joi, martie 28, 2024

Barbarie versus civilizatie: Bruxelles, 22 martie 2016

Domnesc, iata, spaima si teroarea la Bruxelles. Ceea ce Freud numea fragila pojghita a civilizatiei se afla sub atac. Este vorba de crime inspirate de un radicalism utopic pentru care, ca si in cazul comunismului si fascismului, scopul scuza mijloacele. Civilizatia ori este umanista, ori nu este. Nu intru aici in distinctii categoriale, ma refer la acel filon moral gratie caruia suntem capabili sa distingem intre Bine si Rau. Cand aceasta distinctie inceteaza a mai inspira comportamentul uman, am descins in zona a cee ce Hannah Arendt a numit thoughtlessness, extinctia completa a gandirii. Vidul moral este intotdeauna legat de vidul gandirii. La fel si invers.

Pe 24 martie, poeta Ana Blandiana va primi titlul de Doctor honoris causa al Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj. Vor fi doua laudatio: unul rostit de profesoara Ioana Both, celalalt de profesorul Liviu Tirau. In discursul sau, poeta, care a a primit zilele trecute, la Gdansk, Premiul „Poetul European al Libertatii”, va vorbi despre nevoia de a apara valorile civilizatiei. O nevoie mai acuta azi decat oricand. Nu prin isterizare politieneasca, ci intarind rationalitatea institutiilor statului de drept si aparand acele valori negate de neo-barbari.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Europa seamana pe zi ce trece tot mai mult cu Orientul Mijlociu. E un fenomen cultural creat de unul demografic. E ceva normal in sensul ca nu ar trebui sa surprinda pe nimeni fiindca e directa consecinta a aducerii (emigrarii legale si ilegale) in Europa a zeci de milioane de arabi si nord-africani in ultimii 25 de ani.

    • As vrea sa ii raspund lui Gelu .
      Tare Imi este frica de faptul ca simplele lui fraze simple ofera o intelegere mult mai apropiata de realitate decit orice alta analiza sofisticata. Respect. As vrea totusi sa ma insel….dar….

  2. Domnule profesor,
    Toata lumea comenteaza actele teroriste la cald si evident le condamna cu fermitate. Ca istoric si politolog al regimurilor totalitare, va rog sa va referiti, aici sau in alta parte, la cauzele acestui fenomen terorist. Fundamantalismul nu s-a nascut in ultimii ani. Ce l-a resuscitat ? Urmeaza un curs previzibil pe care cunoscatorii il banuiau sau interventiile si incercarile nereusite de a-l democratiza la el acasa are aceste urmari ? Multe din atacurile din Europa sunt comise de cei care traiesc in Europa de cateva generatii. Migratia actuala in Europa nu este urmarea unor interventii straine in tarile lor si daca ar fi fost asa ar fi explicabila si de acceptat, dar daca este o chestiune interna, o lupta intre taberele aceleiasi tari de ce o parte a populatiei sa plece de acolo ? Initial a fost incurajata si chiar s-au stabilit cote de primire.

    • Explicatia e simpla. Islamismul nu are sanse de supravietuire cand se confrunta cu lumea civilizata. Iar asta are doua urmari directe si imediate. Prima, lumea civilizata devine Inamicul. A doua, vazandu-si insasi existenta amenintata, in conflictul cu lumea civilizata nu se mai respecta niciun fel de reguli. Si astfel, civilii de pretutindeni ajung sa fie transformati in tinte.

      Si nu e un caz, particular, era ceva perfect previzibil. La o scara mult redusa, praduitorii Romaniei nu se sfiesc sa incerce sa arunce in aer justitia, doar pentru ca le pune in pericol existenta. Nici ei nu respecta regulile democratiei, pentru ca nu incearca sa schimbe justitia prin dezbateri si in parlament, ci la televizor si prin intelegeri subterane.

      Sau daca vreti, coborand la un nivel inca mai primar, e un comportament de animal incoltit.

    • Se vorbeste mult despre faptul ca exista in Europa tineri care se simt dezradacinati si abandonati. Dar saracia si imigratia exista de mii de ani. Pana acum nimeni nu se arunca in aer sau ataca la nimereala oameni pe strada.

      Nu credeti ca sursa raului o constitue acele idei care le auzim si citim prin media care le spun tinerilor ca rolul statului este sa aiba grija de ei?

      • „Nu credeti ca sursa raului o constitue acele idei care le auzim si citim prin media care le spun tinerilor ca rolul statului este sa aiba grija de ei?”

        Nu cumva sursa răului e mai probabil să o constituie acele idei care le-au fost sfredelite în minte de majoritatea celor printre care trăiesc, de părinţi, de prieteni, de imami etc., care le-au spus mereu că există o viaţă dincolo de aceasta, una mai fericită, una eternă, că există un Dumnezeu/Allah/Dictator celest care îi supraveghează constant şi că sacrificiul de sine în epicentrul unei explozii al cărei suflu trebuie să omoare cât mai mulţi kuffari este cel mai onorabil lucru la care ar putea spera un tânăr?

        • Religia e doar un pretext. Oamenii pot fi manipulati sa se arunce in aer si din alte motive, nu neaparat religioase. Religia ar trebui sa fie o cale de a face omul sa inteleaga sa pretuiasca viata mai presus de orice. Dar omul are (si) puterea de a corupe/perverti orice atinge.

      • Se pare ca in comentarii, nu le-am citit pe toate, se ignora ca este vorba de o ideologie, de o religie care, daca ne intoarcem in istorie are un palmares de acte violente si actuni violente, comportament violent, care depaseste toate celelalte religii.

        Intrebarea „De ce generatiile nascute deja in Europa?” este insa interesanta si fara indoiala Europa are vina ei. In momentul in care Europa inceteaza sa isi mai promoveze valorile si in vorbe, si in discursuri, in momentul in care francezul crede ca este nul, ca a fost un colonizator violent, ( acesti ideologi au uitat sa il mai citeasca macar pe Albert Camus, ca sa vada ca, colonizatorul n-a fost intotdeauna stapan, nici violent, ci ca adesea a trait cu frica pe paminturile in care a incercat sa gaseasca o viata mai usoara), In momentul acela si cu ideologia reinascuta a unui puritanism islamic, care a reinascut in Orient, tinarul caruia nu i se cere sa identifice cu poporul care i-a primit parintii, pentru ca acest popor se prezinta nul, devina o prada relativ usora in fata ideologilor care propaga violenta si o lume dincolo. Interesant este ca ei prefera moarte vietii. Cineva, un emigrant arab devenit francez, spunea azi dimineata, o religia a mortii nu a vietii.

        • Un processus de déchristianisation est en cours depuis des siècles dans le monde Occidentale et ne cesse pas de s’accélérer: Ce ne sont pas désormais des individus qui abandonnent leur Église, se sont des Églises entières, le clergé en tête; qui passent avec armes et bagages dans le camp de pluralisme, c’est à dire d’un relativisme qui se prétend plus chrétiens que l’attachement au dogme, parce que plus „gentils” plus „tolérants” envers les religions non chrétiennes. René Girard, Je vois Satan tomber comme l’éclaire:

          • Un critère d’une bonne culture
            Nous avons dans cette articulation le critère que nous cherchions. Il est double : est meilleure une culture qui respecte mieux les deux dimensions de l’humain. Car il faut les deux, vie et raison, et il faut qu’elles s’accordent entre elles.
            D’une part, si une culture favorise mieux la vie qu’une autre, elle lui est supérieure. Si dans une culture, la raison informe la vie de manière à en favoriser l’épanouissement durable, alors que dans une autre les institutions oppriment ou déforment la vie, la première sera supérieure à la seconde. Cette supériorité se montrera de la façon la plus simple, en ce qu’elle assurera à la culture supérieure de plus grandes chances de survie.
            Revenons à notre exemple : le système politique et social de Sparte était fort bien organisé par les lois que l’on attribuait à Lycurgue. Mais il demandait des efforts excessifs de la part de la petite élite de citoyens, les « égaux » (homoioi), qui étaient dès l’enfance éduqués pour vivre en permanence comme une armée en occupation dans son propre pays. Le système d’Athènes était moins exigeant. En conséquence, la cité a perduré, et nous a légué sa littérature, son architecture, sa philosophie, etc., alors que Sparte a disparu sans guère laisser d’autre trace que la nostalgie d’un monde « dorien » chez les penseurs d’une certaine droite.
            Symétriquement, une culture sera meilleure qu’une autre si elle donne toute sa chance à la raison qui distingue l’homme, si elle ne la soumet pas à des puissances extérieures, si elle ne lui assigne pas dès le début un résultat qu’elle sera tenue d’atteindre, mais fait confiance à sa capacité de trouver les solutions qui conviendront, à chaque fois selon les conditions et les circonstances.
            Ces deux dimensions de l’humain, et de la culture qui le porte à sa floraison, ne peuvent être défendues que si la vie et la raison sont toutes deux de bonnes choses. Or, ce sont là des évaluations qui ne vont nullement de soi et qui sont de plus en plus contestées [17]. L’Ancien Testament s’ouvre sur le récit de la création, dans lequel le Dieu créateur porte sur son œuvre un jugement qui l’approuve en déclarant « très bon » tout ce qui permet et suscite la vie (Genèse, 1, 31). Et le Nouveau Testament, brodant très consciemment sur la Genèse, déclare qu’« au commencement était la Raison », et qu’elle était auprès de Dieu (Jean, 1, 1). Le message de la Bible, en son unité indissoluble, est ici des plus précieux, car il nous rassure sur la légitimité de l’humain comme vivant et comme raisonnable, rendant ainsi possible et souhaitable l’effort qui porte l’homme à accéder à la culture. Rémi Brqgue, Conférence de Carême;, Notre Dame de Paris; 2016.

            Da sa nu uitam otrava ideologiei Politic Corecte, Bruxelles sau UE fiind una din institutiile care a promovat-o chiar daca ea s-a nascut in America.

            Toate religiile sunt la fel, toate culturile civilizatiile sunt la fel, etc…. etc… si demagogia cu pretentii de intelectualitate a ajuns mai degraba la un fel de auto negare si prostie.

            Da sq

  3. Asta e urmarea politicii idioate a ultimilor 50 de ani in Europa vestica, multiculturalismul gandit ca un mozaic pozitiv din care toata lumea va avea de castigat. Vorba marelui ganditor Gica Hagi, sa fie bine ca sa nu fie rau. Ei, uite ca nu-i deloc bine si as putea zice ca-i chiar foarte naspa. Trogloditii nu pot fi amestecati cu oamenii normali. In timp ce europenii se harjonesc pe curente ideologice dreapta-stanga si se improasca cu vorbe grele, islamistii ii casapesc in masa, fara strangeri de inima sau apasari morale. Nimic nu este mai eficient şi nimic nu costă mai ieftin ca prevenţia, iar asta inseamna acum refuzul primirii altor mahomedani in Europa.

  4. Apropo de barbarie..Recent in cadrul vizitei lui Obama in Cuba , lui Raul i-a fost adresata o intrebare cu privire la detinutii politici. E greu sa deduc daca se facea referire la inchisorile din Guantanamo.poate ne lamureste Domnul profesor

    • @Mr John (22/03/2016 la 23:33)

      La acea intrebare a presedintelui Obama, presedintele Cubei Raul Castro i-a cerut o lista cu acei detinuti politici detinuti in inchisorile cubaneze promatand ca a doua zi toti vor fi liberi ……..chiar sa plece in SUA.

      Presedintele Obama a fost socat facand fete-fete si a spus ca nu are o asemenea lista; asta s-a vazut pe CNN in transmisie directa.

      „E greu sa deduc daca se facea referire la inchisorile din Guantanamo.poate ne lamureste Domnul profesor.’

      Nu cred ca se referea la detinutii din acea inchisoare.

    • Intrebarea ziaristului era foarte clara: daca are de gind sa elibereze detinutii politic, iar raspunsul lui Raul Castro, nervos, a fost „da-mi o lista si ii eliberez imediat”.
      Asa ca „nevinovata” intrebare cu Guantanamo nu are rost; acolo nu sint detinuti politic, ci teroristi si banuiti de terorism.

      • @victor L (23/03/2016 la 11:19)

        Oricum am da-o – va place sau nu – nu s-a prezentat nici o lista scrisa sau „verbala” sau macar un nume.

        Cat priveste baza americana de la Guantanamo Bay (care gazduieste „terosisti”, americanii ii numesc altfel), unul de obiectivele cu care presedintele Obama a castigat primul mandat era parasirea si returnarea Cubei: indchirierea pe 99 de ani a expirat de mult.

  5. Cum se naște ura la popoare? Românii au fost oprimați din toate părțile. Nu există un sentiment popular de ură ancestrală. Mă tot întreb de ce renaște periodic ostilitatea față de mari personalități ale culturii române din partea unor cetățeni români de diferite etnii. De ce sunt urâți Avram Iancu, Vintilă Horia etc? Nu este vorba de ură împotriva civilizației creștine, este vorba despre ură personalizată, fără o motivație puternică a unui astfel de resentiment total necivilizat. Să fie de vină tot pojghița prea subțiere a unei civilizații…cu înțeles strict personal ori etnic? Deci, cum renaște ura la popoare? Nu ura de clasă, dată de ideologii politice. Ura animalică, instinctuală…

    • Legionarii sunt pe cai mari. Nu e nici o ura fata de V. Horia, e chiar extrem de apreciat, desi e cat se poate de nimerit si legitim sa il critici serios pe V Horia.
      Eu ma intreb de ce unii se folosesc de Vintila Horia ca pretext pentru ura fata de Iuliu Maniu si Bratieni. Ei sunt urati mult mai sistematic si mai orbeste de peste 70 de ani. De V Horia citim si auzim mereu. De Bratieni nu vorbesc nici madam Gorghiu, KI sau Orban.
      http://www.ziare.com/media/realitatea/camasilor-negre-din-romania-1413971

  6. Doua laudationes se zice. În plus, laudatio e substantiv feminin. Asta apropo de barbarie și de barbarisme. Keep calm and learn Latin!

  7. Cu tot respectul pentru dl. Tismaneanu, dar nu inteleg titlul: nu e vorba de barbarie versus civilizatie, ci de disperare si razboi de gherila pentru o cauza oarecare. Organizatii precum ISIS nu au cum sa castige vreodata un razboi conventional, dar au o motivatie puternica (chiar daca e complet gresita, o au si lupta pentru ea) si atunci incearca sa faca tot ce le sta in puteri – istoria ne povesteste despre campii parjolite si fantani otravite, despre partizanii sarbi si rezistenta franceza, despre forme de lupta neconventionale care pot fi considerate barbare, teroriste, oricum vrem sa le catalogam, dar nu e un razboi intre civilizatie si barbarie ci o ciocnire intre civilizatii: atentatorii nu sunt barbari, stiu sa scrie si sa citeasca si folosesc telefoane mai bine decat bunica mea, doar au credinte care sunt in contradictie cu ale noastre si forma lor de lupta e cea de care citim in ziare si vedem la televizor.

    Pe langa efectul psihologic asupra maselor, efectul practic e extrem de eficient: un luptator cu un AK47 nu ar fi facut atatea victime intr-un aeroport inainte de a fi neutralizat de fortele de securitate, iar daca pentru fiecare terorist mort sunt zeci sau sute de victime atunci sunt, din pacate, foarte eficienti. In al doilea razboi mondial un soldat rus omora in medie cam 0.1-0.2 soldati germani, un tanc rusesc sub 0.1 tancuri germane, un terorist are o eficienta uriasa. Asta imi spune ca stam foarte prost daca actiunile de genul asta continua.

  8. Pe France 2 o discutie despre situatia actuala. Intregarea intr-o alta cultura este dificila si francezii, belgienii, etc, in loc sa ceara imigrantilor sa se adapteze s-a autoculpabiliza, Europa s-a autoculpabilizat pentru ca cei care au venit in Europa din culturi si religii, mai ales religii diferite, in loc sa se incadreze s-au izolat si acestia din urma, pentru ca Europa s-a autoculpabilizat a generat ura si dispretiul celor care au venit in Europa din civilizatii cu totul diferite.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro