joi, martie 28, 2024

Brexit – ne îndreptăm spre un eșec? Situația delicată a Irlandei

Unul din punctele principale de pe agenda Consiliului European din 17 – 19 octombrie a fost Brexit și încercarea atingerii unui acord privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Din păcate, încă din weekendul anterior semnalele nu au fost încurajatoare, iar reuniunea șefilor de state și de guverne din Uniunea Europeană a confirmat că nu s-au atins suficiente progrese pentru încheierea unui acord de „divorț”.

Multe din lucrurile care încă trebuie negociate şi cu care ne confruntăm acum nu au fost anticipate nici de avocații Brexit, nici măcar de Guvernul Marii Britanii înainte de referendum.

În primul rând, sunt 47 de ani de integrare europeană a Marii Britanii care trebuie demontați în cei doi ani de negociere. Acest lucru este dificil.

În al doilea rând, Uniunea Europeană nu și-a dorit Brexit-ul, dar în momentul în care acesta s-a întâmplat, a început să se pregătească. Încă din luna iulie 2016 Michel Barnier a devenit negociatorul Uniunii Europene pentru Brexit, fiind pregătit să înceapă negocierile la foarte scurt timp după preluarea atribuțiilor.

Din păcate, Guvernul Marii Britanii a avut nevoie de mai mult timp, până la 29 martie 2017, pentru a depune notificarea de părăsire a Uniunii Europene. Din acel moment ceasul a început să bată până la data limită din 30 martie 2019. Primele luni au fost irosite cu o rundă de alegeri legislative din care Theresa May a vrut să iasă întărită, dar din care a ieșit în schimb slăbită.

Prioritățile UE în negocierile cu Marea Britanie

Prioritățile Uniunii Europene au fost încă de la început clare și pe înțelesul tuturor: protejarea drepturilor cetățenilor europeni din Marea Britanie, evitarea unei frontiere fizice între Irlanda și Irlanda de Nord şi respectarea de către Marea Britanie a angajamentelor către bugetul Uniunii Europene.

Acum punctul cel mai greu al negocierilor este relația dintre Irlanda şi Marea Britanie. Trebuie spus că unele state au mai mult de suferit de pe urma Brexit-ului, iar acesta este statul care suferă cel mai mult, având în vedere că între Irlanda şi celelalte 26 de state membre UE se află două mări şi Marea Britanie, dar și în lumina istoriei care leagă cele două țări. 80% din produsele care sunt exportate din Irlanda către restul Uniunii Europene trec prin Marea Britanie, prin intermediul unui „coridor terestru”.

Ce se va întâmpla când Marea Britanie nu va mai fi parte din piața unică și din uniunea vamală? Răspunsul este simplu: vor apărea taxe suplimentare, birocrație suplimentară și incertitudine. Realitatea este că nu există alternative mai ieftine sau mai eficiente din punct de vedere al timpului astfel încât produsele irlandeze să ocolească fizic Marea Britanie spre Europa continentală.

Riscuri pentru stabilitatea Insulei Irlandei

Procesul de pace dintre Irlanda şi Irlanda de Nord a fost posibil doar prin apartenența celor două la Uniunea Europeană. Acesta este un element politic important. Ne dorim o relație bună cu Marea Britanie pe viitor, dar solidaritatea cu Irlanda este mai importantă din două motive. Primul motiv este legat de faptul că ideea fundamentală pe care s-a construit Uniunea Europeană a fost de păstrare a păcii, iar relația dintre Irlanda de Nord și Irlanda este cel mai bun exemplu al acestei idei.

Al doilea motiv este legat de importanța solidarității cu un stat membru afectat şi semnalul pe care îl transmitem. Relația cu Marea Britanie este importantă, însă coeziunea şi solidaritatea europeană cu cei rămași sunt mai importante. Acest lucru este o chestiune de principiu, un mesaj pe care Uniunea Europeană trebuie să îl transmită şi un mesaj pe care poporul irlandez îl așteaptă. Mai presus de toate este un mesaj care va avea reverberații în toată Uniunea Europeană, reprezentând o garanție pentru toate celelalte stat membre că Uniunea Europeană le va fi alături și nu îi va lăsa atunci când vor avea nevoie de Uniune.

În prezent între Irlanda de Nord și Irlanda nu există nicio frontieră, iar persoanele, bunurile și serviciile circulă liber – așa cum se întâmplă în interiorul pieței unice a UE. Anterior însă, situația era cu totul alta, stabilitatea și securitatea în regiune fiind foarte precare.

Decizia Marii Britanii de a părăsi piața unică și uniunea vamală face controalele la granițe inevitabile. Acest lucru înseamnă controale fizice și apariția polițiștilor și a infrastructurii specifice pazei de frontieră. Înseamnă că va exista o frontieră care va trebui păzită – ceea ce va conduce la necesitatea de alocare de resurse, de personal, tehnologie și, în final, o nouă situație în materie de securitate și strategie. Este vorba despre o barieră vizibilă, care duce la diviziune, la controale, la o situație complet diferită față de cea din prezent, caracterizată de pace și stabilitate.

Uniunea Europeană nu poate accepta o soluție care să permită Marii Britanii să continue să beneficieze de piața unică a UE, folosindu-se de absența frontierei dintre Irlanda și Irlanda de Nord. De aceea, Marea Britanie va trebui să decidă ce va face în perioada imediat următoare dacă dorește să avem un acord înainte de 30 martie 2019.

În mod evident există riscuri pentru afectarea unității în cadrul Marii Britanii, căci dacă Irlanda de Nord va căpăta un statut special în raport cu Uniunea Europeană, acest lucru ar putea genera tendințe secesioniste și din partea Scoției, care a anunțat de mai multe ori că se opune ieșirii Marii Britanii din UE. Pe de altă parte, aceste probleme țin exclusiv de politica internă a Marii Britanii și nu privesc Uniunea Europeană, al cărui singur interes este respectarea regulilor pieței Interne și a legislației europene. Timpul trece. Este clar că, pentru a permite ca procedurile de ratificare să aibă loc până la 30 martie 2019, negocierile trebuie încheiate în următoarele săptămâni. Noi în Uniunea Europeană încă așteptăm propuneri din partea Marii Britanii care să ducă la o ieșire ordonată, conform regulilor europene pe care nu le putem rescrie.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Haideti sa nu ne mai prefacem ca va exista un acord si ca totul se va termina cu bine, pentru ca nu va fi asa. Realiattea este ca exista doua solutii triste in acest moment: 1. lipsa unui acord cu UE si 2. al doilea referendum. Cum al doilea referendum nu cred ca este de dorit si ar avea si rezultate incerte, ramane varianta 1. A mai venit cineva cu propuneri de genul Zona de Liber Schimb sau un fel de acord Norvegia-Canada, similar cu cel dintre Norvegia si UE, insa pentru asta UK trebuia mai intai sa iasa din UE si apoi sa incheie un astfel de acord. Deci situatia este complicata. Ar putea desigur sa existe derogari pentru Irlanda de Nord, acorduri speciale cu UE prin care controalele la vama sa se desfasoare foarte rapid, insa depinde de britanici cum vor gandi problema.

  2. Care interese UE sunt apărate de dl Barnier? Tratate dure Brexit pentru a speria alţi candidaţi (NE.exit, IT.exit?) UE?
    ….“… Noi în Uniunea Europeană încă așteptăm propuneri din partea Marii Britanii care să ducă la o ieșire ordonată, conform regulilor europene pe care nu le putem rescrie…. „….
    T. May a aceptat prelungirea propusă de UE. Rămâne timp în Irlanda, în UK și UE? După alegerile PE din Mai 2019 vom avea alt Parlament PE, altă comisie, alt Sef de Comisie UE. Viitorul UE e deschis. Nimic nu e bătut în piatră. PE va arăta cu totul altfel decât azi. Extremele dreapta (Le Pen-Rassamblement National, Lega/Italia, Schwedendemokraten, AfD, FPÖ, Wilders/Olanda, Adevăratii Fini, etc) – stânga (J.L. Melenchon-France soumise, Linke, etc) vor avea o pondere mai mare. Socialiștii- socialdemocraţii vor avea o pondere mult mai mică. E. Macron cu liberalii nu vor avea cei mai mulţi deputaţi. PP rămâne cu fracţiunea cea mai mare în PE. Noul Sef de comisie UE? Criza bancară- financiara din Italia, Grecia va veni curând… …..
    E. Macron vrea integrare mai rapidă și puternică numai în ZE.

    România nu e în ZE …. ….

  3. Vorba rusului, the English gave the sparrow in hand for the crow on the fence…. Și gardul nu este nici măcar construit – între cele două Irlănzi (cf. dict. Veorica, Irlande în rostirea normală).
    Nici măcar nu au înțeles costurile totale – sunt standarde și instituții europene care realizau funcții de control/standardizare la costuri extrem de reduse – d. ex. control al instalațiilor nucleare, al spațiului aerian, etc…. acum UK va trebui să le refacă și plătească – costurile suplimentare care nici măcar nu au fost luate în calcul… bilanțul final se va arăta mult peste presupusele economii realizate prin retragerea din UE…
    Dar este foarte bine, așa văd și europenii mai clar avantajele apartenenței la Uniune…. că românii le văd lunar, când primesc banii de la rudele din străinătate….

  4. Posibile solutii:

    – cedat Irlanda de Nord proprietarilor sai de drept de la care au luat-o
    – granita si control vamal cu Irlanda de Nord, care ar reprinde conflictul irlandez
    – granita si control vamal in porturi si aeroporturile din Irlanda de Nord pentru cetatenii britanici, care i-ar nemultumi pe britanici
    – statut special pentru Irlanda de Nord, care ar nemultumi UE

  5. Deci sa inteleg ca partea care vrea de fapt conflict e Bruxelles, pt ca ii impiedica pe Irlandezi sa nu aiba o granita cu Irlanda de Nord asa cum stipuleaza Good Friday Agreement.

    • N-ai prea înțeles.

      Problema o constituie viitoarea frontieră vamală dintre cele 2 țări, care nu este pregătită și nici nu va fi prea curând, deoarece implică costuri enorme de personal și materiale și care va avea oricum ca rezultat încetinirea schimburilor comerciale, cu rezultat previzibil – pierdere economică.

  6. Oricat se mai dezbate problema, Irlanda de Nord nu mai poate fi simultan si in UE si in GBR. Va avea reguli comerciale/circulatie persoane ori ca in UE ori ca in GBR si asta inseamna granita ori cu UE ori cu GBR. Dpmdv ar trebui sa se incerce (chiar daca este greu de acceptat politic) varianta o tara/2 sisteme exemplu cel mai clar fiind Hong Kong.

  7. La 1 ianuarie 1973, Marea Britanie a devenit membră a comunităţii europene.
    In 1971, cind nu mai era de Gaulle la putere, au cedat si francezii. Sa-i primeasca pe arogantii de briti, care-i eliberasera de sub nemti. Nesimtitii!
    -„căci dacă Irlanda de Nord va căpăta un statut special în raport cu Uniunea Europeană, acest lucru ar putea genera tendințe secesioniste și din partea Scoției, care a anunțat de mai multe ori că se opune ieșirii Marii Britanii din UE. Pe de altă parte, aceste probleme țin exclusiv de politica internă a Marii Britanii și nu privesc Uniunea Europeană”
    Tocmai, sint problemele interne ale Regatului Unit, dar unde UE, prin Germania si Franta, ar vrea un ce profit: cit mai multe lovituri Marii Britanii sint binevenite.

  8. Hmmm.. Cine caută pe net date despre porturile irlandeze află cu surprindere că 2/3 din comerțul republicii Irlanda se desfășoară prin portul Dublin. Respectiv că cel mai important port din Irlanda de Nord (Belfast) asigură 25% din comerțul întregii insule irlaneze (Repubia Irlanda + Irlanda de Nord britanică). Deci nu prea văd cum ar fi posibil ca 80% din exporturile Irlandei spre UE să treacă prin Belfast.

    Problemele Brexitului sunt altele: În ju de 3 milioane de cetățeni UE trăiesc și lucrează în Marea Britanie. Dacă doar jumătate din ei ar fi forțați de Brexit să se întoarcă acasă criza UE ar fi un mai dramatică ca cea a„refugiaților” din 2015-2016. Chestiunea adevărată a Irlandei e că aproape 900000 de locuitori ai UK sunt născuți în Republica Irlanda. Nu am reușit să aflu câți dintre ei sunt cetățeni britanici sau măcar rezidenți britanici, dar ne referim totuși la aproape 19% din populația e 4.8 milioane de suflete a Irlandei…

    Probema și mai mare a UE e că are exact două piețe de export cu balanță pozitivă: SUA și UK. Înlocuirea de către Trump a NAFTA cu USMCA va lovi puternic exporturile UE cătte SUA ce se strecurau până acum în cea mai mare parte prin Canada și Mexic. La asta se adaugă decizia aceluiași Trump de a nu mai înghiți practicile comericale asimetrice de pe urmă cărora trăiesc exporturile UE & China spre SUA. Dacă UK e forțată să părăsească piața comună a UE asta înseamnă aruncarea economiilor germană, franceză și italiană în recesiune, ca să nu mai vobim de turismul spaniol, grec și italian.

    Regina a promulgat pe 26 Iunie 2018 legislația ce încetează orice efect al reglementărilor și legislației UE pe teritoriul britanic începând cu 30 Martie 2019. Căpeteniile UE indică faptul că negocierile pentru Brexit vor continua până în 2021. Eu cred că vor continua mult și bine și după 2021. Ceea ce va permite de facto UK să rămână pe piața comună UE fără nici un fel de obligații. Adică exact ceea ce doreau engezii de la bun început.

    P.S.: Dacă treaba aia cu coridorul terestru dintre Irlanda și Ulster e chiar așa de critică pentru economia Irlandei cum zice autorul, nu era firesc ca UE să aloce niscai fonduri europene pentru extinderea capaciății portuare irlandeze încă din 2016?! Chiar daă proiectul era administrat de vreo-un expert în contrucția de autpstrăzi adus cu mari sacrifcii de la Bcurești ceva tot se făcea până acum :)

      • Exact la asta ma gandeam si eu.

        Daca e atat de nasol pentru ei ar fi de asteptat ca UE sa rada cu gura pana la urechi si sa-i lase pe engleji sa se descurce cum or sti. In mod stupefiant, in loc sa-i vedem pe engleji tanguindu-se suntem inundati cu tot soiul de lacramatii a tot soiul de biv vel vornici din UE care se framanta 24/7 ca vai ca ce s-or face bietii engleji, ca n-o sa le fie foame sau frig ?!…

        • Este greu de imaginat, pentru cineva care ajunge ocazional pe-aici, cât de degenerată e societatea asta. De prin 2006 se construiește ”viitorul luminos al patriei”, cu legi draconice pentru englezii get-beget, dar mult mai îngăduitoare cu imigranții asiatici, că așa e în multiculturalism, indienii și pakistanezii trebuie recompensați pentru nedreptăți istorice, în timp ce localnicii white-british trebuie să plătească cu vârf și îndesat chiar și pentru ce n-au făcut.

          Acum, după Brexit, ideea lor despre viitor e ceva la modul ”WE had the best Inventors in the world. Let’s start again BUT with a decent and supportive Government”. A-i lăsa pe englezi ”să se descurce cum or ști” e echivalent cu a lăsa un unchi bețiv și senil ”să se descurce cum o ști” în partea lui de casă. Există toate șansele să dea foc la întreaga casă, nu doar la partea lui.

          • Nu neg efectele devastatoare ale progresismuiui asupra regatului unit. Comparatia pe care o faceti cu betivul e cat se poate de inspirata. Insa in acelasi timp primul pas al evadarii din alcoolism e totusi evadarea din carciuma. Pentru ca UE asa cum arata azi pare o adunatura de betivi ce nu se mai pot abtine…

            • Problemele din UE sunt reale, dar rezolvarea lor începe cu schimbarea cancelarului de la Berlin, nu cu ieșirea unei țări sau a alteia din Uniune. Însă problemele din UE sunt mult mai mici decât cele interne din UK.

              Brexitul e răspunsul greșit la o criză internă pe cale să explodeze, iar criza asta internă din UK nu a creat-o UE. Nu le-a impus UE preoți femei și preoți homosexuali în Biserica Anglicană. Nu le-a impus UE secretizarea ședințelor de judecată care implică minori (și implicit adopțiile efectuate de cuplurile de homosexuali). Nu le-a impus UE pedepse cu închisoarea pentru postări pe Facebook sau pe Twitter considerate ”rasiste” și nu le-a impus UE interzicerea totală a armelor de foc.

              Astăzi e virtual imposibil în UK să mai deții legal o armă de foc, s-a ajuns ca în România pe vremea lui Ceaușescu: statul preferă ca interlopii să facă victime pentru că interlopii nu contestă modul de funcționare al statului. În timp ce oamenii educați, cei care pun în discuție politicile interne ale statului, n-au decât să ajungă victimele interlopilor. Sau cel puțin asta să fie impresia.

          • @Harald Dude, puteti emigra in Australia. E plin, da’plin de briti. Bine, si de Afrikaner si noi in coada, sarbi, croati, polaci si ceva romani, asa, ca sare’n bucate. E un pic de PC pe ici pe colo, dar nici pe departe horror stories de le puneti cu Svejk pe netz. De-aia banuiesc ca de multe ori nu va inteleg, de unde supararile astea, eu nu vad asa ceva (therefore nu exista hehe).

            • @Zev Dude, Australia poate să fie raiul pe pământ sau iadul pe pământ, dar în mod sigur n-o să influențeze niciodată evoluția României. Cam asta-i.

    • Partea cu „regina a promulgat” e exact pe dos: începând cu 29 martie 2019 ora 11pm, toată legislația UE aplicată în UK până la acel moment devine legislație britanică de jure. Asta a promulgat regina. Altfel, UK ar fi devenit țara lui Papură-Vodă, cu 40 de ani de legislație UE abrogată literalmente peste noapte și neînlocuită de nimic. De aceea pe 30 martie nu se va schimba absolut nimic, abia după aceea Parlamentul de la Westminster va începe să legifereze una-alta.

      Pe lângă asta, s-a negociat deja un status-quo până la 31 decembrie 2020, despre care articolul nu menționează nimic. Ambele părți s-au angajat să nu schimbe nimic până la data respectivă. În plus, acum se discută despre o posibilă prelungire cu încă un an a acestui status-quo.

      Există aspecte serioase care ar trebui negociate, de exemplu avioanele britanice care transportă pasageri pe continent vor trebui să se întoarcă goale în UK în prima zi de după Brexit și să rămână în UK luni întregi, până când se negociază niște reciprocități. La fel se întâmplă și cu Eurostar, sunt zeci de trenuri pe zi care nu mai pleacă nicăieri în prima zi după Brexit. Din ce s-a negociat până în prezent, această primă zi ar putea fi 1 ianuarie 2021, dar tot e mult prea devreme, de asta se discută despre o nouă prelungire.

      • Fireste ca cele de pana la acea data raman aplicabile pentru ca prin tratatul de aderare ele devenau parte integranta a legislatiei britanice. insa orice reglementari adoptate de UE dupa 30 Martie 2019 nu mai sunt aplicabile in UK. Vor avea exact aceeasi valoare ca legislaia adoptata in Zimbabwe. In plus toate reglementarile anterioare pot fi abrogate sau modificate unilateral de UK, ceea ce era imposibil atata vreme cat UK era parte a UE.

        Dupa cum spuneam e exact ce si-au dorit.

        Pana la urma e posibil sa fie niscai castiguri pentru toata lumea in povestea asta. UE nu-si permitem pur si simplu sa renunte la piata britanica. Va fi fortata sa prelungersta starea de provizorat pe termen nedefinit. Asa cum spune autorul asta va face pozitia ei (toate avantajele fara vreo obligatie) desoebit de atractiva pentru alte tari. Cred ca urmatorul „####exit” va fi cel al Germaniei oricat de straniu si implauizibil ar suna azi. Germania plateste enorm toata povestea cu UE in schimbul accesului la piata comuna. Daca figura englezilor iese (sia re toate sansele!), atunci Germania va fi urmatoarea care va dori sa aiba toate avantajele fara vreo obligatie. Franta si Italia nu pot sa iasa din UE fara as-i rupe gatul pentru ca sub o forma sau alta sunt subevntionate de UE.

        Nu cred ca toate astea vor duce la colpasul UE ci mai degraba la o refondarea a ei: La refondarea adevarata. Nu „refondarea” aia cu care se abereaza Macron, ci cea adevarata: Revenirea la originile capitaliste adica la piata comuna a omenilor, capitalului si marfurilor. Piata compusa din tari independente asociate liber, fara birocratie centrala si fara sovietul suprem de la Strassbourg. Daca nu se realizeaza asta va urma oricum colapsul, deci nu mai conteaza. Daca se realizeaza atnci egnlezii se vor putea lauda ca au salvat din nou „continentul” pentru a nu stiu cata oara de la Napoleon incoace.:)

        • Pe naiba! Ce ti-e dat sa citesti pe siteurile astea …

          Germania e avantajata de faptul ca moneda euro e la un nivel scazut, si asta doar din cauza faptului ca e intr-un cos cu tari ca cele mediteraneene. Ceea ce ar fi un avantaj pentru cetatenii tarii e un dezavantaj pentru industrie si o parte din cei care sint angajati in industrie, care si-ar peirde locurile de munca.

          • Euro o fi la o valoare ascazuta insa preturile in UE cresc pe masura devalorizarii monedei. Spre comparatie cand Bush jr., Obama sau Trump au jonglat cu valoarea dolarului asta nu prea ne-a afectat. Preturile interne in SUA au ramas cam aceleasi. Cei ce exporta produse spre SUA au strans din buci si s-au acomodat punand pierderile pe piata lor interna sau pe alte piete. S-a ajuns la situatia absurda in care un BMW, Maserati, VW, sau Mercedes in SUA costa cam 55%-75% din pretul lor in Germania sau Italia unde sunt fabricate.

            Nu cred ca Germania e avantajata in nici un fel de faptul ca trebuie sa plateasca ineficienta tarilor sudice si estice. Ca sa intelegeti absurditatea, credeti ca Romania ar fi avantajata cu ceva daca ar avea o moneda comuna cu Republica Moldova sau cu Georgia?!

        • Svejk, cum adica fara sovietul suprem? Pai atunci de unde mai vine lumina? Si fara travelling circus Brux/Strassbourg? Si cu oamenii aia, europarlamentarii, ce facem? Cu pensiile si gratuitatile lor, ce facem? Daca un partid vrea sa ofere unui vechi parlamentar care nu mai e bun de nimic o sinecura onorabila, unde-l mai trimite, ca si ONU si OSCE au si ele un numar destul de mic de joburi cu staif? Cu falanga de experti ai Comisiei de impachetat fum, ce facem? Bietele fetele alea, asistentele parlamentare, ce-o sa faca, mai ales acum ca si Dragnea si piticul telefonist sunt ‘luati’? Ba chiar si sarakanul de Soros pare fericit cu asiatica lui? Ce ne facem cu firmele de lobby? Firmele de experti in programe europene? Pai cade catamai industria! Si pe-astia trebuie sa-i recalifici in presedinti de comitet de scara de bloc, ca Ostap Bender, ca nu stiu sa faca nimic altceva. Firmele de protocol, de carti de vizita, de aranjamente florale, de catering? Basca, o droaie de sectii din universitati, programe de studii, cursuri tehnice EU for dummies? In Romania, toti fostii avocatei de divorturi actualmente profesori de teoria si practica integrarii europene, influente asupra designului de lenjerie intima – cu astia ce facem? Okay le mai dai un ban sa predea la scoala de vara a TSD, dar cam atat. Va dati seama ce EUpocalipsa? Nah, tinem mortul in geam sa luam pensia!

    • P.S. Partea cu coridorul terestru e critică pentru altceva, nu pentru economie: în prima săptămână de după instaurarea celui mai mic control de frontieră, catolicii și protestanții pun din nou mâna pe arme. UK a făcut niște concesii uriașe pe vremuri, orice nord-irlandez poate avea cetățenie britanică, irlandeză sau pe amândouă, la libera lui alegere. Azi nu mai există cale de întoarcere.

  9. “Încă din luna iulie 2016 Michel Barnier a devenit negociatorul Uniunii Europene pentru Brexit, fiind pregătit să înceapă negocierile la foarte scurt timp după preluarea atribuțiilor.
    Din păcate, Guvernul Marii Britanii a avut nevoie de mai mult timp, până la 29 martie 2017, pentru a depune notificarea de părăsire a Uniunii Europene. “

    Tipic EU. EU a numit ‘through cabinet’ un Gigel (okay, Michel) sa se ocupe, problema e rezolvata. O jurisdictie sanatoasa care trece prin ciurul si darmonul democratiei parlamentare o notificare de amploarea asta, sunt in culpa. EU, etalonul deciziilor luate eficient. Si, Domnu’ Muresan, NUMIREA e una, acordarea de puteri e alta, ma indoiesc foarte tare ca Michel Barnier in iulie 2016 avea patent letter de negotiator. A fost o numire a la EU, aruncam spre public, facem noi hartiile dup’aia, PRul si l’esprit du corps Europeen conteaza.

  10. Stim chestii europene. …dezbatem si analizăm. ..dar tot în traseist politic suntem. ..nu i asa..domnule politruc fara constiinta? Unde va mai mutați dupa următoarele alegeri? La Psd? Ca voturile …..oricum le luati ca sa levindeți ☺

  11. „Dacă UK e forțată să părăsească piața comună a UE asta înseamnă aruncarea economiilor germană, franceză și italiană în recesiune, ca să nu mai vobim de turismul spaniol, grec și italian”

    Înainte să pice economiile continentale întreabă-te cum se va simți aia insulară când, pe modelul medieval al Angliei agricole care livra materie primă țesătoriilor flamande, UK sau USA vor căuta înlocuitori ai produselor europene pe care să le prelucreze și să le dea mai departe consumatorilor… globali.
    Nu mai vb de părăsirea în masă a firmelor care prestează servicii financiare, și care aleg Irlanda, de-au făcut să explodeze chiriile coerciale și rezidențiale, Frankfurt, Paris, Madridul.

    Dealtfel, economia de azi este interconectată masiv.

    Americanii s-au ars deja cu taxele vamale aplicate produselor chineze care au… crescut și mai mult deficitul comercial, și cu blocarea faimoasele exporturi de soia către piața chineză, a căror taxare suplimentară a făcut ca soia braziliană să îi ia locul.

    Cât despre turismul sudic, va trăi bine mersi.

    • Nu stiu daca e chiar asa. Citez din memorie dintr-un coleg german om de 45 de ani cu doctorat in inginerie, ce era “engineering manager” la filiala germana a compoaniei pentru care lucrez si care tocmai a s-a transferat pe un post de inginer simplu in strafundurile Arkansas-ului unde nici proaspetii absolventi de facultate nu vor sa mearga: “Acum 15 ani standardul de viata german era foarte aproape de cel american. Azi ma simt mult mai sarac”. Bag seama ca asa o fi, Acum 15-20 de ani celor ce acceptau relocarea din Europa in SUA compania le cumpara casele din tarile de origine si le platea cu generozitate toate costurile de mutare. Azi aceste beneficii sunt doar pentru cei ce se relocheaza dintr-o oarte in alta a SUA. Cu toate astea cand se scoate cate un post din SUA la international se gasesc intotdeauna macar 20 de candidati supracalificati ce abia asteapra sa scape din vestul UE…

      Daca firmele alea din UK chiar doreau sa se relocheze trebuiau sa o faca de mult. Mai sunt 5 luni pnan la iesirea UK din UE si se pare ca nimeni nu se grabeste sa plece. Nici macar cei 3 milioane de cetateni UE ce castiga o paine accolo.

      In privinta taxelor vamale ale lui Trump e exact pe dos. Preturile nu au crescut la niciunul din produsele taxate. Somajul e la minimul ultimilor 49 de ani iar in cazul negrilor si hispanicilor la minimul istoric. Pentru prima oara dupa 10 ani venitul mediu al americanului a crescut in 2017 mult peste rata inflatiei, cu 4.5%. Majoritatea angajarorilor au ajubns sa plateasca asa numitele “signup bonus-uri” (prima de angajare) ce merg de la cateva sute de dolari la vanzatori, la $7000 pentru sudori si soferi de camioane si la $15000 pentru ingineri sau medici proaspeti absolventi

      • Standardul de viață din Germania a scăzut semnificativ după adoptarea euro. Salariile s-au redus la jumătate (1,95 a fost raportul euro/DM) dar prețurile în euro la produsele de bază au crescut în doar vreo 2 ani la aceleași valori numerice ca și cele în DM. Psihologic, a fost foarte ușor pentru clientul german să accepte un preț de 49,95 euro pentru un produs oarecare, dacă în urmă cu 1-2 ani prețul aceluiași produs era 49,95 DM.

        Dar în timp, asta a însemnat de fapt reducererea puterii de cumpărare la jumătate. O parte din această reducere a fost compensată prin creșterile de productivitate din ultimii 15 ani (asta inclusiv prin mutarea producției industriale energofage în Europa de Est) dar per total, rezultatul încă e cu minus. Plus politicile energetice: e suficient să comparăm costul energiei electrice în Germania și în Franța, ca să avem o idee unde a ajuns standardul de viață datorită Energiewende, programul ideologic derulat de Berlin.

  12. Într-un roman se explica cum o breșă cât de mică se mărește și se mărește până devine de nesuportat.

    Breșa mică, ce voia numai piață și nu nesuferita politică, era Elveția. Marea Britanie ar vrea și ea acum modelul elvețian. Apoi vor vrea și alții „să călătorească cu trenul U.E. fără să plătească biletul”, cum o face Elveția. Și în final, transformată într-o piață „extrem de liberă”, U.E. își va da duhul, demonstrând încă o dată că nu se poate piață fără stat, buget, armată, ordine socială, standarde, controale și alte „nasoale” din ăstea

    • Costul „biletului” a devenit mai mult decât discutabil după Lisabona. Nimeni, dar absolut nimeni, nu a aderat la UE ca să impună Germania cote de imigranți sau directive privind energiile regenerabile. Nemții au obsesiile lor ecologiste, dar asta nu înseamnă să le exporte volens-nolens și în estul Europei. Iar asta după ce și-au transferat exact acolo industria energofagă.

      Atât timp cât în Germania rămân sediile administrative și băncile, evident că la ei acasă se pot juca la nesfârșit de-a regenerabilele. Dar secțiile de producție sunt în Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia și România, unde nu e cazul ca Germania să impună cote de regenerabile, pentru că banii pentru instalări de regenerabile tot la companiile germane merg. Fără a trece la nominalizări, e vorba de aceleași companii care dau mită ca să vândă în Europa de Est aparatură medicală care zace nefolosită (iar uneori chiar nedespachetată) prin subsolurile spitalelor.

      Înainte de Maastricht, UE era exact ceea ce trebuie. Acum a devenit hinterlandul Germaniei, iar lucrurile nu mai pot continua așa.

      • Harald, se scrie hinterland, se citeste Lebensraum economic.

        Off-topic (cu scuze dl Muresan) – apropos de schimbul precedent, unde s-a inchis threadul, de acord ca influenta raiului sau iadului de la antipozi asupra Romaniei e zero. De fapt, influenta a cam orice asupra Romaniei e zero. Dar vorbeati de UK, nu? Statele Commonwealth exhiba un soi de mimetism, potential explicabil prin similitudinea sistemelor Westminster, si poate si prin circulatia de idei facilitata de tot felul de asociatii politic e si profesionale care ii unesc. Exemplu – in clipa in care, acum vre-o trei patru ani, britilor le-a tunat prin minte sa legifereze limitari ale beneficiilor parlamentarilor, initiative similare au aparut in Noua Zeelanda, Australia si parca si Canada. N-am urmarit insule si SA, dar nu m-ar mira sa fi facut si aia ceva similar. Acuma, iaca initiativa in Australia

        https://www.theguardian.com/australia-news/2018/oct/15/ok-to-be-white-australian-government-senators-condemn-anti-white-racism

        Motiunea a fost pierduta oarecum la limita, parerea mea penca Hanson nu a venit cu fraza ei, ci a luat una de pe 4chan, asimilata ci discursul alt-right. Oricum, s-a intamplat, si ma astept pe modelul de mai sus sa apara si in alte jurisdictii Cwth. Ce vreau sa spun este nu toti sunt cu capul in sfincter, si ideile circula. Romania e ca de obicei un caz special.

        • Zev, în cadrul Commonwealth-ului, lumina vine de la Londra, așa a fost întotdeauna. Problema e când Londra alege să devină o Moscovă neo-marxistă, iar Moscova reală începe să pară decentă, prin comparație.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Siegfried Muresan
Siegfried Muresan
Siegfried Mureșan este un economist și om politic român, deputat european din partea Partidului Național Liberal. Născut la Hunedoara, Siegfried Mureșan a absolvit cursurile Academiei de Studii Economice din București și programul de Master în Științe Economice și Management la Universitatea Humboldt din Berlin. Siegfried Mureșan se află la al doilea mandat de europarlamentar. Este vicelider al Grupului PPE din Parlamentul European, președinte al Delegației Parlamentului European la Comitetul Parlamentar de Asociere UE - Moldova și membru în Comisia pentru bugete și în Comisia pentru afaceri economice și monetare. Siegfried Mureșan este, totodată, vicepreședinte al Partidului Popular European.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro