Home » Global / Europa » Citesti:

Basescu, Statele Unite ale Europei, criza şi Consiliul

Alina Girbea octombrie 21, 2011 Global / Europa
9 comentarii 1,902 Vizualizari

In ultimele două luni, Preşedintele Traian Băsescu a susţinut în mod repetat la nivel naţional necesitatea realizării Statelor Unite ale Europei, explicând că numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa poate rămâne o putere economică şi militară. Afirmaţiile Preşedintelui sunt binevenite din cel puţin două puncte de vedere. Pe de o parte, acestea pot duce la conştientizarea nevoii de a reflecta asupra concepţiei noastre despre Europa de mâine. Pe de alta, poziţionarea federalistă a Preşedintelui român poate fi un impuls binevenit în dezbaterile actuale din sânul Uniunii Europene. De aceea, este esenţial ca Traian Băsescu să susţină ferm această viziune în cadrul Consiliului European de pe 23 octombrie, atunci când va sta la masă alături de ceilalţi lideri europeni.

De ce acum şi de ce România?

Nu este pentru nimeni o surpriză faptul că Uniunea Europeană traversează în prezent o perioadă de criză. Aceasta este în primul rând o criza a monedei euro, dar şi una a lipsei de încredere şi viziune comună a Statelor Membre asupra Europei de mâine. La câteva zile de la Consiliul European, mai multe figuri de seamă ale politicii europene s-au grăbit să precizeze că aşteptările privind deciziile ce urmează a fi luate în acest week-end nu trebuie totuşi să fie prea mari, iar ipoteza unui acord politic care să satisfacă pieţele pierde teren pe zi ce trece. În acest context, atunci când liderii marilor ţări ale Uniunii nu mai reuşesc să pună pe masă un proiect ce ar putea să creeze un consesns şi când atâţia lideri ezită sau cedează în faţa tendinţelor populisto-eurosceptice, Traian Băsescu, ca reprezentant al unui Stat Membru relativ nou – aflat pentru moment în afara zonei euro – poate transmite un impuls necesar răspunsului atât-aşteptat adus crizei economice. Acest gest va fi cu siguranţă apreciat nu doar de către celelalte două instituţii din triunghiul decizional bruxellez (Comisia şi Parlamentul European), dar şi de capitalele europene care îşi doresc această evoluţie (deşi poate sub o titulatură diferită).

Ni s-ar putea replica că este o problemă a zonei euro, însă toate Statele Membre au obligaţia de a deveni membre ale zonei euro odată ce îndeplinesc criteriile de aderare (cu excepţia Marii Britanii şi a Danemarcei, care au obţinut o clauză de neparticipare). De aceea, România trebuie să fie fermă în contracararea tendinţelor de izolare ale celor care consideră că doar statele care sunt acum în zona euro trebuie să se pronunţe asupra viitorului acesteia. Ţara noastră poate găsi sprijin în această chesiune de la celelalte State Membre ale UE, dar nu ale zonei euro, ca de exemplu Polonia (care deţine de altfel Preşedinţia Consiliului UE în acest moment), Republica Cehă sau Bulgaria.

Din punctul de vedere al României, aceasta este o ocazie excelentă de a se afirma pe scena europeană ca un actor activ. Pentru moment, România este, cu mici excepţii, una dintre ţările care nu a strălucit până acum în participarea la stabilirea agendei la nivel european. În cel mai bun caz am reacţionat la propunerile aflate pe masă, iar în cel mai rău nu am avut o poziţie clar conturată, urmând poziţia unora sau altora. În plus, ne-am arăta astfel anagajamentul faţă de UE şi interesul faţă de problemele cu care se confruntă aceasta, ceea ce ne-ar crea imaginea unui partener viabil, lucru esenţial pentru aderarea României la Schengen şi nu numai. Iată, deci, momentul de a ne impune în procesul de stabilire a agendei.

Ce şi cum am putea propune?

În poziţia lui, Traian Băsescu ar trebui să susţină trei idei principale. Prima dintre acestea este instaurarea unei uniuni economice şi financiare, care să completeze uniunea monetară. Această idee a fost deja menţionată de Traian Băsescu în urmă cu aproape o lună, Preşedintele susţinând „nu putem spera într-o politică monetară unică atâta timp cât avem 27 de politici bugetare şi tot 27 de politici fiscale”. Trebuie însă mers dincolo de afirmaţii generale, acestea putându-se concretiza la nivel instituţional prin numirea unui „euro-comisar”, un fel de ministru de finanţe la nivelul zonei euro, însărcinat cu implementarea guvernanţei economice şi mandatat ca singurul reprezentant al zonei euro la nivel extern (după cum prevede articolul 138 al Tratatului asupra Funcţionării Uniunii Europene). Această idee a fost deja lansată în mod oficial de către guvernul olandez şi pluteşte în aer de ceva vreme.

O altă idee ce trebuie promovată pentru a putea limita efectele crizei actuale este recapitalizarea băncilor europene, deşi aceasta vine relativ tardiv, iar modalitatea practică de realizare încă nu este clară. În acest domeniu, Uniunea Europeană poate învăţa din exemplul celui mai nou stat candidat, Islanda. În 2008, cele trei bănci islandeze au fost recapitalizate de către statul islandez, care între timp a reuşit cu succes să depăşească criza, să-şi stabilizeze moneda şi chiar să anunţe un surplus bugetar pentru 2013.

În cele din urmă, Preşedintele României ar trebui să susţină un Plan european pentru creştere şi convergenţă, idee prezentată încă din martie de bine-cunoscuţi apărători ai integrării europene, membrii ai Grupului Spinelli. Acest Plan i-ar da Comisiei puterea de a stabili anumite ţinte în diferite domenii precum cercetarea, şi, esenţial, puterea de a veghea asupra implementării lor şi de a-i sancţiona la nevoie pe eventualii „corigenţi”. Această sarcină ar urma să intre în portofoliul noului ministru de finanţe european.

Eforturile de a se apropia de modelul unor State Unite ale Europei nu trebuie însă să se oprească la momentul depăşirii crizei. Se ştie şi se repetă de multă vreme în cercurile europene că uniunea monetară trebuie suplimentată de o uniune economică iar, dacă sunt adoptate, aceste măsuri merg în direcţia bună. Ele nu sunt însă suficiente. Uniunea Europeană nu va avea o politică economică credibilă decât în momentul în care va beneficia de resurse proprii. Acestea nu trebuie să provină din impunerea unei taxe pe tranzacţiile financiare – ineficientă dacă este impusă doar la nivelul zonei euro şi nu este adoptată de principalii actori internaţionali. Aşa cum am arătat într-un articol precedent, ea poate proveni foarte bine şi din alte surse (un TVA „modulat”, un impozit european asupra veniturilor societăţilor sau o taxă pe emisiile de CO2). Aceasta este, însă, necesară pentru viitoare proiecte de unificare, precum crearea unei armate comune, care să plaseze Europa pe harta mondială ca un actor cu greutate şi cu un singur număr de telefon.

Nota: Opiniile exprimate in acest articol sunt strict personale si nu antreneaza in vreun fel responsabilitatea institutiei pentru care lucram.

Autori: Alina Gîrbea & Cristina Stănculescu

__________________________________________________

Europuls este o organizaţie non-guvernmentală formată din tineri români experţi în afaceri europene. Scopurile ei sunt îmbunătăţirea cunoştinţelor românilor despre Uniunea Europeană şi încurajarea unei mai bune comunicări despre România la nivel european prin schimburi de idei şi a celor mai bune practici. Europuls publică articole şi analize pe site-ul www.europuls.ro, organizează dezbateri, seminarii şi conferinţe.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. ps spune:

    Nu am nimic impotriva presedintelui ba am fost chiar adept al multora din ideile sale.
    Cum putem vorbi insa cu atata insistenta de un stat unit al Europei cand noi, romanii (si bulgarii) suntem cetateni de mana a treia ai acestei Uniuni existente deja!?!?!?
    1. nu avem drept de munca in toate tarile UE asa cum au alti cetateni (inclusiv polonezi, unguri)
    2. subventiile directe in agricultura sunt de 3-5 ori mai mici in RO decat in alte tari: adica taranul roman sa ramana la sapa de lemn, oraseanul sa manance de la gresi, turci, olandezi si spanioli legume, iar taranii, pardon, fermierii uniunii sa aiba 40% din venituri ca subventie directa???
    3. Schengen: nici macar drept de circulatie complet nu avem????
    4. Nu putem exporta o serie de produse precum carnea de porc, sa fie oare adevarat!?
    Pana acum nu am fost decat piata de desfacere si au venit bancile lor pentru a specula bule si a ne indatora. Castigurile desi exista sunt mici fata de pierderi. Asa ca nu, multumesc. Nu doresc sa pierd nici un pic din suveranitatea pe care o am.

    • Fluieratorul spune:

      Sub acest mare cirmaci su cu acesti mari ginditori, o sa ajungem intr-adevar la capatul posibilitatilor: dupa ce am fost prea prosti ca sa ne vindem tara, o dam pe gratis, frumos ambalata si cu fundita. Sa mearga presedintele Basescu pe la intilniri europene si s-o ofere, la pachet cu Rosia Montana, si altele asemenea, ca numai asa o mai ia cineva…

      Oamenii care ne conduc nu stiu cei aia suveranitatea noastra. Ei le au ci suzeranitatea astora, si fiti fara grija, ca nu-i mare diferenta, numa’ o litera…

  2. czc spune:

    Ati intrebat pe cineva, atat dumneavoastra, cat si Basescu, daca este de acord cu cedarea de suveranitate nationala ? Daca precedenta cedare de suveranitate nationala din 2003 s-a facut in urma unui referendum (probabil falsificat, dar asta e o alta poveste), vad ca in momentul de fata nici nu se mai ia in discutie consultarea populara pentru subiecte atat de importante. Cumva pentru ca toate referendumurile organizate pe tema Tratatului de la Lisabona au esuat, asa ca birocratii au decis ca e mai sigur sa hotarasca ei in locul poporului ?

    Care ar fi, dupa dumneavoastra, beneficiul unei armate europene comune, daca tari ca Olanda si Finlanda se pot opune utilizarii acestei armate pentru apararea Romaniei de o agresiune ruseasca ? Cum rezolva o armata europeana comuna un eventual conflict intre 2 tari membre ?

    Cum va ajunge Romania sa-si creeze o industrie moderna, daca toate deciziile fiscale si bugetare sa iau la Bruxelles (acesta fiind un fel de a spune, deciziile de vor lua de Franta si Germania) ? Care este interesul unui politican german, a carui campanie electorala este finantata de firme germane, sa sprijine crearea de concurenti in Romania pentru sponsorii sai ?

    Si sa nu-mi spuneti ca marea majoritate a romanilor sunt pro-europeni, ca nu tine: acea mare majoritate nu stie ce inseamna Tratatul de la Lisabona, nu stie ce inseamna birocratia si coruptia la scara europeana, insa crede ca UE este un fel de Mos Craciun. Numai ca unii dintre ei incep sa se trezeasca.

    Oare nu ati invatat nimic din istorie ?

  3. italia spune:

    ca sa inelegem mai bine,si aici are dreptate czc,trebuie sa ne uitam un pic prin istorie si sa vedem ca uniunea europeana este de fapt imperiul roman iar romania este de fapt provincia dacia cu toate drepturile si libertatile pe care ea le avea acum 2000 de ani.Au shimbat doar capitala si numele restul e la fel.

  4. sun spune:

    Haha…

    Eu sunt de acord cu domnul Basescu. Sa traiasca bine.

    Orice cedare din partea Romaniei mi se pare geniala. Sa nu mai fie controlata de romani, ci sa fie executata de romani la directivele nemtilor si a francezilor. De acord, de ce nu. Sigur vor fi lucrurile mai transparente si pierderile (ca sa nu zic furtul si comisionatul) mai mic.
    Desi, evident, si nemtii, si francezii vor trage mai mult la ei si mai putin la altii (desi poate nu e asa evident, cel putin din partea nemtilor), cu mai putin se poate face mai mult.

    Oricum, legat de Europa de maine, ar trebui sa inceapa sa devina evident ca Romania va deveni (sau se vrea sa devina) o tara care ofera servicii, nu neaparat produse.

    Poate am o viziune mai putin informata, dar federalizarea, dintr-o anumita perspectiva, suna chiar bine.

  5. euNuke spune:

    Pozitionarea presedintelui Basescu nu este federalista, ci centralista, asijderea conceptiilor vehiculate de dumneavoastra, inrudite indeaproape cu teza centralismului democratic. Domnia lui, fara sa fi primit vreun mandat in acest sens de la cetateni, militeaza pentru o intarire si extindere a puterilor organelor centrale ale unei entitati strict politice in dauna competentelor guvernelor si administratiilor nationale. UE NU este un stat, nu este nicidecum o federatie, iar in virtutea ultimului Tratat a ratat chiar si proiectul confederativ, pentru ca a creat un monstru birocratic -comisia europeana- ce erodeaza lent singurul element comun si pozitiv al politicilor economice ale statelor membre – Piata Comuna. Suprapusa peste vechea Comunitate Economica, entitatea suprastatala UE desfasoara exclusiv activitati politice, insa cu repercusiuni grave asupra economiilor statelor membre, constituindu’se in instrument de presiune si santaj aflat la dispozitia cartelului politic franco-german, formuland programe de control, asistenta si subventionare prin intermediul unui Partid Unic european central cunoscut sub numele de Comisia Europeana. Acesti comisari sint singurii membri ai unui organ executiv occidental carora le este interzis prin legea constitutiva sa faca parte dintr’o organizatie politica nationala, ca atare, putem vorbi de o rigida organizare menita sa taie orice avant traseist sau tradare a idealurilor partidei conducatoare unice. Comisia, ce functioneaza ca nucleu al unui partid-stat, este complet iresponsabila sub raport politic, ia decizii fara consultarea populatiei, in sedinte desfasurate cu usile inchise, iar membri sai nu au voie nici macar sa consulte partidul de guvernamant din tara de origine in legatura cu proiectele discute, deci sint complet paraleli cu politica statelor membre pe care tind sa o anuleze prin propriile politici centralizatoare.

    Ca federalist, gasesc hilare tentativele unor lideri europeni de a resuscita astazi ideea federatiei pe care tot ei au abandonat’o in urma cu cativa ani odata cu introducerea fortata a TUE in peisajul constitutional european. In primul rand o federatie e musai sa se bazeze pe o politica de aparare si securitate comuna si sa adopte o formula care sa asigure o politica externa unica, or, in virtutea TUE aceste elemente intrinseci ale oricarui proiect federativ au fost distruse de dragul unei utopii in care sintem astazi obligati sa traim – fratia europeana, in care ar trebui sa ne iubim doar de dragul marii familii create artificial in caminul unic european. Federatia nu inseamna guvernanta economica ce concentreaza puteri enorme asupra membrilor, ci, dimpotriva, descentralizare economica si autonomie guvernamentala locala clar delimitata si garantata constitutional in raport cu guvernul federal. Cand cedam si ultimul dram de suveranitate nu participam la infaptuirea unei federatii, ci la nasterea unui imperiu utopic al progresului in care statele se transforma in simple provincii conduse de organe locale lipsite de orice parghie economica, fara sa obtina in schimb nici macar garantia protejarii granitelor si securitatii cetatenilor.

    Si, in fine, poate nu ar fi fost atat de grav sa cedam suveranitatea asta extenuanta daca am fi avut o minima garantie sau macar un indiciu asupra profesionalismului si priceperii in randul membrilor Partidului Unic european, recte comisarilor. Insa, cu ocazia acestor crize prelungite, am putut descoperi adevarata masura a incompetentei si lentoarei ce caracterizeaza intreaga Comisie, organ central care de ani de zile se strofoaca si ne ameninta continuu cu salvarea Greciei, care ‘salvare’ a fost intruchipata de imprumuturi succesive tot mai impovaratoare si nicio reforma reala. Singura ‘masura’ ce a putut fi imaginata de acesti birocrati nu depaseste in ingeniozitate un camatar de mahala fanariota: cheltuiti, cheltuiti, cheltuiti…pe credit. Dupa ce ca se misca incet atunci cand reusesc sa formuleze un plan acesta se dovedeste a fi o reluare a unui mai vechi plan dovedit catastrofal. Si cercul vicios nu poate in niciun fel rupt pentru ca acesti comisari, asa cum relevam mai devreme, nu poarta nicio responsabilitate pentru actele lor. Niciunul dintre ei nu a recunoscut sau macar admis vreodata ca e posibil sa se fi inselat asupra vreunei ‘reforme’. Niciunul nu a fost chestionat, anchetat si demis in ultimii 10 de ani de cand s’a dat drumul la sarabanda achizitiilor publice la nivel european, pe moneda europeana, la dobanzi noi europene. Iar Basescu, probabil din disperare, spera ca acesti iresponsabili ar putea sa ne scoata din mizeria in care ne balacim, asta dupa ce au transformat Grecia intr’o gaura neagra a banului public, provocand si ruperea definitiva a unitatii de cuget si simtire a natiunilor europene [care privesc astazi cu ingrijorare, ba chiar resentiment, la chermezele vecinilor patronate de organele centrale ale ue si sint uluiti ca se poate intampla asaceva cu contributiile lor banesti la proiectul unionist]

  6. Lovita puternic in tartita de tsunami-ul economic declansat, in fapt, in 2007 (nu in 2008, cum latra sfertodoct diletantii din presa), coana Evropa agonizeaza si nu intelege neam ce se intampla cu dumneaei. Partea “mai avuta”, civilizata si activa a Evropei, adica UE, si-a instalat in mai toate breaking-news-urile bufonii de ocazie, in persoana presedintelui francez Nicolas SARKOZY si a cancelarului german Angela MERKEL. Fara sa-si dea seama (ma insel?), cei doi se ridiculizeaza (nu cred ca le-a cerut-o nimeni!) zilnic, incercand sa faca tot mai credibil rolul lor de “salvatori ai UE”.

    Au disparut, practic, tarile scandinave (cu exceptia Norvegiei, tara nemembra UE, care-si vede linistita de petrolul din Marea Nordului), tarile Benelux parca au fost inghitite de apele Atlanticului, iar restul se uita “ca mata in calendar” fara sa inteleaga mai nimic nici din dezastrul intern (aferent fiecarei tari si, in buna parte, decantabil CU MULT INAINTE DE DECLANSAREA CRIZEI – vezi cazul Spaniei si problemele cronice de somaj) dar nici din marasmul extern.

    La periferie, romanii delireaza pe muzica si versuri, ca altceva…nu prea pot, Ungaria nu e departe de colaps, iar grecii au ajuns sa caute in gunoaie dupa mancare…dupa ce ani de zile s-au lafait cu 14 salarii (mugetarii) si au evazionat in stilul cel mai greco-ortodox cu putinta!

    Elvetia, cu un statut (numai?) geografic de “stat in stat” fata de UE, se uita cu mila la bufoniada franco-germana, cronometrand cu ajutorul celebrelor ceasuri Piaget Turbillon Relatif cat mai dureaza pana se duce dracului sandramaua.

    In tot acest timp, Frau MERKEL duce lipsa acuta de consilieri inteligenti care sa-i atraga atentia asupra penibilului situatiei, si se afiseaza obositor de des cu uriasul SARKOZY, cu care pozeaza in salvatoarea UE! N-ar fi nimic dramatic in toata aceasta bufoniada….daca intr-adevar s-ar intrezari niscai rezultate concrete. Numai ca “la grande guele de l’Europe”, cum este cunoscuta Franta, nu prea e in stare sa faca ordine si curatenie acasa, unde somajul (in special in randul celor cu diplome universitare) era exasperant de mare CU MULT INAINTE DE 2007, iar problemele cu minoritatea musulmana (pe cale de a deveni majoritate) s-au cronicizat. Iar Unser Vaterland n-are cum sa faca fata de una singura situatiei in conditile dependentei aproape totale de gazul rusesc si poblemelor (inca) nerezolvate privind imbatranirea populatiei si decalajelor economice mari intre vestul tarii si estul fost comunist.

    Si uite asa, dragi tovarasi si pretini copitalisti, cand painea e tot mai scumpa, rara si de proasta calitate, circul e tot mai des si nu neaparat mai ieftin. Si tare imi e ca nenea circul nu va putea inlocui (nici macar partial) absenta exasperanta a painii.

  7. dusu spune:

    prin prisma comenturilor si altor experientze avute sint convins ca romanica nu poate inca sa gindeasca in spirit european.e prea balcanica.poate criza va provoca ceva.saracie sigur

  8. Bogdan spune:

    Bine ca nu se propune si unificarea justitiei, ca ar cere toti infractorii sa fie judecati in Ro, doamna Barsan stie de ce :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alina Girbea


Alina Girbea

Absolventă a Sciences Po Paris (masterul de Afaceri Europene), Alina Gîrbea este raportor politic la Reprezentanta Comisiei Europene din Bucuresti. Ïn trecut, a fost functionar ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)