Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Brexit, în pași de dans

Cristian Felea octombrie 18, 2018 Global / Europa, Sinteze
10 comentarii 2,072 Vizualizari

Don’t let anyone tell you we don’t have what it takes. We have everything we need to succeed. Future is full of promise. U.K.’s best days lie ahead.

Theresa May1

Democrația este sistemul de guvernare care a oferit cadrul cel mai potrivit pentru o bună guvernare, pentru domnia legii și economia liberă, de piață. Cu toate acestea, încă din antichitate, de când sistemul a fost inventat, a făcut obiectul disprețului din partea liderilor politici autoritari, care i-au găsit mereu defecte. Iar defectul principal a rămas permanent același: democrația (demos + kratos) este vocea poporului transformată în putere politică. Iar elitele politice trebuie să urmeze voința poporului.

Pe de altă parte, sistemul democratic este și una din căile prin care liderii autoritari pot obține accesul la pârghiile puterii politice, după care, odată obținută și legitimitatea controlului puterii afirmată, totul devine repudiabil în scopul menținerii la conducerea statului. Pentru că, nu-i așa, încrederea poporului poate fi la fel de ușor retrasă de o majoritate, cum odată o altă majoritate a decis pentru încredințarea sa formulei politice care a reclamat democratic acapararea guvernării.

Guvernări înclinate spre autoritarism, și putem nominaliza aici regimurile politice Putin, în Federația Rusă ori Erdogan, în Turcia și, oarecum neașteptat (dar în logica doctrinară cu care s-au legitimat) chiar și guvernări democratice consacrate, cum sunt cele ale lui Donald Trump, Benjamin Netanyahu sau Viktor Orban critică puternic în ultimii ani guvernul Uniunii Europene pentru un așa-zis abuz de democrație, care s-ar traduce printr-o încălcare a voinței și tradițiilor populare de către elitele stufoasei birocrații de la Bruxelles.

Dincolo de analiza elementelor de veridicitate legate de sănătatea democrației în Uniunea Europeană, care poate face obiectul unui alt articol, o observație își face loc și ea se referă la faptul că acest tip de mesaj acuzator, repetat până la saturație de diverși cavaleri ai euroscepticismului, vine acum să-și ofere roadele otrăvite; fie că este vorba de autocrațiile de tip unguresc, polonez sau românesc, de zorii unor guvernări extremiste cum sunt cele din Italia ori Austria, cred că cel mai clar exemplu ar fi totuși Brexit.

Să ne reamintim. Discuția stay or leave nu a lipsit niciodată din discursul politic public în Marea Britanie, dar a fost folosită de liderii politici cel mult pentru a-și rezerva, în relația cu Bruxelles, un anumit tip de negociere, respingând integrarea mai avansată cu ceilalți membri ai Uniunii în anumite domenii. Dar a venit și momentul politic al lui David Cameron, liderul conservator care a considerat că poate folosi dilema stay or leave și pârghia consultării populare pentru a-și asigura odată pentru totdeauna liniștea în partid (oarecum similar a procedat recent și Liviu Dragnea cu referendumul privind familia tradițională, cu observația că în cazul său lipsa de onoare și interesele personale prevalente l-au împiedicat să-și asume consecințele și să demisioneze).

David Cameron s-a considerat probabil isteț, dar nu a fost decât un om politic de duzină, care a deschis o cutie a Pandorei; sau, așa cum zice o zicală românească, a acționat ca ”un prost care aruncă o piatră în apă și zece înțelepți se chinuie să o scoată”, pentru că, iată, acum la mai mult de doi ani de la referendum Marea Britanie se găsește divizată ca societate și în fața unui viitor incert.

Dar care sunt, de fapt, elementele critice cheie ale procesului Brexit, acum la nici două săptămâni distanță de Consiliul European ce ar trebui să ia act de rezultatele negocierilor privind acordul UE – Marea Britanie asupra modului în care se va derula procesul de ieșire din Uniune și a cadrului asupra relațiilor viitoare dintre părți?

În primul rând, și poate cea mai mare problemă dintre toate, este aceea că Partidul Conservator, care susține guvernul Theresa May, este divizat în chestiunea Brexit de cel puțin trei curente interne: (i) unul, puțin vocal, din motive de la sine înțelese, este cel anti-Brexit sau remain, apoi este (ii) curentul moderat, care este reprezentat de premierul May și care își dorește un Brexit moderat, bazat pe un acord cu UE și negocierea unui cadru viitor de cooperare de tip ”Norvegia” și, în fine, (iii) grupul cel mai vocal, reprezentat de politicieni de tip Boris Johnson, care reclamă un Brexit dur și fără niciun acord.

De cealaltă parte, în UE, guvernul de la Bruxelles consideră că nu poate în niciun caz să ofere Marii Britanii un acord de asociere care să nu prezinte soluții pentru probleme dificile cum sunt cele legate de: (i) protecția cetățenilor UE care trăiesc și muncesc în Marea Britanie, (ii) pentru granița dintre Irlanda și Irlanda de Nord, (iii) pentru nota de plată a separării (care compensează, în fond, costuri angajate în favoarea cetățenilor britanici de către UE, anterior separării), (iv) cooperarea în materie de apărare comună, justiție și afaceri interne, antiterorism și (v) asigurarea că, în cazul unui Brexit fără acord, Marea Britanie nu va insista să încheie acorduri bilaterale separate cu Statele Membre.

În aceste condiții, la ce să ne așteptăm și, de asemenea, ce rol i-ar reveni României în finalizarea Brexit, cu sau fără acord, în perioada în care va deține președinția Consiliului UE, precum și în modelarea Uniunii post-Brexit? Problematizarea acestor aspecte, pentru a decela viitorul apropiat, o voi schița în cele ce urmează.

PLANUL PENTRU BREXIT SAU SOLUȚIA ÎN CARE S-A ÎMPOTMOLIT THERESA MAY

Planul premierului May pentru un Brexit fără asperități, cunoscut și sub numele de Planul pentru Brexit de la Chequers2, este un document în 12 puncte, pe care Theresa May și l-a asumat la începutul lunii iulie anul curent. Cele 12 măsuri propuse de premierul britanic sunt prezentate în tabelul 1.

Măsura 1 Părăsirea Uniunii la data de 29 martie 2019, dată fixă
Măsura 2 Preluarea controlului asupra frontierelor Marii Britanii și stoparea liberei circulații cu statele membre UE
Măsura 3 Stoparea vărsămintelor anuale de bani la Bugetul Unional
Măsura 4 Intrarea în vigoare a unui nou model vamal, prietenos pentru afaceri și care să permită încheierea liberă de noi înțelegeri tarifare pe plan mondial
Măsura 5 Crearea unei zone de liber schimb UE – Marea Britanie, cu reguli comune de aplicare pentru produse industriale și agricole și care să permită menținerea locurilor de muncă
Măsura 6 Determinarea guvernului în scopul menținerii de standarde înalte pentru protecția consumatorului, protecția angajaților și protecția mediului
Măsura 7 Dreptul Parlamentului de a bloca orice nouă reglementare sau regulament
Măsura 8 Părăsirea cadrului politicilor Unionale în materie de agricultură și pescuit
Măsura 9 Restabilirea supremației Curților de justiție britanice în raport cu jurisdicția deciziilor Curții Europene de Justiție pe teritoriul Marii Britanii
Măsura 10 Frontieră cu regim special (permisiv) între Irlanda și Irlanda de Nord, respectiv Irlanda de Nord și Marea Britanie
Măsura 11 Cooperarea strânsă cu Uniunea în materie de securitate
Măsura 12 O politică externă și de apărare suverană, dar în cooperare cu Uniunea și cu ceilalți aliați ai Marii Britanii

Tabelul 1: Chequers Deal for Brexit

În privința Măsurii 5 din Chequers Deal, și anume aspectele cheie ale unui acord UE – Marea Britanie pentru o Piață Comună, viziunea premierului Theresa May este descrisă în tabelul 2.

Chestiunea 1 Regulamentul comun va ține producătorii britanici legați de reglementările UE asupra comerțului cu bunuri, inclusiv pe fermierii britanici
Chestiunea 2 Parlamentul britanic poate superviza regulamentul, dar a decide să nu-l aplice poate provoca consecințe nedorite în relația comună
Chestiunea 3 Comitetul Comun UE – UK care va superviza și arbitra disputele legate de aplicarea Regulamentului se va baza pe cei 40 de ani de reglementare a pieței comune europene
Chestiunea 4 Marea Britanie va constitui o Uniune Vamală cu UE, aplicată printr-un Teritoriu Vamal Comun, soluție care elimină și problemele de la granița dintre Irlanda și Irlanda de Nord
Chestiunea 5 Marea Britanie va colecta taxe pentru UE și va aplica regulamentul vamal al UE pentru bunurile care-i tranzitează teritoriul și sunt destinate pieței Unionale
Chestiunea 6 Marea Britanie nu va aplica regulamentul european pentru piața de servicii, chiar dacă acest lucru va afecta produsele bancare britanice ce vor fi vândute în UE

Tabelul 2: Reperele Zonei de liber schimb UE – UK

Nu este o noutate faptul că, de la publicarea documentului privind Planul Brexit de la Chequers premierul Theresa May s-a confruntat cu critici aspre în propriu partid (miniștrii Brexitului – David Davies și de externe – Boris Johnson au și demisionat de altfel din Cabinet), cu criticile opoziției laburiste, dar și a multora dintre liderii europeni, sintetizate într-un discurs al lui Donald Tusk la reuniunea informală a Consiliului European de la Salzburg, organizată de Austria, țara care deține președinția Consiliului UE.

La toate aceste critici, Theresa May – în ciuda pașilor de dans cu care și-a făcut intrarea pentru speech-ul de la Conferința Partidului Conservator – a răspuns că în viziunea Cabinetului său, fie se va aplica Chequers Deal pentru Brexit, și toată lumea politică din Marea Britanie și UE va fi de acord cu acest lucru, fie se va ajunge la un Brexit fără niciun fel de acord, situație în care și UE și Marea Britanie se vor găsi într-o situație incomodă, de nedorit.

Încremenirea Theresei May în proiectul Planului Chequers ne oferă măsura viziunii sale de om politic, aflat într-o situație dificilă pe plan intern, așa cum am arătat la începutul articolului – dar să ne reamintim, o situație pe care, oarecum după modelul Cameron, a creat-o singură atunci când și-a vulnerabilizat poziția apelând la alegeri anticipate. Ori, eșecul anticipatelor a fost eșecul căii moderate, oferind și măsura divizării adânci a societății britanice în fața Brexit.

Opoziția din Partidul Conservator, foarte vocală la lideri cum este Boris Johnson, este grupată în jurul parlamentarului Tory, Jacob Rees-Mogg, despre care se vorbește în grupul radicalilor conservatori ca despre viitorul lider al partidului și, evident, viitor prim-ministru. Viziunea critică a grupului a fost plastic redată de Boris Johnson la Conferința Partidului Conservator, deși discursul său nu ar fi trebuit să aibă loc, pentru că organizarea evenimentului nu-l includea.

Faptul că Boris Johnson a fost acceptat cu un discurs în cele din urmă este o măsură a influenței crescânde a opoziției interne eurosceptice, radicale și, totodată, un afront la adresa Theresei May, pentru că fostul primar al Londrei a aruncat acuze grave Chequers Deal, ca fiind o centură cu explozivi de gâtul Marii Britanii, cu detonatorul în mâna Bruxelles-ului, dar și un act prin care Irlanda de Nord devine de facto teritoriu Unional.

Această opoziție internă radicală așteaptă doar ca UE să respingă formal Planul Brexit de la Chequers pentru a o înlătura pe Theresa May și a o înlocui probabil cu Jacob Rees-Mogg, sau cu Boris Johnson, de ce nu, care să decidă pentru un Brexit dur, fără niciun acord cu UE, în disprețul anilor în care Marea Britanie a beneficiat totuși de avantajele unei piețe comune europene.

Ori, summit-ul de la Salzburg le-a oferit oponenților conservator radicali ai premierului May o imensă rază de speranță. Pe rând, Donald Tusk sau Emmanuel Macron au ținut să insiste pe faptul că Uniunea nu poate accepta nicio altă soluție pentru frontiera Irlandei, membru al UE, cu Irlanda de Nord, decât cea a unei frontiere permeabile. UE nu poate șterge cu buretele dificultatea cu care s-a construit pacea în Ulster și prețul păcii, motiv pentru care vrea garanții că Irlanda de Nord nu va fi din nou izolată, alimentând reaprinderea curentelor extremiste.

ȘI DACĂ VA FI UN NOU REFERENDUM?

Kremlinul privește cu atenție spre Brexit, și nu oricum, o dovedește publicația Sputnik3. Planurile Kremlinului ar prefera o Mare Britanie ruptă de UE la modul hard, fără acord și cu o perioadă de tranziție generatoare de tensiuni între părți care, eventual, să se reflecte și în alte parteneriate – pe cât posibil și în NATO. Cea mai bună cale, firește, ar fi aceea ca Theresa May să fie debarcată la începutul anului 2019, iar noul guvern să fie conservator și dominat de eurosceptici, ca să decidă pentru un Brexit fără acord. Motivația pentru o atare poziționare a Moscovei este evidentă și cunoscută.

Care ar fi alternativa? Cum Theresa May este blocată – de voie, de nevoie, din lipsă de viziune – în Chequers Deal, tot mai multe forțe politice cer respingerea acestui plan și un guvern care să organizeze un nou referendum. Situația în această zonă a opoziției arată în felul următor:

(i) Laburiștii:

La finele lunii septembrie Partidul Laburist a organizat o Conferință în care, ca principală forță de opoziție, și-a expus poziția față de Brexit și Planul de la Chequers elaborat de guvernul conservator. Liderul laburist Jeremy Corbyn este dornic să preia puterea, dar nu este un adept al unui nou referendum pe tema Brexit. Dar majoritatea laburiștilor vor un nou referendum, acest lucru a fost clar în cadrul Conferinței și l-a obligat și pe Corbyn să-și dea acordul.

Tony Blair, fost lider laburist și premier al Marii Britanii este la rândul său angajat în crearea condițiilor politice pentru un nou referendum4 și le cere parlamentarilor laburiști, și nu numai, să blocheze Chequers Deal pentru a provoca astfel criza politică de care este nevoie ca un nou cabinet să organizeze al doilea referendum pe tema Brexit.

Întrebarea 1 Oferă o relație de colaborare serioasă cu UE?
Întrebarea 2 Oferă cel puțin aceleași beneficii pe care UK le are în prezent ca membru al pieței comune din Uniune?
Întrebarea 3 Oferă un tratament al migrației corect, în beneficiul națiunii și comunităților?
Întrebarea 4 Oferă protecția drepturilor și împiedică degradarea socială?
Întrebarea 5 Protejează securitatea națională și capacitatea de a controla criminalitatea transfrontalieră?
Întrebarea 6 Oferă egalitate de șanse dezvoltării tuturor regiunilor regatului?

Tabelul 3 – Testul laburist

Laburistul Keir Starmer, ministrul din umbră pentru Brexit în Partidul Laburist este cel care a formalizat baza pentru opoziția parlamentară care să justifice respingerea planului de propus de Theresa May prin formularea celor șase întrebări test (tabelul 3) pe care, în opinia sa, Chequers Deal nu le poate satisface, fiind astfel considerat un document nociv pentru britanici.

(ii) Primăria Londrei:

Primarul Londrei, Sadiq Khan, cere organizarea unui nou referendum privind apartenenţa Marii Britanii la Uniunea Europeană. În opinia sa: ”Guvernul a eșuat în negocierea Brexit. Ne găsim în situația de a avea un acord defavorabil sau a niciunui acord de separare. Ambele situații afectează grav Londra și Marea Britanie. Fără alegeri generale și pentru că este tot mai puțin timp, mă întorc la necesitatea repetării votului popular – cu opțiunea de a rămâne în UE.” Poziția sa nu este una nouă, iar Londra a votat majoritar pro-UE în 2016.

(iii) Poziția Scoției:

Nicola Sturgeon, liderul Partidului Național Scoțian și premier al Scoției a cerut de asemenea parlamentarilor să voteze împotriva Chequers Deal, pentru a crea condițiile de negociere a unei soluții de colaborare viitoare a Marii Britanii cu UE.5 Premierul scoțian și-ar dori, de asemenea, ca respingerea planului prezentat de Theresa May să implice și o nouă dată pentru Brexit în locul celei de 29 martie 2019, pentru a nu se negocia sub presiunea timpului.

Pe de altă parte, Nicola Sturgeon a ținut să atragă atenția că, în funcție de ce se va întâmpla în noiembrie 2018 la Consiliul European și mai apoi în Parlamentul Britanic va decide dacă va pune în aplicare sau nu un plan de declarare a independenței Scoției de Marea Britanie, pentru ca țara sa să se rămână/reîntoarcă în UE.

(iv) Poziția Sinn Féin:

Chestiunea frontierei dintre Irlanda și Irlanda de Nord rămâne cartoful fierbinte al negocierilor pe marginea Brexit. Liderul Sinn Féin, Mary Lou McDonald, a ținut de altfel să-i atragă atenția premierului Theresa May că un Brexit fără acord pune în pericol pacea în Ulster6, iar partidul său nu va sta cu mâinile în sân așteptând ca scenariul defavorabil să devină realitate.

Prin urmare, un Brexit fără acord va determina imediat Sinn Féin să solicite organizarea unui referendum pentru viitorul Irlandei de Nord în afara regatului, cu opțiune de asociere/aderare la UE, la fel ca și Scoția.

ROMÂNIA NU ESTE PREGATITĂ PENTRU BREXIT. DIN PĂCATE

Brexit nu este pentru România un eveniment oarecare, deși subiectul este extrem de puțin prezent în dezbaterile politice din țara noastră. Desigur, peisajul politic, societatea românească, coaliția de guvernare, sistemul de partide politice românești până la urmă, sunt de aproape doi ani ținute prizoniere de agenda restauratoare și privată a grupului de putere Dragnea, ce a pus sub control autoritar mai întâi PSD, cel mai mare partid al țării, apoi coaliția de guvernare și, în cele din urmă, cvasi-totalitatea instituțiilor statului și mare parte din mass media.

Chiar dacă interesele personale ale liderului Dragnea și a acoliților săi ce fixează agenda zilei nu acordă interes Brexit, eu aș enumera totuși cel puțin trei motive pentru care acest eveniment este unul pe care românii ar trebui să-l privească cu seriozitate – și cum altfel decât cerând politicienilor pe care i-a votat să-și ia în serios rolul politic și să purceadă la pregătirea țării pentru momentul separării Marii Britanii, a perioadei de tranziție și, firește, pentru UE27? Cele trei motive, în opinia mea, ar trebui să fie următoarele:

(i) Comunitatea românilor din UE a crescut permanent după anul 2014 dar, aș zice eu, mai ales din 2016. La finele anului 2016, începutul anului 2017 în Marea Britanie munceau legal circa 215 mii de români și probabil alți 100 de mii formau familiile celor care muncesc și au reședința peste Canalul Mânecii, ori aveau joburi la negru. Ei bine, în prima parte a anului 2018 statistica publicată de britanici arăta că la finele anului 2017 comunitatea românească ajunsese la cel puțin 411 mii de români cu rezidență legală. Greșim dacă spunem că peste o jumătate de milion de români se află în Marea Britanie și familiile lor depind de acest lucru? Eu cred că nu.

(ii) Valoarea schimburilor comerciale dintre România și Marea Britanie a fost de peste 4 miliarde de euro în 2016 și relativ la fel în anul 2017, cu un excedent favorabil țării noastre. Practic, dintre piețele destinație ale exporturilor noastre, Marea Britanie este al cincilea partener comercial al României. Dacă Marea Britanie se va separa fără un acord, deci fără să se mențină într-un acord de liber schimb cu UE și cu fluxuri financiar-bancare ce nu vor mai putea fi considerate intra-comunitare, fluxul exporturilor românești către piața britanică va cunoaște o restrângere bruscă. Efecte în plan economic nu au cum să nu apară pentru țara noastră.

(iii) În fine, Marea Britanie își dorește ca Brexit să devină efectivă în 29 martie 2019, adică în perioada celor șase luni în care România deține președinția rotativă a Consiliului UE. Cum coaliția de guvernare, sub autoritatea (și responsabilitatea) președintelui PSD, Liviu Dragnea, continuă să gireze guvernul condus de cel mai puțin performant premier post-decembrist al României – și o numesc aici cu părere de rău pe doamna Viorica Vasilica Dăncilă – dosarele Brexit vor fi probabil gestionate (în calitate de gazde, moderatori și promotori ai progresul în dosare) de miniștri cum sunt Petre Daea la agricultură, Dănuț Andrușcă pentru economie și comerț, Anton Anton pentru energie sau Lucian Șova la transporturi ș.a., ceea ce pentru România reprezintă un nepermis afront. Mă aștept mai degrabă ca remanierea anunțată de PSD să-l afecteze pe Victor Negrescu de la afaceri europene, decât pe miniștrii amintiți, unii puternic susținuți de baronii care-l cauționează pe Dragnea la șefia PSD.

La începutul lunii octombrie ac., negociatorul principal al Comisiei Europene pentru Brexit, Michel Barnier, a vizitat Bucureștiul pentru că, prin opinia pe care și-a făcut-o publică la prezența sa în România, România, în calitate de stat care va deține Președinția Consiliului Uniunii Europene în primul semestru din 2019, va avea un rol important în asigurarea cadrului instituțional necesar care să permită retragerea ordonată a Marii Britanii din UE și în derularea negocierilor privind viitoarele relații dintre Uniune și Regatul Unit.

Îngrijorările Comisiei Europene privind imprevizibilitatea guvernării PSD – ALDE de la București transpar din afirmațiile făcute de Michel Barnier și este de înțeles, pentru că munca sa de negociere cu un alt cabinet imprevizibil și destul de inconsistent – este cazul celui condus de Theresa May –, alături de integrarea viziunii actualei Comisii pentru procesul de modelare a viitoarei UE27 vor trebui implementate într-un fel în perioada în care președinția Consiliului UE (organismul care organizează dialogul inter-instituțional european în această perioadă critică din primul semestru al anului 2019) va fi deținută de România, prin guvernul său, celebrul guvern (și nu în sensul bun) Dăncilă.

La discuțiile dintre Michel Barnier și premierul României, din comunicatul publicat de guvern, mantra recitată de V. V. Dăncilă a sunat cam așa:

(i) România tratează cu o atenție deosebită dosarul Brexit, având în vedere comunitatea românească semnificativă din Marea Britanie. România a început pregătirile încă de la debutul procesului de negociere, în luna martie 2017 fiind creat un mecanism interministerial privind problematica Brexit;

(ii) România este pregătită să gestioneze orice scenariu posibil al negocierilor;

(iii) Relația României cu Marea Britanie post-Brexit: orice acord va trebui să se bazeze pe un echilibru între drepturi și obligații și să respecte autonomia decizională a UE și arătând că subiectul mobilității reprezintă o prioritate pentru partea română și că principiile reciprocității și non-discriminării trebuie să constituie piloni fundamentali ai relației viitoare cu Marea Britanie.

Că ar fi fost creat un grup de lucru interministerial care să gestioneze problematica Brexit nu neagă nimeni. Dar că acest mecanism a și funcționat în guvernul Dăncilă, eu unul am îndoieli serioase, mai ales privind către ministerele ce ar trebui să aibă rolul de playmaker-i în acest grup de lucru și către performanțele lor în guvernare.

Dacă cineva este foarte doritor să-mi dea o replică la cele afirmate mai sus, l-aș ruga doar atât: să-mi spună dacă cineva din guvern s-a preocupat de impactul concret pe care Brexit, în diversele sale scenarii – de la posibile, probabile la cele de tip lebădă neagră – le-ar putea avea asupra asupra companiilor românești ce, direct sau indirect, sunt implicate în contracte pe piața britanică: bunuri, inclusiv agricole și servicii.

Pentru că, nu-i așa, acesta este unul din rolurile primordiale ale guvernului țării, și anume de a proteja societatea de posibilele efecte nedorite ale unor evoluții externe mai mult sau mai puțin preconizate, în special prin prevenție, și abia apoi prin limitarea consecințelor nefaste. Ori Brexit are toate datele pentru a se detașa ca fenomen extern complex cu impact major asupra economiei României.

Este de remarcat totuși că atât Președintele României, Klaus Iohannis, cât și președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu au ținut să aducă în discuție, la întrevederea cu Michel Barnier, interesul deosebit al României ca, post-Brexit, să continue parteneriatul pentru securitate și apărare cu Marea Britanie7. Și poate că nu întâmplător, iată, cei doi conduc în sondajele de opinie care măsoară intențiile de vot pentru cea mai înaltă funcție în stat la alegerile din toamna anului viitor.

Dar cel mai grăitor exemplu, până la urmă, este acela că Bucureștiul nu a avut niciun argument pe care să-l poată valorifica pentru a depune o opțiune serioasă și validă de găzduire a vreunei instituții europene care urmează să fie relocată de la Londra într-un din capitalele de pe continent. Pentru cei care mai vor să-și amintească, la discuțiile privind găzduirea sediului Agenției Europene a Medicamentului Bucureștiul a fost exclus după prima rundă de vot, oferta fiind inacceptabilă8.

În fine, dacă mai este ceva de demonstrat în privința atmosferei din societatea românească, ca rezultat al celor doi ani de guvernare conservatoare PSD – ALDE, atunci să remarcăm debusolarea care ne-a cuprins în privința viitorului nostru în UE. Campania de euroscepticism pe care a lansat-o PSD și care a culminat cu trista însușire a agendei obscurului ONG Coaliția pentru Familie și organizarea unui referendum pe o temă ce produce bucurie la Kremlin a putut fi măsurată de cel mai recent Eurobarometru: aprecierea românilor pentru apartenența la UE a scăzut în toamnă la 49%, față de 59% în primăvară9.

Munca liderului PSD10 de divizare a societății românești dă, iată, rezultate dramatice, pe care statisticile le măsoară fără echivoc. Situația este cu atât mai gravă, cu cât propaganda PSD a reușit să inducă o confuzie majoră asupra valorilor europene, care ar fi – în opinia actualilor lideri PSD – anti-românești și anti-creștine (inclusiv anti-ortodoxe). Așadar, în timp ce în restul statelor UE media aprecierii cetățenilor pentru apartenența la UE, pe fondul Brexit, a crescut de la 60% în primăvară la 62% în toamnă, România a apucat calea inversă. Și nu cetățenii români sunt responsabili, ci politicienii care-i conduc în mod iresponsabil.

NOTE_________________________

1 https://www.politico.eu/article/theresa-may-to-rally-tory-conservative-party-with-promise-the-uk-best-days-still-lie-ahead/

2 Chequers – reședința de vară a premierilor britanici (https://en.wikipedia.org/wiki/Chequers)

3 https://sputniknews.com/europe/201810141068874402-chequers-plan-cabinet/

4 https://www.dailymail.co.uk/news/article-6264205/Tony-Blair-urges-MPs-block-Brexit-deal-gets.html

5 https://www.dailymail.co.uk/news/article-6277071/Vote-against-Theresa-Mays-bad-deal-reopen-talks-softer-Brexit-Nicola-Sturgeon-says.html

6 https://www.theguardian.com/politics/2018/oct/15/sinn-fein-we-will-demand-referendum-on-northern-lreland-in-event-of-no-deal-brexit

7 http://www.ziare.com/europa/marea-britanie/negociatorul-sef-al-ue-pentru-brexit-a-venit-la-bucuresti-ce-mesaje-i-au-transmis-presedintele-premierul-si-sefii-parlamentului-1532230

8 http://www.ziare.com/brexit/romania/bucurestiul-a-pierdut-agentia-europeana-a-medicamentului-iata-de-ce-1490003

9 http://www.ziare.com/europa/uniunea-europeana/increderea-in-apartenenta-la-uniunea-europeana-a-pierdut-10-procente-dar-romanii-nu-pun-la-indoiala-parcursul-european-al-tarii-eurobarometru-1534123

10 Domnul Călin Popescu-Tăriceanu se consideră, totuși, un europenist, ceea ce poate fi adevărat, într-o oarecare măsură. Dar încrâncenarea cu care cauționează agenda antieuropeană a actualei conduceri a PSD, din păcate, nu-l scutește de răspunderea pe care o are pentru falia antieuropeană care este indusă în societatea românească.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Ce elegant se arunca vina doar pe altii:
    “Dincolo de analiza elementelor de veridicitate legate de sănătatea democrației în Uniunea Europeană, care poate face obiectul unui alt articol,…”
    Da, despre ce se intimpla in UE nu e cazul sa discutam, ACUM, numai despre ce se intimpla la altii. Ceva asemanator proverbului cu paiul si birna.
    Brexit-ul nu este in pasi de dans, ci este despre soarta a milioane de oameni, despre un stat in care democratia functioneaza dinainte de a exista UE. Care UE exista doar pentru ca mii, zeci de mii de britanici si-au dat viata.

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      @Victor L
      Ați sesizat o parte din esența articolului, dar ați dat-o polemic după cireș.
      Ori vremurile în care trăim exact acest lucru se străduiesc să ne arate: SUA și Marea Britanie sunt exemplul cel mai bun că tradiția democrației nu mai este o garanție!
      Democrația liberală este pusă în criză.
      Cum România nu are cine știe ce tradiție democratică, concluziile în ce privește viitorul nostru par să fie logic pesimiste.
      În rest, cum bine spuneți, e în joc viața a zeci, poate sute de milioane de oameni. Și, cu părere de rău pentru convingerile dvs., dar Bruxelles-ul pare mai conștient de acest lucru decât Londra.
      Părerea mea (deci subiectivă).

    • ion spune:

      Cateva mii, zeci de mii de britanici au castigat razboiul? si datorita lor s-a facut UE? Mai iesi din PUB …, repeti prostiile betivilor de pe acolo.

      Despre lectii de democratie britanica mai bine ai tacea, formal toti de acolo nici nu sunt liberi, sunt supusii reginei, sclavi daca asa sa o luam. Nationalismul, imperialismul, badaranismul e la el acasa.

      Sunt si foarte multe parti pozitive, oameni excelenti, dar din pacate nu reusesc sa lecuiasca de anumite apucaturi.

      La subiect, nu inteleg cum poti raspunde la intrebarea daca vrei sa iesi din UE sau nu, fara sa stii consecintele si un contract negociat. A fost un acord de principiu cu scor foarte fragil. Acum ca stiu mai bine contractul, inainte de semnatura ar trebui sa mai faca un referendum, ca asa corect si e democratic, il pot face si de 10 ori daca trebuie. Dar e treaba lor, se vor lamuri, au cap, sunt oameni mari, noi ar trebui sa fim neutri, sa ne aparam drepturile si incercam sa tragem beneficii pe termen lung nu scurt, exact ce incearca sa faca si acei din UK. Daca credeti ca acei din UK sunt sfinti si in negocieri se gandesc la partener, o sa va dezamagesc, sunt niste rechini, care te vand pentru 2 centi in plus, sunt agresivi si aroganti majoritatea, asa e cultura lor de afaceri, isi urmaresc propriul interes, si foarte bine fac, trebuie sa facem la fel.

  2. man of war spune:

    daca esti prin asf, bnr, curtea de conturi (atentie, astia s remunerati ca n capitalism, cind in fact sint colhozuri monopol de stat), daca esti avocat al poporului, politruc sau ministru al justitiei, daca esti ciomagar / interes national in solda statului sau vreun trepadus in regiile asazis autonome, vreun prefect de judet cunoscut ca baron, viata i frumoasa in republica socialista. n ai sosele iei avionul, n ai spitale te tratezi la viena, progeniturile ti merita mai mult decit scoala romaneasca le trimiti la londra, n ai piine maninci cozonac. hai domnule ca viata i frumoasa n socialismul oligarhic denumit pompos economie de piata !

  3. mike spune:

    Acum cativa ani cand am fost in Scotia am intrebat si eu care este sentimentul scotienilor fata de Londra. Raspunsul a fost ca ~50% ar vota pentru independenta fata de Anglia. Asadar, 50-50%. Oamenii sunt suparati- si pe buna dreptate- ca majoritatea taxelor (60%) se duc in Londra. Scotia este foarte bogata, are petrol si are al patrulea sistem bancar din lume. De asemenea, pescuitul este o sursa mare de profit. Edinburgh este unul dintre cele mai mari centre financiare din lume. Aberdeen este un punct strategic in industria de petrol si gaze, fiind sediul celor mai mari companii de petrol si servicii petroliere din Europa. Asadar, Scotia ar avea tot dreptul sa-si ceara independenta dupa Brexit, in cazul in care economia ei ar avea de suferit. In fine, exista un lobby intens din partea casei regale, Regina are radacini in Scotia, are un castel in Scotia si poate ca Londra ofera si ceva avantaje fiscale Scotiei, insa nu stiu care ar fi rezultatul unui posibil referendum privind separarea de restul regatului.

    “Așadar, în timp ce în restul statelor UE media aprecierii cetățenilor pentru apartenența la UE, pe fondul Brexit, a crescut de la 60% în primăvară la 62% în toamnă, România a apucat calea inversă. “—> Well, parerea mea este ca europenii s-au cam speriat de perspectiva Brexitului si de incertitudinile care pot aparea dupa aceea. De aceea, oamenii nu cred ca ii asteapta ceva bun daca UE se destrama si daca fiecare stat isi va urma propriul sau drum. Este normal sa fie asa si nu cred ca romanii ar vota Roexit daca ar fi un referendum maine, de exemplu. Chestia cu increderea este variabila, in functie de conjunctura, insa nu trebuie sa degenereze, iar sentimentul anti-UE sa fie speculat in viitor de camarila de penali PSD -isti printr-un referendum. Romania nu este UK, iar izolarea ne va costa enorm.

  4. cetățeanul turmentat spune:

    Pe mine mă distrează enorm chestia asta cu președinția Consiliului UE și rolul României în Brexit sau alte probleme ale UE. Barosanii care conduc se vor întînli, vor hotărî ce au ei de hotărît și un tiriplic de amploaiat bruxellez îi va da lui Iohannis sau care o fi de jurnă p-acolo o hîrtie cu ce trebuie să recite. O repetiție două înainte ca să nu se cîcîie atunci cînd îi bagă ăia felinarele în ochi și filmează, încă un jmeker care stă pe lîngă ca să sufle dacă se încurcă și la urmă niște poze ca să aibă omu’ ce duce acasă. Numai un nebun își poate închipui că România ar avea un cuvînt de spus p-acolo sau că i-ar băga cineva în seamă, pentru simplul motiv că România nu are ce căuta acolo. O să plătim din buzunar cîteva milioane pentru parangheliile de la Sibiu, mașini de lux, dineuri și alte d-astea ca să se simpță și oamenii ăia bine și să vadă tradiționala ospitalitate românească și dacă nu o dă nimeni afară pe Dăncilă pînă atunci, o să avem și de cine să rîdem. Cam mulți bani cheltuiți pentru oleacă de hăhăială.

    • mike spune:

      Mda, cam asa ceva se va intampla, insa Romania are sansa sa gestioneze totusi niste dosare importante care privesc atat UE cat si tara noastra. Fiecare stat si-a aparat la randul sau interesele in timpul presedintiei Consiliului UE. Este normal sa fier asa. Evident ca nu Romania va decide in locul Londrei ce acorduri ar trebui facute cu UE sau cat de dur va fi Brexitul, insa are o carte buna in mana de jucat. Plus ca Romania ar putea lansa niste proiecte economice sau de securitate in zona, ar putea decide in legatura cu multe lucruri daca ar avea vointa necesara. Cu una ca Veorica…nu stiu cum va fi.

  5. Cinicul spune:

    Un articol bun si echilibrat. Britanicii au votat pentru separare printr-o dezinformare masiva facuta de lideri precum Nigel Farage si Boris Johnson.
    Factorul care a inclinat balanta a fost imigratia masiva in UK. Cei care au formulat acest program de propaganda au fost foarte isteti, pentru ca imigratia este un subiect sensibil in orice tara, de la Alemania, Francia, Italia, Austria, Belgia, Olanda, chiar si in USA sau Australia. In US Trump a castigat practic cultivand xenofobia, sentiment tribal pe care orice societate il are si care erupe ori de cate ori economia nu merge bine sau in cazuri de amenintarea externa, reala sau fabricata.
    Britanicii au dreptate sa fie ingrijorati de schimbarea compozitiei unor comunitati locale asezate de sute de ani. Nimeni, oricat de educat ar fi, nu poate accepta cu usurinta ca dintr-o data sa vada pe strada sa obiceiuri straine traditiei pe care au conservat-o generatii anterioare. Din pacate Farage et al si-au indreptat atacul asupra imigratiei din EU, cand in fapt problema majora in UK era, de ani buni, imigratia de pe subcontinentul indian (Pakistan, India si Bangladesh). Polonezii, romanii sau bulgarii sunt usor de asimilat si sunt de departe mai putin vizibili in peisajul britanic, si nu ma refer la culoarea pielii. Est europenii merg cot la cot cu britanicii la pub, la stadion, sau chiar la furat, ceea ce asiatici nu prea fac. Est europenii cheltuiesc mai mult decat asiaticii, si, ca si britanicii, nu-i bat pe copii sa ajunga doar doctori si ingineri.
    Din pacate duhul a fost scos din sticla si nu mai poate fi pus inapoi. Britanicilor li s-a vandut ideea ca poti manca tortul si apoi poti sa-l ai intreg. Din pacate nu poti avea avantajele apartenentei la un club fara a plati cotizatie si fara a respecta regulile de baza ale acestui club.
    Oricum contrazicandu-l pe Francis Fukuyama, lumea se schimba impredictibil si nimeni nu stie daca peste 10 ani va mai exista EU. Que será, será.

  6. Zev spune:

    Hmm, deci CT spune:

    “Barosanii care conduc se vor întînli, vor hotărî ce au ei de hotărît și un tiriplic de amploaiat bruxellez îi va da lui Iohannis sau care o fi de jurnă p-acolo o hîrtie cu ce trebuie să recite. O repetiție două înainte ca să nu se cîcîie atunci cînd îi bagă ăia felinarele în ochi și filmează, încă un jmeker care stă pe lîngă ca să sufle dacă se încurcă și la urmă niște poze ca să aibă omu’ ce duce acasă. Numai un nebun își poate închipui că România ar avea un cuvînt de spus p-acolo sau că i-ar băga cineva în seamă, pentru simplul motiv că România nu are ce căuta acolo.”

    Pe de alta parte, Mike scrie:

    “insa Romania are sansa sa gestioneze totusi niste dosare importante care privesc atat UE cat si tara noastra.”

    M-as plasa undeva la mijloc. Da jocurile vor fi hotarate, pana la un punct, deasupra Romaniei, cum spune CT. De ce spun pana la un punct, fiindca prerogativele de PeCE iti pot da, cogent folosite, o oarecare marja de influentare.Folosind inteligent mecanica decizionala a EU. Comensurata cu indicatori de genul marime, capacitate de a exercita influenta, da, dar fara a arunca pe geam capacitatea de lobby etc.

    Cu alte cuvinte, ambii aveti dreptate – se poate? Da. Suntem in stare? Nu.

    Romania cu garnitura

    • Zev spune:

      PS c-am sughitat:

      Romania cu garnitura guvernamentala de acuma nu ca nu va influenta nimic, dar riscul mai mare este ca va pica mesa intre varii grupuri in interiorul EU. A se vedea absentele notabile atat a
      e puterii, cat si a presedintelui. Asta da masura expertizei consilierilor, expertilor, sau sa o spunem pe-aia dreapta, carnatilor romani.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


E randul tau

Ela, Constantin, ideea e ca undeva, cumva, se ajunge la un absurd atat de evident incat e mai greu d...

de: MirceaM

la "Coruptia este „un act de cultura”….pe care eu nu il gust"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

martie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Feb    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)