vineri, martie 29, 2024

Bosnia și Herțegovina: „Regatul Administrației Publice”

Titlul acestui articol mi-a fost inspirat de discuțiile din ultimele zile cu Boris Cigler, un prieten bosniac (actualmente director al unei firme de consultanță cu sedii în Amsterdam și Sarajevo; a absolvit un master în economie internațională la Universitatea din Amsterdam) implicat activ în protestele care au loc pe străzile principalelor orașe din Federație. Boris m-a ajutat cu mult entuziasm să cartografiez principalele mize ale protestelor și mi-a oferit informații esențiale cu privire la cifrele din spatele dezastrului economic dublat de o constelație politică cel puțin nefericită. Dincolo de orice analize, oricât de pertinente sau pretențioase ar fi ele, stau dramele acestor nefericiți ai Balcanilor de Vest care sunt împinși constant către limita supraviețuirii, sufocați în chip repulsiv de către politicieni corupți, rapaci, insensibili și, în fond, inconștienți. Într-o perioadă în care nici măcar prima calificare a reprezentativei Bosniei și Herțegovinei la un campionat mondial de fotbal nu mai poate ține loc de fericire, oamenii simpli ai acestui conglomerat politico-administrativ au atins punctul de ebuliție. Tot în cheie simbolică, Sarajevo va comemora anul acesta 100 de ani de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, declanșatorul” Primului Rzăboi Mondial. Așa cum reținea recent și analistul Tim Judah pentru BBC, 2014 este un an extrem de încărcat pentru mignona țară balcanică, un an cu un set de alegeri, cu nemulțumiri populare marcante, cu speranțe și tribulații locale dintre cele mai diverse…

[Foto: Boris Cigler]

Relatări din „teatrul de operații”

În ziua în care au izbucnit protestele în Tuzla (aici, oamenii au reacționat dur doar după ce forțele de ordine s-au manifestat excesiv și violent, agitând inutil spiritele: http://www.klix.ba/vijesti/bih/snimak-koji-je-razbjesnio-javnost-policija-suzavcem-sprica-studente-koji-mirno-stoje-ispred-fakulteta/140206134), Boris se afla în Croația cu afaceri, dar rămăsese lipit de Twitter, încercând să culeagă cele mai proaspete informații despre evenimentele care începuseră să ia amploare pe teritoriul bosniac. Protestele s-au răspândit mai ceva ca un virus în cele mai importante orașe din Bosnia și Herțegovina, în decursul a doar două zile. Prietenul Boris fremăta deja la gândul că se va alătura protestelor, la întoarcerea sa în Sarajevo. A revenit în capitală luni (10 februarie) și a fost la un pas să fie accidentat de către un politician local care își conducea Hummer-ul (H2) galben cu viteză prin mulțimea de protestatari ce blocase principalele artere din fața parlamentului Federației Bosniei și Herțegovinei. Două persoane au fost rănite în urma acestui incident, în vreme ce vehiculul criminal refuza să oprească până și în fața barajului ridicat de poliția locală. Întâmplarea a evoluat cu o urmărire ca-n filme a mașinii respective. Un pasaj care descrie cu acuratețe hiatul dintre politicienii locali și cetățeni, dintre realitate și imaginația bolnavă a celor care cred că pot guverna oricum, în orice condiții. Mai târziu, în aceeași seară, Boris află că personajul negativ fusese în trecut comandant militar în războiul care a devastat în anii 1990 teritoriul actual al Bosniei și Herțegovinei. Același politican local, deține astăzi, în centrul orașului Sarajevo, o fabrică privată de vinuri.

Regatul bosniac al administrației”

Mini-episodul anterior vorbește de fapt despre cine sunt și felul în care sunt politicienii din Bosnia și Herțegovina. O țară devastată atât de război, cât și de perioada de tranziție, în care politica a devenit foarte rapid cea mai profitabilă industrie care a proliferat și produs venituri substanțiale pe scheletul vechilor diviziuni etnice și al fricii de celălalt. Acordul de Pace de la Dayton este documentul care a segmentat țara în două entități distincte: Republica Srpska, populată de majoritatea sârbilor bosniaci, și Federația, populată majoritar de bosniaci și croați bosniaci (precum și districtul Brčko, în Nord-Estul Bosniei și Herțegovinei). Rezultatul palpabil a fost nașterea celui mai ineficient și corupt sistem de administrație din lume (sublinierea lui Boris). Administrația (in corpore) a devenit foarte curând după Dayton un adevărat cămin al elitei politice și al rudelor și familiilor acesteia, înzestrați cu adevărați dinți de vampir, adânc împlântați în grumazul tuturor birourilor publice, companiilor controlate parțial sau total de administrațiile locale, tuturor afacerilor imaginabile și inimaginabile. Federația Bosniei și Herțegovinei este alcătuită din zece cantoane, fiecare având propriul parlament, propriile ministere și prim-miniștri. În ultimii douăzeci de ani, Bosnia și Herțegovina a avut 3 președinți, 14 guverne pe toate palierele administrative, aproape 200 de miniștri (și ministere) și peste 700 de parlamentari. Este, cu alte cuvinte, un adevărat Regat al Administrației Publice!

În Bosnia și Herțegovina, salariul mediu ajunge undeva pe la 400 de euro (pe hârtie!), dar doar pentru faptul că supradimensionatul sector public produce salarii de șapte până la zece ori mai mari decât sectorul privat (vorbim în special, în mod evident, de clientela politică). Salariul real al cetățeanului bosniac mediu ajunge undeva la 150-200 de Euro, în vreme ce prețurile din magazinele orașelor-reședință sunt aproape la fel de mari ca în Amsterdam (Boris trăiește mare parte din an în capitala olandeză, deci comparația îi este la îndemână). Există suficient de mulți oameni care primesc pensii în valoare de 32 de euro, mare parte a lor îngroșând rândurile protestatarilor care au ieșit recent pe străzi să-și urle nemulțumirea. Oameni care au muncit întreaga viață pentru a ajunge la finalul existenței lor dependenți practic de acești treizeci de euro pe lună. La polul opus, managerii și membrii consiliilor de administrație din companiile de stat bosniace (de obicei și membri ai partidelor politice locale) beneficiază de salarii în jurul a 20.000 de euro pe lună.

[Foto: Boris Cigler]

Rata oficială a șomajului este de 42%, dar marea majoritate a populației active își desfășoară activitatea „la negru”. Acest lucru se întâmplă, pe de-o parte, din cauza taxelor exorbitante aplicate salarizării muncitorilor (KPMG a clasat recent Bosnia și Herțegovina pe locul 19 în lume în privința dimensiunii taxelor), iar pe de altă parte, și simplu spus, din cauza unui sistem slab și ineficient. Rata reală a șomajului este, așadar, undeva la 28%, dar ea rămâne, chiar în aceste condiții, extrem de ridicată. În rândul tinerilor situația este și mai disperată, același indice de șomaj ajungând undeva la 60%!

Posibile interpretări

E greu încă de tras o concluzie validă în privința celor ce se petrec zilele acestea în Bosnia și Herțegovina. Cu atât mai puțin una cu caracter profetic… Cert este că macheta politică imaginată la Dayton (și mai apoi) pare cuprinsă de flăcările furiei și nemulțumirii oamenilor simpli. Foarte surprinzătoare rămâne poate doar rapiditatea cu care acest val de manifestații a înghițit aproape întreg teritoriul, începând cu Tuzla și până la Sarajevo. O trăsătură distinctă rămâne violența cu care protestatarii au incendiat și devastat clădirile guvernamentale, semn că oamenii au identificat extrem de iute sursa impasului sistemic. Așa cum au arătat în ultimele zile mai mulți analiști ai zonei (inclusiv Tim Judah), grosul manifestanților este dat de musulmanii bosniaci, cu preponderență în zonele în care aceștia sunt majoritari. Este însă doar o observație contextuală, în condițiile în care etnicitatea nu pare a avea de această dată nimic de-a face cu motivele reale ale nemulțumirii. Interesantă și important a fi consemnată rămâne și poziția autorităților Republicii Srpska: ele aleg să puncteze entropia politico-socială diferită din republică și din restul teritoriului, o diferență vag calitativă menită să servească, eventual, la nivel discursiv, cauzei lor nerostite (dar ușor intuibilă). Și chiar dacă așa-zisa „pace socială” din Republica Srpska rămâne o variabilă notabilă în ecuația generală, nu prea pare a fi momentul pentru o „reîncălzire a supei” clivajelor augmentate etnic. Milorad Dodik, președintele republicii sârbilor bosniaci nu se sfiește să afirme cu toată gura că aceste proteste urmăresc destabilizarea propriei sale ogrăzi politice. În contextul extrem de complicat și tulbure al acestor evoluții, orice carte naționalistă, dublată de teorii ale conspirației, pare mai degrabă un factor agravant și destabilizator (dacă putem totuși vorbi de destabilizare suplimentară în situația dată). Declarațiile lui Dodik sunt cu atât mai iresponsabile cu cât rănile trecutului beligerant sunt încă departe de a se fi vindecat. După cum reprezintă și o mare deturnare a atenției de la chestiunea și motivația centrală a protestelor, precum și o întreținere cu bună știință a unei paranoia ce se poate dovedi mai mult decât pernicioasă pentru întreaga zonă.

Dovada acestei frici în Balcanii de Vest, alimentată nu doar de stafiile trecutului, ci și de potențialul exploziv al unui sistem care pur și simplu a fost prost conceput și imaginat, stă poate și în declarațiile din ultimele zile ale premierului sârb, Ivica Dačić, cel care afirma cu subiect și predicat că problemele din Bosnia trebuie rezolvate pe cale pașnică și prin acorduri între părți, urmând ca în foarte scurt timp, guvernul de la Belgrad să organizeze o ședință comună, alături de Consiliul de Miniștri al Bosniei și Herțegovinei. În regiunea europeană cu sensibilitățile cele mai proeminente, scânteile, aluziile, dezinformările, propaganda de orice fel, pot fi mai periculoase decât flacăra în sine a protestelor. Evident, oamenii simpli, atât cei din Republica Srpska, cât și cei din Federație, sunt cu toții conștienți de faptul că aceste evenimente nu au nicio legătură cu politica gândită în termeni naționaliști. Cel puțin deocamdată. E vorba pur și simplu de un sistem gripat, de corupție endemică, de rețele de influență politică, de sărăcie sufocantă, de distrugerea particulelor elementare ale unui trai decent. Pericolul mare pare a veni în aceste momente tot din partea politicienilor, indiferent din partea cărei tabere ar vorbi ei, și din nevoia probată istoric a acestora de a profita de pe urma instabilității și de a-și insera în discursul public, via mașina de propagandă, temele ce aprindeau în deceniul nouă al veacului trecut o întreagă imaginație fratricidă.

[Foto: Boris Cigler]

Tind să fiu de acord și cu alți experți ai zonei (Florian Bieber) asupra faptului că, deși departe de a fi o formulă care să fi funcționat perfect, carta de valori („constituția” acestui teritoriu puternic clivajat) instituită prin Acordul de la Dayton nu trebuie pusă chiar acum în discuție! Este, desigur, o temă importantă, dar care nu rezolvă miza de fond a protestelor. Pentru că altfel, aș fi primul care să abordeze un astfel de subiect (în măsura în care m-am ocupat vreme de 4-5 ani de problemele ridicate de procesul de administrare a trecutului în Serbia și în zonă, după debarcarea lui Slobodan Milošević).

Nu pot uita, de pildă, o declarație din mai 1999 a Înaltului Reprezentant al Comunității Internaționale în Bosnia și Herțegovina, Carlos Westendorp, care la părăsirea funcției în favoarea lui Wolfgang Petritsch, glăsuia cât se poate de senin cu privire la ideile (pe atunci încă proaspete) de implementare a modelului bosniac și intervenției străine: „Da, acest lucru nu ține seamă de principiile suveranității, dar ce contează? Nu este acum momentul pentru sensibilități post-coloniale… Problemele regiunii vor fi rezolvate când vom fi introdus un respect general pentru democrație și domnia legii”. Problema e că pentru a face ce a promis, Westendorp îndepărtase din funcții nu mai puțin de 16 oficiali cu rang înalt, aleși! Urmașul său pe funcție, Petritsch, a disprețuit cam în aceeași manieră instituțiile și aleșii locali. Și deși acesta din urmă și-a propus la vremea respectivă să dea voce liderilor bosniaci, în realitate a fost extrem de selectiv cu cei care au avut respectivul „privilegiu”….

Iată-ne acum ajunși în 2014, privind cu multă aproximare la un nou „butoi cu pulbere”, sintagma preferată a Balcanilor… Încă de la Dayton, scopul fusese acela de a implementa o strategie democratică menită să păstreze pacea în regiune. Guvernarea multi-etnică părea soluția cu care intervenționiștii veneau pe masa de lucru. Se dorea practic descentralizarea puterii politice și asigurarea unui anumit nivel de autoguvernabilitate pentru fiecare tabără politică etnică. În schimb, Bosnia s-a transformat într-un exemplu de „parodie politică democratică”, în care biroul Înaltului Reprezentant și-a extins gradual puterile în defavoarea auto-guvernabilității locale. Iar cei care au ajuns până la urmă în funcții (dintre localnici, cum s-ar spune), s-au cartelizat și s-au transformat într-o adevărată mafie cu circuit închis (după cum sugera pe bună dreptate și Boris). Este o concluzie care nu e deloc pe placul textelor academice mainstream care se ocupă de Acordul de la Dayton si efectele sale. Alternativa ar fi fost probabil cel puțin la fel de păguboasă (și, posibil, mai sângeroasă), dar asta nu trebuie să ne împiedice să privim cu un ochi critic către what went wrong after Dayton… Repet, este o temă legitimă de discuție, dar cred că trebuie atinsă cumva separat de cea a protestelor. Întrebarea este dacă actualii politicieni ai regiunii (cu precădere cei din Republica Srpska) vor reuși să se abțină (sau nu) din a suprapune aceste agende? Nu pot decât să bănuiesc că vom vedea cât de curând…

[Foto: Boris Cigler]

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Multumesc autorului pentru informatie, detalii si efort. Balcanii nu se dezmint. Butoiul de pulbere al Europei inca se rostogoleste.

    O rugaminte. Paragrafele mai dese usureaza lectura prin repere vizuale.

  2. …democratia greceasca, republica romana si tranzitia catre imperiu.
    india este considerata una dintre cele mai vechi democratii. o vizita in mumbai sau bangalore
    este edificatoare !
    apoi nu poti instala un software intr un computer c un hardware foarte vechi. cele doua (hard si soft) merg mina n mina.
    referitor la oameni, puterea lor adaptare este inegala.
    bosnia si romania sint asemanatoare. in teritorii distruse economic (fara capacitati de productie) cea mai rentabila meserie este politica.

  3. In iulie 2012 eram la Porto Roj, in nordul Sloveniei, la granita cu Italia, un superb orasel turistic. Am intrat intr-o „krčma” tipica, micuta, veeeeche dar cocheta, cu un patron dolofan, cca. 60 de ani, plin de zambet. Mi-au placut peretii tapetati cu diferite fotografii ale personalitatilor care, se pare, vizitasera in timp localul. In centru, o imensa fotografie (oficiala) a lui Iosip Broz. M-am uitat ceva timp la fotografia-tablou, apoi la patron, care ma privea cu atentie. Am dus mana in dreptul inimii, sugerand din priviri ca, pare-se, inca tine la el. I s-au umezit ochii, i-a tremurat barbia si mi-a pus o bere slovena in fata. Am dat sa platesc, dar a facut un semn ca „e din partea mea”; lacrima in continuare, am luat berea si am iesit pe terasa, unde am savurat-o putin trist, admirand turcoazul marii. Apoi am plecat, cu o fluturare discreta de mana.
    In tot acest timp nu a fost spus niciun cuvant!
    Eram in Slovenia……..

  4. Cred că suportul popular de care se bucură USL în România demonstrează cum nu se poate mai bine ce poate să facă democrația lăsate pe mâinile televiziunilor și ”mahalalei inepte”. Așa că acțiunile derulate de Carlos Westendorp și Wolfgang Petritsch nu sunt tocmai nejustificate.

    Tocmai ”democrația”, prin modul cum a fost aplicată ea de la Iliescu și Văcăroiu încoace, face ca astăzi salariul mediu din România să fie doar 3/4 față de cel din Rusia. Cu un sistem de vot deschis tuturor fraudelor și cu o ceată de briganzi aflată la guvernare, e pur și simplu deplasat să criticați lipsa de democrație a deciziilor luate de Carlos Westendorp și Wolfgang Petritsch.

    Germania pe care o admirăm cu toții astăzi a fost democratizată de americani după 1945, însă ei hotărau de început cine NU candidează, altfel foștii naziști ar fi stat încă 20-30 de ani la guvernare, exact cum se întâmplă în România din 1990 încoace.

    • HA HA HA…. Asa arata descentralizarea lu’ Frankensteinul electoral, ala care scoate mortii din morminte la vot, Liviu Dragnea, voievodul rosu al Teleormanului. Impreuna cu Voda Mazare, Voda Oprisan Vranceanu, si Nechita din Loboda Ieshilor, vor pune de-o federatie corupta cam ca Bos-Her… cred ca asta ne asteapta sub mareata conducere a lui Iliescu-Nastase-Ponta. Votati USL! Tara trebuie distrusa complet inainte de a o reconstrui!!!

  5. Cred ca aceste actiuni ar trebui sa fie semnale pentru toti politicienii. Desigur, probabil sunt studii de caz la universitati cu studii politice ca Harvard sau Yale. Dar … e vorba de oameni! Trist!

  6. Bosnia a trecut printr-un razboi sangeros care a lasat urme adanci in societatea lor. In prezent inca mai sunt probleme mari intre musulmani si crestini. Imi pare rau pentru ei am cunoscut cativa bosniaci si erau oameni extraordinari insa sunt sigur ca nu se vor lasa si cumva vor pune tara pe picioare.
    Noi romanii am avut noroc cu intrarea in Uniunea Europeana si cu venirea investitorilor straini altminteri politicienii nostri s-ar fi comportat exact la fel (sa ne amintim de „celebrul primar” Sechelariu care a scos pistolul sa disperseze oamenii care ii cereau socoteala pentru un meci al FC Bacau)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Stan
Marius Stan
Politolog și fotojurnalist pentru Radio Europa Liberă.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro