Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Brexitoza purulentă

Cristian Felea februarie 6, 2019 Global / Europa, Sinteze
113 comentarii 6,282 Vizualizari

Aceste planuri de evacuare de urgență au existat încă din timpul Războiului Rece, dar acum au fost reactivate pentru cazul unor tulburări civile în urma unui Brexit fără un acord.[1]

Sursă anonimă de la Whitehall, citată de Sunday Times

Occidentul se află sub presiune, proiectul democrației liberale regresând mult din zilele în care Francis Fukuyama anunța sfârșitul istoriei – ca pe-un deznodământ așteptat și o victorie implacabilă a acestui tip de proiect global – și până astăzi. Probabil că evoluțiile cele mai preocupante la acest moment, din perspectiva Occidentului ca placă turnantă a globalizării democrației liberale, sunt cele legate de Administrația Trump și proiectul America First, de Brexit și consecințele sale asupra Europei, precum și corozivitatea proiectului iliberal pentru Uniunea Europeană, așa cum este acesta susținut de actualele guverne ale Ungariei, Italiei și Poloniei.

Cu referire la Brexit, subiect pe care îl voi trata în acest articol, am să încep prin a menționa că, urmărind dezbaterile din data de 14 ianuarie 2019 din Camera Comunelor, așa cum a fost evenimentul redat de mass media, mi-a reținut atenția o idee pe care a expus-o o invitată a corespondenților locali ai CNN, dintre mulții britanici prezenți la demonstrațiile din fața Parlamentului, și pe care încerc să o redau din memorie:

Britanicii care au votat pentru LEAVE și-au exprimat de fapt revolta împotriva Londrei, a Londrei care este sediul guvernului, al Parlamentului și al marilor afaceri. Ei consideră că toții banii vin aici, în Londra oricum prosperă; în rest țara nu a putut să profite aproape deloc. A fost un vot împotriva unei Londre ca centru al globalizării pervertite din care profită doar corporațiile, oamenii de afaceri și politicienii. Ce referendum poate măsura aceste lucruri? Înțelegeți acum de ce spunem că a greșit Cameron?

TOPSY TURVY OR PREMEDITATED MESS?

Abia în 1980 ne-a fost dat să aflăm, dintr-un articol publicat în Sunday Times[2], cum a murit, de fapt, fiul lui Stalin, Iakov. Prizonier în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fusese internat în același lagăr de concentrare cu niște ofițeri englezi. Aveau, firește, latrine comune. Fiul lui Stalin le lăsa întotdeauna murdare, după ce le folosea. Englezilor nu le plăcea să-și vadă latrinele spurcate… Îi reproșară comportamentul și el se simți ofensat.

Îi reproșară încă o dată și încă o dată până într-o zi, când îl siliră să curețe latrinele. Se supără, se luă la harță cu ei, se bătu. În cele din urmă, ceru să fie primit în audiență de comandantul lagărului, spre a-i solicita să arbitreze diferendul lor. Dar neamțul, prea înfumurat de importanța sa, refuză… Fiul lui Stalin nu fu în stare să îndure umilința și, adresând cerului cele mai cumplite înjurături rusești, se năpusti spre gardul de sârmă ghimpată, încărcat cu electricitate, cu care era împrejmuit lagărul de concentrare – și gata.

Povestea din care am citat (selectiv) este istorisită de Milan Kundera în romanul său de ficțiune Insuportabila ușurătate a ființei[3], și rolul referinței în acest articol este acela de a arunca o lumină în plus asupra etosului britanic. Istoria reală a morții lui Iakov Stalin nu este departe de imaginea pe care ne-a înfățișat-o romancierul ceh. După ce armata britanică a intrat în lagărul de concentrare de la Sacsenhausen (Germania), a găsit arhiva cu documente, inclusiv pe cele în care naziștii consemnaseră împrejurările decesului fiului dictatorului sovietic.[4] Au preferat, însă, să considere că naziștii falsificaseră din rea voință evenimentele tratând cazul ca pe-o sinucidere provocată de un șir de conflicte ce au degenerat între un ofițer rus, și nu unul oarecare, și câțiva ofițeri britanici.

În cele din urmă britanicii au decis să nu pună la dispoziția aliaților lor ruși documentele respective, așa că povestea a ajuns publică abia treizeci și cinci de ani mai târziu. Părerea mea este că armatei britanice nu i-a fost greu să verifice veridicitatea consemnărilor făcute de naziști și abia acest lucru explică de ce Londra a omis să furnizeze imediat Moscovei documentele în care se consemnase cum și-a pierdut viața fiul lui Stalin.

Schimbând puțin planul de referință, încercăm să înțelegem cum s-au acumulat, în cei peste patruzeci de ani de la alăturarea Marii Britanii proiectului de integrare europeană, atât de multe tensiuni în societatea britanică încât să se ajungă ca subiectul British-Exit să-l ajute, pe de-o parte, pe David Cameron să formeze un cabinet conservator în 2015, iar pe de altă parte să-l determine să organizeze totuși un referendum care să chestioneze voința populară în legătură cu ieșirea din Uniune.

Sunt două aspecte de discutat aici, din punctul meu de vedere, și anume: (i) cum arăta societatea britanică și clasa politică la momentul în care David Cameron credea că un referendum în chestiunea unui exit nu va face decât să confirme, la fel ca în 1975, că majoritatea vrea de fapt un remain, respectiv (ii) rolul pe care l-au avut trolii în capacitarea energiilor negative ale societății pe direcția exit, spre disperarea majorității cabinetului Cameron, prins pe picior greșit și fără posibilitatea de a mai întreprinde măsuri coerente prin care să salveze situația.

Până la urmă, Imperiul Britanic și etosul britanic sunt originile a ceea ce astăzi numim globalizare. Pășind pe urmele olandezilor, britanicii au inventat un sistem comercial global – o super-afacere, un prim concern mondial – cum a fost United Company of Merchants of England Trading to the East Indies, pentru ca, după dizolvarea sa, în 1874, Imperiul să vină cu o nouă idee, și anume o comunitate globală de limbă englezăCommonwealth of Nations, așa cum Archibald Philip Primrose, Lord Rosebery, încă din 1884, vedea asocierea dintre Regatul Britanic și coloniile sale, care se voiau tot mai independente.

Jacob Rees-Mogg, Nigel Farage, Boris Johnson and Arron Banks (Spectator)

Istoria – așa cum sublinia într-un editorial[5] publicat de Spectator un tânăr istoric, Greg Hall – ar putea să aibă un rol determinant în creionarea atmosferei cu care Marea Britanie a întâmpinat anunțul lui David Cameron din toamna anului 2015, privind organizarea celui de-al doilea referedum pe subiectul renunțării la calitatea de membru al Uniunii Europene.

Plecând de la ideea că cei mai influenți eurosceptici dintre politicienii britanici ai ultimelor trei decenii, adică Boris Johnson, Jacob Rees-Mogg, Dominic Cummings, John Redwood, Bill Cash, Daniel Hannan, Owen Paterson și Douglas Carswell au studiat în studenție istoria clasică, Greg Hall consideră că astfel de politicieni s-au lăsat mereu purtați și au făcut paradă de-a lungul timpului de ideea nostalgică a restaurării măreției trecutului imperial și a suveranității parlamentare în viața națiunii. De aici și până la sloganul otrăvit – să reluăm controlul asupra țării, Take Back Control – nu ar mai fi fost pentru ei decât un pas, poate chiar o jumătate de pas.

Spre deosebire de cei enumerați, crede Greg Hall, cei care s-au opus Brexit au studii juridice – Ken Clarke QC, Keir Starmer QC, Tony Blair, Chuka Umunna, Anna Soubry și Matthew Parris, ori filozofia, științele politice și economia – Michael Heseltine, David Cameron, Peter Mandelson, frații Miliband, Yvette Cooper și Will Straw, la fel ca și premierii care au adus Marea Britanie în Uniune – Harold Wilson și Ted Heath.

Să fie o chestie de educație modul în care te raportezi la trecut și la viitor? Ei bine, atât cât pot să spun din experiența mea, inclusiv din perspectiva vremurilor pe care le-am trăit în țara mea, tind să cred că spoiala de educație favorizează tendința de a te raporta neselectiv la un trecut eroic. Este o formă de corupere a ființei care nu te poate afecta decât dacă o viață întreagă ai preferat scurtătura, pentru că așa ajungi ca și ceea ce este bun în trecutul eroic să fie transformat în ființa ta tot într-o scurtătură ce va servi ambițiilor tale, deci într-o spoială de informație istorică.

Înarmați cu teza lui Greg Hall despre politicienii care folosesc istoria pe post de țintă falsă pentru alegători, dacă privim povestioara istorisită cu fină ironie de Milan Kundera avem dintr-o dată o imagine răsturnată a unor bigoți britanici nemulțumiți de faptul că altcineva a ajuns să le curețe latrinele și atunci, după ce ani de zile într-o instanță administrativă de la Bruxelles cineva a refuzat să-i considere mai egali decât alții (în virtutea trecutului glorios, desigur), în plină depresie, au decis să alerge către gardul electrificat pentru a se elibera, așa cum a făcut-o cândva și Iakov Stalin.

Este de mirare că acest tip de politicieni au exploatat fără rușine idiosincraziile concetățenilor lor, atribuind tot soiul de bazaconii ani de-a rândul în discursul public interferenței nerușinate a Bruxellesului? Nu, nicidecum, dar explicația nu este completă privind doar din această perspectivă. Mai sunt de adus în discuție două personaje cheie: David Cameron – politicianul fanfaron, chiar dacă în principiu bine intenționat și Dominic Cummings – expertul cinic, rece, lipsit de orice tip de compasiune.

(i) DAVID CAMERON, politicianul de duzină dar cu ambiții nelimitate

”L-am întrebat pe David Cameron ‘de ce ai decis să organizezi acest referendum, este atât de periculos, chiar stupid, știi asta?’. Și el mi-a răspuns – lucru ce m-a lăsat perplex, cu adevărat șocat – că singurul motiv a fost propriul partid. Mi-a zis că se simțea oricum în siguranță, pentru că era convins că nu are cum să treacă, pentru că partenerii de coaliție, liberalii, vor bloca inițiativa. Însă, surpriză! A câștigat alegerile și n-a mai existat niciun partener de coaliție. Paradoxal, Cameron a devenit victima propriei victorii.

I-am spus verde în față ‘David, fii serios, știu că toți premierii îți promit că te vor ajuta, dar crede-mă că adevărul e că nimeni nu-și dorește o revoluție în Europa din cauza referendumului tău idiot. Dacă ne forțezi mâna, vei pierde totul!’. Și pentru prima oară am putut citi ceva asemănător cu frica în ochii săi. În sfârșit, își dădea seama ce provocare are de înfruntat.

David Cameron m-a sunat că e pregătit să demisioneze. I-am spus ‘Da, David. Ar fi foarte dificil chiar și doar să-mi imaginez ca un premier care a condus campania anti-Brexit devine două zile mai târziu un premier care negociază Brexit-ul!’. Era ziua judecății pentru el, ziua în care plătea pentru toate păcatele din viață!

Acesta este David Cameron văzut prin ochii lui Donald Tusk[6]. Dar ar mai fi de spus ceva: în toamna anului trecut prietenii lui David au testat puțin piața publică[7] glosând pe tema faptului că un astfel de om, devotat serviciului public, stă și se plictisește în loc să revină și să-și pună talentul în slujba partidului; ar fi putut să-și asume, de exemplu, rolul de ministru de externe.

Răspunsul public a necruțător și dezamăgitor pentru David Cameron, care a revenit și a transmis apoi tot indirect și mediat că nici vorbă să se fi gândit la revenire în viitorul apropiat, deocamdată fiind foarte mulțumit cu un job în sfera privată. Iată un exemplu (atât de) semnificativ de politician care nu învață niciodată nimic, nici chiar din propria experiență; va rămâne în istorie ca politicianul care a ignorat primejdiile ce asaltează Occidentul și și-a expus țara și pe aliații săi hazardului și inamicilor.

(ii) DOMINIC CUMMINGS, istoricul, expert infatuat și troll cinic

De ce a fost nevoie (tocmai) de Dominiq Cummings  pentru ca să reușească campania THE LEAVE și, până la urmă, cine este acest Dominiq Cummings? Despre această persoană puteți să aflați foarte multe vizitându-i blogul[8], iar despre aportul său la campania THE LEAVE cel mai ușor ar fi să urmăriți dramatizarea Brexit: The Uncivil War[9], o producție din 2019, pe care o găsiți și la noi pe HBO sau HBOGO.

Pentru prezenta analiză este suficient să enumăr că Dominiq Cummings, înainte de a fi solicitat să conducă campania THE LEAVE a:

1. studiat istoria clasică și modernă la Oxford și a absolvit în 1994;

2. preferat să-și înceapă cariera în Federația Rusă, între 1994 și 1997, unde (oficial) se pare că a încercat să contribuie la proiectul unei linii aeriene între Samara și Viena, ce nu s-a realizat în final;

3. fost directorul de campanie pentru împiedicarea aderării Marii Britanii la Zona Euro – Mediul de afaceri susține Lira sterlină – între 1999 și 2002;

4. fost director de strategii politice pentru liderul conservator Iain Duncan Smith, timp de opt luni în anul 2002, și a demisionat, considerându-l pe politicianul său incapabil;

5. fost director al think-tank-ului New Frontiers Foundation;

6. a condus campania împotriva The North East England devolution referendum, în 2004, prin care s-a încercat transferul unor competențe ale Parlamentului britanic către adunarea regiunii de Nord-Est;

7. fost consilier al lui Michael Gove[10], între 2007 și 2014.

Dominiq Cummings, în momentul în care a cerut mână liberă în conducerea campaniei THE LEAVE avea câteva idei radicale, care neîndoielnic s-au tradus prin:

(i) crearea sloganului de succes: TAKE BACK CONTROL of our country;

(ii) crearea, testarea și ulterior diseminarea unor mesaje false cu care alegătorii au fost păcăliți fără scrupule: Brexit va aduce săptămânal un plus de 350 de milioane de lire în Sistemul Național de Sănătate (vă sună cunoscut un slogan asemănător vehiculat și pe la noi în aceste zile? nu este probabil întâmplător…) sau admiterea aderării Turciei la UE va aduce 70 de milioane de turci în Marea Britanie, mulți dintre ei teroriști etc.

Dar Dominiq Cummings nu putea bănui, era prea mic pentru acest lucru, că i se va servi și excelenta ocazie de a-și verifica (fusese bine studiat și reacțiile sale erau deja anticipate) teoriile prin cooperarea cu canadienii de la AgregateIQ, compania înființată în anul 2013 de Zack Massingham și pocăitul de la Cambridge Analytica, Christopher Wylie – băieții care au furnizat două asseturi de care Cummings avea nevoie ca de aer pentru a inversa trendul: (a) datele a milioane de utilizatori britanici ai Facebook și (b) tehnologia de a-i ținti pe cei vulnerabili cu mesajele fake care să-i determine să participe la vot și să voteze LEAVE.

(iii) frauda financiară pe care, în calitate de șef de campanie, Dominiq Cummings a favorizat-o pentru a putea plăti AgregateIQ cu suma convenită[11].

În privința autorităților britanice – Comisia Electorală, Whitehall, Parlamentul de la Westminster – rămâne neclar (deocamdată) de ce nu s-au cercetat atent avertizările legate de fraudele din finanțarea campaniei THE LEAVE (din patru surse, donatorii: Vote Leave, BeLeave, Veterans for Britain și Northern Ireland’s Democratic Unionist Party) deși un avertizor de integritate, voluntar în campania BeLeave, Shahmir Sanni pe numele său, sesizase Comisia din timp[12]. Premeditare, stupiditate politică, lipsă de viziune și de responsabilitate?

Ei bine, în 2017, Dominiq Cummings a ținut să arate presei că mai are un ultim cuvânt[13] legat de campania THE LEAVE, și anume că, dincolo de frumusețea victoriei, politicienii sunt cei care au stricat totul și aduc Marii Britanii pierzania.

Theresa May și David Davis sunt cei care dau dovadă de un caz rar de zădărnicie grotescă în acțiunea politică, aducând negocierea Brexit într-o situație lugubră. Invocând articolul 50 înainte de a evalua atent consecințele și a-și pregăti bine pașii, Theresa May a dat dovadă de nebunie, pentru ca apoi, îndreptând Marea Britanie spre un Brexit fără acord, să înceapă să apară probleme semnificative ce vor fi fost perfect evitabile, a subliniat Cummings.

O nebunie, cine ar fi zis! Britanicii au totuși o reputație din istorie, nu?

AFURISITUL DE BACKSTOP!

Dominiq Cummings a avut dreptate? Au obținut britanicii în mai 2016 o victorie care se va întoarce împotriva lor (dar nu fără a face victime serioase și dincolo de Canal)? Dacă ne uităm atent la modul în care au evoluat planurile conservatorilor conduși de Theresa May de la momentul invocării articolului 50 și până în prezent, la mai puțin de două luni până la momentul separării Marii Britanii de Uniune, cred că a avut dreptate: politicienii britanici au făcut tot posibilul să distrugă orice șansă pentru un Brexit decent, atât pentru ei, cât și pentru stabilitatea Occidentului în plan mai larg.

În articolul meu precedent pe această temă[14] m-am arătat circumspect în privința premierului May, dar și al altor lideri politici din establishmentul britanic, pornind de la modul în care, fiecare cum a putut, a încercat să influențeze ba guvernul, ba Camera Lorzilor, ba Camera Comunelor astfel încât să se asigure că, aruncându-le una împotriva altora în lupta de ambiții vor transforma Brexit în încununarea luptei lor politice de o viață și, cine știe, poate chiar în nemurirea din cărțile de istorie.

Așa se face că (i) Theresa May a convocat alegeri anticipate (după modelul Cameron) din care partidul său a ieșit mai slăbit decât în 2015, dar nu îndeajuns încât să fie forțată să renunțe la mandat, (ii) Camera Lorzilor a încercat să interfereze în planurile de Acord de la Chequers, prin cincisprezece amendamente ce ar fi trebuit, în viziunea lor, să contribuie la un Brexit decent, dar deopotrivă majoritatea din Camera Comunelor cât și Theresa May au respins demersul, (iii) Theresa May s-a dus cu documentul Chequers la Michel Barnier, au lucrat pe el, s-a ajuns la o variantă și Consiliul European a votat-o având încredere că Michel și Theresa au făcut treabă bună, dar (iv) ups!, orgoliile au erupt în Camera Comunelor și Acordul a fost respins, iar Camera Comunelor avea ultimul cuvânt în materie, așa că (v) Theresa May în loc să își depună mandatul s-a încăpățânat și a rămas să facă față unui vot de încredere pe care (vi) l-a obținut (deja pentru Camera Comunelor treaba devine penibilă) cu promisiunea că va renegocia cu UE un Plan Alternativ pentru granița Irlandei cu Irlanda de Nord, care să înlocuiască afurisitul de backstop!

Liderii UE au zis nu, Theresa[15], dar premierul britanic nu a dezarmat, comportându-se ca un boxer decis să încaseze oricâte lovituri dar să rămână în picioare, promițând tuturor că o variantă alternativă la backstop există cu adevărat și ea va putea fi pusă în practică în răstimpul rămas, astfel încât să nu existe o graniță opacă între Irlanda și Irlanda de Nord după 29 martie 2019 și să fie respectate principiile Acordului din Vinerea Mare.

Deocamdată Theresa May, în 5 februarie ac., a făcut o vizită la Belfast pentru a-i asigura pe cetățeni britanici din nordul insulei Irlanda că guvernul său lucrează și va livra în timp util o variantă fezabilă pentru ca granița dintre Irlanda și Irlanda de Nord să nu devină o problemă din perspectiva Brexit. Arlene Foster, liderul partidului nord-irlandez care în coaliție cu conservatorii îi susține Cabinetul, a respins formula backstop cu mare hotărâre, folosind ca argument tocmai ideea ar da peste cap principiile Acordului de la Belfast[16].

În mod normal, Theresa May ar fi trebuit să anunțe la Belfast principiile pe care le are în vedere ca fiind alternative la backstop. În schimb, ideea vizitei din Irlanda de Nord a fost mai degrabă obscură, în condițiile în care s-a limitat la asigurări și la mesaje de genul: politicienii din Irlanda de Nord să treacă la treabă în interesul cetățenilor și să avanseze în problemele descentralizării sau să ne concentrăm pe oportunitățile viitoare și nu obsesiv pe ideea că se reîntorc provocările din trecut etc.

Dacă despre ce anume a însemnat backstop s-a tot discutat, inclusiv în presa noastră[17], și oricum acest plan a căzut la votul din Camera Comunelor din 15 ianuarie ac., cu 432 de voturi împotrivă și 202 pentru, întrebarea legitimă rămâne: ce înseamnă alternativa, așa cum clamează Theresa May, și cum putem fi siguri nu doar că va funcționa, dar și că poate fi o soluție fezabilă imediat după data de 29 martie 2019.

Ei bine, în chestiunea alternativei a încercat să sugereze câte ceva Sajid Javid, ministrul de interne al guvernului May, privind măsurile posibile din planul care va înlocui backstop într-un interviu la BBC[18] și a explicat că: un acord alternativ în problema frontierei terestre a Marii Britanii cu Irlanda poate fi fezabil și se poate face cu tehnologia pe care deja autoritățile o au în dotare. Altfel spus, a dat asigurări Javid, autoritățile de frontieră britanice lucrează deja de luni bune să pună la punct o frontieră permeabilă în Irlanda și a rezultat că totul este perfect posibil dar, a insistat ministrul, mai este nevoie și de voință din partea Uniunii Europene pentru a transpune aranjamentul în practică.

Traseul obligatoriu al posibilului Plan Alternativ[19]

Nu insist mai mult pe ideea în cauză. Spun doar că eu unul nu înțeleg cum poate tehnologia existentă (invocată de Said Javid) să înlocuiască voința politică ce era destul de clară în varianta backstop.

În fine, chiar dacă planul alternativ va fi creionat, acesta mai are de parcurs traseul instituțional aferent, așa cum se vede și din schema jurnaliștilor de la Irish Examiner, și tot mai puțin timp rămas la dispoziție. De altfel, conservatorul eurosceptic Jacob Rees-Mogg a avertizat în Camera Comunelor asupra acestor constrângeri, insistând pe ideea că nu va fi posibilă o aprobare a planului alternativ și, concomitent, încadrarea în termenul de 29 martie 2019.

Nu văd, de asemenea, cum ar putea Consiliul European să cauționeze un set de măsuri (orice set de măsuri) pur tehnice și/sau tehnologice menite să înlocuiască o necesară declarație de voință politică a Whitehall și Westminster prin acordul (indiferent cum va arăta acest acord în 21 martie) Brexit, în condițiile în care Camera Comunelor a respins categoric și neelegant Acordul deja acceptat de 27 de lideri ai Uniunii, chiar fără a ști dacă ar mai putea exista o alternativă, iar liderul DUP afirmă deconcertant că de fapt tocmai backstop ar pune în primejdie Acordul din Vinerea Mare.

BRITANICII ȘI CONTINENTALII SUNT CONDAMNAȚI SĂ REUȘEASCĂ SAU SĂ PIARDĂ ÎMPREUNĂ

Secretariatul pentru Situații de Urgență de la Whitehall a propus guvernului Theresa May să ia în considerare, în cazul în care părăsirea Uniunii Europene fără un acord va provoca tulburări sociale majore, reactivarea unui plan de urgență din perioada Războiului Rece, privind protecția Reginei Elisabeta și a Familiei Regale. Știrea a provocat comentarii amuzate sau chiar răutăcioase de-a dreptul în presa britanică.

Jacob Rees-Mogg a descris planurile ca pe-un basm de război fantazat de mandarini care s-au uitat prea mult la filme cu război[20]. Pe de altă parte, mulți oficiali britanici sunt mai puțin optimiști și detașați atunci când încearcă să găsească soluții pentru tot ce poate fi mai rău. Pentru că, așa cum avertiza Elizabeth Lydia, baroană de Manningham-Buller, fost șef al MI5, ieșirea Marii Britanii din Uniune ar trebui evitată cu orice preț, altminteri țara se va regăsi singură în fața unor provocări majore; iar scenariul cel mai negativ este exact cel spre care se îndreaptă Marea Britanie.

Să luăm o mostră a atmosferei momentului din Marea Britanie: Ibrahim Dogus, proprietarul unui restaurant din Londra – deci din acea parte a țării care a votat majoritar pentru THE REMAIN – a avut ideea să adauge pe bonurile fiscale următorul mesaj: ”Brexit-ul e rău. Imigranții fac Marea Britanie mare din nou. Tot ei au gătit și v-au servit mâncarea astăzi.”

Gestul său nu a indignat consumatorii, ci… grupurile de extrema dreaptă, care au trecut la amenințări: ”De ce aduc politica în afacerile lor cu mâncare?” a întrebat retoric Tommy Robinson, activist de extremă dreaptă, și i-a invitat pe cei 52% care au votat LEAVE să nu mai mănânce la restaurantul lui Ibrahim Dogus[21].

Asemenea știri ale faptului divers nu pot să nu transmită un semnal îngrijorător. Practic subiectul Brexit a divizat atât de mult societatea britanică, încât nu este nevoie de foarte mult pentru ca tensiunile să izbucnească din orice motiv; pe de altă parte clasa politică, și ea divizată și aflată în multe segmente ale sale la ani lumină distanță de realitate, nu va fi capabilă să se coaguleze într-o situație excepțională în jurul unui mesaj care să readucă coeziunea în societate.

Așadar autoritățile au dreptate să se teamă de tulburări, care pot degenera pe faliile majore deja create: autohtoni vs. imigranți, englezi vs. scoțieni, catolici vs. protestanți, creștini vs. musulmani și așa mai departe. Trigger-ul poate fi șomajul în creștere abruptă provocat de relocarea marilor concerne ori lipsa unor produse de bază din piață datorită procedurilor vamale etc.

După cum au dovedit-o vestele galbene în Franța, protestele violente pot izbucni fără veste, acolo unde nimeni nu se așteaptă și din motive neprevăzute, cu o intensitate la care politicienii să nu aibă un alt răspuns decât violența instituționalizată a forțelor de ordine, ceea ce, evident, va pune paie pe foc. Când vezi lucrurile astfel – iar informațiile scurse de la Whitehall, de la Secretariatul pentru Situații de Urgență par să indice că autoritățile iau în calcul și basmele de război – un Brexit fără acord nu mai pare o bagatelă.

Situația în mediul de afaceri, pe de altă parte, nu este deloc optimistă. O scurtă trecere în revistă a datelor ce se regăsesc în mass media ne oferă o imagine destul de îngrijorătoare:

(i) peste 250 de companii au inițiat negocieri pentru transferarea sediilor din Marea Britanie în Olanda, din cauza Brexit, a anunțat guvernul olandez prin Michiel Bakhuizen, purtătorul de cuvânt al Agenției Investiții Străine[22];

(ii) ”Dacă va fi un Brexit fără acord, noi de la Airbus vom lua o decizie care va fi foarte dăunătoare pentru Marea Britanie. Nu ascultați de nebunia susținătorilor Brexitului, care spun că dacă avem o fabrică aici, nu ne vom muta. Cu siguranță greșesc.” – este declarația lui Tom Enders, CEO al Airbus[23];

(iii) Ford a avertizat asupra consecințelor dezastruoase în urma ieșirii Marii Britanii din UE fără un acord și se consultă cu sindicatele asupra posibilelor concedieri la fabrica Bridgend din Țara
Galilor. Compania mai are o unitate la Dagenham, în Essex, și o serie de alte facilități pe teritoriul Regatului Unit; în total aproximativ 13.000 de angajaţi în Marea Britanie, aproximativ un sfert din forța sa de muncă angajată de Ford în Europa[24]; etc.

Dacă va exista un Brexit fără acord, britanicii vor suferi cu siguranță consecințe dure, dar nici Uniunea Europeană nu va rămâne neafectată. Vor fi puse sub semnul întrebării proiecte mutuale de cooperare ce au valențe cu greutate, în special în privința capacității de apărare a Europei, a cooperării în materie polițienească, de intelligence, cooperarea în materie de proiecte științifice, energie atomică, educație, turism și așa mai departe.

În sine operarea Brexit este de natură să slăbească forța Europei în lume, ori un Brexit fără acord în sine va implica crearea unei falii ce se va reflecta dezastruos până și asupra coerenței puținelor proiecte ce mai pot fi comune, slăbind astfel semnificativ poziția globală atât a Uniunii, cât și a Marii Britanii luate separat.

Refacerea legăturilor nu va fi posibilă foarte curând și probabil vor trece două decenii – dacă evoluțiile globale vor fi blânde sau cel puțin nu mai dificile decât astăzi – până când Uniunea Europeană și Marea Britanie să-și recâștige încrederea reciprocă și să se poată coordona din nou așa cum o făceau înainte de referendumul din 2016.

POST SCRIPTUM:

Adăugând sufixul – oza la neologismul atât de vehiculat brexit, am alcătuit un cuvânt nou care, conform uzațelor lexicale medicale, ar indica un proces degenerativ. Pe de altă parte, adjectivul purulent, în aceeași termeni medicali, desemnează un proces inflamator cu origini infecțioase, care a ajuns la faza în care a devenit supurant.

Cu scuzele de rigoare pentru pudibonzi, această asociere îmi sugerează fără rest procesul politic început în Marea Britanie în 2015; pe care nici Dominiq Cummings însuși nu cred că-l vede altfel acum, tocmai pentru că are convingeri favorabile unui stat (utopic) meritocratic și capabil să se descurce de unul singur în lumea contemporană. Cum Marea Britanie de astăzi pare că nu este.

NOTE______________________________


[1] https://www.theguardian.com/politics/2019/feb/03/queen-to-be-evacuated-if-brexit-turns-ugly-reports

[2] Vezi și: https://www.washingtonpost.com/archive/politics/1980/02/24/papers-say-son-of-stalin-a-suicide/60f47111-1a6d-4bc2-98a6-c14a3a70774c/?utm_term=.172923f8d7d2

[3] Ed. Humanitas, București, 2018

[4] https://www.warhistoryonline.com/world-war-ii/stalins-hated-son-died-nazi-concentration-camp-m.html

[5] https://www.spectator.co.uk/2018/08/why-is-it-that-so-many-leading-brexiteers-studied-history/

[6] http://www.ziare.com/brexit/david-cameron/dezvaluiri-uimitoare-despre-brexit-tusk-l-a-somat-pe-cameron-sa-renunte-nimeni-nu-si-doreste-o-revolutie-in-europa-din-cauza-referendumului-tau-idiot-1546751

[7] https://www.theguardian.com/politics/2018/nov/02/david-cameron-does-not-want-political-comeback-say-friends

[8] https://dominiccummings.com/about/

[9] https://www.independent.co.uk/arts-entertainment/tv/reviews/brexit-uncivil-war-review-benedict-cumberbatch-hbo-channel-4-dominic-cummings-vote-leave-remain-a8700286.html

[10] Politician conservator britanic, ministru în mai multe guverne, inclusiv în guvernul Theresa May

[11] https://www.theguardian.com/commentisfree/2018/may/19/dominic-cummings-is-the-true-cowardly-face-of-the-brexiters

[12] https://www.huffingtonpost.co.uk/entry/vote-leave-accused-cheating-brexit_uk_5ab6a095e4b0decad04a7ce6

[13] https://www.independent.co.uk/news/uk/home-news/vote-leave-brexit-chief-dominic-cummings-disaster-eu-european-union-theresa-may-david-davis-a8002426.html

[14] http://www.contributors.ro/global-europa/brexit-in-pa%C8%99i-de-dans/

[15] http://www.ziare.com/brexit/marea-britanie/liderii-ue-exclud-renegocierea-acordului-de-brexit-si-acuza-un-joc-murdar-al-londrei-gasiti-solutii-in-loc-sa-beti-ceai-si-sa-mancati-biscuiti-1547804

[16] https://www.standard.co.uk/news/politics/brexit-news-latest-theresa-may-insists-she-can-secure-deal-that-commands-broad-support-in-northern-a4057366.html

[17] https://www.g4media.ro/de-ce-este-frontiera-irlandeza-principalul-obstacol-in-calea-acordului-brexit.html

[18] https://www.bbc.com/news/uk-politics-47105990

[19] Conform Irish Examiner (https://www.irishexaminer.com/breakingnews/world/theresa-may-backs-plan-for-alternative-to-brexit-backstop-900697.html)

[20] https://www.dailymail.co.uk/news/article-6661457/Whitehall-plan-evacuate-Queen-Brexit-sparks-riots-streets-London.html

[21] http://www.ziare.com/brexit/marea-britanie/a-devenit-faimos-pentru-mesajul-anti-brexit-tiparit-pe-toate-bonurile-fiscale-dar-acum-e-amenintat-cu-moartea-1547088

[22] http://www.ziare.com/brexit/marea-britanie/brexit-sute-de-companii-printre-care-sony-si-pansonic-isi-muta-sediile-in-olanda-pentru-a-mentine-accesul-la-piata-ue-1546976

[23] https://www.zf.ro/business-international/gigantul-airbus-alaturi-sute-companii-ameninta-isi-vor-muta-sediile-marea-britanie-mentine-accesul-piata-ue-ascultati-nebunia-sustinatorilor-brexitului-spun-avem-fabrica-gigant-aici-ne-vom-muta-17849937

[24] http://www.economica.net/un-brexit-dur-va-costa-ford-800-de-milioane-de-dolari-in-acest-an_164033.html

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "113 comments" on this Article:

  1. Omics spune:

    Fukuyama este este un adept realist al pieței și al democrației. În cartea “The Trust” arată cum capitalismul și poate pierde capitalul de încredere, nefiind în stare să-l regenereze.

    În cazul nostru, europenism nu înseamnă numai globalism, dar și localism european și englez, localism în favoarea europenilor din orice parte a Europei, defavorizați de globalizare.

  2. neamtu tiganu spune:

    Analiza ar fi acceptabila daca s-ar uita si la vina europenilor care i-au impins pe unii din englezi sa voteze pt Brexit. Dar asa totul e prezentat ca si cum niste politicieni englezi schmecheri, sau cel putin timpiti, au inselat naivul popor englez. Mi se pare fals, fortat, sunt convins ca electoratul englez e unul din cel mai bine pregatit electorat, comparatia cu alte tari nu-si are locul.

    Daca as fi convins ca nu as fi cenzurat as face o lista cu lucrurile aiurea care se produc in EU si care au iritat poporul englez. Zic numai sa-i multumim lui Dumnezeu ca, pina acum, nu s-a mai organizat referendum in alte tari, ca nu stiu ce ar fi iesit.
    Cert e ca politicienii EU nu au inteles nimic, continua cu incredibilele propuneri, initiative care de care mai bolnave. De curind vroiau sa interzica soferilor de camioane sa innopteze in cabina.

    • Harald spune:

      Există o vină a europenilor pentru modul în sine în care funcționează Uniunea, dar nu propriu-zis pentru Brexit. Atitudinea care a dus la Brexit a fost ceva la modul ”m-am săturat să văd atâția străini pe stradă”.

      Iar dacă în Londra străinii sunt practic majoritari și localnicii sunt suficient de obișnuiți cu ei încât să fi votat majoritar Remain, în Midlands localnicii încă au majoritatea și au votat Leave. Birmingham a ajuns un fief musulman, cu cartiere întregi unde practic nu mai locuiesc englezi, iar Leicester se laudă cu cea mai mare comunitate de indieni din Europa, deși nici lor nu le lipsesc musulmanii pe toate străzile.

      În principiu e ilegal (e considerat rasist) să comenteze despre musulmani și indieni, așa că localnicii și-au vărsat năduful pe români și polonezi. Cam asta a fost.

    • Ypsilon spune:

      Cind votezi trebuie sa stii ce votezi. Nu stii, te informezi. Nu stii sa te informezi, suporti consecintele.
      A vota este un drept dar trebuie sa-ti asumi rezultatul propriului vot.
      Restul e gargara: englezii au ceea ce au votat. Ignoranta se plateste.

      • Harald spune:

        @Ypsilon – oamenii votează emoțional, în imensa lor majoritate. Iar asta nu se va schimba în viitorul previzibil. Și e foarte bine că votează emoțional, alternativa ar fi să pună mâna pe bâte și topoare, atunci când ceva îi exasperează în modul cum funcționează statul. S-a mai întâmplat.

        • Ypsilon spune:

          Daca oamenii voteaza emotional atunci sa nu pretinda sa traiasca rational.
          Nu stii sa te informezi corect, treaba ta.
          Brexit-ul ala nu a cazut din luna, s-a discutat despre el mult si foarte mult timp, asa ca oricine putea sa se informeze din mai multe surse.
          Un om care are drept de vot trebuie sa-si asume consecintele votului. Scuzele puerile cu ‘am crezut ce ne-au zis aia si am luat-o de buna’ , ‘ mi-am zis ca n-o sa iasa oricum Brexit-ul’ sau ‘am votat emotional’ nu tin.

    • ion spune:

      Cata incredere in alegatorul englez, ei inca formal nu sunt liberi apartin reginei, daca ai urmarit sedintele din parlamentul lor, mori de ras.

      Eu ca inginer am inteles dupa multi ani un lucru, ca fiecare sistem are probleme. Am invatat sa-l privesc si sa aduc imbunatatiri, mici, pas cu pas. E mai bine decat sa-l critici si sa-l distrugi, mai ales cand habar nu ai cu ce sa-l inlocuiesti si nu o poti face. Am observat ca de obicei oamenii care sunt cei mai galagiosi sunt si cei mai prosti, ei de acea fac galagie si critica totul la rand fiindca nu stiu cum sa faca corectii.

      Ca sa pastrez analogia cu WWII al autorului, pentru ei acum vine factura pentru ce au facut in WWII cand imparteau lumea cu Stalin, consecintele abia acum vin, prin emigranti, prin faptul ca au ramas in trecutul care nu mai e.

    • JB spune:

      Și care ar fi acea vină a europenilor care i-a împins pe unii englezi să voteze ptr.Brexit?!? Concret.
      Haideti d-le N-T, faceți “o lista cu lucrurile aiurea care se produc in EU si care au iritat poporul englez”. Sunt convins că dl.Felea nu vă va cenzura ptr.o listă a lucrurilor/faptelor/deciziilor concrete imputabile UE și unde UK n-a avut nicio contribuție. Dar rămâneți la aspectele concrete, verificabile. Opiniile, impresiile unora si altora, in registrul pamfletar sau nu, să le păstrăm pentru culoarea dezbaterii.

      • Harald spune:

        Nu e vorba că UK n-a avut nicio contribuție. Pentru politicienii englezi a fost foarte comod să dea mereu vina pe UE pentru tot ce nu merge, exact cum fac și politicienii români. De altfel, asemănările dintre România și Marea Britanie sunt mai mari decât s-ar crede, ambele au mentalitate de periferie și atitudine tipică de periferie.

        Centralismul excesiv este și el o asemănare frapantă, toți banii publici colectați merg la Londra și ”cine împarte, parte își face”. Satele din Midlands se golesc de tineri, am văzut efectiv clădiri abandonate în ruină în satele de pe lângă Nottingham. Singura lor soluție este să plece la Londra, dacă vor un viitor. Londra e singurul loc unde sunt bani.

        Fiscalitatea exagerată și monstruozitatea numită TVA duc la starea asta de lucruri. Ele se aplică practic la fel în UK ca și în UE, doar că pentru politicienii englezi e foarte comod să dea vina pe UE. Ca opinie personală, o nouă asemănare cu România se aplică și aici: în afara UE le-ar fi mult mai rău decât în UE, pentru că politicienii locali sunt mult mai inepți decât politicienii UE.

        Asta nu înseamnă că UE mai funcționează cum trebuie după Maastricht. Doar că e răul mai mic.

        • JB spune:

          @Harald
          Prietene, mai vii de-acasă!!! Greu a mai fost!! :-)
          Sunt de acord cu tine. Ai descris situația așa cum e.

          • Hantzy spune:

            Mda! Englezul nelondonez și necosmopolit, fără contact cu migranții veniți din fostele colonii britanice, s-a supărat, exact ca petrică pe tot satul, pe Uniunea Europeană. Și a votat să nu-i mai impună Uniunea asta români și polonezi. Vor fi mai multe locuri pentru indieni și pakistanezi, adică venetici din ăia despre care “în principiu este ilegal” să comentezi.

      • neamtu tiganu spune:

        @JB
        o lista incompleta si provizorie a ghidusiilor facute de politicienii europeni:

        -la referendumul de intrare a Ungariei in Eu participarea e fost de 45,6%. Desi trebuia cel putin 50% a fost bun. Ne amintim ca si la treaba cu Basescu trebuia sa fie 50%, iata ca se poate si mai putin, daca iese ce vrem. La cel referitor la repartizarea refugiatilor au fost 35,9%, a fost considerat nevalabil, sub 50%.
        -repatizarea obligatorie a refugiatilor.
        -absurda limitarea a puterii instalate a aspiratoarelor.
        -acum un an se vroia reducerea perioadei de revizie tehnica, la masini, la un an in loc de doi.
        -de curind s-a propus ca soferii de camioane sa nu mai aiba voie sa innopteze in cabina, trebuie sa mearga la hotel.
        -absurda limitare a emisiilor automobilelor, fara absolut nici o baza stiintifica, pur si simplu la misto + isteria incalzirii globale.
        -interzicerea unirii dintre sectiile de trenuri de la Siemens si Alstom, cica ar fi vorba de monopol, desi Airbus e de cinci ori mai monopol decit Siemens+ Alstom. Si asta desi regimul francez si german se opun. Se deschide larg usa chinezilor, care se monopolizeaza cum le vrea inimioara.

        Pt aceste ghidusii exista 60000 de functionari, plus un numar necunoscut de experti platiti gras. Fiecare cetatean european plateste pt distractia asta 157 euroi pe an, io ca neamt precis platesc triplu.

        P.S Limba comuna europeana e engleza, desi nu mai sunt englezi. Europarlamentarii englezi sunt platiti in continuare de EU!?

        • JB spune:

          D-le N-T, suntem amândoi (cel puțin) la vârsta maturității depline. Haideți să nu sărim la concluzii.
          - nu știu care era pragul valabilității referendare in HU la momentul aderării. Acum o fi altfel. Tempus regit actum. Credeți că s-a încălcat legea?!? Hmmm….. Mi-e teamă că vă înșelați.
          De ex.acum in Ro.participarea trebuie să fie de minimum 35%. Nu mai este 50%. Foarte bine următorul parlament poate să crească sau să scadă pragul minim. Și oricum, care ar fi vina UE?!?
          - credeți că repartizarea obligatorie este inventia unui/unor funcționari?!? No way. Mică explicație: DE, IT, Grecia și alții, având in vedere tratatul UE si situația excepțională, au solicitat ca povara socio-economică a migrației să fie, cumva, rezolvată dar până atunci să fie repartizată și către alte state. Trebuie reținut: in principiu, migranții odată ajunsi in UE ar trebui supuși unui filtru iar cei care nu indeplinesc rigorile legii privind statutul de refugia/azilant să fie repatriati…. In principiu…
          Dar…… țările vestului european au un război/niște războaie civil(e) ideologice interne. Au un trecut complicat, decenii întregi au fost educați in ideea unei culpe perpetue pe diverse teme. Există grupuri f.galagioase care continuă și adâncesc această ideea a culpei….. Așa că ar fi un aspect sensibil al probl. Le impune Comisia europeană chestiunea asta?!? Nu.
          Noi românii și popoarele din est nu suferim de această culpabilizare. E greu să înțelegem.
          Mai e un aspect f.putin regăsit in dezbaterea publică: țările de origine refuză explicit sau implicit să reprimească proprii cetățeni. Efectiv!! Condiționează financiar, găsesc noi pretexte, etc. F.,f.complicat…..
          - aspiratoarele, revizia tehnică, șoferii de camion și orice altă probl.CREDETI vreun moment că a venit pe chelie unor funcționari care s-au hotărât și au pus in operă reglementări cu de la ei putere?!? Sunteti in mare eroare. V-am mai descris undeva mecanismele adoptării TUTUROR acestor reglementări. Dar se vede că nu ați citit…….
          - d-le N-T, problema fuzionării departamentelor de locomotive ale Siemens-Alstom este ceva f.,.f.complex. Doar ca să vă faceți o mică idee: art.din tratatul UE îndreptățesc 100% Comisia să ia această decizie ptr.că se crează o nouă situație de quasi-monopol care intr-un final va duce la o impunere a cresterei prețurilor produselor și care….se vor răsfrânge tot asupra cetățeanului european…. Dar tratatul lasă o poartă deschisă aprecierii de către Comisie a conformității cu spiritul tratatului raportat la efectele economice ale fuziunii X sau Y. Si de aici incepe bordelul teoriilor economice vs.cele juridice, etc. Să nu cumva să credeți că e ceva specific UE. Nu. Chestiunile astea privind mentinerea unei concurențe sănătoase intre un nr.suficient de actori economici ptr. a beneficia societății au fost inventate in US la sf.sec.XIX (Standard Oil of NJ vs.US) vezi legea antitrust, etc). Dar…..toate cele de mai sus sunt de atunci distilate prin teoriile economie la modă la momentul X. Aspectul pericolului Chinei e corect dar principala piață ptr. Siemens-Alstom e in UE… Cum procedăm?!? Aplicăm legea sau facem rabat de aplicarea ei. Greu foarte greu de decis. Cum o dai n-o nimerești. Oricum, cele 2 companii au dreptul să atace la CJUE decizia Comisiei.
          - Comisia are angajeti cât primăria Parisului. Vi se mai par mulți?!?
          - nu vă grăbiți cu concluziile: engleza e limbă oficială in Irlanda și Malta.

        • Florin L. spune:

          @NT

          Dvs citati argumente din carticica de propaganda a populistilor stimate domn inginer.

          1) Ne plac foarte mult cele 4 libertati, fondurile si subventiile europene, agricultura comuna, coeziune, pace si prosperitate (o situatie win-win in urma careia profitam toti). Dar aratam cu degetul la cateva mii de functionari, fara munca carora toate acestea nu ar fi existat astazi. Sau aveti dvs vreo idee cum ar putea fi asigurata aplicarea normelor, protectia sanatatii a 500 milioane de consumatori, monitorizarea subventiilor si a fondurilor europene in 28 de state nationale, trasarea reglementarilor si a unor strategii comune in privinta cresterii economice, samd? Desigur, birocratia bruxeleza este foarte intortochiata, dat fiind ca nu avem alternative fezabile in contextul in care nu avem o “Constitutie UE” cu un presedinte ales de exemplu, ministere in locul comisiilor si al consiliilor, etc. Lozincile populistilor insa, i.e. “we are the people”, exituri sau anularea tratatelor UE, sunt lipsite de consistenta (vorbe goale, exploatarea fricii cu strainii,birocratia bruxeleza “dusmanul invizibil” si alte manipulari grosolane la nivel emotional). A se observa la Viktor Orban, Tsirspas, Salvini, Di Maio – una trambiteaza in fata alegatorilor, ai alta fac cand se duc cu caciula-n mana la Bruxelles

          2) In ceea ce priveste exemplul dvs cu referendumul din Ungaria, cvorumul consutatiilor publice se intruneste la o participare de 30% in aceasta tara. In plus, trebuie sa luati in considerare si faptul ca aderarea la UE a ocupat primul loc in agenda puterii, dar si a opozitiei timpului (cei care nu si-au dorit aderarea la UE, au votat Jobbik sau cu alti extremisti).

          3) Last but not least, nu toate propunerile Comisiei trec de Parlamentul UE, sau de membrii Consiliului, Acum, daca unii sau altii sunt nemultumiti cu unele reglementari este cu totul o alta poveste. Pana in prezent, ati dat doar un singur exemplu concret in acest sens – cu aspiratorul. Dar chiar si aceasta masura “stupida” cum o clasificati dvs stimate domn inginer al popurului, a stimulat inovarea si dezvoltarea unei noi generatii de aspiratoare, care este “net superioara”atat din pdv al eficientei cat si al performantei. Va recomand sa cumparati un asiprator de generatie noua, Miele sau AEG de exemplu daca aveti acasa pisica sau caine,

          https://www.youtube.com/watch?v=L45w6VsOL24

          https://www.youtube.com/watch?v=rECiMgL-s6Q&list=PL4jd7XKkzhO968b610ctKJumvfzo6GEVH

          https://www.youtube.com/watch?v=d161lGxUfKw

          https://www.vergleich.org/standstaubsauger/

          P.S. Printre altele, europenii sunt campioni si la exportul produselor electrocasnice (citisem saptamana aceasta ca la Deva se deschide o fabrica de masini de spalat- o investitie AEG din cate am inteles).

          • neamtu tiganu spune:

            a stimulat inovarea si dezvoltarea unei noi generatii de aspiratoare,

            Duomnu Florin, daca tu-ti imaginezi ca marile firme, concerne, concerne care au sectii enorme de cercetare, care incearca in permanenta se fie mai buni decit concurenta, asteapta rahaturile de la EU, habar nu ai cum functioneaza industria, economia, cercetarea.

            Intr-un sistem normal piata decide, nu niste birocrati. La ce foloseste aceasta limitare a aspiratoarelor? Nu se aplica aspiratoarelor industriale, prin urmare eu imi pot cumpara oricind unu declara industrial.
            O societate care astepta stimularea inovarii de la politicieni e o societate pierduta. Duomnu Florin, esti un comunist, ceausist nerecuperabil.

            • Florin L. spune:

              Noua generagtie de aspiratoare a aparut prin anul 2012. Chiar daca sunt superioare dpdv al eficientiei si performantei, nu au avut mare priza datorita reticientei consumatorilor fata de noile tehnologii. Nu de putine ori, beneficiile raman neobservate si ignorate, in special acolo unde nu sunt vizibile sau palpabile, asa cum este cazul aspiratorului, sau cel al becului. Fara reglementarile cu pricina, tranzitia la noile becuri si aspiratoare dura probabil decenii si in acest context, chiar ca nu putem decat sa aplaudam propunerile Comisiei. Noi, consumatorii suntem beneficiarii noilor tehnologii (i.e. eficienta energetica si performanta superioara) sau nu?

              P.S. In UE nu exista asteptari sau constrangeri sa renuntati la confort sau sa faceti concesii in ceea ce priveste performanta sau calitatea produselor si a consumului in general (dimpotriva). Dar deh, asa scrie in carticica aia de propaganda a oportunistilor de la coltul strazii.

    • Ursul Bruno spune:

      Stimabile, ti-ar convine sa traiesti cu lunile intr-o cabina de camion, sa te speli pe unde apuci sa ma manaci pe branci ? Este corect ca situatia camionagiilor sa fie imbuntatilta simtitor iar daca guvernele statelor nu sunt in masura este impetuos necesar sa intervina cei la Bruxelles. Nu contest , exista destule tampenii pe care birocratii de la Bruxelles le inventeaza insa nici una dintre ele nu a pus la indoiala libertatea individului, a miscarii libere a acestuia in interiorul CE.
      Reformarea UE este necesara in primul fiind nevoie de inlaturarea votul unanim in cadrul institutiilor UE el putand fi inlocuit cu majoritea 50 + 1. Aceasta practica blocheaza UE si acorda unor state posibilitatea de obstructionarea in luarea unor hotarari vitale.
      Nu vad nici o problema daca o majoritate calificata sa voteaze si hotareasca asa cum se procedeaza dealfel in viata politica zilnica.
      In alta ordine de idei, trebuie eliminate acele grupari politice care incalca acordurile UE si incita la disolutia acesteia si nu vad rostul ca parlamentari ai acestor grupari si fie platiti din banii contribuabilului european.
      Trebuie introdus un pasaj care sa ofere posibilitatea statelor sa paraseasca UE insa numai in conditiile in care ele returenaza toate fondurile comunitare obtiunute, se fie excluse din toare acordurile comerciale la care s-au angajat si reintroducerea vizei pt cetatenii tarilor respective.
      In aceste conditii cred ca multi politicieni s-ar gandi mai bine daca ar incita impotriva UE ei putand fi sanctionati prin vot de catre cetateni daca doresc, daca nu , n-au ce cauta in UE.
      Sunt numai cateva aspecte importante pe langa o armata comuna NATO , o fiscalitatea cat mai uniforma si multe altele prin care integrarera statelor sa fie mai pronuntata in cadrul UE.
      UE este cel mai de succes model european, toate celalte inaintea sa, mai ales aliantele infernale intre diferitele state suverane nationale producand in primul rand milioane de morti si distrugeri in masa.
      Exista mii de motive sa ne bucram de o Europa comuna decat sa punem umarul la dinamitarea ei. Din pacate exista inca destui bolnavi mintali, altfel nu-i pot numi, care doresc destramarea UE fara un plan concret , ce punem in locul ei ? Brexitul fiind cel mai elocvent exemplu, britanicii nu stiu ce vor.

      • ion spune:

        Problema cu dormitul in cabina este fiindca se abuzeaza. Ne uitam atent pe autostrazile din europa de vest, Belgia de exemplu. 80% din camioanele mari au numere din europa de est, e normal? Ne uitam atent ce se intampla in parcarile de camioane sau chiar in oras sunt parcari adhoc zone intregi unde sunt parcate camioane si e plin de soferi si alti indivizi care dorm in ele. E normal?

        Ce s-a intamplat? Din cate inteleg eu, soferii din europa de est sunt mult mai ieftini, taxele si asigurarile la fel. Firmele din vest profita, si profita serios economisesc fiecare banut, nu sunt in stare nici cazare sa ofere, soferii dorm cu lunile in camion. O fi normal? Ce ai zice daca pe strada ta s-ar instala acesti camionagii, vor dormi in camion si isi vor face treburile la tine sub gard? Nu mai zic ca acolo sunt tot felul de indivizi in preajma si afaceri … Foarte corect, firmele sa plateasca cazare decenta, cu dus si tot ce trebuie. Dar si mai bine ar fi sa foloseasca mai mult transportul feroviar, fluvial, multe chestii sunt sigur ca se pot transporta mai usor si ieftin pe alta cale, daca ar fi organizat ca lumea.

        • Ursul Bruno spune:

          Nu sunt firmele de transport din vest care pofita de pe urma firmelor mai ieftine din est , preturile sunt impuse de cei doresc ca marfurile lor sa fie transportate incepand de la alimente si pana la gunoiul menajer. Pretul trasportului este inclus in pret si cum fiecare doreste sa cumpere ieftin si avantajos se cauta transport ieftin. Intreaga nebunie cu preturi ieftine se sparge si in carca transportatorilor idiferent ca vin din Lituania sau Romania.
          Este foarte bine si normal ca soferii sa fie protejati de acest sistem inuman de lucru la care sunt supusi numai ca, oferind acestora conditii mai bune de munca vor creste si preturile la produse, suntem dispusi sa platim cativa centi mai mult ? cel putin in occident controale sunt si vor fi in continuare insa cum ramane in est , de unde vin ?

          • Harald spune:

            @Ursul Bruno – stimate domn, nu prea știi despre ce vorbești. Firmele de camioane din vest au adesea camioanele înmatriculate în România și folosesc șoferi români, care au mai puține pretenții și sunt plecați cu lunile de-acasă, dormind numai în cabină. Firmele din vest chiar profită, exact cum spune @ion.

            • Florin L. spune:

              Harald, citisem pe undeva ca in Romania, sectorul transporturilor reprezinta circa 6% din PIB. Dar vad ca esti cam sceptic, companiile romanesti din domeniu sunt probabil doar interpusii unor “straini” i.e. germani, francezi si bruxelezi, nu-i asa? (noii evrei si masoni si europenilor :))

            • Harald spune:

              @Florin L. – domnu’ economist (a.k.a @YellowSubmarine, a.k.a @Florix. a.k.a @Florin Economistul, a.k.a YS etc.). Dacă o firmă belgiană, fără să dăm nume :) are o subsidiară în România, cu sute de camioane înmatriculate în România și cu sute de șoferi români angajați în România, activitatea acelei subsidiare intră în PIB-ul de pe hârtie al României, da?

              Numai că românii nu trăiesc din PIB-ul de pe hârtie. Sumele reale încasate de România se rezumă la salariile și diurna încasate de șoferi, nu la sumele integrale încasate drept tarife de transport, cum s-ar întâmpla în cazul unei firme autentic românești.

            • Florin L. spune:

              Harald, de ce ar distribui belgianul, spaniolul, olandezul sau germanul castigurile in tarile lor de origine, din moment ce toti cetatenii UE se bucurra de cele 4 libertati, si in Romania impozitele sunt considerabil mai mici (in jur 16% sau asa ceva). Transportatorii internationali isi aleg varianta optima unde isi inregistreaza sediul principal (iar nivelul salariilor si nivelul taxelor sunt aspecte importante in sectoarele competitive). Exista multe firme care si-au mutat sediul principal in Romania, dar si persoane fizice (unii dintre ei poate ca nu locuisc intradevar 6 luni in Ro, dar asta este o alta poveste – care trebuie si probata de fiscul din alte tari).
              https://www.zf.ro/companii/topul-celor-mai-mari-angajatori-din-transporturile-rutiere-de-marfuri-primii-zece-au-peste-10-000-de-salariati-16581714

            • Harald spune:

              @Florin L. – poveștile astea cu impozitele mai mici din România nu sunt bune de spus nici votanților PSD. Chiar și ei își dau seama când sunt mințiți pe față, chiar dacă nu înțeleg ei mecanismele economice. Top-managementul companiilor de transport străine care au subsidiare România se află tot în țările de origine. Ei trăiesc acolo și își iau salariile acolo, la nivelul de acolo.

              Clienții lor se află tot acolo, ei plătesc acolo, dar transportul propriu-zis e efectuat de camioane înmatriculate în România, cu șoferi plătiți la salariile din România, care sunt plecați câte 4 luni de-acasă și dorm în cabină în tot timpul ăsta.

  3. Harald spune:

    Nu știam cine e Dominiq Cummings și dacă nu auzisem nimic de el până acum, înseamnă că nu e chiar atât de important. În cel mai rău caz, Dominiq Cummingsa oferit metoda, nu ideea.

    Știu însă altceva: știu cine l-a făcut premier pe David Cameron. Exact același om care l-a făcut premier și pe Tony Blair, la vremea lui. Dorește cineva să susțină că ideea referendumului i-a venit lui Cameron într-o noapte la poker, fără ca ”jupânul” să fi știut ceva despre asta? :)

    • JB spune:

      Cine oare să fie?!? Da-ne măcar zona geografică a Imp.Brit.de unde e.

    • Ursul Bruno spune:

      Jupanu fiind cine ? regina ? presedintele american sau rus ?

      • Harald spune:

        @Ursul Bruno – ești departe tare, dar vezi că @JB s-a prins despre cine e vorba. Eventual întreabă-l pe @Zev, că e unul de-al lui :)

        • Ursul Bruno spune:

          Nici el nu e prea aproape si totusi cine e marele licurici ?

          • Harald spune:

            @Ursul Bruno – ai auzit de scandalul ascultării telefoanelor familiilor regale? Unul dintre cei implicați, care coordona efectiv lucrurile, i-a fost impus lui Cameron pe post de consilier, cu asigurări ferme că nu e implicat în ascultările ilegale, deși era implicat până peste urechi.

            Vezi cine i l-a impus lui Cameron, vezi cine deținea ziarul care se ocupa cu ascultările ilegale etc.

  4. Cap de Locuitor spune:

    Cine iubeste EU asa cum arata acum, inafara de birocrati si politicieni incapabili ? Nimeni !

    Astia care-si vad privilegiile amenintate nu mai stiu ce sa cobeasca.

    Marea Britanie a parasit o sandrama care sta sa cada.

    • JB spune:

      Și cam ce ar fi, așa de grav, de reproșat UE ?!? Concret, la obiect nu impresii și opinii nesustinute.
      Mulțumesc!

    • Ursul Bruno spune:

      Numai un “nimeni” poate gandi atat de obtuz. Uite, eu sunt unul care o iubeste asa cum e , cu bune si rele pt ca mi-a oferit posibilitatea sa traiesc in pace, mare lucru.

    • ion spune:

      Mai gandeste ce spui, de ce sa iubesti UE? E fata?

      EU e expresia vointei membrilor ei, UK e un membru destul de mare si a contribuit, construit ce a construit. Acum sa ne uitam ce ne da:

      - circulatie libera, daca ti se pare ca e neimportant, nu e deloc asa
      - o reglementare cat de cat comuna
      - o piata comuna
      - posibilitatea sa te stabilesti unde vrei fara mari probleme
      - posibilitatea sa inveti, lucrezi oriunde fara mari probleme
      - maruntisuri pe international gen poti merge la ambasada oricarei tari eu, acorduri internationale

      simplifica viata foarte mult in foarte multe domenii, noi nici nu le observam, fiindca ne-am deprins.

      Ce nu face? O gramada nu face.
      - ar trebui moneda unica
      - ar trebui o armonizare fiscala
      - nu exista inca firme mari EU cum sunt in USA
      - armata comuna, politie comuna
      - sistemul de pensii si social comun
      - circulatia inca nu e libera peste tot
      - infrastructura e neuniforma peste tot
      - ar trebui integrate tarile din fosta iugoslavie, macedonia, albania, r. moldova eu as pune si ucraina, belorus, eventual rusia, georgia, armenia

  5. Ursul Bruno spune:

    Brextit-ul este falimentul democratiei si nu cum multi cred , vointa populara exprimata printr-un referendum.Daca ar fi sa lasam alegatorii sa se exprima pe orice tema prin referendum, ar fi haos generalizat. Stiu, in Elvetia functioneaza dar Elvetia este un stat aparte cu traditii politice care nu sunt comparabile chiar , cu restul lumii.
    Referendumul este similar unui sondaj de opinie si reprezinta proiectia momentului si nici decum a ce va urma , urmarile sale ca in cazul de fata , catastrofale.
    Politicienii englezi “orbecaie” intr-o inconstienta profunda, parlamentul si cea mai veche democratie, cum ne place sa numim sistemul politic britanic, in colaps.
    Mi-am luat timp sa privesc pe micul ecran dezbaterile din parlamentul englez, greu de deslusit ce au vrut sa exprime parlamentarii, situtuatia fiind incurcata rau de tot.
    Statul britanic a fost invins de piete si interesele acestora, “inima globalizarii” , city-ul londonez , reusind sa-si impuna vointa cu toate ca pe moment acesta va avea de suferit.
    Sa nu uitam ca. 50 % , o suma uriasa, a PIB britanic se obtine prin tranzactii si servicii globale monetare. Sunt interese imense in jurul capitalului si al bursei londoneze fapt pt care , Londra a prosperat si prospera, restul tarii avand probleme economice, Londra cosmopolita intrand in conflict cu traditiile britanice.
    Momentul a fost speculat cu multa dibacie de niste politicieni extrem de inteligenti din toate punctele de vedere care la momentul oportum au iesit , favorizati de conjunctura, la atacul asupra democratiei folosind insasi mijloacele acesteia. Ei au stiu foarte bine ce fac, au stiu ca mipuleaza masele de oameni apeland la frica acestora invocand tot felul exemple negative pe care ei insasi dupa ce dezastrul s.a produs, le-au recunoscut ca fiind minciuni.
    Un lucru insa nu l-au gandit pana la sfarsit respectiv au crezut ca UE este intrat de scindata incat sa poata fi ingenunchiata, cel putin pana acum nu le-a iesit.
    Cel mai monstruos personaj este Nigel Farage, seful UKIP, care si acum este plaiti de catre parlamentul european el invocand dreptul sau asupra indemnizartiilor banesti de europarlamentar, in mod normal el trebuind sa-si dea demisia.
    Iata cum din interiorul parlamentului european, intreaga uniune poate fi dinamitata, acesta este doar inceputul, domnul Steve Bannon, fostul strateg sef al lui Trump intrat in dizgratie mutandu-se tocmai la Bruxelles sa dea o mana de ajutor fortelor antieuropene.
    Democrtia este pe cale sa se autodesfiinteze.
    Democratia este depasita, politicienii nu mai sunt in masura in a lua decizii corecte, suveranul dus de nas.
    Statele suverane isi vor pierde rolul in favoarea pietelor, a intereselor economice pe alocuri daca se va reusi, piata avand o spoiala democratica, masa inerta redusa la statutul de consumatori si se poate pune indrepatiti intrebarea , alegerile isi mai au rostul sau se poate renunta la ele, viata politica fiind doar o “mascarada”.

  6. Hantzy spune:

    Pe Contributors.ro se resimte, tot mai pregnant, un trend al articolelor tehnice, mustind de date, informații. Analiza acestora nu e ușoară, aprecierea diferitor grade de influență a multelor evenimente nefiind la îndemână oricui.
    Dl. Felea revine cu un nou tur de forță, dezvăluind nu numai informații care, cel puțin pentru mine, erau necunoscute, dar mai ales îmbinându-le într-o extrem de logică expunere, relevând dimensiuni surprinzătoare ale celui mai arzător moment din istoria uniunii europene. Mulțumesc pentru frumusețea și claritatea articolului!

    • JB spune:

      Subscriu !!

    • Harald spune:

      @Hantzy – Pe Contributors.ro se resimte, tot mai pregnant, un trend al articolelor …
      … de înfierare a burgheziei, scrise cu mânie proletară, cam ca în anii ’50. Altfel nu v-ați felicita reciproc pe-aici cât e ziua de lungă :)

      Eu am mai trăit vremurile astea o dată, la începutul anilor ’80. Bunicul meu era un anti-comunist hotărât, fusese învățător, director de școală, dar și deținut politic, așa că în satul lui era privit cu un respect de parcă ar fi fost Corneliu Coposu. Începusem să ascult încă de pe la 4 ani împreună cu el Europa Liberă și Vocea Americii, așa că în anii ’80 înțelegeam de-acum destul de multe.

      În schimb, peisajul mass-media bucureștean era dominat de personaje gen Adrian Păunescu, Eugen Barbu și Corneliu Vadim-Tudor, iar părinții mei păreau foarte împăcați cu comunismul și îl priveau pe bunicul chiar cu o oarecare condescendență. Însă în doar câțiva ani s-a văzut foarte clar cine avea dreptate. Acum chiar crezi că dacă mai încercați o dată, rezultatul o să fie altul? :)

      • Hantzy spune:

        Harald, ați avut nenorocul unei indoctrinari timpurii, iar dacă astăzi încă vedeți în deficiența asta un atuu personal, este evident că nu veți mai putea ieși din capcana ideologică, pregătită de o somitate rurală nostalgica, aflată la vârsta senectuții.
        Sechestrat intre aforisme, cărora le conferiti valoare de axiome ideologice, nu mai puteți înțelege complexitatea unei societăți moderne, mizând în continuare pe satul în care doar Popa și Herdelea știu a ceti și scrie. Dumneavoastră nu căutați o strategie optimă pentru societate, care să îmbine instrumentele oferite de tehnologia și relațiile actuale, ci vă faceți blazon doar din identificarea “dușmanului ideologic”. Dar tocmai din același răsad ca și al comuniștilor vă trageți și dumneavoastră seva, așa cum din același pământ răsar și crinii despotului soare, și bostanii lui Mircea, dar și trandafirii lui Ion. Nu e mare diferență între capetele clopotului gaussian! Nici de la genialitate la nebunie nu e decât un pas.
        Exact precum iakovul lui Stalin, ce se credea superior britanicilor în lagărul nazist, tot astfel va poleiti și dumneavoastră blazonul paranoic, suspectând peste tot comuniști. Mi-e și silă să încerc a mă disculpa: nu meritați din partea mea un asemenea efort. Pentru că cei asemenea dumneavoastră, neavând ce oferi de fapt, bluffează pe slăbiciunile adversarului închipuit, care – nu-i așa?! – deja s-a dovedit că a greșit. Și, pentru că el a greșit, dumneavoastră nu puteți fi decât de partea bună a baricadei. Într-o viziune monocroma nu rămâne decât posibilitatea asta.
        Burghezul lui Molière se credea gentilhomme, dumneavoastră vă credeți burghez. Și da, dacă dumneavoastră sunteți burghez, atunci eu nu pot fi decât comunist și să infierez proletcultist chiaburimea. Strawman!

        • Harald spune:

          Trăiesc într-o țară neo-marxistă, căreia Suedia și Germania îi fac o concurență acerbă. Teoriiile astea progresiste despre dispariția diferențelor ideologici fac parte din propaganda care să le permită să ajungă la putere.

          Comunismul s-a transformat astăzi în neo-marxism, iar neo-marxismul este ideologie.

        • Hantzy spune:

          Fanaticii unei ideologii au tendința de a simplifica lucrurile: tot ce le este imposibil să explice sau evident împotrivă este de sorginte fie neofascistă, fie neomarxistă. Incapabili să își prezinte avantajele ideologiei la care aderă, recurg la tertipuri prin care amendează ideologiile anterior identificate, sperând ca prin poziționarea proprie în antiteză față de acestea, să fie receptați drept umaniști valoroși. Se dau însă de gol prin mania lor de “a devoala” presupuse strategii propagandistice ale celorlalți, pe care îi etichetează abundent cu epitete convenabile: progresisti, agitpropi, iecologisti, socialiști șamd. Nu de puține ori ei recurg chiar la atacuri scoase din sertarul de jos, sugerând neintegritatea contraopinenților prin existența unor deficiențe patologice.

          • Harald spune:

            @Hantzy – OK, hai să simplificăm pe înțelesul tău: dacă organizarea unei societăți se bazează pe viziunea ”victime vs opresori”, atunci e vorba de ideologie. Dacă asta (viziunea ”victime vs opresori”, proletariatul victimă în fața capitaliștilor) se referă la domeniul economic, e vorba de marxismul clasic. Dacă se referă la raporturile între sexe (femeile victime în fața bărbaților opresori sau minoritățile sexuale victime în fața heterosexualilor opresori) atunci e vorba de neo-marxism. Cel despre care în urmă cu un an susțineai că nici măcar nu există. Lămurit?

            • Hantzy spune:

              Mazărea-i lucioasă, verde…
              Dacă doriți să vă certați de unul singur, sunteți liber să o faceți. Nu mă interesează ce e sau nu e neomarxismul, așa că nu mă simt obligat să întrețin discuții pe care nu le-am inițiat și care nu au de-a face cu primul meu comentariu.
              Dar, așa cum spuneam, ceea ce nu înțeleg fanaticii inoculati prematur se grăbesc să considere a fi neomarxism. Că este sau nu ideologie nu e relevant, ci faptul că doresc etichetarea în acest fel a anumitor concepte pentru a induce o nuanță de culpabilitate contraopinenților, în lipsa unor argumente valabile. De altfel, Exemplele oferite nu au nici o legătură cu antagonismul social decât în concepția celor ce nu pot privi peste marginea farfuriei și, drept urmare, categorisirea respectiva este lipsită de suport logic.
              Nu am susținut niciodată că nu ar exista neomarxism, ci doar că intervențiile mele nu conțin elemente de acest tip, eu fiind liberal și cred în democrație liberală. Iar dumneavoastră ați susținut enormitatea că liberalismul este de fapt marxism, moment în care n-am mai văzut niciun rost să continui. Așa cum nu mai văd nici acum.

            • Harald spune:

              @Hantzy – ești obsedat să ai ultimul cuvânt în orice dispută de pe forum, oricât de aberante sunt replicile la care apelezi, dar ”nu te simți obligat să întreții discuții pe care nu le-ai inițiat” ?!

              O să-ți caut comentariul în care susțineai că neo-marxismul nu există, a fost pe la începutul lui 2018.

      • DB spune:

        Remarcabil ce ascultai la 4 anisori insa nu ne-ai spus cum reactionai.

      • ion spune:

        Vezi cum erau vremurile interesante, bunicul tau era anticomunist, director de scoala. Scoala acea insa a creat o gramada de oameni “sovietici” …, el a fost fortat sa predea acea doctrina, sa pedepseasca pe acei care nu o vor. Asa a patit si unchiu meu. Sper sa nu mai fie asa.

        • Harald spune:

          Nu, stimate domn, director de școală fusese în timpul războiului, înainte de a veni comuniștii la putere. Nu a predat nicio ”doctrină”, a ajuns în închisoare fără proces pentru că îi învăța pe elevi ”Hora Unirii” și ”Deșteaptă-te Române” tocmai în perioada ocupației sovietice.

  7. stef spune:

    În anii următori, englezul mândru că a votat Brexitul va fi uimit și se va uita la marile dezbateri post-brexit ale provinciilor componente și apoi la secesiunea Irlandei de Nord și a Scoției.Va mai călători, va mai vedea Europa cu pașaport, va vedea că aici nivelul de trai rămâne identic, în timp ce englezii vor trece la indicatori nesuferiți în privința lirei, a prețului bunurilor de larg consum, alimente, exodul companiilor și al locurilor de muncă.Abia atunci vor înțelege că votând pentru Brexit, au votat pentru sărăcie și pentru Mica Britanie!

  8. Ioan spune:

    Nu știam că Dominiq Cummings și-a început cariera în Rusia. Al naibii cum ii găsești pe toți, și pe cei cu Brexit-ul și pe cei cu Trump, cu fel de fel de legături cu rușii. Toate drumurile duc la Moscova. Recent, Macron a declarat că sursa principală de informare a Vestelor Galbene pare a fi Russia Today.
    Initial, am crezut ca, daca se vor razgandi la timp, britanicii ar trebui primiți inapoi, cu aceleași discounturi și opt-out-uri. Acum, mi se pare clar că trebuie să iasă și să vadă ce pot face de capul lor, singuri. Afacerile europene trebuie readuse pe continent, migranții UE pot și ei reveni, că doar șomajul este la cote minime în toate economiile nordice ( cele care prin disciplina și responsabilitate fiscala o duc bine ), iar britanicii vor vedea ce le pică de la americani și de la fostele colonii. Mai discutam peste un deceniu.

    • Florin L. spune:

      @Ioan

      Populistii de la varful celor doua aripi (oportunistii de la coltul straziii) au fost si raman in continuare cel mai mare dusman al europenilor. Oricat de orbi si de naivi am fi, nu putem trece cu vederea manipularile alegatorilor cu lozinci euforice de genul “we are the people” si bineinteles dusmanul imaginar: ceva “straini” ca intodeauna (minoritati, etc care ne otravesc fantanile si ne violeaza femeile), teroriile conspirationiste cu ordinea liberala (evreii, multinationalele, masonii etc, subjuga lumea din umbra) samd. Nimic nou sub soare! De data asta insa se mai adaoga si retorica cu asa zisa birocratie bruxeleza, chiar daca deciziile importante si tratatele sunt semnate de conducatorii statelor. Concurenta geopolitica si ideologica (ordinea iliberala) la randul ei se bucura si bineinteles ca aplauda /sustin caderea “sandramalei” sau cum numesc ei UE si piata unica (dupa motto: un concurent mai putin)!

      https://www.france24.com/en/20190207-france-recalls-italy-ambassador-after-worst-verbal-onslaught-war

  9. Cinicul spune:

    Un articol foarte bun care va va expune la numeroase atacuri, mai ales din partea trumpistilor.
    Brexitul s-a luptat si afost castigat printr-o propaganda murdara impotriva imigratiei. Imigratia este un subiect sensibil in toate tarile, pentru ca sentimentele tribale sunt usor de adus la suprafata.
    Da, revolta impotriva Londrei este o realitate, pentru ca Greater London este practic o republica in cadrul UK. Aici traieste toata birocratia de stat, aici se concentrase un sistem financiar urias, in parte parazitar si, greu de neglijat, aci exista o toleranta mai mare fata de imigranti.

    Politicienii britanici, atat pe dreapta, cat si pe stanga, s-au dovedit niste submediocri incompetenti, lipsiti de viziune si, mai ales, lipsiti de principii. Mme May, adepta a lui Stay, devine sefa unui guvern care sa duca la Leave. Macar Cameron a avut decenta sa se retraga dupa ce a organizat un referendum doar ca sa-i faca sa taca pe rinocerii din partudl conservator. Corbyn conduce un partid in mare parte anti-Brexit, dar face un joc dublu, declarandu-se pentru Brexit si in acelasi timp blocand un compromis negociat de May cu EU. Daca Germania ar executa o iesire din EU sunt convins ca ar exista o coalitie a marilor partide care sa negocieze cea mai buna solutie. Tot ce auzim de la Westminster, este un Nici asa, Nici asa.

  10. Stefan spune:

    Interesanta perspectiva asupra Trecutului, dpdv a oamenilor care l-au inițiat. Mă gândesc că globalizare a adâncit și mai mult falia dintre “filosofi” și “do-eri”. Nu prea mai este timp de filosofii/umanisti.
    In America, cred că din anii 70-80 studiile “umane” au marșat către aplicativitate. Avem psihologie aplicata, economie aplicata, sociologie aplicata. Mă gândesc la Obama, daca a fost printre primii politicieni “aplicați” sau nu.
    Pe “bătrânul continent”, științele umaniste au rămas înțepenite in istorie și (îmi asum) in inutilitate. Da, este ok sa ne cunoaștem trecutul pentru a nu repeta greșelile, dar ce ar fi daca am prezice/influența viitorul? Daca tot am învățat din trecut, ce ar fi sa privim și să aplicăm in viitor?
    Incepe sa îmi fie din ce in ce mai simpatic Trump cu cravata roșie nealiniată. Sigur, in Ro s-au vorbit doar despre cravata, nu am citit nicăieri despre discurs.

    • JB spune:

      Și sincer acum, la ce le-a folosit trecerea spre aplicativitate?!? Psiho si sociologia au avut, in acest răstimp, vreun aport altfel decât maxim de controversat?!?
      Ce să mai spunem despre teoriile ec.care au dus la criza din 2008…?!!?

      Societatea americană arată mai bine astăzi decât în anii ’60-’70?!? Dacă locuiți in US întrebați oameni de-acolo care au această experiență și care pot da dovadă de o oarecare sinceritate.

      • Stefan spune:

        Marile afaceri de acum s-au construit pe nevoi, nu pe produse tradiționale. Nevoi induse.
        Sa câștigi din Uber fara sa ai o mașină înseamnă să te orientezi și să exploatezi nevoile clienților, nu sa perfecționezi la nesfârșit roata cu spițe. Sa câștigi din Facebook fără a fi un produs palpabil (de pus sub bradul de Crăciun), insramna să câștigi din nevoi.
        Sigur, viață nu este neapărat mai buna decât acum 30 de ani pentru că având același venit, ne dorim mai mult și mai multe. Cat de des ieseati cu părinții dumneavoastră să mâncați în oraș? Acum McDonald’s e plin de familii.
        Nu sunt nici cinic și nici laudativ, doar constat. E mai simplu când faci revrrse-engineering și înțelegi când politicienii te manipulează. Sau vânzătorii. Sau reclamele.
        Și politica se bazează pe niște consilieri care aplica psihologia/manipularea maselor. Psihologia maselor este o armă pentru cei care știu să o folosească.

        • DB spune:

          @Stefan (07/02/2019 la 17:30)

          “Acum McDonald’s e plin de familii.” Serios ? ASta unde in Romania ? In America este considerat “junk food” de lumea medicala.

          • Stefan spune:

            Mergeți la Drive Food chiar și pentru o cafea. Și intrați pentru a merge la baie. La orice ora din zi. Veți vedea. Ok, spuneti-mi unde ați găsit liber și la ce ora, chiar sunt curios.
            Nu era vb strict de McD, ci de afacere dezvoltata pe nevoi induse. Se poate gati acasă foarte bine, dar prin relcame și aditivi se induce nevoia de junk fooduri in afara casei.

            • DB spune:

              @ Stefan (08/02/2019 la 15:12)

              Nu locuiesc in Romania de vreo de 20 ani si din tonul si limbajul comentariului dvs. nu prea ma convingeti. Termenul de “junk food” nu se refera doar la Mc Donald’s ci si la alte resturante de tip “fast food”

              Cu siguranta sunt si alte diferente intre noi – profesie, experienta de viata etc. – pe care nu le-ati avut-o in vedere.

            • Stefan spune:

              @DB nu doresc sa va conving de nimic. Eu vorbesc de fapte care se întâmplă. In Ro, in Europa, dar și în Asia ( și relativ la junk food). Nu am avut (inca) placerea Americii. Desigur că suntem diferiți, avem experiențe diferite și viziuni diferite asupra vieții. Da, eu na strădui din Ro, unde întreaga mass-mediei este un spam si mă bucur de Internet ca de Romania Libera. Dar și pentru dumneavoastră exista pericolul ca, “trăind în borcan”, sa nu ii puteți citi eticheta.
              Relativ la tonul și limbajul meu, îmi cer scuze daca este cinic. Da, @JB are dreptate, sunt mai cinic. E pentru supraviețuire în medii acide.

        • JB spune:

          Și?!? Facem elogiul manipulării maselor prin recursul la tehnici psiho?!? E ceva meritoriu?!?
          Uber este un sabotaj (necesar in unele locuri) bazat pe ipocrizia maximă a autorităților de reglementare. Să numești carsharing un serviciu de taximetrie e o găselniță, fără discuție. Dar ca asta să fie și admis, în condițiile discriminării evidente a posesorilor de licențe cumpărate cu bani grei, mi se pare mind blowing. O fi bine, o fi rău?!?
          Mie îmi păreți puțin cam prea cinic, dar aveți tot dreptul să fiți cum doriți.

  11. dr. Iocan spune:

    Brexitul a început atunci când englezii au lăsat-o moale cu conducerea UE în parteneriat cu Germania. Iar oamenii care fac planuri pe perioade mai lungi decât două cicluri electorale nu trebuie căutați între politicieni.
    Aspectele tehnice ale Brexitului sunt una, însă ele sunt mai mult consecințe, cu numeroase victime colaterale. Miezul politic și geopolitic al Brexitului este rareori tratat, dar el este motorul. Dacă punem pe o tablă magnetică niște plăcuțe pe care scriem City, Wall Street, SUA, UE, neo-cons, China, Rusia etc. și încercăm să trasăm legături între, s-ar putea să dea mondialismoză, o deformație gravă a globalizării.

    • JB spune:

      Parteneriat UK&DE la conducerea UE?!? Vă înșelați rău. Rău!
      Exemple: poziția/condiționările UK/Maggie T.ptr.reunirea DE…..; Ptr.acordul de la Maastricht = șantaj pe față ptr.cash; Euro, etc

    • Cinicul spune:

      Mai adaugati o placuta magnetica mai mare pe care sa scrie Neolibs.

  12. mike spune:

    As avea doar o intrebare: considerati necesara reformarea Uniunii Europene avand in vedere toate aceste fenomene politico-sociale care au aparut (Brexit, vestele galbene, partide extremiste in state importante, nationalism, “iliberalism”) in ultimii ani, sau considerati ca liderii UE sau cei ai altor state mari ar trebui sa-si continue politicile ca si pana acum?
    Considerati ca daca ar fi existat schimbari de politica in Uniunea Europeana inainte nu s-ar mai fi ajuns astazi la Brexit sau alte miscari populiste si nu s-ar mai fi format practic falia EST-VEST? Pentru ca eu nu sunt sigur ca britanicii au votat “LEAVE” cu gandul de a “pedepsi” Londra sau mediul de afaceri londonez…Eu cred ca in subconstientul britanicilor Uniunea Europeana nu era ceva neaparat bun si niciodata nu s-au supus regulilor UE (beneficiau de derogari, acorduri speciale, etc.).

  13. FLORIAN D. MIREA spune:

    Marea Britanie era singurul stat din Uniunea Europeana care putea si poate sa existe si in afara Uniunii Europene.
    Imigratia impinsa la extrem duce la scaderea nivelului de trai pentru cetatenii nativi ai unui stat UE. In Franta, de pilda, s-a ajuns la situatia aberanta in care statul ofera totul gratis imigrantilor, indiferent daca sunt legali sau nu, daca muncesc sau nu, daca au vreo specializare sau nu. De aici miscarea Vestelor Galbene, Franta fiind tara cea mai afectata de fenomenul imigrationist scapat de sub orice control.
    Britanicii s-au alarmat cand au vazut milioanele de transfugi luand Europa cu asalt in 2015, precum hoardele vandalilor de la prabusirea Imperiului Roman. Acesta a fost factorul psihologic care a dus in cele din urma la Brexit. Iar in Est a dus la derapajele Ungariei, Poloniei si acum si la derapajul Romaniei.
    Globalismul o fi el frumos si banos pentru unii, dar este o utopie, ca si socialism-comunismul, nazismul sau corporatismul mussolinian. Asa cum arabii raman arabi si nu fraternizeaza cu evreii, tot asa rusii raman rusi si nu vor fraterniza cu romanii, nemtii sunt nemti etc. Proiectul metisarii Europei pentru a asigura triumful globalismului nu are cum sa reuseasca, fiindca se va lovi intotdeauna de rezistenta (legitima) a elementului national si etnic. Sa vorbim de o armonizare intre rasele si popoarele planetei este una, iar sa vrem sa facem din toate popoarele si rasele lumii o apa si un pamant este cea mai mare stupiditate a istoriei moderne.
    Revenind la britanici, ei au dreptate sa isi apere interesele lor ca stat si natiune in fata a ceea ce percep a fi o amenintare. Rau este ca in prezent clasa lor politica, fie conservatoare, fie laburista, are oameni de mica anvergura, iar aparitia unor caricaturi de tip vadimist precum Nigel Farage, Boris Johnson, Aron Banks etc. arunca in derizoriu democratia britanica, altadata atat de prestigioasa.
    In Statele Unite mult hulitii “trumpisti” au reusit un miracol economic pe care toti obamist-clintonistii din lume, care isi fac iluzia ca si la Washington se poate impune un regim socialist, nu l-ar fi putut realiza nici intr-o mie de ani.

    • Alexa spune:

      Florian Mirea: “In Franta, de pilda, s-a ajuns la situatia aberanta in care statul ofera totul gratis imigrantilor, indiferent daca sunt legali sau nu, daca muncesc sau nu, daca au vreo specializare sau nu. De aici miscarea Vestelor Galbene, Franta fiind tara cea mai afectata de fenomenul imigrationist scapat de sub orice control.”

      Este o minciuna gogonata. Traiesc si muncesc de 25 de ani in Franta si stiu ce vorbesc/scriu. Daca ar fi asa frumos in Franta, imigrantii nu si-ar risca viata sa treaca in Anglia. Nu ati auzit de la “Jungle de Calais”, campurile de imigranti instalati in Calais si vecinatatea orasului si care asteptau cu anii sa treaca in Anglia? Tocmai pentru ca Anglia ofera avantaje si ajutoare pe care nu le pot obtine in Franta, majoritatea imigrantilor incearca sa ajunga acolo.
      Prostiile astea cu ” imigrantii au totul gratis cu anii si francezii ( unii) mor de foame” le gasesti cu duiumul oe diverse forumuri ultranationaliste: sunt facute pentru fraierii care nu stiu sa discearna adevarul de minciuna, nu stiu sa verifice daca o informatie este corecta sau nu.
      In plus, este foarte greu ca tarile ca Franta, Germania, Belgia etc sa lupte impotriva imigrantilor clandestini cand granitele sunt deschise si acestia pot intra prin orice tara din UE. Nu mai vorbesc de coruptia din unele tari, inclusiv Romania, pe unde se poate intra extrem de usor in spatiul UE.

      Iar miscarea “vestelor galbene”, e alta mancare de peste, fara legatura cu imigratia ci cu societatea franceza si lipsa de reforme de mai bine de 50 de ani. De altfel “marile” figuri care s-au remarcat printre vocile aceste veste galbene sunt persoane fara nici o realizare profesionala, obisnuite cu ajutoarele sociale si cu munca putina, neplata impozitelor etc.
      Sau care vor salarii mari pentru munca necalificata si putina (35 de ore pe saptamana).
      Asa au fost obisnuiti si pana la Macron nici un presedinte si nici un guvern nu a avut curajul sa duca pana la capat anumite reforme absolut necesare in Franta.
      Ba unii (gilets jauness) sunt chiar certati rau cu legea: ultima ” vedeta” a vestelor galbene, Jérôme Rodriguez, s-a dovedit un penal care a facut inchisoarere pentru trafic de droguri si furt, si a fost dat afara de la serviicu in 2016 pentru ” faute grave” ( a se intelege furt si escrocherie, prins in flagrant delict, dupa afirmatiile fostului sau patron).
      De violenta manifestatiilor, pagubele materiale imense ( cine le plateste? doar nu unii care sunt scutiti de impozite!), apropierea de extrema stanga si dreapta, sunt si mai multe de spus. Dar pentru a intelege trebuie sa cunoasteti baza si esenta fenomenului, ceea ce nu pare a fi cazul.

      leparisien.fr/faits-divers/jerome-rodrigues-le-militant-blesse-devenu-une-figure-des-gilets-jaunes-31-01-2019-8000994.php

      Cred ca inainte de a crede orice fake news care circula pe internet, ar trebui sa cautati informatii complementare.

    • man of war spune:

      @florian d mirea
      patrick buchanan a scris o carte interesanta (nu i mai retin numele). in numar mic pot fi asimilati si culturalizati. cind insa devin necontrolati, acel overwhelm isi spune cuvintul. ce se intimpla in romania este insa straniu. romanii fug pe capete de statul miltienesc / etatist / cleptocrat, iar jivinele ramase vor sa compenseze golul cu orine accepta sa i slugareasca. ar fi comic daca n ar fi tragic. solutia i una singura : acesti prostovani si aceste canalii “ridicate” democratic ce se autonumesc “elite” (cind ele sint hiene scirboase) ar trebui oprite cind nu i totul pierdut (ca de tirziu, e tirziu)

  14. PAFI spune:

    Este, fara indoiala, un caz de orbire temporara. Urmat de un haos pe care nimeni, cred eu, nu l-a anticipat. Clasa politica britanica este in soc, nu intelege inca ce se intampla si spera ca lucrurile se vor rezolva, cumva, de la sine. Pana la urma despre ce e vorba, exista o cauza – preponderenta – sau e vorba de un cumul, de un intreg lant al erorilor (de apreciere) care vor duce la o aterizare fortata? Si dupa asta, ce va fi? Pentru ca e clar acum, nu a exista un plan pentru Brexit si nu exista unul despre “viata dupa Brexit” pentru britanici. Cea mai buna solutie ar fi o intarziere a Brexit-ului pana cand va exista un plan intern, bine conturat si asumat de toate fortele politice, asta daca, bineinteles, UE va fi de acord.

    • Florin L. spune:

      In contextul in care Germania si Franţa au exprimat disponibilitatea de a prelungi negocierile, Bruxellesul ar pregati amanarea Brexit pana anul viitor, Timpul se scurge in defavoarea taberei Leave (in special in contextul in care cresterea economica incetineste si urmatoarea criza baze la usa). In timp de un an, opinea publica se poate schimba la 180°.

  15. memorix spune:

    Din clasicii momentului: There’s a special place in Hell for Brexiteers without a plan :)

    Parca 2007 + inca 7 ani restrictii pt romani si bulgari, cam incepand prin 2013 a fost o campanie furibunda-feroce-gretoasa prin tabloide impotriva romanilor si bulgarilor, in special dailymail, vin romanii cu milioanele, va fura si va mananca copiii, va violeaza femeile, va jefuiesc babele etc…

    Am citit cum doi romani au fost intrebati de niste unii seara intr’o statie de bus de unde sunt si dupa aia au fost batuti doar pt ca au spus ca sunt romani

    Autoritatile romane fireste ca i’a durut in basca de campania anti’romaneasca si n’au miscat nimic, n’au ei treaba cu imaginea romanilor/Romaniei din/in afara, ei sunt mult prea ocupati sa’si imparta praduiala care-cine-cat-si-ce sa fure din buget

    Campanie bine platita si bine directionata, probabil din afara, atat de la moscova cat probabil si de la Washington, ca ambele tabere vor o Europa slabita

    Pana si Rejina semi’senila a declarat odata inainte de referendum pe un ton agasat la televiziunea oficiala regala BiBiSii ca …blah blah blah…THIS EU…si s’a simtit din ton dezacordul/dispretul fata de Uniune

    Dpmdv e mai bine ca Brexit si ar fi si mai bine un Brexit fara acord

    Astia au fost mereu cea cand aialalti au fost hais

    Duca’se pe drumul lor, ei mai speciali acolo pe insula lor

    Macar astia ramasi poate mai coaguleaza ceva, cu toti populistii sau ungaristanezii pro’moscoviti

    Noi ne’om descurca, ei s’or descurca

    Dupa cum guita ingrijorati se pare ca un hard Brexit nu e chiar o nimica toata, daca o iau in jos sunt buni de exemplu pt astia ramasi in Uniune

  16. Horia spune:

    Ideea este ca Putin jubileaza. O sa ne coste pe toți povestea asta, cel putin din acest punct de vedere.

  17. Cinicul spune:

    The Economist de astazi face o observatie interesanta asupra efectului pe care il are Brexitul asupra imigratiei in UK. Din 2016, dupa referendum, a scazut numarul de europeni care intra in UK si a crescut numarul de indieni (majoritatea muncitori) si chinezi (mai ales studenti). Nu cred ca asta au vrut brexetirii.

  18. Constantin spune:

    „A fost un vot împotriva unei Londre ca centru al globalizării pervertite din care profită doar corporațiile, oamenii de afaceri și politicienii.”

    Autorul articolului își însușește, după cum se înțelege din articol, opiniile transmise de CNN, iar mai multe comentarii le susțin. Mă văd nevoit să remarc faptul că opoziția la procesul globalizării este un demers fără sens. Pe de o parte este inutil, iar pe de alta, aduce deservicii societății.

    Este cum nu se poate mai adevărat că exploratorii englezi și rutele comerciale croite de britanici au făcut ca lumea să pară mai mică. Dar alături de ei au fost numeroși alții, din spațiul francez, cel iberic, ori italian. Însă ei au urmat căi despre care se știa deja din antichitate. Evoluția mijloacelor de transport a făcut ca drumurile, pe uscat ori pe ape, să fie mai ușor de parcurs. Astăzi există trenuri de mare viteză, avioane etc.

    Este adevărat că în Anglia a început Revoluția industrială în secolul al VIII-lea și a rămas o lungă perioadă prima putere industrială a lumii, dar cunoștințele s-au răspândit rapid și Statele Unite au devenit motorul dezvoltării globale. Astăzi folosim pentru comunicare de mare viteză Internet și smartphone.

    Ceea ce doresc să spun este că globalizarea este un factor de progres social existent anterior conștientizării lui. În esență, este vorba despre transmiterea de informații și diseminare de cunoștințe (inclusiv în domeniul comercial, cel în care există nemulțumiri ale preopinenții mei). Globalizarea a început odată cu descoperirea primelor unelte de către om și transmiterea meșteșugului făuririi lor, cu mai multe de 2,5 milioane de ani în urmă.

    Globalizarea este rezultatul evoluției sociale, iar în istorie au existat numeroase „războaie” și „revoluții” din această pricină, dar și unele cât se poate de reale. Se poate vedea spre exemplu, efectul apariției motorului cu abur. (Într-un alt thread, bunăoară, un coleg comentator nu pricepea nici astăzi că înlocuirea cărbunelui în centralele termoelectrice este naturală, din pricina ineficienței lor, a randamentului energetic redus al cărbunelui.) La fel s-a întâmplat la apariția războiului de țesut șamd.

    Opoziția la evoluție este absurdă prin ea însăși. Se petrece oricum. Încremenirea într-o anumită paradigmă este contrară tocmai teoriei lui Thomas S. Kuhn, verificată de-a lungul istoriei în practică. Dincolo de discuțiile despre dialectica materialistă a lui Kuhn, nu se poate trece cu vederea că autarhia propusă de militanții antiglobalizării este ea însăși manifestarea unei concepții profund socialiste, de tipul „prin noi înșine”.

    • Cristian Felea spune:

      @Constantin
      O singură precizare, Constantin, dacă îmi permiți, nu era opinia CNN, ci a unei doamne căreia reporterii CNN i-au preluat opinia. Altfel spus, era intr-un fel “vocea unui cetățean britanic”.
      Mulțumesc.

      • Constantin spune:

        Vă mulțumesc pentru atenția acordată comentariului meu și pentru observație.
        Desigur, opinia la care am făcut referire aparține, după cum cu atenție am citit în articol, unei britanice. CNN a fost, așa am menționat, mediatorul, transmițătorul ei către publicul larg. Am pus în acest fel, prin menționarea CNN fără însă a-i atribui informația originară, un ușor accent pe importanța socială pe care consider că o are media.
        Mulțumesc încă o dată.

      • victor L spune:

        Mai au si alti cetateni britanici opinii:
        https://vimeo.com/314265471

    • Harald spune:

      Globalizarea este zero fără libertatea mărilor, iar englezii asta au făcut, au asigurat timp de vreo 350 de ani libertatea mărilor. După 1945 au predat americanilor bazele navale cu totul, dar până atunci ei făceau exact ce fac americanii astăzi, aveau flote militare pe toate oceanele lumii.

      • JB spune:

        @Harald
        Măi Haralde măi, tu mă uimești !!! Zău!
        Chiar ai dreptate. Cu precizarea că predarea rolului de a patrula mările a început după conf.Washington ’21-’23 – algoritmul privind reducerea flotelor, etc.
        Greșit concluzionează dl.Cranganu că Bretton Woods ar fi pct.de plecare al rolului & obligației US de a asigura libertatea/siguranța circulației maritime. Și oricum este un rol autoasumat care asigură avantaje, evidente, oricui joacă rolul jandarmului.
        Am intrebat de unde concluzia respectivă…….dar…..

    • Cinicul spune:

      Globalizarea nu este numai avansul tehnologiilor peste granite si accesul liber la informatie. Esenta globalizarii din ultimii 20 ani este miscarea libera a capitalului.
      Cred ca am repetat ad nauseam faptul ca gobalizarea prin miscarea libera a capitalului si absenta libertatii de miscare a indivizilor nu este decat un smen.
      Vizionand filmul lui Jude, Aferim, mi-au ramas in minte numeroase fraze excelente culese de scenarist din Neculce, Cantemir, Anton Pann, Creanga, etc. Una insa se potriveste aici: Omul bogat este ca iepurele, sare unde vrea.
      In Rule Britania tocmai s-a anuntat ca sir Dyson isi muta si sediul companiei la Singapore, inclusiv o mare parte a board-ului. Cei care au votat pentru Brexit nu pot sa-si ia in spate “the two bedroom house with the second one the size of a shoe box” si sa sara ca iepurele undeva unde sunt taxe mai mici sau slujbe mai bine platite.

  19. Ad Min spune:

    Brex-shit-oză purulentă:
    http://www.ziare.com/europa/germania/die-welt-proiectul-gazoductului-nord-stream-2-intareste-puterea-rusiei-in-europa-1549119
    în comerţ şi finanţe obstacolele crează profit pentru entităţile care pun barierele despotism hidraulic… money changers/ lenders, trade & energy supply lines etc. Isaac Newton a numit chestia asta “currency” pe când a ocupat postul de şef al monetăriei şi a supt tot aurul din Europa… curată alchimie…
    Filiera baltică, reinventată, a proiectului economic al Ligii Hanseatice… what are we talking about? Everybody’s happy… bust and boom.
    Ce nu explică nimeni este care e mobilul şi interesul, căci nu e legat de migranţi…
    După asta, urmează, poate, reinventarea proiectului veneţian al Levantului, pe aceleaşi scheme, reînnodând drumul mătăsii. Hence… Siria etc…

    • Cinicul spune:

      Complet pe o tangenta.
      Isaac Newton a fost un geniu, dar in viata de zi cu zi si un om foarte mic.
      Cand Denis Papin, care inventase un precursor al motorului cu abur, a venit la Londra si a cerut la Royal Society o finantare pentru a-l perfectiona, presedintele societatii, Newton, l-a refuzat.
      De ce? Pentru ca Papin era prieten cu Leibnitz pe care Newton il ura: atat Newton cat si Leibnitz sustineau ca au inventat integralele.

      • Ad Min spune:

        nu e tangenta, este chiar la tinta:
        http://members.tripod.com/american_almanac/papin.htm
        …pentru ca politica, stiinta si banii nu sunt separate, oricat ar parea altminteri.
        Analizati contextul Restauratiei in care s-a infiintat Royal Society, contextul post-fronda al domniei lui Louis XiV, al carui ministru Colbert a infiintat Academia de stiinte, cine erau sponsorii lui Leibniz cand a infiintat Societas Eruditorum, rolul lui Huygens in contextul bursei din Amsterdam, Wilhelm de Orania si accesul casei de Hanovra la tronul Marii Britaniei etc…
        Multumesc pentru “tagenta” erudita :)

      • Ad Min spune:

        PS
        http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/Leibniz.html
        “Calculus” analiza matematica… disputa nu era despre integrale ci despre derivate, care sunt echivalentul algebric al tangentelor intr-o geometrie analitica… a coordonatelor metrizate cartesiene (Descartes)… apoi au fost atati altii care au construit pe aceste fundatii actualul sistem de gandire… ca raman uimit de capacitatea lor.
        Dar, nu pot sa nu observ ca unele forme se resusciteaza.

  20. neamtu tiganu spune:

    replica… unora… sunt mai multi care vorbesc pe linga.. nu ma adresez lor:
    1. Sunt un adept al EU si mi se pare un lucru extrem de rau ca UK a votat pt Brexit, si pt ei, si pt noi.
    2. dupa cum stim rezultatele au fost la mustata
    3. daca analizam cauzele acestei situatii vom vedea ca a fost o inlantuire de chestii, la tango sunt necesari doi parteneri. O atitudine doar un pic mai inteligenta din partea EU cred ca ar fi contribuit la un alt rezultat.
    4. Ca ipoteza de lucru iau sub lupa greselile facute de EU
    5. Dupa mintea mea e o organizatie care face multe prea multe greseli, greseli care pot anula, compromite, ideea generoasa europeana.

    Mi se pare imperios necesar ca EU sa se reformeze din radacini, sa se concentreze la ce e cu adevarat important, sa reduca masiv birocratia, sa-ncerce sa devina cu adevarat democratica…

    • JB spune:

      D-le N-T
      Să știți că nicio construcție politică nu e perfectă. Dar ca să-l parafrazăm pe Churchill: ptr.noi poate că UE e cea mai proastă construcție…….cu excepția tuturor celorlalte :-) . “Noi” însemnand: cei care trăim, beneficiem de pe urma acesteia.
      1. Nu reușesc să inteleg de ce susțineți că UE ar suferi la capitolul democrație. Care e chestiunea?!?
      2. Respectivii funcționari/angajați ai UE sunt necesari ptr.indeplinirea obligațiilor (enorme) existente in Tratat. Sarcini foarte complexe care, vrem nu vrem trebuie indeplinite de cineva.
      3. Care sunt greșelile acelea pe care le face org.UE și la care statele membre să nu fi consimțit prin vot in Consiliu, PE?!? Cazul Siemens-Alstom pe care l-ați menționat mai sus denotă complexitatea f.mare a probl.cu care se confruntă CE. Dacă citiți comentariul meu de mai sus poate că nu o să mai vedeți așa situația.
      3. Ce considerați că ar fi ceva “cu adevărat important” ptr.UE?

      • neamtu tiganu spune:

        Tocmai pt ca problemele, sarcinile EU sunt complicate si multe ar trebui sa se concentreze la ceea ce e cu adevarat important.

        In probleme “importante” nu sunt cuprinse in nici un caz, aspiratoarele, pauza camionagiilor, faptul ca prin decizia EU, fiecare trebuie sa apese pe “accept” cind intra pe un site, becurile, gazele diesel, declaratiile de materiale etc. (nu stiu daca stii, dar producatorii trebuie sa depuna si o declaratie pe proprie raspundere ca folosesc materiale corespunzatoare. Cite tone de hirtie aiura).
        Si da, sunt prea multi functionari, nu au, si nu stiu ce sa faca si d-aia le vin idei din astea ghiduse.

        Cele mai multe decizii de acest gen, suprareglementarea, impovareaza economia europeana, si pierde in concurenta cu celelalte centre mondiale.

        • Hantzy spune:

          Dragă NT,

          Nici eu nu sunt încântat de pericolul suprareglementarii, pericol care e iminent. Dar motivul pentru care se recurge la asemenea reglementări e tocmai protejarea pieței comune. Nu firmele din UE sunt luate în vizor, ci produsele distribuite în CE, indiferent unde sunt produse. E greu pentru firmele europene să producă mai ieftin decât firmele asiatice, în care lucrează pe mai nimic copii sub 14 ani și în care protecția muncii e un moft. Turnătoriile din India folosesc aliaje cu Pb, care sunt foarte ieftine, foarte tehnologice, dar extrem de nocive și aproape imposibil de reciclat. Obligarea respectivilor furnizori de a livra materiale conforme protejează producțiile autohtone, nu le dezavantajează.
          Știu întâmplător problema cu aspiratorul. Bosch a făcut cercetare, mii de simulări cu fluide și astfel a ridicat eficiența unui aspirator cu putere redusă. Costurile însă l-ar fi făcut perdant în fața unui produs cu eficiență minimă, dar cu putere mărită si produs pe vapor în Marea Galbenă. Reglementarea respectivă a fost decisă, probabil în urma unui lobby făcut de Bosch, ca furnizor de tehnologie casnică.
          Există de asemenea nenumărate reglementări pentru evitarea concurenței neloiale. Cred că regulile pentru camionagii vizează tocmai acest fapt. S-a ajuns ca transportatori cunoscuți în vest să subcontacteze serviciile unor firme din est, care își exploatează la propriu angajații, fac asigurări fictive și astfel sunt încasate sume mari pentru servicii de proastă calitate. Este exact același lucru cu solicitarea plății pentru un pansament steril, dar aplicarea pe rană a unui folosit. Știu că te-a deranjat asta (:
          UE e cea mai mare piață și cei din afară vor să pătrundă. Reglementările sunt pentru ei mai greu de îndeplinit decât pentru europeni.

          Iar în toate astea UE încă e departe în ce privește reglementările față de USA. Să amintesc doar de “conflict minerals” sau de Underwriters Laboratories, emitenții unor normative atât de încâlcite și de complexe, încât doar pentru respectarea acestora sunt necesare cursuri speciale, foarte scumpe, plus controale periodice la producători, care costă și ele destul de piperat. Prin comparație, REACH sau RoHS sunt floare la ureche.

          • Harald spune:

            @Hantzy – Decisiv e numărul de parlamentari ce susțin sau resping propunerile de pe ordinea de zi, mai puțin numele celor care au votat

            Dacă respectivii parlamentari au fost puși acolo de Dragnea sau de Merkel, votul lor e decisiv în direcția dorită de Dragnea sau de Merkel, nu în direcția dorită de alegătorii din circumscripțiile lor de-acasă.

            În rest, vezi că și tu și @JB vă cramponați de struțo-cămila românească numită în batjocură ”vot uninominal”. În care Tăriceanu a ajuns în parlament de pe locul 3 în colegiul lui, atât de reprezentativ era votul cetățenilor. Votul nominal autentic e altceva, e cel din Statele Unite. Acolo oamenii știu clar care e congressman-ul care îi reprezintă, egal dacă au votat pentru el sau împotriva lui.

            Tu sau @JB sunteți capabili să spuneți concret, cu nume și prenume, care e europarlamentarul care îl reprezintă la Bruxelles pe fiecare dintre voi? Pentru că la asta se rezumă totul, dpdv democratic, la a ști sau a nu ști cine te reprezintă. O listă de nume decisă de Merkel te reprezintă pe tine la Bruxelles? :)

            • Hantzy spune:

              Indiferent de algoritmul electoral, candidații susțin punctul de vedere al partidului care îi propune. Mai ales în SUA: oricât și-ar dori alegătorul mere verzi sau prune uscate, are de ales între gogoși republicane și pătlăgele murate.

              Sistemul electoral din România nu este uninominal, ci mixt. Dacă un candidat obține majoritatea în circumscripție devine parlamentar direct. Dar voturile celorlalți nu se irosesc, ci ajută alți candidați să le reprezinte interesele în parlament. Cum spuneam, este mai puțin important numele deputatului,.ci ceea ce acesta votează. Și este irelevant dacă intră în parlament de pe poziția a treia, important că interesele celor 7% care au votat ALDE sunt reprezentate în parlament. Exact în aceeași proporție, așa cum e firesc.

              Într-un sistem “winner takes all” interesele a cam jumătate dintre alegători nu sunt reprezentate. Căci nu pot fi reprezentate de candidatul ce susține programul partidului împotriva căruia au votat. De exemplu, Amis care vor zid, nu pot fi reprezentați de democrații lui Pelosi, care se opun zidului, iar ăia păcăliți că-l finanțează mexicanii nu pot fi nici măcar de Cowboys reprezentați. Ghinion! Atât despre “direcția dorită de alegători din circumscripția lor de-acasă”.

        • JB spune:

          Se vede treaba că nu doriți să acceptați realitatea. Orice normă legală se adoptă democratic, ca in orice stat. Și tot ca in orice stat guvernul/CE trebuie să pună in aplicare acea normă.
          Creați impresia că UE ar fi ceva exterior statelor membre și care ia decizii arbitrare. Sunteți in eroare.
          Dar ati uitat să menționați care ar fi acele probleme/chestiuni importante la care faceți referire. Poate că ar fi util.

          • Harald spune:

            @JB – nu e nimic democratic dacă parlamentarii europeni nu sunt aleși de către cetățeni. Dacă a hotărât Dragnea pe cine trimite la Bruxelles și dacă a hotărât Merkel că îl vrea pe Juncker la șefia CE, nu e nimic democratic în asta.

            Când ai să mergi să votezi pentru sau împotriva lui Juncker, atunci o să fie democratic. Deocamdată încerci să lansezi în spațiu o căruță.

            • JB spune:

              @Harald
              Cum adică parlamentarii europeni nu sunt alesi de cetățeni?!? De unde concluzia asta?!? Până și clovnul de Farage a fost ales, tragic, de cetățeni.

              Președintele comisiei e un fel de prim ministru. E vreo țară UE in care prim-ministrul să fie altfel decât rezultatul algoritmului politic din parlament?!?
              Că tu intelegi altfel viața/organizarea politică e dreptul tău, dar asta nu înseamnă că e singura, democratic, acceptabilă. Dovadă realitatea țările UE.

            • Harald spune:

              @JB – votul pe liste de partid nu e democrație, chiar dacă misiunea ta e să susții pe forumuri că e.

            • man of war spune:

              @Harald
              corect ! asta i esenta, votul pe lista partidului nu i democratie. insa partidu i in tot si toate, n ai ce face, a naibii fatalitate. in general diavolul isi baga coada oriunde, ideile bune sint usor, usor pervertite. cind structurile piramidale politice, militare sau de alta natura (cu sarlatanul la virf si prostul la baza) domina societatea, omului liber ii ramin putine optiuni. in general sa aleaga ce i se ofera (de altii), raul cel mai mic. aceste organizatii mafiote nu mai reprezinta cetateanul, ci pe ele insele. cum s a pierdut libertatea individului in favoarea bandelor organizate, si cum ajunge victima sa si adore calaul e o alta poveste

            • Hantzy spune:

              În orice parlament din lume deciziile se iau prin votul majorității. Decisiv e numărul de parlamentari ce susțin sau resping propunerile de pe ordinea de zi, mai puțin numele celor care au votat.
              De ce e nevoie să ne cramponam de votul uninominal?! Votul parlamentarului X, ales cu număr dublu de sufragii față de Y, are exact aceeași valoare ca a acestuia. Rezultă că cei care l-au votat pe Y au fost avantajați față de cei ce l-au votat pe X. E democratic? De asemenea, e posibil ca intr-un legislativ să fie și 80% parlamentari de o culoare, care au câștigat la limită circumscripțiile în care au participat. Practic chiar și mai mult de jumătate dintre alegători ar putea să nu fie reprezentați deloc în organul reprezentativ, voturile lor fiind anulate, în vreme ce ale celorlalți sunt maximizate. E democratic?
              E greu de dat un răspuns definitiv, dar tocmai de aceea votul proporțional îmi pare mai adecvat pentru legislativ, în vreme ce pentru funcțiile executive e preferabil cel uninominal (de exemplu primarii). Dar cum executivul are nevoie de susținere parlamentară pe durata mandatului său, cel mai eficient e ca majoritatea parlamentară, fie ea mono sau multicolora, să investească guvernul.
              Exact așa cum au fost aleși europarlamentarii, pentru ca aceștia să aleagă prin vot comisarii europeni, găsesc că este optimul democratic. Alții pot considera alte variante mai bune, dar a contesta democrația conținută în votul proporțional este dovadă de nihilism. Mai ales când nu sunt aduse niciun fel de argumente.

            • JB spune:

              @Harald
              Dezbaterea e lungă, prietene….. Votul uninominal are contestatarii lui și nu putni. Găsești literatură gârlă.
              Dar…..ce legătură are UE cu asta?!? Alegerile europene se organizează EXACT conform fiecărei legi din statele membre…… Nu e o lege europeană privind aceste modalități de organizare ci legi nationale. Indiferent de ce crezi tu.

            • Hantzy spune:

              JB, “votul pe listă nu e democratic” e postulat. Nu trebuie demonstrat, iar exemplele statelor europene care îl preferă nu e suficient.
              Iar dacă varianta asta nu democratică, singura care poate fi astfel e, desigur, cea vizată de contraopinent. Nici singularitatea asta nu trebuie demonstrată. Dar un apelativ folosit pentru relaxarea discuției oferă suficiente motive pentru o replică de neam prost.

            • Hantzy spune:

              Erata: exemplele (…) nu sunt suficiente.

            • JB spune:

              @Hantzy
              Merci. Ai dreptate 100%. Dar patima unora este foarte mare.
              Și fă o socoteală că aici e totuși o platformă unde nu postează toți/toate Facebook-istii/istele…..

              @ Harald
              Ok, neprietene……. Don’t worry.
              Da’ pe fondul “problemei” cum rămâne?!? Ce are UE cu modalitățile naționale de organizare a alegerilor?!? E ceva in neregulă?

          • Harald spune:

            @JB – nu ești prieten cu mine, nu te păcăli singur. Când apelezi la condescendență exact asta demonstrezi, că știi foarte bine că lansai în spațiu o căruță.

  21. victor L spune:

    Maduro lipseste; pacat!
    “Lenin, revoluția din octombrie, Marx și Engles, afiș al partidul comunist portughez, afiș cu secera și ciocanul celebrând festivalul anual Avante! organizat de partidul comunist portughez, portretele lui Hugo Chavez și Che Guevara alcătuiesc panoplia morbidă a simpatiilor politice din interiorul parlamentului UE. ”
    http://inliniedreapta.net/stire/in-interiorul-parlamentului-ue-pereti-tapetati-cu-lozinci-si-insemne-comuniste-cu-afise-infatisand-criminali-comunisti-notorii-din-secolul-trecut/

  22. Cristian Felea Cristian Felea spune:

    Când am transmis articolul spre publicare m-a străfulgerat preț de o clipă gândul că ar urma să apară un material mult prea pesimist și că poate nu am dreptate să fiu atât de neîncrezător.
    Între timp, Theresa May s-a întors de la Bruxelles cam tot așa cum a plecat și nimeni nu știe, nici la Whitehall, nici la Westminster, cum anume are premierul britanic de gând să rezolve situația; să găsească soluția miraculoasă și să se încadreze în termenul de 29 martie.
    Irlandezii vorbesc tot mai clar de un referendum în cazul unui Brexit fără acord și consideră că “fără acord” = încălcarea Acordului din Vinerea Mare; deci insula trebuie să se întregească dacă poporul o dorește, pentru că reinstituirea greniței nu-i de conceput.
    Scoțienii nu-și ascund intenția de a organiza un nou referendum privind separarea de Marea Britanie, iar lipsa unui acord pe Brexit va grăbi procesul, pentru că scoțienii ar vrea cât de repede posibil să înceapă negocieri de aderare la UE.
    Dintre toți se distinge UKIP-istul Nigel Farange, pe care nu l-ar deranja prelungirea termenului de negociere al Brexit, pentru că…este dispus să candideze din nou la europarlamentare!
    Până la urmă mă gândesc că articolul meu are tonul potrivit. Brexit a pornit tragic cu uciderea MP-ului laburist Helen Joanne Cox, la numai 42 de ani, de către un neo-nazist din Alianța Națională. A fost multiplu înjunghiată și împușcată, într-un soi de sacrificare ritualică, pentru că voia ca Marea Britanie să nu părăsească Uniunea Europeană.
    Și iată că ce a început tragic pare că va sfâși fără speranță, lăsând Occidentul sfâșiat, pentru că, vorba lui Cummings, nu există nimeni în stare, nici printre politicieni, nici în societatea civilă, să dreagă în vreun fel lucrurile.
    Mă tem că vremea vorbelor a trecut. De acum vin cu adevărat vremurile grele.

    • Harald spune:

      Marea Britanie ține sub preș o criză mult mai gravă decât Brexit-ul, sistemul judiciar a ajuns o glumă proastă. Crimele cu cuțitul sunt la ordinea zilei în Londra, sunt reclamate violuri pe bandă rulantă doar pentru a obține despăgubiri din fondul de protecție a victimelor, iar în timpul ăsta poliția se laudă cu confiscarea mașinilor cu care oamenii mergeau la serviciu, deși asigurarea mașinii nu prevedea și asta.

      • Alexa spune:

        In concluzie e mult mai bine la Bucuresti sau Moscova, nu-i asa?

        • Harald spune:

          @Alexa – când ai să auzi despre cineva că a fost atacat pe stradă cu cuțitul, cu asta să-l consolezi, că s-a întâmplat la Londra, nu la Moscova sau la București :)

          Chiar crezi că vrei să te afli într-un oficiu poștal sătesc din UK în timpul unui jaf, ziua în amiaza mare? :)

        • Omul sfinteste locul spune:

          In concluzie e mult mai bine la Bucuresti sau Moscova, nu-i asa?

          Dap! Fiindca omul sfinteste locul, nu coordonatele geografice sau gloria imperiala de altadata.

          Americanii au constatat intr-un tirziu, dupa ce au incercat tot ce se putea incerca, ca poti sa scoti un negru din Africa, dar nu vei putea sa scoti in veci Africa dintr-un negru.

          Nu stiu care e procentul de pakistanezi, indieni etc. in Londra, insa, din moment ce primarul e de-al lor, inseamna ca sint multi, fiindca astia voteaza etnic. (Spre deosebire de omul alb si progresist, care e corect politic si are fluturi in cap in loc de creier.) Cind musulmanii vor deveni majoritari, viata de zi cu zi in Londra va fi la fel de agreabila ca o plimbare cu gagica in minijupa pe strazile Islamabadului.

          Inca sint multi care nu pricep, insa viitorul europenilor va fi la Bucuresti, Budapesta, Praga, Moscova, in orasele poloneze etc. fiindca Vestul Europei si America de Nord sint in cadere libera. Se vor prabusi si destrama nu ca URSS-ul, ci asa cum a prevestit Enoch Powell.

          • Florin L. spune:

            1. Companiile si investitorii lucreaza pe castig (actionarii asteapta dividende la sfarsit de an) asadar, investitorii se duc acolo unde vad potential de desfacere (si de castig).

            2. Marea majoritate a investitiilor straine facute in centrul si in estul Europei vin din vestul Europei (Germania, Olanda, Franta, Italia, samd). Americanii si englezii sunt undeva mai pe la coada (atentia lor este indreptata spre alte piete, vezi punctele 4 si 5 mai jos). https://www.zf.ro/eveniment/in-topul-investitorilor-straini-conduc-companiile-din-olanda-germania-si-austria-16077609

            3. Actualmente, in UE traiesc circa 500 milioane de consumatori (cati consumatori ziceati ca traiesc in Visegrad?)

            4. In UE, evolutia demografica este in declin. Germania de exemplu ar necesita anual circa 250.000 de migranti (indiferent de unde) pentru a acoperi deficitul. Cu probleme similare se confrunta si UK, Franta, Italia, Spania, etc. In cazul in care proiectul UE esueaza (si decalajul nivelului de trai nu se reduce pe axa Est-Vest) tarile mici de la periferie se vor confrunta din nou cu fenomentul emigratiei (hemoragia).

            5. La nivel global, concurenta a crescut (in ultimii 20 de ani) pe fondalul globalizarii si al transferurilor de tehnolgie si capital. Astazi, investitorii tintesc noile piete emergente cu potentialul lor imens de consumatori (China,India, Brazilia, Indonezia si alte tari din SE- Asiei dar si unele tari tari din Africa precum Etiopia, Nigeria, etc). Conform studiilor Bancii Mondiale, in urmatorii 20 ani, populatia Indiei de exemplu va creste pana la 1,4 miliarde (cu o varsta medie a populatiei in jur de 32 ani). In opinea multor investitori internationali, India este China viitorului si daca privim atenti, India chiar ca incepe sa arate precum China la sfarsitul anilor ’90.
            https://www.youtube.com/watch?v=qWgWySEPVrM
            https://www.youtube.com/watch?v=piGZEXI7Vn8
            Ati auzit cumva de orasul Guargon cumva? https://www.youtube.com/watch?v=lQILqsVyWnU

            I final, agree cu dvs, “omul sfinteste locul” iar lumea se afla in continua schimbare (datoritata evolutiei tehnologice, insa, dinamica schimbarilor este ametitoare). Care este viitorul nostru aici in UE, intr-o noua lume globalizata?
            https://www.youtube.com/watch?v=kpW9JcWxKq0
            https://www.youtube.com/watch?v=_JUr4NsPZ_0
            https://www.youtube.com/watch?v=aMCosU9-FEY

            P.S. De multe ori ii invidiez pe unii oameni care reusesc sa traiasca din clisee (de ex: tara noastra are o pozitie “geostrategica” deosebita si licuricii mari trebuie sa ne perieze bine, altfel trecem cu bagajele de partea cealalta :)))

    • Florin L. spune:

      Domnule Felea,

      Eu sunt ceva mai optimist. Cel tarziu acum, hardlienrii taberei Leave incep si ei sa constientizeze ca englezii nu sunt cetateni “privilegeati”, asa cum le placea unora dintre ei sa creada. Pornind de la premisa ca logica (si instinctul supravietuirii) prevaleaza, sunt convins ca, intr-un final (pe parcursul acestui an, sau la inceputul anului viitor) UK-ul va semna un deal varianta-soft.

      https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-01-30/the-brexit-bill-here-s-the-damage-so-far?srnd=premium-europe

  23. victor L spune:

    Si altii sint pesimisti:
    ” Liderii europeni și formele lor de conducere prezintă asemănări semnificative unui “politburo” (organul de decizie al partidului comunist sovietic) la momentul declinului URSS, continuând să emită „ukazuri ca și cum acestea ar mai fi relevante”, crede Soros.”
    https://www.hotnews.ro/stiri-international-22969992-avertismentul-lui-soros-uniunea-europeana-poate-prabusi-precum-urss-1991.htm
    Asa ca a da vina pe britanici pentru ca au simtit tangajul periculos al Corabiei, nu prea are rost

    • Florin L. spune:

      @victor L

      Soros se panicheaza degeaba (nu intelege nici el ca populistii contemporani sunt doar un fel de “frunza verde loboda”, papagali de doi bani). Cand ajung la guvernare dau din colt, colt si gafaie! Vezi Tsirspas, Farage, Blondy Johnson… sau signore Giuseppe Conte recent: “We took a prudent approach in the budget. We are very confident our growth forecasts will materialize”:))

      In rest, las-o asa cum a picat: Brexiterii au intors spatele noilor membrii UE. Ei chiar au vandut britaniclor gogosi umpluti cu aer rece, Anglia Globala, etc, lasand oamenilor impresia ca se vor putea bucura in continuare de toate beneficiile pietei unice, dar fara sa puna osul (la unii oameni, lipsa bunului simt chiar nu are limite)!
      https://polska.pl/economy/investments-projects/eu-funds-poland/

    • Florin L. spune:

      @victor L

      De la aderare si pana la referendum, britanicii au cam jucat rolul de “Gica Contra” in ceea ce priveste procesul integrarii regionale si buna functionare a UE (i.e uniunea monetara, uniunea pietelor de capital, uniunea fiscala, samd). Fondatorii UE au facut concesii in favoarea intereselor comune si a proiectului UE (un proiect nascut in cenusa celor doua razboaie mondiale). In contrast, Marea Britanie tine in continuare la propriile ei interese. Pe langa nenumarate vetouri, au mai bagat si batul prin gard, atragand dupa ei o parte din noii membri UE (i.e. Polonia, Ungaria, Romania, etc). Summa summarum, UK-ul a jucat un rol contraproductiv in cadrul proiectului UE. Cam atat despre Foreign Ofisul englez si privirile astea “lucide” de genul: Birocratia Bruxeleza este departe de cetateni, Germania si Franta sunt rele, UK este buna.

      P.S. Cu cateva luni inaintea declansarii discutiilor despre Brexit, Deutsche Börse a propus Londrei fuziunea cu LSE, in urma careia s-ar fi nascut cea mai mare Bursa din lume cu sediul la Londra. UK-ul, Polonia, etc puteau adera si ele la moneda comuna, Londra ramanea definitiv centrul nostru financiar (si probabil cel mai mare din lume). In urma eforturilor comune se nastea si UE-functionala. Dar deh, cum sa renunte britanicii la mandria de odinioara si la British Pound. Britanicii se inseala amarnic crezandu-se cu sacii in caruta – singuri vor deveni un jucator mic si irelevant pe scena globala. In cativa ani, India va substitui Marea Britanie pe lista GDP si global trade si, avand in vedere evolutia ultimilor 20 de ani, UK-ul are sanse sa fie depasita si de Brazilia (intr-un viitor nu foarte indepartat). De pe lista SDR oricum va dispare treptat, coborand pe undeva in jur de 1.5% https://en.wikipedia.org/wiki/Special_drawing_rights

      P. P.S. Ii primim pe britanbici in UE daca revin in 15-20 ani cu coada intre picioare? Da, bineinteles (poarta ramane descuiata). Razboaiele anglo-franceze, anglo-spaniole, cele doua razboaie mondiale, etc fac parte din istoria si din cultura noastra comuna, iar obiectivul principal al proiectului UE ramane neschimbat: “Impreuna prosperam, nu unii vs altii”. Pe britanici ii pot intelege, cel putin ei au o miza, pe tarisoarele mici de la periferie insa le inteleg mai greu (dependenta asta de licurici pare sa fie o boala mentala greu de curat).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


E randul tau

Vedeti ca o parte din analiza dvs. se face pe Nota de informare generica din site (de fapt cred ca e...

de: Bogdan Manolea

la "Câteva considerații referitoare la votul diasporei din noiembrie 2019"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)