis), a schimbat datele jocului. O miscare revolutionara carismatica nu poate supravietui mult timp dupa disparitia fizica a liderului ei. Miscarea/organizatia Al Qaeda nu este doar incarnarea istorica a unui fundamentalism religios, ci, in dinamismul ei intim, in structurile de comanda, in sensibilitatile ideologice si chiar in dramaturgia propagandistica, este un mesianism politic, asemeni bolsevismului si nazismului. Regretatul profesor Robert C. Tucker spunea ca de-stalinizarea a inceput de fapt pe 5 martie 1953, deci in ziua cand Stalin a murit. O stim de la istoricul Fritz Stern: miscarile totalitare se bazeaza pe trei elemente, magia, misterul, miracolul. Disparitia liderului pretins providential le zguduie pe toate trei. Se duce acum o lupta intensa in lumea musulmana intre cei care sustin ideile revolutiilor liberale apropiate de ethosul anului 1989 in Europa de Est si cei care, implicit ori explicit, impartasesc nihilismul apocaliptic islamist.

Ideile conteaza, scrie pe buna dreptate Paul Berman, autorul excelentei carti „Liberalism si teroare” (tradusa in romaneste in colectia „Constelatii” de la editura Curtea Veche) intr-un patrunzator eseu aparut in „The New Republic” (numarul din 15 septembrie 2011). Unii ar putea spune ca este o pozitie naiva, dar, in ce ma priveste, am studiat suficient de multi ani revolutiile din 1989, am stat de vorba cu multi dintre protagonistii lor, pentru a putea sustine aceasta pozitie cu argumente solide. Democratia nu este in defensiva, ceea ce s-a petrecut in Tunisia si in Egipt, Primavara Araba, are consecinte de lunga durata pe care scepticii ireductibili si pragmaticii dezabuzati prefera sa nu le recunoasca.

Sigur, in pofida profetiilor legate de scaderea posibila a anti-americanismului odata cu alegerea lui Barack Obama ca presedinte al SUA, fenomenul, deopotriva politic si ideologic, ramane actual. Radacinile sale transcend simpatia ori antipatia pentru un presedinte sau altul, sunt efectul unor resentimente, aversiuni si nevroze mult mai persistente. Rezistenta democratiilor a dat rezultatte, amenintarea Jihad-ului revolutionar pare astazi diminuata. Nu a fost vorba, cum bine scrie Charles Krauthammer in „Washington Post” din 9 septembrie 2011, despre o reactie supra-dimensionata: „What turned the strong horse into a weak horse? Precisely the massive and unrelenting American war on terror, a systematic worldwide campaign carried out with increasing sophistication, efficency, and lethality–now so cheaply denigrated as ‘overreaction’.”

In urma cu 70 de ani, in februarie 1941, marele filosof politic Leo Strauss, refugiat in Statele Unite din Germania nazista, tinea o prelegere la New School for Social Research intitulata „German Nihilism”. Atacul din 11 septembrie, nu sunt singurul care o spune, a fost expresia disperarii nihiliste. Andre Glucksmann a scris o carte cu titlul „Dostoievski in Manhattan”. Este vorba de un radicalism utopic totalitar, de convingerea ca actuala civilizatie burgheza, cu ale sale valori nascute din marea traditie a umanismului european, este una decadenta, impura, pervertita, corupta, care merita si trebuie nimicita. Iar Statele Unite, o republica nascuta in fond din filosofia individualismului civic, din acel proiect mereu reluat si mereu amenintat al Luminilor, cu toate tensiunile sale imanente, simbolizeaza exact ceea ce noii si vechii barbari iubesc sa urasca. Scria Strauss: „The fact is that German nihilism is not absolute nihilism, desire for the destruction of everything including oneself, but a desire for the destruction of something specific of modern civilization. … German nihilism desires the destruction of modern civilization as far as modern civilization has a moral meaning(textul este publicat in remarcabilul volum editat de F. Flagg Taylor IV,. „The Great Lie: Classic and Recent Appraisals of Ideology and Totalitarianism”, Wilmington, Intercollegiate Studies Institute, 2011, pp. 219-240).

Nihilismul despre care vorbea Strauss nu este o forma de amoralism. Dimpotriva, el are propria sa filosofie morala, situata la antipodul idealurilor societatii deschise, se concepe pe sine ca o revolta, o insurectie impotriva modernitatii presupus hedonista, reductionista, pozitivista, scientista, mercantila, plutocratica si lipsita de suflet: „That protest proceeds from the conviction that the root of all moral life is essentially and therefore eternally the closed society; from the conviction that the open society is bound to be, if not immoral, at least amoral: the meeting ground of seekers of pleasure, of gain,of irresponsible power, indeed of any kind of irresponsibility and lack of seriousness” (p. 221) Iata asadar unde si cum se intalnesc nihilismul nazist cu acela islamist, in acest cult al metapoliciii martiale, severe, neiertatoare, spartane. Cu acela comunist se intersecteaza in repudierea absoluta a capitalismului liberal, a civismului democratic si a moralitatii traditionale.

http://tismaneanu.wordpress.com/2011/03/31/ratio-vivendi-si-ratio-moriendi-din-nou-despre-mitul-politic-anti-american/

Mitul politic antiamerican este asadar inseparabil, daca mergem pe aceasta linie de reflectie, de acela anti-modern, anti-capitalist, anti-burghez, antisemit, anti-crestin si, prin afinitati marturisite sau nu, anti-umanist. Nu ma refer aici, o spun cat pot de clar si categoric, la critica adusa unei politici sau alta a Statelor Unite, un exercitiu perfect legitim, ci la o viziune in egala masura alegorica si pretins-stiintifica, deci nu una strict emotionala, de un program al resentimentului politic, de o stategie pentru care Statele Unite reprezinta simbolul a tot ce propavaduitorii acestei fantasme detestă. America devine marea putere vorace, „hiper-puterea” imperialista, Leviathanul absolut, intruchiparea lui Satan, abisul turpitudinii, imperiul bancilor si al multinationalelor, al corporatiilor corupte si al comploturilor militariste, un fel de cancer al umanitatii care trebuie, mai devreme sau mai tarziu, extirpat. Asa a vazut America Sayyid Qutb, profetul, ideologul si martirul revolutiei islamiste, ca pe un taram al promiscuitatii, al egoismului meschin, al materialismului cras si al mediocritatii culturale. Atacul din 11 septembrie nu a fost, cum sustin unii, un accident regretabil, ci a fost pregatit metodic si intreprins cu suicidar devotament de oameni pentru care libertatea individului si drepturile sale inalienabile raman o insuportabila sfidare.

Pentru o analiza profunda si riguroasa a atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001 impotriva Statelor Unite ale Americii, recomand Raportul Comisiei Nationale „9-11” condusa de fostul guvernator Tom Kean al statului New Jersey si fostul congressman din Indiana. Lee Hamilton, in momentul Raportului directorul lui „Woodrow Wilson International Center for Scholars” din Washington, DC, un excelent antidot impotriva diverselor teorii conspirationiste care, de zece ani de zile, populeaza, polueaza si infesteaza spatiul public, indeosebi pe internet, jignind memoria victimelor si lansand ipoteze halucinante, care de care mai absurda, mai paranoica, mai abracadabranta. Aici,pe „Contributors”, Dragos Paul Aligica afirma recent ca mai suntem unii dintre noi care nu ne temem sa jucam cu cartile pe masa, sa spunem in ce credem, care ne sunt valorile. Nu simulam, nu purtam masti, nu jucam la doua capete. O spun cat pot de transant, nimic, dar absolut nimic, nu justifica razboiul declansat de Al Qaeda impotriva Statelor Unite. Nimic, dar absolut nimic, nu poate scuza conciliatorismul, oportunismul si capitulationismul in raport cu acesti inamici ai umanitatii . Susan Sontag s-a inselat amarnic. Piotr Verhovenski, personajul lui Dostoievski, si prototipul sau, Serghei Neceaiev, erau de fapt niste lasi mizerabili. Teroristii nu sunt niste oameni curajosi. Nu este absolut nimic eroic sa ucizi persoane nevinovate, lipsite de orice aparare. Dimpotriva, este vorba de acte de o incomensurabila lasitate morala si ele trebuie denuntate ca atare.

http://www.9-11commission.gov/

http://www.blogary.ro/2011/09/radacinile-ideologice-ale-fundamentalismului-anti-american-cum-se-explica-911/

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Bate in lemn si corecteaza te rog anul in fraza de la inceputul paragrafului al doilea (…atacul din 11 septembrie 2011 asupra turnurilor din Manhattan…). Mie personal mi-a cam dat fiori sa citesc 2011 in loc de 2001, mai ales in contextul stirilor care au aparut zilele acestea despre posibile atacuri teroriste la aniversarea celor 10 ani… In rest, articol frumos si sa auzim numai de bine (si dupa 11 septembrie 2011).

  2. Pentru mine, însă, ceva a rămas o enigmă totală, pe care nici articolul dvs n-o explică, nici măcar parţial: cum e posibil ca cineva cu studiile superioare tehnice terminate, care-şi pregăteşte masteratul, să spună senin că, dacă ayatollahul i-ar cere-o, a doua zi ar arunca-n aer, fără nici o ezitare, universitatea în care studiază, cu tot cu colegi, profesori, cu mine, pentru că voinţa lui Allah e mai presus de orice învaţă el?

    • Este mentalitatea de secta in care liderul (religios si/sau politic) exercita o dominatie absoluta asupra membrilor comunitatii carismatice (zelotii). Pentru bolsevici, Partidul avea intodeauna dreptate, nu exista o instanta mai importanta in viata lor. Daca Partidul decreta pe cineva „dusman”, persoana isi pierdea demnitatea umana,era parasit(a) de familie, prieteni, cunostinte. La nazisti, Fuhrerul avea intodeauna dreptate. Cum va explicati altfel ca in Einsatzcommando-urile mortii erau atatia absolventi de prestigioase universitati, deci nu doar brute decerebrate. Chestiunea este asadar una ce tine absorbtia ideologiei totalitare, in cazul de fata, a islamismului radical.

      • Pana la urma este lupta omului, a rationalitatii, cu magia, misterul si miracolul sau altfel spus lupta ratiunii cu miturile. Ingrozitor de simplu si totusi…

        Ce se intampla insa cand politicienii, cu buna stiinta, si exista exemple in RO, acum, care indreapta multimea catre mister, a miracole? Se aloca bani nu pentru refacerea scolii sau a unui spital ci se cotizeaza din putinul statului in favoarea miracolului…
        Oare se mizeaza pe gradul scazut de cunoastere, de nevoia declarata a unora pentru mituri? Este aceasta directia buna, oportuna, de incurajat intr-o societate moderna? Ingrozitor si totusi…

        Din nefericire teroarea continua si personal o simt sub diferite forme.
        Da, Osama bin Laden nu mai este, dar visul cladit de el, atacurile pe care le-a organizat, continua sa difuzeze aceea magie, magia puterii, necesara pentru unii sau altii sa se agata la nesfarsit. Din nefericire, scriu din nou, aniliharea retelei va mai dura si mladitele ei apar in locurile unde te astepti mai putin.Razboiul continua totusi…

        Nimic nu mai este cum a fost inainte de 9/11/2001, nicaieri in lume!
        Au luat zambetul si relaxarea si au adus suspiciunea si incordarea!

      • mentalitatea de zelot fanatic am gasit-o si in manastirile noastre ortodoxe. mi-am permis sa contrazic un ”parinte” care afirma anumite lucruri contrar celor scrise in carti ale scriitorilor bisericesti unanim recunoscuti. s-a intamplat sa fie de fata un prieten care a absolvit sef de promotie cel mai bun liceu din orasul meu [care da mereu olimpici nationali la tot felul de discipline scolare] si tot sef de promotie al uneia din universitatile tehnice de varf din romania. reactia lui a fost de cosmar: a inceput sa urle la mine: parintele a facut legaminte bisericesti pe care tu nu le-ai facut,cum iti permiti sa-l contrazici,indiferent de motive? ulterior i-am scris iar plicul mi-a revenit,nu si-a dat osteneala nici macar sa-l deschida,iar atitudinea lui,la urmatoarele intalniri[in acelasi mediu] a fost de nedisimulata ostilitate. cred ca fenomenul fanatismului religios iese total din sfera rationalului si cred ca nu poate beneficia de ”explicatii logice” mintea acestor oameni functioneaza pe criterii pe care numai psihanalistii le pot explica. liderul religios devine manifestarea divinitatii,umbra lui dumnezeu pe pamant si ca atare i se ofera veneratie fara limite. orice tentativa de a pune sub semnul intrebarii activitatea liderului este perceputa nu doar ca un afront personal ci ca un act de-a dreptul criminal. nici legaturile de prietenie,nici logica nici macar bunul simt nu mai conteaza. este o experienta groaznica sa ai de a face cu asemenea oameni. in sens mai larg,se ofera credit nelimitat afirmatiilor radicale facute de-a lungul timpului de lideri charismatici vis a vis de ”sfintii” altor culte religioase. pt cei care traiesc in universitati si intr-un mediu impregnat cu valorile umaniste occidentale[umanismul ateu] e o lume de neinchipuit,o lume de cosmar. amintiti-va cum si-au justificat cruciatii omorul in masa savarsit la cucerirea ierusalimului: acesti eretici blestemati isi merita soarta pe care dumnezeu le-a trimis-o prin sabiile noastre.

    • Păi nu mi se pare chiar aşa o enigmă. Căsăpirea celorlalţi s-a practicat cu succes de la îneputurile umanităţii, depinde cum îi defineşti pe ceilalţi.

      Ce mi se pare greu de înţeles e cum te poţi împăca cu ideea că-ţi laşi şi propria piele acolo. Şi asta nu într-un impuls războinic de moment. Pe tot parcusul pregătirilor nu le-o fi venit niciodată să lase tot baltă şi să fugă?

  3. „America devine marea putere vorace, “hiper-puterea”, incarnarea lui Satan, imperiul bancilor si al multinationalelor, al corporatiilor corupte si al comploturilor militariste, un fel de cancer al umanitatii care trebuie, mai devreme sau mai tarziu, extirpat. Asa a vazut America Sayyid Qutb, profetul si martirul revolutiei islamiste, ca pe un taram al promiscuitatii, al egoismului meschin, al materialismului cras si al mediocritatii culturale.” Oops! Frazele astea nu trebuiau pomenite, d-le Tismaneanu, descriu enervant de bine realitatea :)))

      • E cred ca fraza pomenita descrie O PARTE din realitate. Acea parte reprezentata de Goldman Sachs, Monsanto, General Electric, Bechtel sau Halliburton. Companii care nu produc plus-valoare ci doar bani bazandu-se pe infernala mixtura politico-economica, personaje dubioase ce sar din zona de business in zona administratiei/guvernului, isi dau legile necesare (fac „lobby”, trafic de influenta) apoi sar din nou in banca business si culeg roadele „muncii” din zona guvernamentala, lasand in urma mancare otravita, oameni pe drumuri, suferinta si moarte.
        De CEALALTA PARTE a societatii americane bazata pe principiile liberale si umaniste, principii enuntate de fondatorii Americii, exista acei oamenii care nu au renuntat la simt civic, la voluntariat, nu au renuntat sa fie OAMENI (nu vorbesc din carti); acei oameni de rand capabili de fapte cu adevarat marete, spre deosebire de cei din prima categorie capabili de cele mai abjecte fapte.
        Faptele ambelor categorii exista, iar dupa cum scrie la carte „pomul se cunoaste dupa roadele sale iar omul dupa faptele sale”.
        America este urata pentru ca prima categorie de oameni si-a batut de joc de mostenirea lasata fondatorii Americi, exceptionalii vizionari din grupa lui Jefferson, Washington sau Franklin. Oamenii din prima categorie au faptuit o mare tradare si din pacate nu tradatorii sunt cei care suporta consecintele.

      • Apropos de cliseele lui Qutb, e bine sa ne amintim ca si neoconservatori precum Bernard Lewis abunda in clisee la adresa Islamului. Profesorul Mahmud Mamdani, de la Columbia, nota chiar similitudinile dintre neoconservatori si jihadisti: „Qutb’s comments especially misrecognised the mutual parallels between neo-conservative governments and jihadists, as Mamdani (2005) has pointed out. Both are global players and have arrogated themselves as spokespeople for their communities (Mamdani, Good Muslim, Bad Muslim, New York, 2005). In critique of Kepel, Mamdani notes that both sides lack awareness of the complexity of the Muslim diaspora and its ability to establish new citizenships in their host communities. Furthermore, both are „unable to understand Muslims as fully historical and global” (Mamdani 2005).”

        Ce parere are profesorul Vladimir Tismaneanu (University of Maryland) de opinia profesorului Mahmud Mamdani (Columbia)? Asta e interesant: dialogul intre marile minti.

    • Covarsitoarea majoritate a celor care urasc America si tot ceea ce reprezinta, nu au fost in viata lor acolo sa vada cu ochii lor realitatea necosmetizata (si la bine si la rau) si n-au intalnit in viata lor un american de rand, sa discute cu el eventual. Toata imaginea pe care si-au alcatuit-o acesti indivizi in mintea lor plina de ura si frustrari provine din cliseele hollywoodiene, cliseele televiziunilor/ziarelor romanesti aservite si/sau spalaturile sistematice facute prin intermediul fanatismului religios sau politic. In 99% din cazuri nici nu ai cu cine polemiza, deoarece acesti nefericiti nci nu dispun de o gandire proprie, o cat de minora cunoastere a istoriei sau vreo oarecare putere de discernamant a ideilor propagate de tot felul de seniori ai raului.
      Inlocuiti cuvintele „America” sau „americani” cu „Europa de vest” si „vest-europeni” sau chiar cu „Israel” si „evrei” si veti constata un „pattern” cat se poate de stereotip in cadrul unor anumite societati, inclusiv (din pacate) si Romania de astazi.

      • As recomanda aici cartea lui Jean-Francois Revel despre obsesia anti-americana. Scria regretatul ganditor ca daca te-ai lua dupa presa franceza, toti presedintii americani din ultima suta de ani au fost niste neghiobi, institutiile americane ar fi de fapt paravanul intereselor „capitalismului monopolist”, societatea americana este profund si iremediabil rasista, politica este controlata de lobby-uri
        ultra-partizane (political action committees) etc Exista lobby-uri (perfect legale si normale, la urma urmei) si exista manifestari de bigotism (intre care si corectitudinea politica, un bigotism ce se declara anti-bigot), dar America nu se reduce nicicum la aceste fenomene. Nu cunosc o alta tara care sa aiba in fiecare ambasada din lume un diplomat insarcinat cu monitorizarea respectarii drepturilor omului. Aici, in Statele Unite, s-a dezvoltat miscarea pentru drepturile civile ale populatiei de culoare si ale altor grupuri defavorizate, aici exista Muzeul Memorial al Holocaustului si Memorialul Martin Luther King, aici functioneaza cele mai respectate universitati de cercetare din lume, spre a da doar cateva exemple. Imi amintesc de un articol de Cristian Tudor Popescu aparut prin 1998 in care abundau cele mai dezolante clisee despre Statele Unite, inclusiv despre muzeele americane. I-am raspuns in volumul „Vecinii lui Franz Kafka” scris impreuna cu Mircea Mihaies, am incercat (Mircea si cum mine) sa demontam (i)logica acestui anti-americanism visceral (knee-jerk). CTP vorbeste engleza, a vizitat America si este un om inteligent. Ne-a raspuns infuriat cu un articol intitulat (auto-bascalios) „Pitecantropul carpatin”. Well, chiar el a spus-o… Ce ne facem cu un Nistorescu cu a sa „Oda Americii”, un text miscator pe care l-am promovat eu insumi aici, la Washington? Cititi ex-Cotidianul si veti gasi acolo articole care denota un primitivism anti-american apropiat de acela al unui Vadim. Ce s-a intamplat in acesti zece ani cu Nistorescu? Cum explicam vadimizarea sa si a atator altora?

  4. Dintre toate cele trei tipuri istorice de totalitarism pe care le-ati nominalizat – nazist, comunist si islamist -, ultimul este nu numai cel mai barbar, dar si cel mai bizar, despre care, in afara de suportul religios revendicat, nu se poate spune prea multe. Prima bizarerie ar fi cea de “fata ascunsa”, fara insemne de recunoastere, asa cum aveau nazismul (crucea incarligata/zvastica) si bolsevismul (secera si ciocanul). A doua bizarerie ar fi, comparativ cu Reichul si Gulagul, absenta imperiului (obiectul controlului total), a suportului statal, teritorial si demografic. O a treia bizarerie ar fi lipsa unei armate regulate de anvergura, care sa reprezinte o amenintare expansionista credibila (lumea se cucereste totusi cu armate si flote aeriene si navale impresionante, numeric si tehnologic). Aceste bizarerii sunt mai multe, dar le-am enuntat doar pe primele trei pe care le-am considerat mai importante. De pilda, o intrebare care nu si-a gasit inca raspunsul, desi sta pe buzele tuturor, este ce legatura exista intre terorismul islamist si zonele bogate in petrol (Orientul Mijlociu si Africa de Nord, in principal). Singurele consecinte certe ale atacurilor mai mult sau mai putin “bizare”din 9/11 sunt ca acolo au fost ucisi niste oameni nevinovati si ca au alimentat spirala violentelor. Cred ca aceste “pete albe” se datoreaza unui serios deficit de cunoastere si analiza. Colac peste pupaza, ne mai baga si Donald Rumsfeld in ceata cu recentul interviu in care spune ca de fapt n-ar fi vorba de un „razboi impotriva terorismului”!

    • Th. Friedman are in „Hot, Flat and Crowded” (merita citita) o teorie cu privire la corelatia intre lipsa de democratie si pretul petrolului, in speta un pret scazut al petrolului i-ar face pe autocratii Orientului Mijlociu (si nu numai) sa aiba in vedere reforme, in timp ce un pret inalt le-ar da posibilitatea de a cumpara tacerea supusilor (era sa-mi scape cuvintul „electorat” dar in general nu e cazul).

      Simplist vorbind, ideologia islamista extremista de azi se raspindeste in special datorita wahhabismului saudit finantat prin intermediul fundatiilor saudite.

      Ce e tulburator e ca cele doua surse de ideologie islamica extremista, Arabia Saudita si Pakistanul, sint tocmai aliatii occidentului, unul de nevoie strategica si altul de nevoie economica. Toate declaratiile pompoase cu privire la respectarea drepturilor omului ocolesc cu gratie Arabia Saudita, unde nici macar practicarea religiei nu e permisa.

  5. „Al Qaeda nu este doar un fundamentalism religios, ci, in dinamismul ei intim, in structurile de comanda, in sensibilitatile ideologice si chiar in dramaturgia propagandistica, este un mesianism politic, asemeni bolsevismului si nazismului.”
    „Este vorba de un radicalism utopic totalitar, de convingerea ca actuala civilizatie burgheza, cu ale sale valori nascute din marea traditie a umanismului european, este una decadenta, impura, pervertita, corupta, care merita si trebuie nimicita. Iar Statele Unite, o republica nascuta in fond din filosofia individualismului civic, din acel proiect mereu reluat si mereu amenintat al Luminilor, cu toate tensiunile sale imanente, simbolizeaza exact ceea ce noii si vechii barbari iubesc sa urasca.”
    Din aceste cuvinte, ca si din intreg articolul, inteleg ca ce s-a intamplat in 9/11 este opera unor indivizi care , fara nici un motiv obiectiv, au ajuns la concluzia ca occidentul este un fel de otrava pentru lumea lor. Deci daca dispare Al Quaeda si dispar acesti lideri extremisti, totul va fi bine in lumea araba. Dupa aceasta logica, problema este punctuala, iar toti cei care fac parte din organizatiile teroriste sunt influentati de o mana ideologi care urasc occidentul.
    Un jurnalist apreciat spunea ca Al Quaeda este un simptom al fracturii dintre lumea islamica si cea occidentala. Si sincer nu cred ca cei care ‘alimenteaza’ organizatiile teroriste inteleg „izmele” pe care dumneavoastra le folositi in acest articol. Ei sunt manati de o ura simpla, primitiva, care porneste pana la urma din viata imposibila pe care o duc, si care de multe ori, este consecinta unor politici iresponsabile duse de ‘tarile civilizate’.

    • DINTOTDEAUNA imperiile au fost contestate, hulite, urate, dispretuite de catre cei situati in afara lor. Crede cineva ca indienii i-au iubit pe britanici, sau africanii pe francezi? dar nu au avut de ales. Imperiile au avut dintotdeauna mijloacele de a-si impune gandirea, mentalitatea, chiar si limba. Si daca exista un lucru cu care toti trebuie sa fim de acord, acela este faptul ca, DEOCAMDATA, singurul imperiu al lumii este America. Aa, ca se ridica China,Brazilia, India, da, sigur intr-o buna zi America va inceta sa fie ceea ce este azi. In ceea ce ne priveste pe noi, romanii, suntem dominati de sentimentul numit FRUSTRARE de cand ne stim, dintr-un motiv simplu: facem parte dintr-o natie mica, cu o cultura mica si cu o forta economica si militara infima. Si atunci, cum sa nu ii uram pe americani ca sunt cea mai mare putere economica si militara a lumii? in plus, au cele mai mari si mai dezvoltate centre de cercetare, medicale, stiintifice etc. Acolo se afla crema inteligentei mondiale.( o sa sara imediat cativa „destepti” care o sa zica:”ba, jumate din cercetatorii de la NASA nu sunt americani”. ASa, si? Ce-i cu asta?lucreaza PENTRU americani?DA.end of story.
      cineva a comentat mai sus excelent, spunand ca mare parte din judecatile noastre despre americani sunt de fapt stereotipii, prejudecati ( in sens hermeneutic) si nu au nimic de a face cu ceea ce este cu adevarat America. Pentru a-i intelege cu adevarat trebuie sa traiesti acolo, timp indelungat.Altfel, esti asemenea unui copil de 6 ani care i-ar explica lui Michelangelo cum se alege marmura cea mai buna pentru a fi sculptata!!!
      multi sustin ca boala secolului nostru este STRESUL, sau, ma rog, o boala sau mai multe cauzate de stres. NU! gresit, boala secolului nostru este OPINIONITA. toti se cred indreptatitit sa-si dea cu parerea despre absolut orice. or, tocmai asta e culmea: pe de o parte observam cu ochiul liber scaderea drastica a culturii generale, pe de alta parte toti cred ca stiu toate. Oare ce parere o fi avand cel care a spus odata”stiu ca nu stiu NIMIC”?
      dumneavoastra ati intalnit vreodata vreun om sa zica asemeni lui Socrate?Eu nu.
      sa fiu bine inteles: NU idealizez America. sunt sigur ca are multe bube in cap, la fel ca noi toti. dar de aici si pana la a o acuza de toate relele lumii e cale lunga. Celor care se incapataneaza sa vada America doar drept tzara inchinatorilor la zeul Ban, tzara pornografiei, a jocurilor de noroc, etc, le amintesc faptul ca America e tzara cu cele mai mari centre de cercetare ale lumii, cu cele mai mari si performante universitati,etc,etc.
      iar dacaAmerica pare a pune accent mai mult pe partea materiala a vietii ( sa zicem, spre deosebire de India Upanisadelor), sa nu uitam ca noi TOTI traim intr-o perioada de negru materialism : neamtul, la fel ca japonezul sau englezul fuge dupa bani tot atat de ahtiat pe cat fuge americanul.
      sigur, discutia e mult prea ampla pentru a o termina in cateva randuri : un ortodox le-ar putea reprosa multe americanilor( faptul ca de acolo provin multe din sectele lumii actuale), si cate altele. La final, simt nevoia sa revin la Socrate : nu stim in realitate nimic, doar ca nu voim sa recunoastem!

      • „Celor care se incapataneaza sa vada America doar drept tzara inchinatorilor la zeul Ban, tzara pornografiei, a jocurilor de noroc, etc, le amintesc faptul ca America e tzara cu cele mai mari centre de cercetare ale lumii, cu cele mai mari si performante universitati,etc,etc.”

        Sa inteleg ca daca are cele mai performante universitati, face filme care ne plac etc etc, trebuie sa i se scuze totul?

        De fapt problema este una de repere: judeci in functie de ce valori ai si de cat de laxe sunt ele.

        E „mitul politic anti-american” versus „mitul politic pro-american”

        „Nu este absolut nimic eroic sa ucizi persoane nevinovate, lipsite de orice aparare. ”

        Cate persoane nevinovate au murit in razboaiele post 9/11?

        Pana la urma nu e corect nici sa-i obligi pe altii sa se lupte cu tine dupa regulile si definitiile tale, cand aceste reguli te avantajeaza numai pe tine si cand esti net superior ca numar, resurse etc.

    • Relatia dintre militantii de la „baza” si ideologie este mijlocita de antreprenorii propagandei, cei care simplifica tezele originare, le transforma in pastile usor de digerat. Sa retinem ca pilotii avioanelor-bomba din 11 septembrie erau oameni educati in universitati cunoscute, din lumea araba si din Vest, aveau o puternica motivatie psihologica si ideologica. Ceea ce incerc in acest articol este sa leg fenomenul islamismului revolutionar, cu ale sale ramificatii in”Fratiile Musulmane”, de revolta impotriva modernitatii capitaliste si a valorilor liberale pe care o numim nihilism. Nu orice fel de nihilism, deci nu o pasiune absoluta a distrugerii si a auto-distrugerii, ci unul care se crede desemnat sa reintroduca o ordine morala inradacinata in alte valori decat cele reprezentate de Occidentul pluralist, de societatea deschisa. Ganduri bune.

      • Buna seara, multumesc pentru raspuns. Practic ati sintetizat articolul de mai sus, dar exact asta am si inteles eu de la prima citire. Ceea ce am vrut sa afirm este ca acesti indivizi nu ar fi decat niste deviatii izolate usor de identificat si anihilat (la fel cum exista grupari extremiste in tarile civilizate), daca nu ar avea un „teren” propice in care ideile lor sa prinda radacini. Iar eu consider ca tarile civilizate poarta mare parte din responsabilitatea pentru dezastrul economic si politic in care se afla aceste tari. Pana nu vor fi rezolvate aceste lucruri, vor mai vedea alte organizatii teroriste nascute din ura si suferinta acestor oameni.
        Pentru Cristian, aici vorbim despre terorism si lumea araba, nu de frustratii care s au suparat pe SUA pentru ca e la moda sa fii anticapitalist si antiamerican. Nu a acuzat aici nimeni America de toate relele lumii. Deci comentariul tau nu prea se potriveste, poate ii era adresat altcuiva. Si in ultimul rand, nu este nimic rau in a-ti exprima opinia, atat timp cat esti politicos si deschis la argumentele celorlalti – doar asa invatam.

  6. UNIUNEA POPORULUI RUS, SOTNIILE (sutele) NEGRE si alte miscari pan-slaviste de pe la 1905 – per ansamblu ele pot fi caracterizate printr-un negaţionism virulent: anti-engleze, anti-yankee, anti-capitaliste, anti-parlamentare, anti-liberale, şi, evident, anti-semite. Latura afirmativă se rezuma la deviza ţaristă “Autocraţie, Ortodoxism, Naţionalism”, plus lupta împotriva revoluţionarilor. De altfel Ţarul era un fel de patron simbolic al mişcării, rol pe care Nicolae II şi l-a asumat public. „Braţul” ei „înarmat”, zis „Cămăşile Galbene”, a organizat pogromuri în vreo 300 de oraşe ruseşti, rezultînd aproximativ 1000 de morţi. Membrii nu se recrutau doar printre persoane private ci şi dintre funcţionarii de stat sau politicieni. Cel mai celebru rămîne ultra-reacţionarul Vladimir Purişkevici, de origine basarabeană, deputat în Dumă, co-părtaş la asasinarea lui Rasputin.

    A bon entendeur, salut !

    • Am scris o carte care se cheama „Fantasmele salvarii. Democratie, nationalism si mit in Europa post-comunista” (aparuta la Princeton University Press in 1998, a fost republicata ca paperback in 2009 la aceeasi editura, iar editia romaneasca a aparut, in traducerea Magdai Teodorescu, la Polirom in 1999). Fenomenul pe care il amintiti, si bine faceti ca-l discutati, tine exact de aceste emotii/fantasme colective generate de socul modernizarii si de reactiile societatii inchise in raport cu ele. Radicalismul nationalist (pravoslavnic) era el insusi legat de contrapartea sa la extrema stanga. Sutele negre invocau figura Arhanghelului Mihail ca „patron” al actiunilor lor „purificatoare”. Ulterior, si nu doar ca efect al hazardului, Legiunea din Romania si ideologii ei (Codreanu, Vasile Marin) imbratisau o viziune similara. Era ceea ce marele istoric Eugen Weber (a predat la UCLA, s-a nascut la Brasov) a numit „revolutia arhanghelica”. Ganduri bune.

  7. Dle. Tismaneanu,

    Am incercat si eu un comentariu care vad ca s-a ratacit. Credeti ca s-ar putea regasi si posta? Va multumesc.

  8. Excelent si bogat argumentat comentariu d-le Tismaneanu . Dar, inca nu au fost prezentate argumente credibile ca atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost opera terorismului islamic; sunt numeroase elemente care conduc spre ideia au fost acte de autoagresiune, spre a se declansa si justifica apoi psihoza terorismului generalizat. Pana cand , vor persista suspiciunile privind posibilitatea existentei unor scenariilor elaborate de CIA, Mosad, serviciile secrete arabe si musulmane , puse in opera de o parte a varfurilor din Pentagon , enigmele acelui abominabil eveniment nu vor fi elucidate. Nici asasinarea presedinlelui J.F.Kenedy , nu a fost elucidata

    • Teoriile conspiratiei sunt vechi de cand lumea, deci vor fi mereu versiuni „revizioniste” care vor cauta sa demonstreze ca Hitler era de fapt evreu, ca Stalin a fost de fapt agent al Ohranei, ca J. Edgar Hoover a pregatit de fapt asasinarea lui JFK si ca George W. Bush, Rumsfeld, Cheney , Cia, Mossad si „cabala neoconservatoare” au fost, din nou de fapt, creierul atentatelor de la 11 septembrie. In lumea araba aceasta din urma „teorie” este foarte populara, asemeni falsului istoric numit „Protocoalele Inteleptilor Sionului”. Nu spun ca Dvs ati crede in aceste viziuni, notez doar existenta lor. In ce ma priveste, citind raportul Comisiei bi-partizane „9-11” condusa de Tom Kean si Lee Hamilton, nu am indoieli ca a fost vorba de un atac instigat, coordonat si conceput de Osama bin Laden si Al-Qaeda. De altfel, bin Laden a fost mandru de ceea ce a reusit sa intreprinda impotriva execratei democratii americane.
      http://www.9-11commission.gov/

      • Multumesc pentru raspuns. Dovedti odata in plus ca sunteti unul dintre putinii jurnalisti care isi respecta cititorii, prin dialog deschis si civilizat cu opinia publica . De ce oare, nu va imita colegii de breasla ? Impliniri, sanatate, voie buna.

  9. ….un grup de intelectuali publici, uniti de interese concrete (sustinerea unui proiect politic si a unui personaj politic) si deveniti colegi in diferite comitete, comisii, institute, institutii si firme pe care le detin (deci consolidati intr-o retea- nu comentez in niciun fel aceasta retea)traiesc o veritabila manie a persecutiei.
    Sa incerc sa dau un exemplu:
    Daca X ii reproseaza, pe buna dreptate, domnului Patapievici, ca nu are o opera validata academic si nici macar un statut academic, nu numai ca domnul Patapievici se simte jignit (desi nu ar trebui- e ca si cum m-as ofusca eu ca cineva ar spune ca nu sunt….fizician) dar prietenii domniei sale (domnul Tismaneanu, in cazul de fata), incepe sa se planga si domnia sa, legand reprosul lui X de….. conspiratii anti-Basescu, de afaceri ale “mogulilor” presei romanesti sau de cine stie ce alta conspiratie oculta.
    Nu e oare firesc ca, din prietenie, domnul Tismaneanu sa il incurajeze pe domnul Patapievici sa isi termine doctoratul (si sa nu se mai prezinte sau sa nu mai permita ca sa fie prezentat, ilegitim si ilegal, ca doctor pe la diverse conferinte internationale), in loc sa tipe ca de fapt Sorin Ovidiu Vantu doreste sa il distruga pe Patapievici punand pe X sa spuna despre acesta un adevar biografic, un ultima instanta banal, ca nu are o opera validata academic?
    – ––––– –––––––
    A-ti spune parerea nu poate fi fals. Poate fi fals ceea ce spui ( asta se poate discuta cu argumente pro si contra) dar nu faptul de a spune!
    Eu vorbesc despre dreptul fiecaruia de a spune ceea ce gandeste despre un om, un fenomen, un obiect…fara sa existe ceva ascuns in spatele acestei actiuni.
    V-am intrebat care ar fi alternativa: sa tac? sa tacem? sa aprobam tacit sau sa vorbim ” in spate”? Vi se pare poate mai corect, mai nobil, sa se procedeze asa?
    Avand in vedere ca V. Tismaneanu si altii ( inclusiv dintre autorii volumului “Idolii forului”) sunt universitari o sa va pun o intrebare. La o conferinta, daca esti un tanar student sau un tanar universitar si vrei sa faci o remarca pe marginea prelegerii respective, poate pentru ca ai o nelamurire sau poate ai detectat ceva gresit( se intampla), sau pur si simplu ai o critica pertinenta trebuie sa te abtii pentru ca “esti tanar si nu ai publicat nu stiu cate carti si nu stiu cate articole” deci nu ai experienta necesara ca sa te adresezi ” maestrului”? Mi se pare de o falsitate cutremuratoare si daca sunt situatii cand se intampla asa ceva, in nici un caz nu aduce nimic pozitiv !In plus, exact atunci te-ai purta ca o adevarata sluga.
    Si inca ceva: unul din principiile mele de baza este acela ca nimeni nu-i de neinlocuit. Atata timp cat accepti ca nu esti unicul / unica
    persoana potrivita intr-un anume loc, ai chiar o libertate mai mare si un alt fel de a privi pe cei din jurul tau.
    Mie mi se pare ca exact asta s-a intamplat: oameni ce s-au crezut de neinlocuit pana la sfarsitul vietii se simt amenintati, se simt jigniti de alti oameni ce nu fac decat sa-si spuna parerea. In plus oamenii se schimba considerabil atunci cand isi schimba statutul social. Luati-l pe IT Morar la inceputul carierei si comparati-l cu cel de acum! Luati-l pe Avramescu cand era un oarecare post-doctorand umbland din bursa in bursa si comparati-l cu tipul imbuibat si plin de sine de acum.
    Personal nu-mi plang de mila: nu astept sa iau locul nimanui, nu invidiez pe nimeni dintre cei mentionati , simt doar o tristete cand vad ca a-ti spune parerea in Romania mileniului 3 devine automat atac la persoana, sau inseamna neaparat ca ai un interes ascuns. Eventual ca stai cu toporul dupa usa asteptand semnalul ” la lupta, bai!”. O viziune redusa a unei sau unor persoane ce se ghideaza dupa “cine nu-i cu noi este impotriva noastra”.

    dl. Tismaneanu mentioneaza frecvent necestiatea validarii “comunitatii epistemice”. Intrebarea devine, deci, cine are si cine nu are voie sa faca parte din comunitatea epistemica? Poate ea fi deschisa sau trebuie ea sa fie limitata la cei care sunt de acord cu noi? E comunitatea epistemica acelasi lucru cu comunitatea de simpatii intelectuale, sau este comunitatea oamenilor preocupati de aceleasi probleme?
    Etichete, care nu mi se pun numai mie sau vecinului: este o generalizare prea simpla sa spui ca oamenii ce-si spun parerea ( diferita de a altora) sunt neaparat ranchiunosi si invidiosi.
    In plus este vorba si de altceva: asa cum V. T. remarca in ultimul timp nenumarate luari de pozitie (anonime sau nu) ce nu-i convin si eu remarc nenumarate raspunsuri, incercari de explicatii, rabufniri de furie la aceste comentarii, articole. Si toate ajung mereu la acelasi punct: oamenii respectivi (ranchiunosii si invidiosii) nu o fac decat pentru a lua locul “favoritilor” actuali….
    Mai sa fie: ma si vad la Cotroceni in locul lui Avramescu dand sfaturi pretioase presedintelui despre care chiar Plesu a recunoscut ca are nevoie mai degraba de o ordonanta decat de un consilier! Unora le este atat de teama sa nu-si piarda pozitia caldutza incat vad adversari si potentiali inlocuitori la orice colt de….comentariu.

    • Am citit cu atentie mesajul Dvs. Sincer nu vad vreo legatura cu tema articolului. In rest, opera fiecarui vorbeste despre autor si despre cum vede el sau ea participarea la dialogul intelectual. Ma voi limita la a spune ca o carte a lui Catalin Avramescu a fost publicata, pe baza de peer-reviews, la Princeton University Press. CEU Press a publicat carti de H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Alina Mungiu-Pippidi. Doctor in stiinte politice la Indiana University, Dragos Aligica a scris carti aparute la edituri respectate si este cercetator la George Mason University (Mercatus Center). Cristian Preda si-a scris doctoratul sub conducerea lui Pierre Manent. Vlad Perju si-a sustinut un doctorat la Harvard si preda la Boston College. Grigore Pop-Eleches si-a sustinut doctoratul la Harvard si preda la Princeton. Aurelian Craiutu si-a sustinut doctoratul la Princeton si preda la Indiana University. Alin Fumurescu si-a sustinut doctoratul la Indiana University. Cornel Ban si-a sustinut doctoratul la University of Maryland si lucreaza la Brown University. Anamaria Dutceac si-a sustinut doctoraul la Maryland si preda in Suedia, la Universitatea Lund. Bogdan Cristian Iacob si-a sustinut doctoratul in istorie la CEU. Mihail Neamtu are un doctorat de la University of London, a prezentat lucrari in conferinte stiintifice internationale si este co-editorul unei excelente reviste despre comunismul european. Iulia Motoc a editat volume despre drepturile omului, este o personalitate recunoscuta international pe acest subiect si nu numai. Gabriel Badescu, profesor de stiinte politice la UBB, este co-autor, impreuna cu Eric Uslaner, a unei carti remarcabile aparuta la Routledge, despre capitalul social si problema increderii (trust). Cristina Vatulescu si-a sustinut teza la Harvard, preda la NYU, iar cartea ei „Police Aesthetics”, despre relatia dintre politia secreta si arte in URSS si in Romania comunizata a aparut la Stanford University Press. Este ceea ce numesc validare in cadrul comunitatii epistemice internationale. Mai sunt si alte forme, inclusiv publicarea unor articole in reviste recunoscute de catre experti, participarea la simpozioane si conferinte, doctorate sustinute la universitati de cercetare de prim rang, prezentarea de lucrari la aceste forumuri, recenzarea cartilor in reviste de specialitate. Nu fetisizez aceste criterii, le mentionez insa ca repere, ca puncte de referinta atunci cand ne propunem sa judecam un autor. V-am oferit cateva exemple, dar as prefera sa nu cadem in capcana personalizarilor excesive. Ganduri bune.

  10. Intrebare:Am avut rabdare sa citesc erticolul si toate comentariile,abtindu-ma de la replici imediate, fie pro sau contra…Oare,cei care au pretentia sa coordoneze politica mondiala si sa dispuna soarta omenirii,vor avea vreodata,rabdarea unui dialog cu cei pe care-i acuza,macar sa-i asculte pt. a-i intelege…fara replici imediate si negindite suficient…e adevarat ca la 11 septembrie au platit oameni nevinovati si care nu au avut de a face cu aceste neintelegeri,dar daca marele imperiu(SUA),a primit o palma pe unul din obraji de la musulmani..dupa,la intors si pe celalalt?,dorind sa afle,, cauza,, de la insasi cel care a revendicat aceasta nesabuinta in numele credintei sale,s-au s-a grabit sa dea o replica,cit mai convingatoare..ucigind dupa zece ani liderul al-Quaidei?…Istoria lumii ne arata ca intotdeauna cind doua parti se cearta pt. suprematie,cistiga cea de-a treia cu conditia sa le lase suficient timp sa se epuizeze in lupta…si intotdeauna marile imperii indiferent cit de puternice au fost au evoluat dupa curba lui Gaus…de fapt asta este sansa rominilor si a Rominiei sa nu dispara prin absorbtie sau dizolvare…ceea ce trebuie sa recunoastem… a fost dintodeauna dorinta ,,marilor prieteni,,

  11. Cand vrei sa demonstrezi ceva gasesti mereu citate si teorii care iti dovedesc „demonstratia”. Cu cat sunt infipte mai multe citate din tot soiul de ganditori, cu atat mai convingatoare e demonstratia pentru cititorii uluiti de eruditia autorului. E bine totusi sa folosim principiul lui Occam, cum ca cea mai simpla explicatie e si cea justa. Motivele atacurilor au fost publicate si sunt cunoscute, dar nu le acordati nici o atentie, de ce oare?

  12. Domnule profesor,cu tot respectul imi permit sa va spun cat de mult ma deranjeaza expresia ”dezmostenitii soartei” pe care o folositi in legatura cu mediile sociale de unde se recruteaza ”valintirii” neo jihadului. de ce soarta,este cumva o fatalitate,cum ar fi schimbarea axei polilor magnetici ai pamantului? am citit o carte numita ”asasinii economici” in care autorul explica mecanismul ”soartei”: popoare intregi dezmostenite de afaceristi verosi din SUA si guvernele corupte din tarile in curs de dezvoltare. toti nenorocitii care pun bombe si i-au ostatici,nu doar al-qaida , dar si FARC in columbia si multe alte asemenea organizatii criminale,nu ar gasi nici o audienta daca in aceste tari ar exista o MINIMA justitie sociala. Cu siguranta avem serioase motive sa ne numim noi ”barbari”cata vreme propria noastra civilizatie produce monstri incapabili nu numai sa puna frau propriei lacomii dar si sa respecte drepturile elementare la viata ale semenilor lor. din pacate marasmul economoc la care anumite grupuri de influenta din occident supun popoare intregi din lumea 3-a e ceva mult mai grav decat atentatul criminal de la world trade center. un exemplu de la noi: vine gold corporation sa ne ia 300 tone aur si prezidentul tarii mele zice ca vom primi 12 tone din acesta fara sa facem nimic! cat cinism,oare fara gold corporation si ”generozitatea” aceasta,nu stiau romanii sa-si exploateze aurul? si turcii scoteau aur de la rosia montana,dar redeventa oferita principatului transilvaniei era cam 20%… traim intr-o lume de iresponsabili,cercurile marii finante mondiale sunt lipsite de orice morala,orice respect minimal pt oamenii asemenea lor,in care nu vad decat o turma de vite de pe urma carora se imbogatesc. iar dupa ce lasa aceasta urma intunecata pe acest pamant unde toti suntem trecatori,daca e sa credem marilor invatatori ai omenirii,se duc sa culeaga roadele lacomiei si rautatii lor. la ce le-a folosit ca au acumulat munti de bani,pe disperarea semenilor lor? nebunia domnule profesor,nu in islam,in primul rand in lipsa de moralitate a occidentului,acolo trebuie cautata. imi pare rau ca se considera ca oamenii din lumea3a trebuie sa-si accepte resemnati ”soarta”. iata ca nu o fac!

  13. „Motivele atacurilor au fost publicate si sunt cunoscute, dar nu le acordati nici o atentie, de ce oare? ” spune SANDOKAN.. Sunt uluit si indignat de aceste afirmatii pe care le gasesc stereotipe, de-a dreptul un joc de cuvinte. Ce deosebire poti gasi intre o racheta teleghidata si acesti MONSTRI programati sa ucida? Cine vrea sa inteleaga a inteles demult…de 10 ani,cine nu,ramane sa se zbata in ignoranta proprie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro