Home » Global / Europa »Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

Brexit, so what? We are Europe!

Cristian Felea iunie 28, 2018 Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze
70 comentarii 4,874 Vizualizari

Anglia este în fapt un stat insular. Este maritimă. Este legată prin schimburi economice și prin piețele sale de țări dintre cele mai diverse și mai îndepărtate. Ea exercită o activitate esențialmente industrială și comercială și prea puțin agricolă. Are obiceiuri și tradiții foarte particulare și originale. Pe scurt, natura și structura proprii Marii Britanii diferă în mod profund de cele de pe continent. Cum se poate integra această țară cu particularitățile sale în această piață comună?

Charles de Gaulle, 14 ianuarie 1963

În România se vorbește foarte puțin despre Brexit, ceea ce este semnificativ din mai multe puncte de vedere, pentru că ne arată destul de clar cât de puțin suntem racordați la temele și evenimentele importante ale lumii în care trăim. Pe noi românii, ca societate, ne-a blocat astăzi complet agenda infracțională a lui Liviu Dragnea și a acoliților săi, dovedindu-ne cât de vulnerabili suntem și cât de puțină responsabilitate ne asumăm pentru prezentul pe care îl trăim și viitorul pe care-l rezervăm copiilor noștri.

Și totuși, nu cred să existe pentru Uniunea Europeană o perioadă mai critică decât primul semestru al anului 2019, culmea, perioada în care România ar trebui să joace un rol esențial la nivelul instituțiilor Uniunii, pentru că va deține președinția Consiliului UE.

Revenind la Brexit, fac încă de la început observația că Marea Britanie a avut mereu dificultăți – mai ales la nivelul clasei sale politice – în a accepta mai mult decât participarea la o piață comună europeană, astfel că scepticismul său legat de o uniune politică a statelor europene și mai cu seamă perspectiva avansului către o eventuală federație europeană indiscutabil că nu putea să aducă (la un moment dat) un alt rezultat decât separarea de Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, la începutul anului 2019 vom ști dacă vom avea un Brexit cu sau fără un acord comun, vom ști dacă Uniunea are un răspuns la chestiunea migrației, vom cunoaște rezultatul negocierilor pe marginea viitorului UE27, dar și modelul pe care vor fi căzut de acord cuplul franco-german în privința Eurozonei.

Ori, nu există din partea României, sau cel puțin eu nu am văzut public, o conectare puternică la aceste realități, singura cale prin care vom putea contribui semnificativ și pozitiv la viitorul proiectului european – mai cu seamă în cele șase luni în care vom deține președinția Consiliului UE – dar și al nostru ca țară, asta dacă nu ne este indiferent cum ne vom prezenta la judecata istoriei, la judecata copiilor noștri.

Până la urmă, însă, ce înseamnă Brexit și de ce ar trebui noi românii să fim interesați de această negociere care urmează să găsească, eventual, cea mai bună soluție de separare? Dincolo de rolul pe care România îl va juca în perioada în care va deține președinția Consiliului UE, tema Brexit este importantă pentru a înțelege raportul dintre un stat membru și Uniunea din care face parte, diferența dintre aspirațiile naționale și apartenența la o Europă politic instituționalizată, într-o lume tot mai complexă și mai plină de provocări.

Pentru a atinge scopul analizei la care am purces, am să trec în revistă câteva teme pe care le consider relevante, cum ar fi:

(i) de ce consider că Marea Britanie nu era pregătită să participe la proiectul politic al unei Uniuni Europene care să avanseze pe calea integrării, atât la nivelul clasei politice cât și a unei părți semnificative a opiniei publice;

(ii) în ce condiții 45 de ani de apartenență la proiectul european comun nu au furnizat leacul pentru euroscepticismul tipic britanic, dar, pe de altă parte, au adus suficientă Europă în insulă cât să nu lase prea mult loc pentru izolarea totală cerută de anumiți lideri politici;

(iii) cum vede UE separarea Marii Britanii și ce mandat va avea (dacă va avea) guvernul Theresa May în negocieri, astfel încât acordul încheiat între părți să poată fi încheiat și, mai mult decât atât, să reprezinte cea mai bună soluție posibilă de cooperare post Brexit;

(iv) ce ar putea Uniunea să propună statelor membre, astfel încât modelul evoluției comune viitoare să nu mai lase loc de euroscepticism.

UN STROP DE ISTORIE EUROPEANĂ RECENTĂ A MARII BRITANII

Premierul britanic (conservator) Harold Macmillan a cerut oficial, în anul 1961, aderarea Marii Britanii la Piața Comună Europeană. Solicitarea britanicilor s-a lovit însă de refuzul Franței, sau mai bine zis a președintelui Charles de Gaulle, exprimat în 1963 și susținut din nou în 1967, care nu-i considera pe britanici ca fiind ”de încredere”, pentru că setul de valori și interesele lor nu erau similare cu cele continentale. Care erau argumentele lui de Gaulle[1]:

Tratatul de la Roma a fost ratificat între șase state continentale. State care, din punct de vedere economic, putem spune că sunt de aceeași natură. Într-adevăr, fie că este vorba de producția lor industrială sau agricolă sau despre schimburile lor externe, sau despre obiceiurile lor, de clienții lor comerciali sau de condițiile de viață sau de muncă, sunt între ele cu siguranță mai multe similitudini decât diferențe. (…)

Anglia este în fapt un stat insular. Este maritimă. (…) Cum se poate integra această țară cu particularitățile sale în această piață comună? Spre exemplu, modalitatea prin care se hrănește populația Marii Britanii este prin importul de alimente la prețuri foarte bune din cele două Americi, din vechile dominioane, oferind în același timp subvenții considerabile agricultorilor englezi.

Această modalitate este în mod evident incompatibilă cu sistemul creat de cele șase state pentru nevoile lor. Sistemul celor șase constă în utilizarea exclusivă a produselor agricole din comunitate. De a fixa în mod riguros prețurile, de a interzice subvențiile și de a organiza consumul între participanți.

Ar părea că prietenii noștri englezi ar putea accepta să își schimbe obiceiurile odată cu depunerea candidaturii pentru a se replia pe regulile și condițiile acceptate și practicate de cei șase. Să renunțe la beneficiile Commonwealth-ului. Să înceteze a mai pretinde că agricultura lor trebuie să fie privilegiată. Aceasta este marea problemă care în momentul de față nu are rezolvare, iar numai Marea Britanie poate răspunde.

Ceea ce observa încă de la început președintele francez, a fost faptul că Marea Britanie avea toate caracteristicile care să o individualizeze în raport cu idealurile politice ale statelor continentale ce creaseră Piața Comună (a fierului și oțelului), în condițiile în care schimbările pe care politicienii britanici ar fi trebuit să le determine vizau chiar fundamentele propriei lor societăți.

Chiar dacă Marea Britanie a aderat la Comunitatea Economică Europeană în 1973, după ce la Elysee nu s-a mai opus nimeni, evaluarea făcută de Charles de Gaulle s-a dovedit corectă: doar doi ani mai târziu, în 1975, premierul laburist Harold Wilson a convocat un referendum privind rămânerea sau ieșirea din Comunitatea Economică Europeană. Motivul? Laburiștii odată ajunși la putere și-au dorit ca Marea Britanie să părăsească Comunitatea.

Referendumul convocat de laburiști nu a avut succes, două treimi din britanici votând pentru rămânerea Marii Britanii în Comunitatea Economică Europeană. La acel moment, Partidul Conservator și noul său lider, adică tânăra Margaret Thatcher, un politician energic, au derulat o convingătoare campanie pro-CEE.

În timp, Margaret Thatcher și-a nuanțat poziția față de proiectul european: a rămas mereu o adeptă ferventă a participării Marii Britanii la o piață comună, dar destul de sceptică în privința avansării alături de țările continentale într-un proiect politic care să presupună o tot mai mare integrare. Cu toate acestea, în anul 1986, Margaret Thacher a semnat tratatul de trecere de la o comunitate economică la o uniune politică și care a dat naștere Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 1993.

Scepticismul și pro-europenismul au fost mereu într-un echilibru fragil la Londra. Beneficiile participării la piața comună au fost incontestabile. Britanicii au favorizat de asemenea idei precum cele privind o armată europeană comună, schimbul de informații etc. Chiar și extinderea Uniunii Europene către țările foste comuniste a fost susținută de Londra, în speță de premierul John Major. Ce Londra nu a susținut niciodată a fost proiectul unei monede comune.

Anul creării Uniunii Europene este și anul care a adus înființarea Partidului Independenței Marii Britanii (UKIP), ale cărui baze le-au pus Nigel Farage și Alan Sked.

Mai departe, aderarea, în anul 2004, a primelor opt state din Europa de Est la Uniunea Europeană a găsit piața muncii din Marea Britanie deschisă, în conformitate cu decizia guvernului Tony Blair; esticii au profitat (mulți, de altfel, se găseau deja în insulă) și au luat cu asalt Marea Britanie (”muncitorul polonez”).

Aderarea ulterioară, în 2007, a României și Bulgariei, a găsit dimpotrivă o Londră sceptică, pentru că societatea britanică își pierduse răbdarea cu proiectul european. Pentru ”muncitorul român” și ”muncitorul bulgar” Londra a cerut un moratoriu de 7 ani în privința deschiderii pieței muncii. Când, în 2014, piața muncii britanică a fost în sfârșit deschisă și pentru români și bulgari, Nigel Farage era acolo să profite: în anul 2014 UKIP a obținut la alegerile europarlamentare un scor aproape neverosimil – 27% din voturi.

Contribuția Uniunii Europene la evoluția societății britanice de astăzi, inclusiv în privința pacificării Irlandei de Nord – totul ar putea fi șters cu buretele. Conjunctura potrivită s-a ivit dintr-o combinație de efecte nefaste care s-au decontat la nivelul comunităților Britaniei profunde, adică:

(i) efectele crizei economice din perioada 2008-2010;

(ii) criza migrației din anul 2015, ce s-a suprapus peste imigrația esticilor;

(iii) decizia cabinetului Cameron (după exemplul cabinetului condus de Harold Wilson), de a organiza un referendum asupra apartenenței la UE, într-o conjunctură evidentă nepotrivită.

Rezultatul, prin urmare, nu era greu de anticipat; altfel spus, nu era greu de prevăzut că nu se va putea repeta rezultatul referendumului din anul 1975, deși David Cameron a urmărit oarecum să obțină același efect ca și Harold Wilson, adică să scoată tema ”Brexit” de pe agenda politică a partidului său pentru câteva decenii.

Recent, think tank-ul Demos – printr-un sondaj de opinie[2] ale cărui rezultate au fost date publicității la finele lunii mai ac. și care se regăsesc sintetizate în tabelul de mai jos – a reconfirmat faptul că trauma pe care imigrația a produs-o asupra comunităților britanice tradiționale este încă dureros de prezentă.

Întrebarea: Rezultatele:
Comunitățile în care s-au stabilit migranți au devenit divizate? Da – 71%
Imigrația are efecte pozitive asupra Marii Britanii? Da – 43%; Nu – 44%
Ar trebui ca Marea Britanie să-și apere valorile în fața multiculturalismului, sau multiculturalismul este bine venit?

Da – 47%; Nu – 36%

E mai bună viața în Marea Britanie acum, sau în trecut (în tinerețea voastră)? Mai bună în trecut – 63%; Mai bună acum – 21%
Guvernul Marii Britanii face destul pentru a proteja valorile tradiționale? Nu – 55% (din care 66% printre conservatori și 43% printre laburiști)

Ca să ne fie foarte clar, comunitatea românilor din Marea Britanie – a doua comunitate de străini după cea a polonezilor, depășind 400 de mii de persoane[3] – este cert vizată de nemulțumirile nativilor britanici.

BREXITUL A DIVIZAT SOCIETATEA BRITANICĂ, SAU DOAR POLITICIENII?

Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, într-o alocuțiune ținută marți, 5 iunie ac., la Adunarea Generală a Conferinței Bisericilor Europene care s-a desfășurat la Novi Sad, în Serbia, a afirmat că: ”Uniunea Europeană a fost cel mai măreț vis transpus în realitate al umanității de la destrămarea Imperiului Roman. A adus pace, prosperitate, compasiune pentru cei săraci sau slabi, un scop pentru cei cu aspirații și speranță pentru oameni. Uniunea a avut și va avea mereu parte de provocări. Brexitul este doar una dintre provocările cărora Europa trebuie să le facă față și pe câte se pare nici măcar nu va fi cea mai serioasă.” Așa cum era de așteptat, părerile sale au fost furios taxate de euroscepticii britanici.

Parlamentarul conservator Nigel Evans a ținut să sublinieze: ”Cei mai mulți preoți din pahohiile bisericii Angliei sunt oameni în vârstă și au votat în majoritate pentru ieșirea din UE. Cred că arhiepiscopul are o viziune complet deformată asupra acestei Uniuni risipitoare, costisitoare și dictatorial protecționiste.” Un alt conservator, Andrew Bridgen, a apreciat la rândul său, ironic: ”Comentariile sale sunt cel puțin interesante, dat fiind faptul că este capul bisericii Angliei. Poziția pe care o ocupă de fapt nici nu ar exista dacă biserica nu s-ar fi rupt de cea a Europei în urmă cu secole.

Electoratul britanic ce s-a pronunțat pentru Brexit în anul 2016 așteaptă acum ca politicienii care i-au promis că ”aceasta este decizia bună” să le readucă în comunități atmosfera tradițională. În această atmosferă, abordarea rațională a negocierilor cu UE este taxată cu neîncredere de eurosceptici: (i) neîncredere dacă Theresa May cere puteri depline pentru ca guvernul său să aibă întreaga decizie asupra documentului final al acordului de exit, dar și (ii) neîncredere asupra motivelor pentru care Camera Lorzilor cere ca Parlamentul să aibă, totuși, ultimul cuvânt asupra acordului final.

În ambele situații euroscepticii afirmă, oarecum contradictoriu, că cele două poziții politice ar fi, de fapt, manifestări ale adepților no leave,  care doresc, nici mai mult, nici mai puțin să deturneze voința populară si să mențină Marea Britanie pe orbita Uniunii Europene.

Robin Crispin William Odey[4] a declarat pentru The Observer că nu mai are încredere că premierul Theresa May poate duce Brexit la bun sfârșit și a cerut ca în locul său să fie instalat ca premier Michael Gove, actualul ministru al mediului, alimentației și dezvoltării rurale: ”Este cât se poate de clar că o mulțime de oameni care nu vor să se întâmple (Brexit-ul, n.m.) sunt puși să acționeze pentru ca să se întâmple”, a afirmat Odey. Guvernul l-a invitat să-și vadă de-ale lui.

Pe de altă parte, lord Andrew Lloyd-Weber[5] a afirmat în emisiunea lui Andrew Marr de la BBC că, deși este un adept al rămânerii Marii Britanii în Uniunea Europeană, consideră totuși nepotrivit ca: ”membri (Camerei Lorzilor, n.m.) ce nu sunt aleși ai unei camere a Parlamentului, să se opună voinței majorității populare” și că este ”o greșeală” că totuși acest lucru se întâmplă. ”Simt cum Camera Lorzilor a devenit foarte politicianistă. Când am devenit membru al Camerei, acum 20 de ani, lucrurile stăteau cu totul altfel” a continuat Andrew Lloyd-Weber.

Comentariul celebrului compozitor britanic a fost un răspuns la întrebarea realizatorului pe marginea deciziei Camerei Lorzilor, unde s-au votat 15 amendamente la Proiectul de lege privind desprinderea Marii Britanii de Uniunea Europeană (EU Withdrawal Bill), pe care guvernul May le-a considerat extrem de ”distructive” (cu mențiunea că ultimul cuvânt îl are Camera Comunelor).

De fapt, Camera Lorzilor a amendat EU Withdrawal Bill pentru ca aceasta să permită menținerea Marii Britanii în Uniunea Vamală (modelul norvegian), chiar dacă conservatorii își propuseseră ca guvernul lor să nu accepte o astfel de soluție. Tot Camera Lorzilor a votat un amendament potrivit căruia membrii Camerelor îi pot solicita guvernului May să se reîntoarcă la masa negocierilor în condițiile în care înțelegerea finală nu va fi considerată acceptabilă de vreuna din Camere. Ori, guvernul și Partidul Conservator consideră la unison că acceptarea acestui amendament va slăbi puternic mandatul de negociere al guvernului în relația cu negociatorii Uniunii Europene.

Dacă exemplele de mai sus nu au fost suficiente pentru a devoala tensiunile din societatea britanică, atunci să ne îndreptăm atenția și asupra lui Boris Johnson, ministrul de externe din cabinetul conservator și un eurosceptic de marcă.

Nici nu plecase bine premierul Theresa May spre La Malbaie, la reuniunea G7 din Canada, că Boris Johnson a participat la o cină a grupului de presiune conservator Conservative Way Forward (CWF), pentru a destăinui temerile sale[6], și anume că Brexit-ul este în pericol, premierul May și guvernul său fiind pe cale să-și ”încalce propriile linii roșii” și să negocieze pentru Marea Britanie o ”orbitare în jurul UE”, cu participarea la piața comună.

Boris Johnson a ținut să-i avertizeze pe donorii partidului său (membri în CWF) că guvernul din care face parte se concentrează mult prea mult pe problema graniței dintre Irlanda și Irlanda de Nord, permițând astfel în mod irațional ca o chestiune minoră să fie transformată într-una majoră (”allowing tail to wag the dog), de care să se împiedice viziunea unui Brexit net, dur.

Discursul său la cina de seară a fost împănat cu aprecieri pentru Donald Trump, care, de ar fi fost în locul Theresei May, ar fi acționat fără nicio ezitare: ”Admirația mea pentru Donald Trump crește. Am devenit tot mai convins că dincolo de aparenta sa nebunie există ceva coerent. Ia imaginați-vi-l pe Trump trebuind să negocieze Brexitul. Ar face-o la sânge.

Cu același prilej, Boris Johnson și-a criticat acid colegul din guvern, pe ministrul de finanțe (al Trezoreriei Marii Britanii), Philip Hammond care ar fi, de fapt, coordonatorul acelei părți a guvernului May care nu-și dorește Brexitul.

Comentatorul Alex Brummer, editor al Daily Mail, s-a declarat de acord cu opinia lui Boris Johnson în privința Cancelarului Trezoreriei, Philip Hammond, afirmând în legătură cu acesta din urmă: ”În loc să întărească guvernul May și să-i ofere cele mai bune argumente (în termeni de resurse financiare, n.m.) în negocierile cu UE, pentru a obține cel mai bun acord, Lordul Cancelar acționează după capul său și împotriva Brexit.

În această atmosferă, sâmbătă, 23 iunie 2018, zeci de mii de susţinători ai Uniunii Europene au mărşăluit în centrul Londrei, de pe bulevardul Pall Mall şi până la Palatul Parlamentului, pentru a cere guvernului britanic organizarea unui al doilea referendum privind termenii ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană[7].

CE VREA UNIUNEA EUROPEANĂ DE LA BREXIT

Consiliul European, întrunit în 15 decembrie 2017, a adoptat directivele suplimentare pentru negocierile privind perioada de tranziție după Brexit, oferind Comisiei Europene mandatul pentru a duce negocierile pe această temă cu Marea Britanie. Un rezumat al mandatului este prezentat în tabelul de mai jos:

Teme de negociere Detaliile directivei

Durata perioadei de tranziție

▪Regimul tranzitoriu trebuie să fie clar definit și limitat cu precizie în timp. Data propusă în directivele de negociere pentru sfârșitul perioadei de tranziție este 31 decembrie 2020.

Aplicarea acquis-ului UE

▪În timpul perioadei de tranziție, întregul acquis al UE va continua să se aplice în Marea Britanie, ca și când această țară ar fi un stat membru. Modificările acquis-ului, adoptate de instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE în timpul perioadei respective se vor aplica de asemenea în Marea Britanie.

▪În ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție, în privința căruia Marea Britanie are dreptul de a participa sau de a nu participa la fiecare instrument legislativ, normele actuale se vor aplica pentru actele adoptate în timpul tranziției și acestea vor fi obligatorii pentru Marea Britanie înainte de retragerea sa.

Politica comercială și acordurile internaționale

▪În timpul perioadei de tranziție, Marea Britanie va continua să respecte obligațiile care decurg din acordurile încheiate de UE, dar nu va mai participa în cadrul niciunui organism înființat de respectivele acorduri.

▪Întrucât pe parcursul tranziției Marea Britanie va participa în continuare la uniunea vamală și la piața unică (cu toate cele patru libertăți), acesta va trebui să continue să respecte politica comercială a UE, să aplice tarifele vamale ale UE și să încaseze taxele vamale ale UE, precum și să se asigure că toate verificările UE sunt efectuate la frontieră.

Instituții și organe ale UE

▪ Marea Britanie, fiind deja o țară terță, nu va mai lua parte la funcționarea instituțiilor și la procesul de decizie al UE.

▪ Marea Britanie nu va mai participa la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei, ale comitetelor sau ale altor entități similare în care sunt reprezentate statele membre.

În mod excepțional și de la caz la caz, Marea Britanie ar putea totuși să fie invitată să participe la astfel de reuniuni, fără drept de vot.

Declarația Comună a echipelor de negociatori și stadiul negocierilor au fost prezentate marți, 19 iunie ac., de negociatorul șef al Comisiei Europene, Michel Barnier, care a subliniat:

(i) ambele echipe de negociere fac eforturi și sunt decise să facă procesul să continue să avanseze;

(ii) s-au făcut progrese pe anumite teme importante pentru mediul de afaceri privind vămuirea, TVA-ul, certificatele pentru bunuri, dar și privind Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică;

(iii) negociatorii Marii Britanii au formulat angajamente pe chestiuni cum sunt indicațiile geografice de origine și protecția datelor personale ce au fost bine primite de Comisie;

(iv) se înregistrează divergențe serioase în privința protocolului privind frontiera dintre Irlanda și Irlanda de Nord.

Declarația comună și documentele de progres urmează să fie prezentate la Consiliul European ce se va desfășura în perioada 28-29 iunie ac., urmând ca varianta finală de Acord să fie convenită și aprobată de UE și Marea Britanie până în octombrie 2018.

DAR BRITANICII, EI CE DORESC PRIN ACEST BREXIT?

▪ Un raport guvernamental întocmit de Ministerul pentru Brexit, pe baza evaluărilor ministerelor transporturilor, sănătății, mediului și alimentației etc., din care s-au scurs informații către public, avertiza asupra a două perspective negative posibile:

(i) riscul ca, în cei doi ani de tranziție după semnarea acordului Brexit, Uniunea Europeană să țină Marea Britanie captivă și să-i impună aplicarea prevederilor a cel puțin 37 de directive;

(ii) riscul ca, în cazul în care nu se va putea ajunge la un acord, Uniunea Europeană să impună condiții draconice Marii Britanii, care vor afecta porturile, aeroporturile, granița dintre Irlanda și Irlanda de Nord, ca și aprovizionarea cu alimente, medicamente etc. – situație care necesită adoptarea unor planuri care să permită guvernului gestionarea situației de ”exit with no deal”.

Acest raport intern al Whitehall[8] a fost comentat ironic sau acid de conservatorii adepți ai Brexit, ca fiind panicard (”Project Fear on speed”). Fostul lider conservator Iain Duncan Smith, parlamentar, a declarat, referindu-se la raportul Whitehall, că: ”Ar trebui să construiască planuri pentru cazul că nu vom avea o înțelegere și nu să ne speriem unii pe alții. Avem nevoie de oameni cu imaginație și curaj, nu de iepuri fricoși”; iar Conor Burns, parlamentar conservator, observa: ”Oare autorii raportului înțeleg cât de plângăcioasă și patetică fac să pară țara noastră în ochii lumii? Cred că ultimii 45 de ani i-a făcut pe prea mulți incapabili să vadă că UE nu e singura sursă a tot ce e bine.

▪ Luni, 4 iunie ac., Theresa May a reușit să-și asigure o poziție în Camera Comunelor care să-i permită să abordeze cu șanse disputa cu Camera Lorzilor, în privința amendamentelor depuse la proiectul de lege privind Brexit-ul. Astfel, Theresa May a obținut de la Camera Comunelor pentru marți, 13 iunie, programarea unei ședințe maraton de dezbatere a amendamentelor depuse de Camera Lorzilor, cu scopul de a obține un vot care să-i permită guvernului său să aibă autoritatea deplină în negocierile cu Uniunea Europeană pentru obținerea unui acord de părăsire a Uniunii.

Nicholas Hugh Brown, șeful de grup parlamentar (Chief Whip) al Laburiștilor, a catalogat încercarea de a alerga prin textul legii într-o singură zi ca fiind ”o imensă rușine”, totodată ca fiind periculos să împingi parlamentarii să dezbată și să voteze până târziu în noapte pe marginea unor legi cruciale.

În sprijinul premierului, Iain Duncan Smith a avertizat că guvernul trebuie susținut, în condițiile în care UE ar ridica piedici legislative, sperând că, în cele din urmă, Parlamentul britanic ar putea vota pentru păstrarea Marii Britanii în orbita Uniunii; ori:

Noi avem nevoie ca legea să fie votată înainte de summit-ul Consiliului UE de la sfârșitul lunii iunie. Poziția de negociere a Comisiei Europene a fost încurajată de amendamentele formulate de Camera Lorzilor – ei bine noi le vom înlătura.

▪ Arlene Foster, liderul Partidului Democratic Unionist, aliatul conservatorilor la guvernare, și-a făcut cunoscută poziția și prețul sprijinului în Parlament, amenințând că va retrage încrederea guvernului pe care îl conduce premierului Theresa May dacă va negocia cu UE un statut preferențial pentru Irlanda de Nord. În viziunea Arlenei Foster, aceasta ar fi o linie roșie pe care Theresa May ar face bine să nu o treacă, pentru că Partidul Democratic Unionist nu va accepta ca Irlanda de Nord să fie tratată altfel decât orice alt teritoriu al Regatului.

▪ Înainte de sesiunea maraton din Camera Comunelor, laburiștii au explicat că sunt interesați să mențină Marea Britanie într-o piață unică cu Uniunea Europeană. Totuși, laburiștii din Camera Comunelor nu au fost de acord cu viziunea Camerei Lorzilor, care propuneau pentru Marea Britanie un model asemănător cu cel al Norvegiei, pentru că acesta ar implica și acceptarea accesului forței de muncă din UE la piața britanică, jurisdicția Curții Europene de Justiție ori valabilitatea legislației europene în materie de litigii legate de libera circulație a mărfurilor și forței de muncă.

Pentru a canaliza votul laburiștilor la sesiunea Camerei Comunelor ce a fost programată pentru 13 iunie a.c., ministrul pentru Brexit din cabinetul laburist din umbră, parlamentarul Keir Starmer, a formulat un amendament la legea Brexit, privind libera circulație a mărfurilor, care să fie negociată cu UE, fără a adopta și celelalte obligații pe care, de exemplu, și le-a asumat Norvegia.

Subsecretarul de stat în ministerul pentru ieșirea din UE, Sue-Ellen Cassiana Braveman, i-a atenționat însă pe laburiști că dorința lor este o iluzie:

Laburiștii au abandonat promisiunea de a respecta rezultatele referendumului – acest amendament înseamnă de fapt să acceptăm libera mișcare a forței de muncă și să urmăm regulile UE fără obiecțiuni, adică cea mai proastă situație posibilă.”

▪ Ministrul pentru Brexit, David Davis, care a insistat pentru fixarea unei date limită pentru Brexit, s-a lovit de mai multe ori de refuzul premierului Theresa May. Totuși, ministrul a insistat, argumentând că prelungirea negocierilor, cu dorința de a obține un acord, implică și o creștere a ”facturii” pe care UE o va impune Marii Britanii, astfel că fixarea unei date limită, chiar și cu riscul unui no deal, este preferabilă.

Sub amenințarea demisiei, David Davis a obținut, în cele din urmă, în 7 iunie, o discuție cu Theresa May pe subiect și a încercat din nou să o convingă. Chiar dacă nu a reușit pe deplin, totuși a obținut de la premier acordul că o dată țintă va fi fixată și aceasta va fi undeva la finalul anului 2021.

▪ La limită, în Camera Comunelor Theresa May a obținut sprijinul pe care și l-a dorit în 13 iunie, astfel că a reușit să nu asume pentru mandatul guvernului său decât două din amendamentele votate de Camera Lorzilor și să le respingă pe celelalte, inclusiv amendamentul depus în Camera Comunelor de laburiști. Rezultatul este prezentat în tabelul de mai jos:

Cele 15 amendamente ale Camerei Lorzilor depuse la

EU Withdrawal Bill

Amendamentul Conținutul amendamentului Poziția guvernului față de amendament, după dezbaterile din Camera Comunelor[9]

1.Uniunea vamală

Guvernul va negocia participarea la uniunea vamală cu UE înainte de aprobarea legii privind Brexit, pentru a nu exista grave blocaje la granița cu Irlanda, în porturi ca Dover sau pentru rețelele de supermarketuri.

Guvernul a acceptat amendamentul, deși poziția sa inițială a fost de respingere.

2.Schimbarea legilor europene

transpuse

Legislația britanică privind comerțul, fermele, pescuitul, investițiile publice se bazează pe legislația UE. Guvernul va trebui să treacă prin Parlament inițiative individuale pentru modificarea legislației europene transpuse.

Guvernul nu a fost de acord cu amendamentul

3.Drepturile fundamentale

Transpunerea în legislația Marii Britanii a majorității prevederilor Cartei Europene a Drepturilor Omului.

Guvernul a respins amendamentul

4.Protejarea legislației europene transpuse

Protejează legislația europeană transpusă pentru care există deja legislație secundară și terțiară, care nu poate fi modificată de guvern. Guvernul a cerut și s-a acceptat să facă modificări în legislație în termen de trei ani după Brexit

5.Contestarea legislației europene transpuse

Cetățenii britanici pot apela la o curte de justiție din Marea Britanie pentru a ataca prevederi ale legislației europene transpuse

Guvernul nu a fost de acord cu amendamentul

6.Clauza ”Henric al VIII-lea”

Guvernul nu va putea amenda legislația primară prin legislație secundară, aplicând clauza ”Henric al VIII-lea”, în materia Brexit

Guvernul nu a fost de acord cu amendamentul

7.Abilitarea parlamentară 1

Parlamentul trebuie să se pronunțe asupra Brexit, inclusiv Camera Comunelor poate respinge prin vot acordul negociat la finalul celor doi ani prevăzuți de art.50 din TFUE[10] Se vor stabili principii privind modul în care ar putea vota parlamentarii urmând ca, dacă acordul Brexit ar fi respins, guvernul să prezinte în termen de 28 de zile o declarație privind acțiunile viitoare.

8.Abilitarea parlamentară 2

Guvernul va avea nevoie de un mandat parlamentar în faza a doua a negocierilor pentru Brexit Guvernul nu a fost de acord cu amendamentul

9.Refugiații

Marea Britanie va continua să aplice reglementările europene care le permit azilanților legali să-și întregească familiile

Se va negocia un acord cu UE în materie

10.Acordul din ”Vinerea Mare”[11] În negocierea Brexit se va ține cont de toate prevederile Acordului din ”Vinerea Mare” Nu va fi o negociere a guvernului cu UE și Irlanda ci doar cu UE

11.Cooperarea viitoare cu UE

Marea Britanie poate continua să transpună legislația UE sau să activeze în cadrul unor agenții europene și după Brexit

Guvernul a acceptat amendamentul

12.Fără o dată fixă pentru Brexit Termenul limită pentru Brexit, fixat la 29 martie 2019, a fost îndepărtat Guvernul nu a fost de acord cu amendamentul
13.Rămânerea în Spațiul Economic European (EEA) Marea Britanie va rămâne după Brexit parte a EEA Guvernul nu a fost de acord cu amendamentul

14.Schimbarea reglementărilor

Guvernul trebuie să accepte recomadările Camerei Lorzilor și a Camerei Comunelor cu privire la legislația privind Brexit

Guvernul nu a fost de acord cu amendamentul

15.Legislația de mediu

Menținerea prevederilor europene în materia protecției mediului Guvernul va întocmi un set de principii care vor fi incluse într-o viitoare legislație a protecției mediului

După votul din Camera Comunelor, legislația s-a întors în Camea Lorzilor unde, în 18 iunie ac., cu 354 de voturi pentru și 235 împotrivă, s-a votat din nou ca Parlamentul să aibă ultimul cuvânt asupra acordului Brexit[12].

Apoi EU Withdrawal Bill a revenit în Camera Comunelor miercuri, 27 iunie ac., iar dezbaterile vor viza așa zis-ul amendament ”Grieve II”, depus de parlamentarul conservator Dominic Grieve, un amendament considerat de compromis.

▪ Lupta se dă în continuare între cei care își doresc divorțul complet al Marii Britanii de Uniunea Europeană, și care se regăsesc și în guvern (vezi pozițiile luate de Boris Johnson în special), dar și în Parlament și pentru care asigurările date de Theresa May nu sunt credibile, nu sunt suficiente. Pentru acești politicieni, negocierea unui acord care să țină Marea Britanie într-o piață unică cu UE, sau care acordă un statul special frontierei dintre Irlanda de Nord și Irlanda nu poate fi acceptat și trebuie să poată fi respins prin vot de Parlament; mai mult decât atât, până la urmă este mai degrabă de dorit să nu existe niciun acord la 31 marie 2019, decât să existe unul viciat la modul descris anterior.

▪ Într-un discurs la Berlin, adjunctul ministrului britanic de externe, Sir Alan Duncan, a menționat că există posibilitatea organizării unui referendum în Marea Britanie privind acordul asupra Brexit. Totuși, a subliniat Alan Duncan, ”…referendumul ar însemna de fapt că alegătorii vor trebui să se pronunțe asupra unui Brexit bazat pe un acord cu UE sau asupra unui Brexit fără niciun acord. În niciun caz un astfel de referendum nu va oferi electoratului posibilitatea de a se exprima din nou asupra oportunității Brexit.

Urmărind această zvârcolire aproape inexplicabilă a clasei politice britance pe tema Brexit, un oarecare observator european s-ar putea întreba: ok, în aceste condiții de ce se mai negociază cu britanicii? La ce bun, din moment ce oricum există o șansă extrem de mare ca Parlamentul să respingă orice formă de acord, să ceară, așa cum spune Boris Johnson, un ”Brexit complet”?

Răspunsul este dificil de dat, dar Uniunea Europeană are responsabilitatea să exploreze toate soluțiile prin care să ofere Londrei o cale de a nu arde punțile, pe care politicienii moderați să o poată exploata în interesul mutual, al britanicilor și europenilor. Chiar dacă nu moderația este cea care strigă acum cel mai tare dincolo de Canalul Mânecii, ci orgoliile euroscepticilor.

Un exemplu grăitor pentru aprecierile pe care le-am făcut mai sus este și ministrul Sajid Javid[13],care a avertizat recent Uniunea Europeană asupra tendințelor de a trata Marea Britanie în viitor ca o țară terță pe teme de cooperare judiciară. Într-o astfel de perspectivă, Javid le-a transmis liderilor europeni provocarea de a le explica cetățenilor Uniunii, atunci când va avea loc un atac terorist, de ce informațiile furnizate de britanici nu au putut fi luate în considerare.

Ce-ar mai fi de spus? Și ”sătul și cu slănina-n pod”, ar zice românul, adică și cu Brexit dur, dar și cu anumite punți de cooperare păstrate intacte; cu alte cuvinte, cum constata europarlamentarul Cristian Preda, se dovedește că britanicii sunt ”buimaci”.

NOI SUNTEM EUROPA, BREXIT NU NE PRIVEȘTE!

Așa să fie? Avem alte probleme mai importante? Da, Europa, Uniunea Europeană are o agendă încărcată de probleme, dar acestea sunt oarecum din aceeași categorie cu Brexit, așa că nu trebuie să ne fie deloc indiferent cum se va petrece separarea Marii Britanii, sau dacă Comisia Europeană a făcut toate eforturile pentru a evita arderea punților.

Cu cât numărul aderenților (La Comunitatea Economică Europeană, n.m.) cu particularități diferite va crește, cu atât va dispărea coeziunea dintre membri care vor deveni foarte numeroși si diverși, iar sistemul nu va mai funcționa.” – spunea Charles de Gaulle în urmă cu mai mult de cinci decenii.

Avertismenul său, corect și pragmatic, avea nevoie pentru a nu se împlini de politicieni vizionari și dedicați, care să gestioneze cu dăruire treburile proiectului politic supra-național pe care l-au pornit, împreună cu națiunile și în interesul cetățenilor Europei.

Și ce avem astăzi? O super-birocrație la Bruxelles, aproape că nu poți înțelege, ca simplu cetățean, cum funcționează încrengătura de instituții de la Bruxelles, Strasbourg, Frankfurt, Haga etc. și cum ajunge să ne influențeze viețile. Deși ar trebui, este o condiție esențială a încrederii.

Avem lideri politici naționali care participă la reuniunile Consiliului European, aprobă directive, după care critică Comisia Europeană sau o blamează pentru că le aplică. Lideri eurosceptici și extremiști nu se dau înapoi să-și ridice drepturile bănești de la Parlamentul European, deși critică în plenul PE sau în presă, ori la reuniunile partidelor lor antieuropene întreaga construcție Unională. Din această categorie fac parte și politicienii englezi.

Avem lideri politici care afirmă sus și tare, fără a fi sancționați la urne, că Uniunea este folositoare ca piață de desfacere și pentru bugetul din care finanțează investiții cu fonduri europene. În rest, Uniunea să-și vadă de treabă, pentru că de dragul cetățenilor europeni cel mai bine se prăpădesc politicienii locali și nu Bruxelles-ul. Îi regăsim în această categorie pe cetățenii englezi, alături de cei maghiari, polonezi, români, italieni sau austrieci.

Europa bogată este ținta migrației din sudul sau estul mai sărace – de ce ar fi acest lucru o surpriză? Dar când vine vorba de gestionarea în comun a granițelor Europei, pentru a face față fluxurilor de migranți economici, unele state naționale fac opoziție. Mai apoi, când se pune problema solidarității în privința administrării politicilor privind imigrația economică, se formează alte blocuri de opoziție care să respingă orice formulă rațională, așa cum face în prezent Grupul de la Vișegrad.

Germania vrea solidaritate, dar nu face niciun pas înapoi în chestiunea aprovizionării cu gaze naturale din Federația Rusă. Franța și Germania vor o nouă politică pentru zona euro, dar afirmă îndoielnic că acest lucru nu ar legitima o Europă cu mai multe viteze.

Realitatea este cea prefigurată de Charles de Gaulle și în această paradigmă ne regăsim acum. Politicienii europeni au ”vândut” pro-europenism atât timp cât le-a adus profit în campaniile electorale. Acum, când ar trebui să muncească pentru a traversa partea dificilă, critică, a integrării europene, găsesc că nu mai au niciun profit și pretind că cetățenii îi taxează la vot.

Ori, cetățenii europeni nu vor ca Europa să devină irelevantă global, să se sfărâme din nou și să cedeze sub presiunea altor blocuri și puteri mondiale. Cetățenii europeni vor doar ca politicienii locali și cei de la Bruxelles să ducă o politică de integrare folosul cetățenilor și nu al anumitor corporații sau al unor clici numite prețios familii politice.

Cetățenii europeni vor respect și empatie, nu răbufniri de orgolii și amenințări cu ruperea Uniunii care să le vulnerabilizeze și mai mult societățile, mergând pe mâna unor politicieni inconștienți. Poate, din acest punct de vedere, Brexit va fi o oportunitate: oportunitatea de a vedea cu ochii lor câtă ”fericire” le aduce separarea de Uniune britanicilor, pentru ca apoi să amendeze politicianismele în cunoștință de cauză.

Este momentul, ca cetățeni europeni, se fim atenți ce votăm și, mai ales, pe cine trimitem, cu votul nostru, în Parlamentul European sau la Bruxelles. Altfel spus, cetățenii europeni trebuie să se trezească și să-și ceară dreptul la o Europă unită care să le asigure bunăstare, securitate socială, oportunități pentru tineri, o armată europeană, granițe sigure – într-un cuvânt, speranță.

NOTĂ: Pentru construirea analizei au fost folosite materiale publicate în presa din Marea Britanie de Daily Mail, BBC, The Guardian, The Independent, Sky News și Financial Times.

NOTE________________


[1] http://www.aktual24.ro/vizionar-de-gaulle-s-a-opus-inca-din-1963-aderarii-uk-la-ue-argumentele-clare-ale-fostului-presedinte-francez/

[2] Sondajul a vizat un eșantion de 1000 de persoane care urmăresc Sky News TV

[3] https://adevarul.ro/news/eveniment/romanii-devenit-doua-cea-mai-numeroasa-comunitate-non-britanica-regatul-unit-1_5b06d771df52022f755df76e/index.html

[4] managerul fondului de investiții (hedge fund) Odey Asset Management, care a donat Partidului Conservator în jur de 400 de mii de lire

[5] compozitor britanic, membru al Camerei Lorzilor din 1997, dar care s-a retras de la participarea activă la Camera Lorzilor din cauza programului său aglomerat

[6] Anumite detalii ale discuțiilor prin care ministrul de externe își critica șeful au fost dezvăluite de sursele Byzz Feed Media și date publicității

[7] http://www.economica.net/marea-britanie-zeci-de-mii-de-oameni-cer-la-londra-un-al-doilea-referendum-privind-brexit-ul_155335.html#ixzz5JLUNXowA

[8] Guvernul britanic

[9] Din data de 13 iunie 2018

[10] Tratatul de Formare al UE

[11] Good Friday Agreement, este acordul care a permis pacificarea Irlandei de Nord

[12] https://www.independent.co.uk/news/uk/politics/brexit-final-deal-vote-lords-peers-theresa-may-defeat-parliament-commons-a8405226.html

[13] ministru pentru Locuire, Comunități și Guvernare Locală

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "70 comments" on this Article:

  1. Zev spune:

    Minblowing. Sigurimi voroveste despre ce vor cetatnii europeni.

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      @Zev
      Pe scurt, nici vorba.
      Dar mintea tot va poate exploda, fie si fara motiv.
      Sa auzim de bine!

  2. Miron costin spune:

    Daca Pomania&Bulgaria au crescut pop UK cu 1%,, cu cât ar fi crescut o cei peste 80 de milioane de turci muslimani odată intrați in UE? Care s ar fi adăugat milioanelor de musulmani care trăiesc deja acolo!

    • Harald spune:

      @Miron costin – UK are deja cam 3 milioane de musulmani, din care turcii sunt o minoritate absolut insignifiantă. Povestea asta cu teama de aderare a Turciei a fost folosită intens de tabăra Leave, deși UK ar fi trebuit oricum să-și exprime în mod explicit acordul.

      Vi se pare cumva că pakistanezii și bengalii sunt niște musulmani civilizați, iar turcii ar fi niște musulmani înapoiați?

  3. MIHAI 2 spune:

    Si Romania e o INSULA DE LATINITATE.

  4. Josef Svejk spune:

    O Domane!

    Îmi amintește de o scenă din copilărie. Era ziua lui Țumpi. Aveam vreo 5-6 ani. Făcea crize de isterie și se smiorcăia de fiecare dată când pierdea la orice joc. Venea maică-sa dn când în când în curte și se ruga de noi: „Hai măi nu-l mai supărați. Lăsați-l și voi acolo să mai câștige și el săracu’. Am plecat fără să zic nimic. Ăilalți 10-12 copii rămăsesră. Încă,Țumpi a sărit la gard zbierând: „Vino înapoi! O să-ți pară rău!!! Îîîîîîî!!! Maaaaammmmaaaaa!!! Adu-l înapoi!!! Nu mă mai joc niciodată cu tine!!!!! Îîîîî!!!! O să-ți pară rău!!!!!! Îîîîî!!!!” Nu pot să-i uit nici acum figura schimonosită cu mucii amestecați cu lacrimi de furie curgând printre barele de fier forjat ale gardului casei lor.

    Unul câte unul au plecat și ceilalți. Jucam forbal în amurg în triunghiul dintre stăzile Vulturilor și Dâmboviței. Până seara târziu s-au auzit smircăielile și țipetele bietului Țumpi rămas singur în curtea goală…

    Revenind la articol, ideea e că dacă britanicii chiar au făcut o eroare ieșind din UE e ridicol să tot strigi la ei: „O să vă pară rău!”. Dacă chiar au greșit, o să-și dea seama singuri de asta. Dacă nu, bravo lor! Nici UE nu se va prăbușifără UK și nici UK fără UE. Brtianicii vor trăi bine merci în afara ei și nici UE nu va face foamea fără UK. Ce mai atâta vânzoleală?!

    P.S. Între noi fie vorba, o asociere de orice fel în care membrii trebuie ținuți cu amenințări și blesteme nu prea merită să existe. Nu-i așa?!

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      @victor L
      Asa-i! S-am spus si de ce era dat sa fie asa.
      Totusi, eforturile nu sunt destinate pastrarii cuiva in Uniune cu orice pret. Ci asigurarii ca in sistemul politic complex al ambelor parti s-a iterat suficient pentru ca toata lumea sa fie de acord ca la momentul dat asa trebuie sa fie, de e bine, de e rau.
      Fara regrete si fara usi trantite.

      • Josef Svejk spune:

        Cea mai aspra lectie invatata in comunism a fost ca nimic nu e mai rau ca binele cu de-a sila. Hai sa-si vada fiecare de ale lui. Grija asta maladiva ca vai Doamne, poate nu le pieste iesirea si avem noi datoia mor(t)ala & civica sa-i frecam la cap e un semn se salbiciuna, frica si nu in ultimu rand de lipsa a celui mai elementar bun simt. Asta e adevarul trist.

    • Ioan spune:

      @Svejk- Nu credeam ca voi fi vreodata complet, complet, 100% de acord cu vreun comentariu de-al dvs., dar asta bate tot ceea ce am citit eu din ce ati scris dvs. pana acum.
      Cu precizarea ca Tumpi aduce mai mult cu Trump, cel care nu stie sa piarda, iar lacrimile si mucii din spatele barelor de fier forjat sunt sarjele lui POTUS pe Twitter impotriva oricui ( inclusiv Harley-Davidson- taxed like never before) in spatele zidurilor si tarifelor pe care le ridica impotriva lumii intregi. Gura pacatosului adevar graieste, ceilalti copii si-au luat alta minge si si-au continuat fotbalul. Restul lumii isi va face alta moneda de tranzactionare si isi va urma cursul , nu de alta dar toti oamenii isi doresc produse de larg consum ieftine si fiabile, facute de cine se pricepe mai bine ( fie ei si chinezi, coreeni sau japonezi…) , si nu proaste (unele ) si scumpe cu sigla ” Proudly made in the United States”.
      in final ati lovit cuiul in cap: ” Nici UE nu se va prăbușifără UK și nici UK fără UE. Brtianicii vor trăi bine merci în afara ei și nici UE nu va face foamea fără UK”
      Sincer sper sa va tina acest moment de revelatie divina.

      • Josef Svejk spune:

        Nope.

        In primul si in primul rand ca un presedinte NU TREBUIE sa stie sa piarda. nu are voie sa piardsa. Treaba lui e sa castige cu orice pret si indiferent de mijloace. Asa cum spunea capetenia Pentagonului, generaul Mattis: “Nu vreau ca soldatii nostri sa lupte cinstit si cavalereste. Doresc a superitatea noastra tehnica sa fie atat de mare incat sa putem zdrobi pe oricine inainte de a putea sa reactioneze”. Altfel presedintele ajunge ceea ce se numeste un “looser” – asa cum sunt cam toti politicienii “pe linie” pe care-i vedeti in jurul dumenavoastra acolo pe malul gresit al Atlanticului… Adica monumente de impotenta si ineptie care va explica cu mult talent ca dezastrul inconuurator e ceva firesc precum succesiunea anotimpurilor :)

        Trump nu vrea saracu’ sa tina pe nimeni in curte. Tocmai ca vrea sa scape de cat mai multi din astia ce se tot infrupta din tortul lui fara aa se satura vreodata. Iar aia nu vor sa plece nici morti. Unde mai pui ca odata alungati pe usa se chinuie sa intre pe geam. Se smiorcie si se tanguie zi lumina in fata usii in loc sa se duca sa joace fotbal intre ei. Pai e frumos asa ceva?!

        Retineti va rog ceea ce va repet pentru a ţ+1 oara: America nu are nevoie de NIMENI. Are tot ce-i trebuie acasa: resurse naturale, inteligenta, energie ieftina, crestere naturala sanatasa a populatiei, capacitate de productie, etc. etc. etc. Nu inteleg de ce va mai tanguiti atata?! Va pune mos Trump taxe? OK. Mariti-le pe ale dumenavoastra cat poftiti. Negutatoriti cu chinejii, cu eschimosii, cu fratii sovietci sau cu cine aveti dupa pofta inimii. Nimeni va tine cu forta. Care e problema?!

        P.S. Cand or ajunge englejii sa faca foamea de pe urma iesirii din UE sa nu uitati sa ne anuntati. Ar fi pacat sa ratam momentul :)

  5. victor L spune:

    Charles de Gaulle nu poate fi luat in serios ca arbitru in ceea ce o priveste pe Marea Britanie.
    Nu doar ca francez (desi nu e de neglijat!) , ci ca ranchiuna pentru ca in retragerea sa in UK in timpul celui de al doilea Mondial, nu a fost tratat ca sef de stat.
    Da, Marea Britanie e o insula. O spune si anecdota:
    - John, cum e vremea pe Canalul Minecii?
    -S-a lasat o ceata densa, sir.
    - Iarasi a ramas Europa izolata!.
    – “▪În mod excepțional și de la caz la caz, Marea Britanie ar putea totuși să fie invitată să participe la astfel de reuniuni, fără drept de vot.”
    La fel, in mod exceptional, Marea Britanie va interveni pe continent pentru a “stinge incendiile”.
    Negocierile sint normale. Amenintarile din partea unor oficiali UE suna a Napoleon ori Hitler.
    Piromanul sef e la noi :P

  6. mike spune:

    “Altfel spus, cetățenii europeni trebuie să se trezească și să-și ceară dreptul la o Europă unită care să le asigure bunăstare, securitate socială, oportunități pentru tineri, o armată europeană, granițe sigure – într-un cuvânt, speranță.”–> Apologia Uniunii Europene. Cu tot respectul, insa deja exista o bunastare, oportunitati pentru tineri, o securitate sociala si o protectie sociala as spune indecenta si granite sigure. Armata europeana nu avem inca, dar vom avea.
    Sincer, chiar credeti ca sistemul socialist european mai poate minti pe cineva? Acesti lideri europeni intepeniti in gandirea lor socialista mai pot minti pe cineva? Oare cine a destabilizat Europa si de unde a pornit tot acest euroscepticism? Eu cred ca tot de la faimosii lideri europeni care nu au oferit transparenta in modul in care au luat deciziile si in modul de aplicare a algoritmilor politici pe care-i folosesc, nu au avut o viziune clara dupa criza migrantilor si dupa cea economica si nici nu au o solutie in ce priveste viitorul Uniunii.
    Brexitul poate fi un fenomen care sa-i trezeasca la realitate si sa-i scoata din amorteala pe liderii europeni sau poate fi inceputul unui declin pentru ambele parti. Mai vedem noi peste cativa ani ce se intampla.

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      @mike
      Pe scurt, ideile ce le evocati sunt in buna parte ceea ce mi-am dorit sa aduc in atentia dvs. prin acest articol.
      Multumesc!

      • JB spune:

        D-le Felea, poate ar trebui insistat gogorița “deciziilor netransparente”…..care obsedează mulți “eurosceptici”. Poate ar trebui explicată mai bine ipocrizia scârbavnică a “liderilor politici naționali care participă la reuniunile Consiliului European, aprobă directive (votând in Consiliul Uniunii) după care critică Comisia Europeană sau o blamează pentru că le aplică.”…….
        Mulți dintre cei care se aferează eurosceptici, pe aici, chiar nu inteleg ce și cum cu UE, cum se iau deciziile, etc. Din experientă personală vă spun că unii sunt doar niște fantaști speculând la mica ciupeală.
        Faceți o dată încercarea de a le cere să dea un (1) exemplul de decizie netransparentă luată de “birocratii UE”….. Ceva din funcționarea UE, din legislația menită să crească coeziunea si integrarea, etc, lăsând la o parte criza migranților.
        Răspunsuri: nexam ! Vă spun de-acum.

  7. euNuke spune:

    “Lideri eurosceptici și extremiști nu se dau înapoi să-și ridice drepturile bănești de la Parlamentul European, deși critică în plenul PE sau în presă, ori la reuniunile partidelor lor antieuropene întreaga construcție Unională.”

    Greu cu democratia la deal, domnilor. Ceea ce e normal intr’o democratie unora -iata- le suna a extremism.

    Este normal ca, intr’o democratie reprezentativa, parlamentarii sa reprezinte interesele cetatenilor care i’au votat si mandatat pe un program politic? Da? Sunteti siguri? UKIP, dupa cum stiti, a fost votat masiv de britanici STRICT la europarlamentare, nu si la nivel national. Oare de ce? Pai, ia sa vedem mai departe:

    Este normal ca intr’o democratie sa existe un partid care sa militeze pentru independenta statului respectiv? Da, sau ‘mda, oarecum’? Pai UKIP exact pentru asta a fost infiintat si pentru asta a luptat STRICT in plan democratic. Iarasi, sunteti siguri ca e democratic ca un partid sa lupte pentru independenta?

    Este normal ca un stat de drept democratic sa aiba o constitutie care sa [de]limiteze clar puterile autoritatilor, in raport cu cetatenii dar si intre ele? Este normal sa avem separarea puterilor in stat? Da, sau…’ce’or fi dom’ne notiunile astea’…sau…’nu stiu, lasati’ma ca nu am timp sa raspund’? Pai, UKIP a cerut permanent ca puterile Comisiei sa fie restranse, si se poate spune ca a avut un succes partial [Comisia nu mai are puterea discretionara de altadata, dar ramane in continuare singurul detinator al initiativei legislative]. E normal, domnilor, ca un partid democratic sa ceara retragerea executivului din afacerile legislativului? E normal ca un partid democratic sa ceara retragerea dintr’o Uniune ce refuza sa’si definitiveze statutul juridic printr’o Constitutie?

    E normal ca, intr’o democratie, parlamentarii sa fie remunerati chiar daca indraznesc sa critice sistemul, executivul/orice alte institutii ale statului? Este cumva extremist cel ce este platit din fonduri publice ce provin [si] din taxarea cetatenilor europeni care l’au votat si trimis in Parlament? Da, mda sau..’nu, dom’ne, cine loveste in Guvern hraneste mana care’l hraneste, deci sa i se taie salariul si sa i se ia si caii de la bicicleta!’?

    Ba mai mult:

    Este normal, intr’un stat democratic, ca un partid sa ceara respectarea si ocrotirea granitelor? Da…sau ‘nici vorba dom’ne, asta’i gandire de secolul 19′? Pai UKIP, ca si alte partide europene, a cerut si a militat -IN CADRU STRICT DEMOCRATIC- pentru treaba asta, pentru apararea si controlul frontierelor europene. Acum auzim ca pentru cetatenii europeni granitele nu conteaza si ca ce daca au ajuns ciur, de trece orice parlit de barbar african, si ca, in schimb, citez:

    “Cetățenii europeni vor doar ca politicienii locali și cei de la Bruxelles să ducă o politică de integrare folosul cetățenilor și nu al anumitor corporații sau al unor clici numite prețios familii politice.”

    Serios?! Integrarea cui? Si…de unde stiti domnule ce vor cetatenii europeni? aveti un ghioc magic universal care va sufla datele astea? si…ce’i aia “integrare in FOLOSUL cetatenilor? stiti si cum arata folosul cetatenilor? si…de unde pana unde “anumite corporatii”? E cumva vorba de niste corporatii germane care se joaca cu softurile pe la nasul nostru? O fi vorba de niste corporatii chineze care vaneaza intreprinderi strategice prin Europa? Sau…poate or fi companiile de stat putiniste care vand gaze/petrol/carbuni Germaniei, peste capul nostru? Eu zic ca nu, nu’s astea, ca doar e in FOLOSUL nostru sa avem gaze ‘ieftine’ rusesti si masini nemtesti, sigur e vorba de niste corporatii malefice americane care deturneaza alegerile libere si influenteaza cetateanul simplu la vot si la idei, nu’i asa? Ia sa faca bine Comisia si sa’i arda pe feisbuci, pe gugalisti si alti fascisti cu niste amenzi de sa le sune apa’n cap imbuibatilor ce sug sangele poporului cu internetul!

    • Cristian Felea spune:

      @euNuke
      Ce are a face ghiocul?
      Sau poate cetățeanul european, oricare va fi fiind el, vrea de fapt sa o duca mai prost doar ca niste politicieni sa jongleze abstract cu cuvinte ca democrație, libertate sau națiune?
      Ne vine sa uitam cam repede unde eram in urma cu 11 ani si cat de multe ne-a adus UE noua romanilor, fara sa fi reușit sa atingem potențialul real al beneficiilor posibile.
      Sa înțeleg ca alte națiuni europene profita mai puțin si vor sa schimbe integrarea pe izolare?
      Credeți acest lucru? Punem la treaba ghiocul?
      Sau n-are a face?

      • Josef Svejk spune:

        Intr-adevar aderarea la UE a adus beneficii incomensurabile Romaniei. Si va mai curga multa apa pe Dambovita pana ce UE va trage in urma Romania. Insa asta e un motiv in plus ca romanii sa fie mai ingrijorati de apucaturile socialist-suicidale ale UE.

        Dl. EuNuke are dreptate. Democratia europeana se dilueaza tot mai tare. Diferite mecanimse birocratice scufunda eruopeanul de rand, il amutesc si anesteziaza. Ramane de vazut daca instinctul de supravietuire al europenilor e ami tare ca malstina progresista. Eu cred ca da. Si ar fi tare pacat sa ma insel.

      • euNuke spune:

        “Ce are a face ghiocul?”
        Pai are a face, ca altfel nu inteleg si pace de unde stiti dumneavoastra asa precis, cu virgula, ce vor cetatenii europeni? Si, asijderea, nu vad de unde pana unde daca nu esti de acord cu niste politruci nealesi care jongleaza cu abstractiuni precum ‘integrare’, ‘valori europene’, ‘multiculturalism’ insemna ca iti doresti s’o duci mai prost. Efectiv, nu vad nicio legatura. Poate pentru ca nu detin un ghioc magic de analist. Si, ca atare, nu’mi permit sa vorbesc in numele tuturor cetatenilor europeni.

    • Zev spune:

      Nu e ghioc, ala era pe vremea lui Pantiusa. Acum au Sennheiser :)

  8. Kurt spune:

    Brexit este un dezavantaj pentru toti, nu numai din cauza celor 12 miliarde Euro contributii britanice anual. UE.27 pierde un sediu în consiliul de securitate ONU (cei cinci cu veto) și o putere nucleră. Franta ca putere nuceară nu e deajuns pentru UE. NATO ve rămâne peste 20 de ani scutul nuclear la continentului, al UE.
    Excelent scris:

    …“…Este momentul, ca cetățeni europeni, se fim atenți ce votăm și, mai ales, pe cine trimitem, cu votul nostru, în Parlamentul European sau la Bruxelles. Altfel spus, cetățenii europeni trebuie să se trezească și să-și ceară dreptul la o Europă unită care să le asigure bunăstare, securitate socială, oportunități pentru tineri, o armată europeană, granițe sigure – într-un cuvânt, speranță…. „….

    Azi la Sofia partenerii UE.27 se „ceartă“ pentru nimicuri (imigrația e redusă enorm de mult, 7000 în Italia 2018), nu au țeluri clare ca cele formulate de autor. Pe tremen lung de 20- 30 de ani unele din cele propuse de autor se pot realiza. In primul mandat E. Macron 2017-2022 se va restructura budgetul UE.27 și foarte puțin în ZE (fond pentru inovații, fond comunitar ZE pentru somajul tinerilor în sud-est. Slovacia nu are somaj la tineri, Cehial la fel). Imediat, în cele două mandate E. Macron 2017- 2027, nu se va ajunge la apărarea Europeană. Aderarea la UE.27 a candidaților din balcanii de vest (Moldova?) va începe probabil mai aproape de 2030.
    Franța e liderul UE.27 pentru mult timp, cel puțin 2017- 2027. Brexit are dezavantaje bine descrise de autor.
    Componența Parlamentului Europea PE 2019- 2023 va fi cu totul altfel (extremele) decât azi. Va fi mult mai dificil decât azi de a urmări, de a realiza țelurile descrie excelent de autor.

  9. AndreiM spune:

    In Romania la ora actuala sunt atat de multe probleme incat Brexit-ul nu are loc pe agenda publica. Ar trebui sa se vorbeasca despre Brexit din mai multe motive:
    1. in 2016 in UK erau 328 000 cetateni romani (din totalul de 3.54 milioane de cetateni UE care traiau in Regat) – asta daca mai intereseaza pe cineva din guvern de soarta lor (sau a copiilor lor care s-ar putea intoarce in Romania la un moment dat)
    2. in 2019 Romania va trebui sa joace un rol esential in EU (desi nu as vedea cu cine dintre cei ce conduc acum).
    3. schimburile comerciale cu UK in 2016 au fost £2.6 miliarde exporturi; £1.8 miliarde importuri (destul de putin dpdv al UK, destul de mult dpdv al Romaniei).

    In UK tapul ispasitor (pt orice) in ultimii 40 de ani a fost UE. A fost speriatoarea preferata a politicienilor englezi. Dupa 8 ani de austeritate votul pt Brexit a fost un vot anti-guvern.
    Tema preferata a fost imigratia, sau mai bine spus xenophobia, “frica” de straini – a fost tema predilecta de discutie pt “leave”; asta ca sa nu pomenin de dubioasele legaturi ale asociatillor pro-brexit (gen VoteLeave) cu Rusia.

    Intrebare referendumului a fost foarte simpla (in/out) desi problema este foarte complexa.

    Tratatul de la Roma (evident semnat de UK) prevede o “ever closer union”; in ultimii 30-40 de ani au votat “pentru” in 95% din cazuri (in timpul referendumului s-a spus ca UK nu obtine niciodata ce vrea si intotdeuana se voteaza contra lor); asta ca sa nu amintim de toate opt-out-uri obtine.

    Acum UK are vrea out dar cu opt-ins. Negocierea Brexit-ului nu este lupta intre egali.
    Economia UE: 15 trilioane vs UK 2.5 trilioane (in incetinire) – datele sunt aproximative.Populatie 500 mil vs 65 mil.
    La fel cum UK nu va putea negocia de la egal la egal nici su SUA (19 trilioane), China (11 trilioane) sau Japonia (4.5 trilioane). Aaa, si daca va bazati pe marea prietenie SUA-UK va aduc la cunostinta ca SUA, NZ, AUS au ridicat deja cateva obiectiuni la WTO anul trecut referitor la cotele de import post-Brexit (era vorba de carne de miel daca nu imi joaca feste memoria).
    UE este de fapt un cadru legislative foarte vast si 27 de state nu vor negocia sau schimba acest cadru legal doar pt a oferi o iesire onorabila unei tari.
    (De fapt nu este o negociere: negocierea implica, in caz de esec, revenirea la status-quo. Din pacate in martie 2019 se vor schimba total datele problemei – nici vorba de revenit la situatia anterioara).

    Un hard brexit inseamna sinucidere pt economia britanica: inseamna revenirea UK la termenii WTO, care sunt profund dejavantajosi; relocarea unei mare parti a industriei pe continent (mai ales cele bazate pe JIT) din cauza asa numitelor non-tarrif trading barriers; serviciile nu sunt acoperite de WTO, nici macar de acorduri bilaterale (mare parte din economia UK este bazata pe servicii). Hard brexit inseamna renuntarea la circa 750 de acorduri pe care UE le are incheiate cu diferiti parteneri. Ddpv economic problema este foarte complexa si discutia nu este cat de bine va fi dupa ci cat de rau va fi dupa (in functie de ce va alege UK: EFTA / CU+SM / Canada type deal / WTO).

    Din pacate din Romania nu se vad toate problemele astea, mai ales din perspectiva unor eurosceptici de duzina care vad numai socialisti, imigratie si asemenea (dupa cum observ si din comentariile anterioare) – discurs foarte asamenator cu pro-Brexit.

    Si asta ca sa nu existe indoiala: daca Romania incearca vreodata un Ro-exit o sa fie devastata economic si va pot garanta ca nu va obtine nici un acord de liber schimb favorabil economiei autohtone.

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      Chapeau!
      Va multumesc, sunteti primul care dovedeste ca a citit atent articolul, dar si ca urmareste cu atentie evenimentele ce ne privesc ca cetateni europeni.
      Mult succes, sa auzim numai de bine!

    • Zev spune:

      And yet they are doing it. Probabil nu v-au citit analiza, si Downing n-a tinut cont de opinia lu securila Altfel, cogenta argumentatia. Nu, nu va joaca memoria nici o festa, era vorba de oi. Restul e o gluma proasta but hey, un tovarasu’ gradu’ va apreciaza!

  10. Stefan spune:

    Mulțumesc pentru articol și felicitari! Avem nevoie de astfel de articole în mass-media din Ro, mai mult decât tânguielile și scenaritele zilnice.
    Ar fi interesant și viziunea UE relativ la Brexit. Noi vom deține presedintia UE și vom reprezenta interesele UE în raport cu MB, așa ar fi natural. Ați scris perfect, felicitări din nou, viziunea MB relativ la Brexit, discuțiile și dezbaterile pe aceasta problema din Parlamentul Britanic.
    Întrebarile mele sunt daca exista astfel de discuții în Parlamentul UE? In raport cu Brexit, UE este reprezentată de Parlamentul European sau fiecare țară în parte negociază separat cu MB (Franța, Germania, țările nordice, Polonia, Ungaria?) Are UE o lista cu puncte pe care sa o negocieze cu MB? Cine sunt politicienii care se ocupa de Brexit și exista o viziune comună a acestora în raport cu Brexit?
    Brexit este ca o masa mare de negociere și ați prezentat perfect cine sunt cei din capătul MB, acțiunile și părerile lor. Ar fi folositor/interesant să prezentați într-un articol și celălalt capăt al mesei, UE, cine sunt cei din capătul mesei UE, părerile lor și acțiunile lor vis-a-vis de Brexit.
    Mulțumesc pentru articol, foarte plăcut și “suculent”.

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      @Stefan
      Sunt discutii si dezbateri privind Brexit si in PE. Daca veti cauta comentariile europarlamentarului Cristian Preda pe aceasta tema, veti gasi informatii interesante.
      Dar in UE nu PE are greutatea deciziei. Consiliul European si Comisia Europeana sunt factorii politici cheie.
      Ultimul cuvant il are Consiliul European.
      Cine detine presedintia Consiliului UE si Troica sunt de asemenea actori importanti, pentru ca administreaza dosarul Brexit.
      Asa functioneaza acum mecanismul UE.

      • Stefan spune:

        Mulțumesc! Nu prea știu exact ce face fiecare “actor” de decizie europeană: Parlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeană. De aceea sunt utile articole că ale dumneavoastră, ne aduc informații calitative.
        Da, sunt cam multe structuri birocratice in UE. :|

      • mike spune:

        Adica Romania. Luati-va popcorn si Cola si haideti sa asistam la modul in care gestioneaza situatia doamna Dancila in prima parte a lui 2019 cand va avea loc Brexit-ul.

  11. Ioan spune:

    O vorba spune : ” Tine-ti prietenii aproape iar dusmanii si mai aproape…”
    Asa si cu englezii, sa iasa din UE, dar pe cat posibil sa ramana aproape, daca se poate legati de o uniune vamala, de piata comuna, de standardele si regulamentele UE, CEJ, etc.
    Astfel, daca vor mai ciupi niste beneficii la marfuri, nu la servicii financiare, vor fi mai putin determinati sa faca politica altora in coasta UE ( a lui Trump de ex. ) sau niscaiva aliante contra naturii cu Rusia, asa cum au mai facut-o in istorie fie impotriva Frantei Napoleoniene sau a Germanei Naziste ( nu ca Germania lui Hitler n-ar fi meritat-o…). Aplecarea lor pana de curand spre a cultiva oligarhii rusi si a le investi capitalurile prin intermediul City-ului londonez ne arata cat de dezechilibrata spre servicii a devenit economia UK si cum a devenit Londra o destinatie favorita pentru diversele capitaluri speculative, legale, ilegale, ruseti, arabe, chinezesti, s.a.m.d.
    Parerea mea este ca englezii vor plati scump dezindustrializarea din ultimii 30-40 de ani, pe care au acceptat-o cu inconstienta odata ce au realizat ca se pot face bani din speculatii si nu neaparat prin munca si competenta profesionala. Exista categorii profesionale in care nativii britanici lipsesc aproape cu desavarsire fie pentru ca munca este grea fie pentru ca invatatura este dificila si nu au chef sa depuna eforturi de niciun fel. Nu intamplator acestia sunt si xenofobi si brexitisti. ( Si la noi s-a produs un fenomen asemanator de deprofesionalizare, foarte multi dintre cei care au lucrat in vechile fabrici si uzine, daca n-au plecat la cules capsuni prin lumea larga, au ajuns sa faca preponderent trei meserii: taximetrist, agent de paza sau portar la institutii de stat. Niciuna nu presupune cunostinte speciale, atentie, responsabilitate deosebita sau concentrare indelungata.)

    Mai interesante sunt legaturile capitalurilor speculative cu campania “leave EU” , increnganate cu Cambridge Analytica, implicarea serviciilor rusesti in mai toate alegerile si voturile din ultimii 5-6 ani si a nationaslistilor de dreapta americani, toate chitite sa puna frana atat expansiunii spre est cat si evolutiei UE spre o forma de stat federal.

    N-au trecut decat cateva zile de cand reprezentantul administratiei Trump a incercat sa ne convinga de necesitatea formarii unui cordon sanitar de la Baltica la Marea Neagra, de izolare a Rusiei de Germania,cordon in care sa stationeze trupe americane ( sa se cumpere armament american ) si in care guvernele sa nu urmeze neconditionat politicile Uniunii. Sunt constient ca este o analogie fortata, dar aceasta implicare cu forta a americanilor in estul Ue, sponsorizarea unor lideri politici care sa se opuna pe fata politicilor europene comune, seamana cu interventia Rusiei in Donbas. Ambele actiuni blocheaza espansiunea UE in est si creaza turbulente.
    Ce este mai interesant, turbulentii anti-Bruxelles au o agenda dubla ( probabil si finantarea este dubla) pe de o parte sunt chititi sa blocheze suparaintegrarea europeana ( agenda americana- de a nu permite emergenta unei superputeri economice integrate, cu o moneda comuna alternativa la USD) si pe de alta parte sa promoveze ridicarea sanctiunilor contra Rusiei ( agenda ruseasca-decuplarea UE de SUA si disolutia NATO).
    Vai de capul ei Uniune. Pana cand politicile nationaliste se vor dovedi un insucces in SUA si UK ( vreo 10 ani…) n-o sa ne fie usor, dar si dupa ce va trece asta, vorba lui Voda Lapusneanu: ” De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…”

  12. Cinicul spune:

    Napoleon a sintetizat mult mai bine motto lui de Gaule cu care deschideti acest articol: “L’Angleterre est une nation de boutiquiers”.
    Napoleon gresea, Anglia era deja o putere industriala si Franta lui Napoleon era inca la sfarsitul feudalismului. Insa caracterizarea lui se potriveste mai bine azi cand UK incerca sa traiasca in special pe sistemul bancar si in iluzia revigorarii unui Commonwealth deja mort.

    Cat despre politicienii britanici pro-brexit trebuie doar sa urmaresti discursurile mai vechi ale lui Boris J despre Trump si sa le compari ce cele de dupa alegerea celui din urma ca presedinte al USA. Oamenii isi mai nunateaza opiniile, dar sa treci de la dispret la admiratie este o “nuantare” care demonstreaza lipsa oricaror valori.
    Britanicii au votat pentru Brexit bazandu-se pe o propagnda si dezinformare grosolana, gouvernul conservator a pretins ca a studiat impactul aspura economiei ca apoi sa recunoasca ca nu s-a facut nici un studiu. Nici unul din cei implicati nu si-a data demisia. Cameron a fost singurul poltician decent din UK, pana si cei de “stanga” au fost si sunt duplicitari fata de brexit.
    Imaginati-va un partid serios din Germania indemnand oamenii sa merga la un plebiscit pe baza unui program bazat pe miniciuni. Noch nie.
    Intr-adevar imigratia este un subiect sensibil pentru ca se adreseaza tribalismului rezidual din orice individ. Cunosc pe cineva care, cand a vazut ca accentul campaniei electorale din US se pune pe anti-imigratie, mi-a spus ca Trump va castiga alegerile. Atunci l-am tratat de nebun. Omul, tanar politician de dreapta, si-a luat o luna de concediu si a plecat in USA sa faca campanie pentru Trump. A avut dreptate si de atunci bag seama mai mult la ce spune.
    Daca ar exista o minima migratie catre Romania orice partid care ar veni cu o platforma aniti-imigrationista ar castiga cel putin 30% din voturi. Sub un subtire strat de civilizatie se ascunde mai peste tot omul primitiv care nu-i accepta decat pe cei din acelasi clan.

    • Harald spune:

      @Cinicul – hai să nu-l suspectăm pe Cameron de prea multă decențâ sau de prea multă bună credință. Rupert Murdoch l-a luat în brațe în 2005 și l-a făcut prim-ministru în 2010. Asta după ce i-a impus și cel puțin un consilier dintre cei mânjiți cu ascultarea telefoanelor politicienilor și ale familiei regale.

      Chiar credeți că ideea referendumului i-a venit lui Cameron într-o noapte la poker și i-a făcut lui Murdoch o surpriză? :) Chiar credeți că Murdoch și-a schimbat orientarea cu doar o săptămână înainte de referendum? :)

      • Cinicul spune:

        Totusi Cameron a facut the right thing demisionand dupa escul refredumului. Pentru asta am afirmat ca a fost singurul politician decent. Dupa propriile-i declaratii nu putea sa stea in Camera si sa taca sau sa aprobe bazaconiile unui prim ministru incompetent. Cam asta fac mai toti PSD-istii si, iertata-mi fie comparatia cam hazardata, chiar unii deputati conservatori de la Westminster.

        Murdoch l-a uns si pe Blair. Bazandu-ma pe acest fapt as putea spune ca in UK nu poti deveni prim ministru decat daca te duci in pelerinaj la un media mogul de peste ocean.

    • mike spune:

      Da, si ce motiv mai bun pentru a destabiliza UE exista decat acela al emigrantilor si strainilor care invadeaza Eueropa… Va dati seama ca cel care a conceput fenomenul este genial. Totusi, cred ca acest primitivism de care vorbiti este specific acelor natiuni care in istoria lor, nu au acceptat straini. De exemplu, SUA este formata din emigranti si nu cred ca au vreo problema cu asta.

      • Cristian Felea Cristian Felea spune:

        Apropo de interese de destabilizare a UE, vezi si:

        http://www.ziare.com/donald-trump/presedinte-sua/trump-i-ar-fi-propus-lui-macron-sa-scoata-franta-din-ue-ce-i-ar-fi-oferit-in-schimb-1519472

        Eu unul ma uit la cei ce i-au finantat campania lui Donald Trump, la zona din care vin criticii UE si trag cateva concluzii personale.
        In rest, tot felul de teze aiuristice de care e plin internetul: ca UE e socialista si admiratoare a arabilor, ca sunt niste fraieri ca nu accepta mana intinsa a Rusiei, ca nu-si dau seama ce prostie e aia cu armata europeana…etc., etc.
        Sa judecam singuri cu capul nostru cred ca este cea mai buna solutie.

        • JB spune:

          Este EXACT, EXACT așa. Doar că să judecăm cu capul nostru și bazat pe dovezii, la îndemână, e foarte greu, ptr.unii.
          Simple afirmații bazate pe intuiții sunt ușor de făcut. Parlamentul Ro.dă pe-afară de astfel de competenți.

      • Cinicul spune:

        Imigrantii sunt tolerati atat timp cat nu diminueaza din felia pe care cei veniti cu un an inainte cred ca li se cuvine lor pe drept. Asta este valabil peste tot. La prima criza economica omul cavernelor iese la suprafata.

        Toleranta US fata de imigranti a avut limitele ei.
        Dupa primul mondial (vezi National Origins Formula of 1921 s-a trecut la limitarea imigratiei si la un regim preferential pentru anumite rase si natiuni (in special pentru nord si vest europeni).
        In fapt lucrurile au stat mult mai rau si inainte de 1921. De Chinese Exclusion Act of 1882 ati auzit? De ce au fost exclusi chinezii? Pentru ca acceptau salarii mai mici decat cei veniti inaintea lor.
        In 1939, in plina persecutie a evreilor de catre Hitler guvernul statului Florida a impiedecat 700 de evrei de pe vasul St Louis sa ajunga in Florida. Au fost returnati in Germania lui Hitler unde multi au sfarsit la Auschwitz.

    • Harald spune:

      @Cinicul – eu știu cel puțin un partid în Germania care promovează un program ideologic numit Energiewende. Acel program ideologic o fi bazat pe adevăruri săpate în piatră? Alte două partide au promovat închiderea centralelor nucleare și construirea Nord Stream, iar un al treilea se străduiește din greu cu Nord Stream 2

      A vorbi din Germania despre minciunile din UK e cam la fel de ridicol cu a vorbi despre lipsa de democrație de la Bruxelles dintr-un fotoliu din Camera Lorzilor :)

  13. ion spune:

    Ne place sa discutam politica mare, brexit, trump, cai verzi pe pereti. Aici suntem tari, dar daca ne uitam in UK ei sunt mai modesti, ei discuta politica lor interna si eventual a vecinilor, habar nu au de Romania.

    Ce ar fi bine sa facem noi. Ar fi bine sa ne integram in EURO si Schenghen. Ar fi bine sa ne gandim dar noi ce politica avem cu vecinii nostri? Ar fi bine sa ne gandim dar noi cum putem face o economie puternica? Cum putem sa ne amenajam tara, cum putem sa devenim o fractiune din UK, ce strategie si tactici am putea avea? Nu ar fi bine sa ne lamurim ce e cu migratia la noi? De ce migreaza oamenii? Ce lipseste la noi?

    E mai interesant sa discutam agenda internationala … Brexit si Corea, astea sunt niste show-uri pentru a distrage atentia de la probleme locale.

    Parerea mea este ca diferenta de bogatie trebuie sa fie de la 1 la 5, altfel apare un vector de migrare cu o gramada de probleme. Sa faci un gard nu te ajuta foarte mult. Pe de alta parte, nu poate acela mai bogat sa vina sa le faca tot la acei mai saraci, nu poate fizic, saraceste si el. Inseamna ca acei mai saraci trebuie sa grabeasca pasul. Aici trebuie lucrat.

  14. emilio spune:

    “Contribuția Uniunii Europene la evoluția societății britanice de astăzi, inclusiv în privința pacificării Irlandei de Nord” Contributia EU a fost minima, spre nula

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      Sunt si unii care spun altceva.

    • Cinicul spune:

      Macar un singur lucru a facut EU pentru britanici, i-a obligat sa renunte la sistemul cretin de unitati de masura imperial (tragic inca operant in USA).
      Din pacate observ ca BBC-ul a inceput sa produca documentare in se care revine usor la pounds si chiar yards. Abia astept sa vad redefinirea yardul (de la varful nasului printului Charles pana la varful degetului). Trist.

      • JB spune:

        Dar de unde rezultă că i-ar fi obligat UE?!? Serios. Aveți informația asta ?!?

        • David FK spune:

          @JB (30/06/2018 la 10:07)

          Poate considerentele de mai jos ajuta:

          1.- Toate produsele care se vand in tarile membre UE (nu am spus doar cele produse ci si cele importate din USA, CAN, AUS etc.) trebuie sa aiba certificare UE care se face conform Standardelor Europene: IEC, CEN, CENELEC etc. si poarta sigla/logo CE. Daca dati o cautare pe Google veti putea sa vedeti exact cum arata precum si alte amanunte.

          N.B.: Regula este general valabila si in alte tari: USA (UL), CAN (CAN/CSA), AUS, Japonia etc.

          Aviatia este o exceptie: MIL Spec, FAA, JAA.

          2.-Toate Standardele Europene sunt in sistemul metric; similar cele din USA sunt in “imperial sytem”.

          3.- Pe cale de consecinta, UK find parte a UE a fost obligata (sa zicem indirect) sa adopte sistemul metric.

          • JB spune:

            Ok. Indirect, prin obligativitatea etichetării, respectării unor standarde in tranzactiile economic, etc. I got it.
            Dar ca in sistemul național UK să fie “obligată de către UE” să treacă la cel metric abandonându-l pe cel imperial…..mi se părea cam nespecific UE….

        • Cinicul spune:

          Ca unul care am vizitat multe magazine din UK, pot spune ca dupa 30 ani de la intrarea in EU erau foarte putine produse care nu erau in sistemul metric. Fara intrarea in EU asta nu s-ar fi intamplat, cum nu s-a intamplat nici in USA, singura tara care mai pastreaza unitati de masura din timpul lui Henry VIII.
          In UK au ramas distantele pe motorways in mile si berea in pints (mai mult decat 0.5 kg, ceea ce este totusi un plus!). Unele maternitati mai masurau greutatea copiilor noi nascuti in stones si pounds, asta pentru alevierea sentimenteleor britanicilor inca analfabeti.
          Oricat ar deranja asta pe unii ramasi inca in evul mediu, sistemul imperial este complet cretin, nu are o consitenta interna, nu poti converti usor unitati de lungime, greutate, densitate, energie, putere, etc. Nici o revista stiintifica serioasa nu accepta sa publice articole care sa nu folosesca sistemul intentional de unitati (in mare parte metric).

  15. JB spune:

    Excelent articol !!!
    Îl vor înțelege căpiații anti-UE de pe aici?!? Să ne-ajute D-zeu….

    • Harald spune:

      @JB – nu e nimeni ”anti-UE”, domnu’ propagandist pro-Merkel.

      A fi împotriva unora dintre politicile actuale ale UE și împotriva confiscării ei către Germania nu înseamnă a fi anti-UE. La fel cum a fi împotriva lui Ceaușescu nu înseamna a fi anti-România, deși el așa pretindea.

      Dacă UE ar fi ceea ce ar trebui să fie, tu n-ai avea de făcut propagandă în favoarea politicilor ei. Iar în clipa în care Merkel pleacă, tu chiar n-o să mai ai nimic de făcut pe-aici. Începând cu acel moment, UE va redeveni ceea ce trebuia să fie.

      • JB spune:

        1. Împotriva căror politici. Câteva exemple , te rog. Hai să excludem criza migranților sau să o trecem ca un (1) exemplu, desi nu sunt de acord. Dar în fine…..
        Te rog: altele din Domeniul de competență UE, nu fantasmagorii.
        2. Argumente privind “confiscării ei (UE) de către Germania” ?!? Concret ! La obiect.
        Te deranjează dacă citate din retorica eurosceptică nu pot fi considerate argumente?!?
        3. Din fericire UE nu este doar ce crezi tu că este….
        4. Obsesiile tale anti germane le cunosc f.bine. Te rog nu te ambala…..

        • Harald spune:

          @JB – am mai avut dispute despre directivele UE privind enrgiile regenerabile sau biocombustibilii. Nu e treaba UE să emită astfel de directive, idiosincraziile Germaniei nu trebuie preluate de toate țările membre UE Dar în practică asta se întâmplă.

          Mai am exemple și din transporturi, dar și din alte domenii, iar toate astea se întâmplau și înainte de criza migranților. Comportamentul lui Merkel în criza migranților a indignat până și omul simplu, dar profesioniștii din diverse domenii erau deja sătui de aberațiile Germaniei transpuse în directive UE.

          • JB spune:

            @Harald. Ești mult prea pornit. Patma te orbește. Dar e treba ta.

            UE (însemnând Consiliul Uniunii, PE, Comisia) votează legislația ce ține de competența ei. Sunt N situații când statele opt out, dacă in domeniul respectiv tratatele o permit. UK e campioană la opt out…..Când competența e partajată lucrurile se complică, dar avem legislație, dec.CJUE, etc ptr.a ne ghida prin labirintul tratatului.
            Deci, că nu vrei tu sau că tu consideri că X lucru nu ar trebui să…..e iarăși treaba ta. Dar statele (Consiliul) și PE sunt in dezacord cu opinia lui Harald….. Știu, e groaznic și de neacceptat. Dar mi spune mie ceva că statele menbre, PE, CJUE cunosc mai multe despre tratate decât Harald.

            Exemplele tale sunt false sau dovedesc necunoaștere. La alegerea ta.
            UE (însemnând Consiliul Uniunii, PE, Comisia) are tot dreptul să legifereze in domeniile respective. Evident că in conditiile si limitele tratatului….
            Cool off !

        • Harald spune:

          @JB – Merkel nu e Gerrmania!

          Opiniile mele nu sunt anti-germane, propagandist naționalist de operetă! Hemut Kohl a fost un politician adevărat, iar Horst Seehofer e și el un politician adevărat.

      • obiectivul final spune:

        în clipa în care Merkel pleacă, tu chiar n-o să mai ai nimic de făcut pe-aici. Începând cu acel moment, UE va redeveni ceea ce trebuia să fie.

        Sint multe chestii pe care le vezi foarte bine, dar sint si unele pe care nu le intelegi deloc-deloc.

        1. Merkel nu a fost niciodata altceva decit un pion miscat pe o tabla de sah. Cu ea sau fara ea la Berlin, UE tot in halul in care e ar fi ajuns. Germania, la fel. Tot invadata de imigranti din alte lumi. Altcineva in locul ei ar fi facut exact ce a facut ea. Nu uita ca Germania e o tara invinsa si ocupata. (Admit ca unul ca Helmut Kohl nu ar fi fost pionul nimanui. Dar el e mort si oamenii ca el sint rari.)

        2. Cum adica UE va REdeveni ceea ce trebuia sa fie?

        Poate voiai sa zici ca va re-deveni ceea ce a fost cindva, demult: o piata comuna si cam atit. N-ar fi rau, dar nu-i vad pe aia renuntind la planurile lor.

        Sau poate voiai sa zici ca va deveni ceea ce trebuia sa fie. Pe mine asta ma sperie, fiindca eu cred ca stiu care e obiectivul final. Zic “obiectiv” ca sa nu-i zic solutie.

        • JB spune:

          Câteva chestiuni simple/complexe :-) despre UE.
          1. Simpla piață comună NU este posibilă, ca obiectiv final. Dar este/a fost ca etapă tranzitorie. Cele “4 libertăți” fondatoare NU pot fi, realmente, implementate decât într-o construcție politică cu vocație statală.
          2. Pe scurt:
          - statele au inventat/creat bariere artificiale (de-a lungul timpului) impotriva celor 4 libertăți. Bariere netarifare ci: standarde obligatorii (cutia de unt să nu aibă forme rotunjite….), grji ipocrite ptr.consumator (vezi Cassis de Dijon), securitatea tranzacțiilor, taxe de autorizare-inregistrare, autorizări lingvistice ptr profesii ce nu necesită vaste cunoștințe, taxe de poluare Romanian style, excepții culturale de tot felul, etc
          - UE este un proiect dificil. Mersul spre o mai mare coeziune și o integrare mai accentuată sunt dictate de Necesitate. Ca proiectul să nu eșueze trebuie să avanseze. Cumva ca mersul pe bicicletă…..
          Recomand tuturor o lectură fascinantă: Memoriile lui Jean Monnet (despre UE f.putin dar și ficent despre principii, idee și despre epoca 1916-1970). Omul care a conceput proiectul (cu mult timp înainte de propunerea Schumann) a spus clar că avansul spre o integrare politică va fi dictat de necesitate. Sincer, chiar știa ce vorbește.

          3. O simplă piață comună A FOST DEJA ÎNCERCATĂ. Se numește/numea EFTA/AELS. O creatură a politicii si voinței britanice. Avea mai multi membri decât CEE/CE/UE. Unde e acum?!? Păi….chiar mă-sa și tac’su (UK) l-au abandonat si s-au cerut in UE. De ce?!? Păi ptr.că NU funcționa. Însuși principiul era/este greșit. Exact cel pe care încearcă să ni-l vândă azi euroscepticii. Si nu mai intru in detali ptr.n-are rost.

        • Harald spune:

          @obiectivul final – înainte de Maastricht, UE era exact ceea ce trebuia să fie și asta e ceea ce trebuie să redevină. UE nu trebuie să fie hinterlandul Germaniei.

          Merkel e teleghidată de la Kremlin și face non-combat cu SPD-ul care e compus pe față din oameni ai rușilor. Marea realizare a lui Putin e de fapt una personală: opoziția la SPD e compusă tot din oamenii lui. Asta nu are treabă cu ocuparea Germaniei, are legătură cu activitatea KGB în RFG de pe vremea când Putin era implicat personal în asta.

          Merkel are propagandiști pe forumuri, exact cum avea Honecker în presă. Deutsche Welle a ajuns de toată jena în ultimii ani. Iar faptul că tu nu ai nici măcar un nick-name de persoană e unul dintre cele mai bune exemple.

          În clipa când Merkel pleacă, înlocuită eventual de Horst Seehofer, Germania începe să revină la normal, iar odată cu ea și restul UE. Chiar nu ești conștient că s-a ajuns la cultul personalității și că de fapt contribui la asta? Sau crezi că a uitat toată lumea vremurile lui Honecker?

          • Nu intelegi unele lucruri deloc-deloc spune:

            Scuza-ma, dar tu nu doar ca nu intelegi unele lucruri deloc-deloc, dar mai esti si paranoid. (Vezi ca nu am scris paranoic.)

            Uita-te la inregistrarile astea cu Merkel, dezgropate recent:

            https://youtu.be/caSLCXTNPqU

            E evident ca cineva a fortat-o cumva sa lase sa intre in Germania si in restul Europei milioane de invadatori incepind din 2015. Daca tu crezi ca Putin a fortat-o, sa fii in continuare la fel de sanatos!

            Singura intrebare care mai ramine e de ce nu a demisionat, daca nu a fost in stare sa se opuna.

            Betia puterii? Santaj? Nu orice femeie e un… barbat adevarat?

            Probabil ca santaj, fiindca nici barbatii-legume din partidul ei nu au indraznit sa scoata o vorba de impotrivire, darmite sa o dea afara din partid. Santaj de sus, de foarte sus.

            Chiar nu ești conștient că s-a ajuns la cultul personalității și că de fapt contribui la asta?

            Ma, baiete, dar tu chiar ca esti paranoid! :-) Ar fi murit de sete de multi ani coana Merkel daca ar fi asteptat un pahar de apa de la mine.

            • Harald spune:

              Toată cariera lui Merkel e plină de discursuri contradictorii, găsești orice, de la mărturisiri despre credința ei creștină până la susținerea pentru căsătoria între persoane de același sex. Și de la blamarea multiculturalismului până la acceptarea entuziastă de imigranți, în disprețul tratatelor europene existente

              Când o fostă secretară UTC ajunge mâna dreaptă a lui Lothar de Maizière, dovedit colaborator Stasi, iar pasul următor este să ajungă mâna dreaptă a lui Helmut Kohl și succesoarea lui la șefia CDU, statutul de cârtiță rusească e mai mult decât evident, iar faptul că unul ca tine mă consideră paranoid e doar o dovadă în plus :)

            • Harald spune:

              Cât despre sceneta cu paharul cu apă, trebuie neapărat să-ți spun un secret: e maniera tipică în care micinoșii au impresia că-și demonstrează buna credință :)

    • Zev spune:

      JB ma dezamagiti. Ca sa il copiez pe mankurt – EU = Gott mit uns? Serios?

      • JB spune:

        Je regrette infiniment…..dar dacă francezii au pus adversitatea (seculară !!) in cui, la doar câțiva ani după război, noi de ce nu am putea privi mai puțin ancorați in tragice istorii. E vreun semnal/indiciu că ist.s-ar repeta?!? Mă îndoiesc.
        FR, BE, NL, Lux, – țări ocupate de armatele germane au vrut sa dea o șansă reconcilierii și cooperării. E ceva greșit?!?
        Pe aici bântuie opinii izvorâte dintr-o invidie păguboasă pe reușita economică germană. Nimeni nu se întreabă: bă, cum naiba de reușesc nemții ăștia mereu….?!? Ok, mulți români au impresia că nemții nu știu să facă decât mașini…… Dar cum de același discurs il au și politicienii englezi?!? I-au învins de 2 ori. I-au bmbardat “la ras”, dar tot ei reușesc cel mai bine…..
        Așa că: Germania nu înseamnă doar nazism și razboaie…..

        UE este o creație comună, foarte îndrăzneață. Euro este o inițiativă franceză (Mitterrand). Germania are un cuvânt greu de spus, dar nu este (nici pe departe) așa hegemonică cum insinuați.
        Dacă era așa mai ajungea Grecia să risipească averi colosale?!?
        Dacă îmi permiteți putin umor…. Raportat la cele de mai sus, poate ar fi bine să reflectăm mai serios la Gott mit uns….. :-))

        • Harald spune:

          @JB – printre resursele irosite de Grecia se numără și cumpărarea unor submarine germane. Iar falimentul Greciei ar fi determinat și falimentul unor bănci germane. Grecia și-a permis să facă ce vrea ea pentru că datorită ei Germania avea acasă un ditamai drobul de sare :)

          • JB spune:

            Deci iti place șantajul?!? Il gasesti ok ?!?

            • Harald spune:

              @JB – în cazul submarinelor germane vândute Greciei, șantajatul și șantajistul se merită din plin unul pe altul. Atitudinea corectă în relația cu un escroc este să nu faci afaceri cu el. Dar dacă Grecia tot a făcut afaceri cu niște escroci, care e problema dacă îi și șantajează? :)

        • Harald spune:

          @JB – după perla cu ”Deutschland über alles” din urmă cu câteva săptămâni, când te-a pus la punct @Kurt, care știe ce a însemnat nazismul, exact ”Gott mit uns” mai lipsea.

          Pentru neinițiați: ”Gott mit uns” este de vreo trei secole expresia consacrată a militarismului german, uniformele naziste o aveau pe catarama de la centură.

          • JB spune:

            Mai omule, tie chiar îți place zavera……nu ai umor si ai mare parapon pe germani. Ok. E treba ta.
            Dar pretinzi ca si noi să gândim ca tine….. O sugestie: mai schimbă stilul. Ai momente de sublim ridicol si e păcat. Meriți mai mult.

            • Harald spune:

              Mai ai de citit ceva psihologie, cu manipulări din astea ieftine nu ține. Înlocuirea lui Merkel nu e decât o chestiune de timp, iar în situațiile reale bunul simț învinge întotdeauna, în cele din urmă.

            • JB spune:

              @Harald
              Merci ptr. recomandările de lectură, my friend. Dacă zici tu că au efect asupra ta o să încerc. Știi tu ceva….
              Grija care i-o porți lui Merkel capătă sensuri bizare. Nu te îngrijora, o să mai stea la putere. Câți eurosceptici, PSD-isti, apucați greci, etc i-au cântat prohodul…..!!??! Să fm noi sănătoși.
              Mai e mult până departe…….

  16. Constantin spune:

    Articolele publicate în spațiul acestei platforme de domnii Cristian Felea și Valentin Naumescu sunt o adevărată încântare! Bine, textele sunt interesante, dar nu la ele vreau să mă refer acum, ci la comentarii.

    Articolele celor doi autori atrag o serie de comentarii profund eurosceptice, mai ales ale unor colegi din SUA și Marea Britanie, care, în mod aparent surprinzător coincid cu cele ale comentatorilor pro-Putin. Nu am dubii că este vorba doar despre o întâmplare, dar argumentele lor sunt savuroase, de la acuzații de bolșevism aduse liderilor europeni, la relații economice de tip marxist pe piața unică. Ei previzionează că, deopotrivă, Statele Unite și Uniunea Europeană se vor dizolva curând, iar EURO și USD se vor prăbuși în scurt timp. Este amuzant, pentru că unii dintre ei par convinși că sunt credibili. :)

  17. Cristian Felea spune:

    Îmi cer scuze, textul este putin cam lung. Nu va pot cere sa renunțați la diagonala, pot doar sa va sugerez ca ajuta pentru o opinie consistenta sa va faceți puțin timp.
    Nu ca ar conta in vreun fel daca nu o sa va faceți.
    Oricum, mulțumesc.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


E randul tau

"Nimic din aceste achiziții (democrația, libertățile, statul de drept, garanțiile de securitate...

de: Ela

la "Două dezastre. Ce afectează mai grav interesele României pe plan extern, Era „Trump vs. UE” sau puterea PSD-ALDE?"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

iulie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)