Home » Analize »Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

Butoiul cu pulbere al Europei pare a se muta în Est

Dorin Popescu iunie 25, 2019 Analize, Global / Europa, Reactie rapida
7 comentarii 3,276 Vizualizari

Estul pribegit al Europei se cutremură din temelii. Lumea rusească are probleme ontologice “la ea acasă”, în spațiul traditional de control ideologic (spațiul ex-sovietic). De la Tbilisi la Chișinău, de la Erevan la Kiev, tot vestul spațiului ex-sovietic cere reconvertiri geopolitice, nu se mai lasă încorsetat de ukazuri. Turbulențele de la Tbilisi, instabilitățile cronice de la Chișinău, Maidanurile ucrainene, puseele antirusești de la Erevan etc. reclamă o mai mare prezență politică, economică și geopolitică a Uniunii Europene într-un spațiu în care instrumentul Parteneriatului Estic nu mai este nici suficient, nici credibil.

Este nevoie ca noua Uniune Europeană să fie mai puțin surdă în spațiul extins al Mării Negre și al Parteneriatului Estic, să țeasă politici mai articulate, mai coerente, mai inspirate. Nu în sensul unor partituri tactice sau strategice comune cu Moscova, ca în cazul recent al Chișinăului. Ci prin politici de reducere constantă a influenței geopolitice rusești în spațiu, politici care să corespundă/răspundă mai degrabă viziunii membrilor est-europeni ai Uniunii și țărilor baltice privind geopolitica acestui spațiu decât intereselor mereu speciale și parțial distructive ale Berlinului.

Desi turbulențe se produc periodic în spațiul ex-sovietic, pe fondul unei coabitări geopolitice ruso-occidentale aflate de câteva zeci de ani, aici, în echilibru instabil, sunt semne că noul “est” european (împins constant, prin nevoile popoarelor din regiune de a respira libertăți, de la Varșovia la București, de la București la Chișinău, de la București la Kiev etc.) nu mai iubește coabitarea ruso-occidentală, cere clarificări. Când o tensiune geopolitică se stinge la Chișinău (urmare a pactului non-beligerant ruso-occidental de ordin cel puțin tactic privind R. Moldova, ale cărei posibile consecințe le-am detaliat anterior, tot pe portalul Contributors), o alta se aprinde la Tbilisi. Iar lumânări care pot provoca incendii și explozii există peste tot în acest spațiu, de la Azov în Caucaz.

Butoiul cu pulbere al Europei pare a se muta în Est.

Dincolo de mini-revoluțiile colorate de la Tbilisi sau Erevan, de rebeliunile anti-rusești de la Minsk sau de rezistența împotriva totalitarismului pe care o trăiește chiar spațiul rusesc, Ucraina rămâne teritoriul predilect de fermentare a viitoarelor evoluții emblematice care pot produce reconfigurări geopolitice în acest spațiu.

De modul în care actuala și viitoarea putere de la Kiev (odată cu alegerile parlamentare anticipate de la 21 iulie a.c. noul președinte Volodimit Zelenski va avea o majoritate uriașă de partea sa în Rada Supremă) va ști să genereze coeziuni interne împăcând în același proiect de țară nostalgiile pro-rusești ale estului său, apetitul european în creștere al elitelor sau naționalismul xenofob care cere autohtonisme structurale va depinde în mare parte viitoarea configurație geopolitică a noului est european.

Ucraina rămâne, ca atare, cheia și spațiul emblematic al noii arhitecturi geopolitice în estul continentului european și la Marea Neagră.

În momentul de față, câteva fisuri în liniștea electorală de la Kiev pot genera explozii controlate din exterior. Dincolo de cele prea cunoscute publicului larg (încordările militariste din acvatoriile Mării Negre și Mării Azov, conflictul nerezolvat din raioanele de est ale Ucrainei / Donbassul etc.), una dintre fisurile care pot genera dezastre în următorii ani o reprezintă disoluția critică a ortodoxiei în Ucraina, alimentată nu numai de conflictul ideologic și religios dintre Moscova și Kiev, nu numai de disputele interminabile privind dreptul canonic internațional în Ucraina, dar și de conflicte și războaie subterane ale ereticilor de serviciu din Ucraina.

După nici jumătate de an de la înființarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei / BOU (condusă de mitropolitul Epifanie), pe baza tomosului acordat de Patriarhia Constantinopolului în ianuarie a.c. și organizarea, în decembrie 2018, a unui Sinod extins cu participarea înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului (patriarh Filaret) și ai Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene (episcopul Macarie), clericii ucraineni generează noi răscoale și divorțuri care împiedică din nou procesul mitic de “unificare” a bisericilor ortodoxe din Ucraina.

La 20 iunie a.c., fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului, Filaret (actualmente Patriarh Onorific al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei), a denunțat oficial noua Biserică Ortodoxă a Ucrainei, a retras sprijinul acordat acesteia și a restabilit, pe baza unui Sinod “kievean” la care au participat clerici apropiați acestuia, Biserica Ortodoxă Ucraineană – Mitropolia Kievului, anulând decizia de desființare a acestei Biserici (decizie adoptată în decembrie 2018). Patriarhul Filaret a precizat în acest context că tomosul primit de Biserica Ortodoxă a Ucrainei este inacceptabil (acesta ar statua relații de dependență a BOU de Patriarhia Constantinopolului) și l-a acuzat pe Întâistătătorul acestei Biserici, mitropolitul Epifanie, că nu și-a respecttat angajamentele prin care a obținut sprijinul clericilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului (patriarh Filaret) pentru înființarea noii Biserici. Totodată, pattiarhul Filaret a declarat că Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului nu este desființată nici de jure nici de facto, întrucât parcursul legislativ intern privind desființarea acestei Biserici nu se va fi finalizat încă.

Practic, prin decizii ale acestui Sinod, la 20 iunie a.c. a fost restabilită astfel Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului și a fost reconfirmat / reales în fruntea acesteia patriarhul Filaret.

Notă: Potrivit presei românești din Ucraina („Libertatea Cuvîntului”), „Patriarhul onorific Filaret a convocat joi (20 iunie a.c.) la Kiev „Sinodul local al Patriarhiei Kievului”, în cadrul căruia s-a luat decizia de a se restabili Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Kievului), structură bisericească ce ar fi trebuit să se dizolve în Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei, recunoscută de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol și condusă de Mitropolitul Epifanie. În special „sinodul Patriarhiei Kievului” a anulat decizia „Sinodului unificator”, al Ortodoxiei din Ucraina, care a avut loc la 15 decembrie 2018 în catedrala Sfânta Sofia din Kiev. Adepții patriarhului Filaret susțin că nu a existat un Sinod al Patriarhiei Kievului, ci o simplă colectare de semnături pentru rezoluția Sinodului local. „În Ucraina vor exista astfel trei biserici ortodoxe – Biserica Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei de la Moscova, Biserica Ortodoxă Ucraineană care a primit tomosul cu privire la autocefalie, însă rămâne în subordinea Patriarhiei Constantinopolului… și totodată va continua să funcționeze și Biserica Ortodoxă Ucraineană Independentă”, a subliniat Filaret. Anterior, Filaret a declarat că decizia privind încetarea activității BOU (PK) nu a fost depusă la organele juridice competente, prin urmare, Patriarhia Kievului continuă să existe.

Potrivit experților ucraineni, între Filaret și Epifanie s-au amplificat, în ultimele luni, divergențele și animozitățile care au condus, în ianuarie 2019, la excluderea de la conducerea noii Biserici a fostului patriarh Filaret. Încă din luna mai a.c. patriarhul Filaret a precizat public că Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului continuă să existe și de jure și de facto, iar el va fi rămas astfel patriarh în funcție. Neînțelegerile dintre cei doi clerici au condus într-un final la oficializarea “divorțului religios” dintre aceștia, inclusiv a celui dintre structurile religioase controlate de ei. Alegerile prezidențiale din martie 2019, care au condus la schimbarea președintelui Ucrainei și la reducerea influenței lui Petro Poroșenko asupra noii Biserici Ortodoxe a Ucrainei (pe care în dese rânduri a numit-o „creație proprie”), a facilitat actualul “divorț religios”.

În replică la acțiunile patriarhului Filaret, ieri, 24 iunie a.c., mitropolitul Epifanie a convocat un Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei / BOU, care a adoptat o serie de decizii punitive privindu-l pe patriarhul Filaret și pe clericii apropiați acestuia. Reuniunea sinodală a avut loc în casa mitropolitului Epifanie, care se află pe teritoriul Bisericii Sfânta Sofia din Kiev. La reuniune au participat 10 dintre cei 12 membri ai Sinodului. Au lipsit patriarhul onorific Filaret (care este unul dintre cei trei membri permanenți ai Sinodului BOU) și arhiepiscopul Serghei al Donețkului.

Sinodul de ieri al BOU a adoptat următoarele decizii: toate bisericile / hramurile și mănăstirile care aparțin Patriarhiei Kievului (condusă de Filaret) vor fi transferate și vor trece sub jurisdicția directă a Bisericii Ortodoxe ucrainene / BOU (întrucât “patriarhul onorific Filaret a încălcat termenele prevăzute privind crearea eparhiei Kievului în cadrul BOU”); au fost excluși din componența episcopatului BOU înalții prelați Iosif, mitropolit de Belgorod și episcopul Petru (Moscaleov), vicar al Eparhiei Belgorod; Sinodul a declarat nule și fără efect juridic și canonic deciziile patriarhului onorific Filaret adoptate în cadrul adunării de la 20 iunie 2019, întrucât “persoanele convocate de acesta la reuniune nu au avut competențele de a adopta decizii” în numele BOU; i-a fost retras patriarhului onorific Filaret dreptul de a conduce eparhia Kievului; totodată, s-a decis menținerea acestuia în componența Sinodului BOU (unde este lipsit de capacitatea de a controla ceilalți membri ai Sinodului, fideli lui Epifanie), respectiv în componența episcopatului BOU – potrivit deciziei Sinodului BOU, acestuia “i-au fost retrase drepturile și obligațiile canonice legate de conducerea eparhiei Kievului”.

Sinodul BOU a reiterat poziția anterioară potrivit căreia Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului nu mai există d.p.d.v. juridic și canonic încă de la 30 ianuarie 2019.

Recentul conflict schismatic din Ucraina poate avea consecințe canonice, politice și juridice directe și indirecte. Este de așteptat ca presiunile BOU (și ale administrațiilor locale apropiate acestei Biserici) asupra bisericilor care aparțin Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei (presiuni cu scopul trecerii acestora în compunerea BOU) să slăbească în intensitate (deși, paradoxal, în regiunea Cernăuți aceste presiuni s-au reactivat recent); se confirmă că armonia” și „unitatea” Bisericilor Ortodoxe din Ucraina sunt departe de a se consolida; tendințele de rebeliune schismatică se vor accentua și în perioada următoare; practic, situația religioasă din Ucraina indică același nivel de pulverizare ca și cel anterior creării noii Biserici Ortodoxe a Ucrainei (decembrie 2018, ianuarie 2019); se confirmă justețea abordărilor precaute față de noua Biserică Ortodoxă a Ucrainei din partea celorlalte Biserici Ortodoxe naționale (în marea lor majoritate, acestea au cerut noii BOU să obțină nivelul de coeziune și unitate necesar pregătirii recunoașterii pe plan extern a acestei Biserici; în momentul de față, BOU nu este recunoscută internațional). Noua situație confirmă implicit justețea poziționării corecte a Bisericii Ortodoxe Române față de noua BOU care a primit tomosul de autocefalie din partea Patriahiei Ecumenice.

Actuala revenire la “schemele schismatice” anterioare momentului acordării tomosului de către Patriarhia Constantinopolului confirmă și incapacitatea Patriarhiei ecumenice de a crea coeziuni canonice în Ucraina. Tomosul Constantinopolului pare acum a fi fost “mărul otrăvit” care a semănat discordie în Ucraina, creând efectul contrar celui anticipat.

Perspectivele sunt sumbre – este de așteptat ca schismele actuale să se agraveze și să se cronicizeze / “instituționalizeze” în timp.

Noul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, care a fost ales la putere în aprilie a.c. pe baza așteptărilor heterogene ale populației țării, se confruntă astfel din ce în ce mai clar cu discordii și disfuncții care vor deveni din ce în ce mai turbulente, în plan religios și nu numai. Unii experți ucraineni apreciază că este nevoie de exercitarea unei președinții de tip “ecumenic”, care să împace viziuni și așteptări divergente ale diferitelor categorii de cetățeni ucraineni. Pe de altă parte, “ecumenismul” este și o soluție cu posibile efecte perverse, dacă nivelul disoluților interne va fi atins deja pragul său critic – în acest caz, “ecumenismul” va fi perceput ca fiind echivalent incapacității de a armoniza viziunile divergente manifeste în societatea ucraineană, iar politicile ecumenice ale lui Ze(lenski) vor fi văzute ca fiind “slabe” de către cetățenii ucraineni.

Estimarea noastră este că actualele disfuncții din societatea ucraineană vor cunoaște noi episoade turbulente în următorii ani, după câteva luni de acalmie internă generată de votarea, la 21 iulie a.c., în cadrul alegerilor parlamentare anticipate, a unei majorități parlamentare fidele noului președinte al Ucrainei. După câteva luni de liniște post-electorală, când ratingul președintelui Zelenski și al echipei sale politice se va fi diminuat considerabil, tensiunile interne latente care vor mocni în acest timp în Ucraina își vor construi noi forme turbulente de expresie, primejdioase pentru securitatea Ucrainei și a regiunii.

Butoiul cu pulbere al Europei pare a se muta în Est

Estul pribegit al Europei se cutremură din temelii. Lumea rusească are probleme ontologice “la ea acasă”, în spațiul traditional de control ideologic (spațiul ex-sovietic). De la Tbilisi la Chișinău, de la Erevan la Kiev, tot vestul spațiului ex-sovietic cere reconvertiri geopolitice, nu se mai lasă încorsetat de ukazuri. Turbulențele de la Tbilisi, instabilitățile cronice de la Chișinău, Maidanurile ucrainene, puseele antirusești de la Erevan etc. reclamă o mai mare prezență politică, economică și geopolitică a Uniunii Europene într-un spațiu în care instrumentul Parteneriatului Estic nu mai este nici suficient, nici credibil.

Este nevoie ca noua Uniune Europeană să fie mai puțin surdă în spațiul extins al Mării Negre și al Parteneriatului Estic, să țeasă politici mai articulate, mai coerente, mai inspirate. Nu în sensul unor partituri tactice sau strategice comune cu Moscova, ca în cazul recent al Chișinăului. Ci prin politici de reducere constantă a influenței geopolitice rusești în spațiu, politici care să corespundă/răspundă mai degrabă viziunii membrilor est-europeni ai Uniunii și țărilor baltice privind geopolitica acestui spațiu decât intereselor mereu speciale și parțial distructive ale Berlinului.

Desi turbulențe se produc periodic în spațiul ex-sovietic, pe fondul unei coabitări geopolitice ruso-occidentale aflate de câteva zeci de ani, aici, în echilibru instabil, sunt semne că noul “est” european (împins constant, prin nevoile popoarelor din regiune de a respira libertăți, de la Varșovia la București, de la București la Chișinău, de la București la Kiev etc.) nu mai iubește coabitarea ruso-occidentală, cere clarificări. Când o tensiune geopolitică se stinge la Chișinău (urmare a pactului non-beligerant ruso-occidental de ordin cel puțin tactic privind R. Moldova, ale cărei posibile consecințe le-am detaliat anterior, tot pe portalul Contributors, http://www.contributors.ro/editorial/chi%C8%99inau-sos-bucure%C8%99ti/), o alta se aprinde la Tbilisi. Iar lumânări care pot provoca incendii și explozii există peste tot în acest spațiu, de la Azov în Caucaz.

Butoiul cu pulbere al Europei pare a se muta în Est.

Dincolo de mini-revoluțiile colorate de la Tbilisi sau Erevan, de rebeliunile anti-rusești de la Minsk sau de rezistența împotriva totalitarismului pe care o trăiește chiar spațiul rusesc, Ucraina rămâne teritoriul predilect de fermentare a viitoarelor evoluții emblematice care pot produce reconfigurări geopolitice în acest spațiu.

De modul în care actuala și viitoarea putere de la Kiev (odată cu alegerile parlamentare anticipate de la 21 iulie a.c. noul președinte Volodimit Zelenski va avea o majoritate uriașă de partea sa în Rada Supremă) va ști să genereze coeziuni interne împăcând în același proiect de țară nostalgiile pro-rusești ale estului său, apetitul european în creștere al elitelor sau naționalismul xenofob care cere autohtonisme structurale va depinde în mare parte viitoarea configurație geopolitică a noului est european.

Ucraina rămâne, ca atare, cheia și spațiul emblematic al noii arhitecturi geopolitice în estul continentului european și la Marea Neagră.

În momentul de față, câteva fisuri în liniștea electorală de la Kiev pot genera explozii controlate din exterior. Dincolo de cele prea cunoscute publicului larg (încordările militariste din acvatoriile Mării Negre și Mării Azov, conflictul nerezolvat din raioanele de est ale Ucrainei / Donbassul etc.), una dintre fisurile care pot genera dezastre în următorii ani o reprezintă disoluția critică a ortodoxiei în Ucraina, alimentată nu numai de conflictul ideologic și religios dintre Moscova și Kiev, nu numai de disputele interminabile privind dreptul canonic internațional în Ucraina, dar și de conflicte și războaie subterane ale ereticilor de serviciu din Ucraina.

După nici jumătate de an de la înființarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei / BOU (condusă de mitropolitul Epifanie), pe baza tomosului acordat de Patriarhia Constantinopolului în ianuarie a.c. și organizarea, în decembrie 2018, a unui Sinod extins cu participarea înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului (patriarh Filaret) și ai Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene (episcopul Macarie), clericii ucraineni generează noi răscoale și divorțuri care împiedică din nou procesul mitic de “unificare” a bisericilor ortodoxe din Ucraina.

La 20 iunie a.c., fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului, Filaret (actualmente Patriarh Onorific al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei), a denunțat oficial noua Biserică Ortodoxă a Ucrainei, a retras sprijinul acordat acesteia și a restabilit, pe baza unui Sinod “kievean” la care au participat clerici apropiați acestuia, Biserica Ortodoxă Ucraineană – Mitropolia Kievului, anulând decizia de desființare a acestei Biserici (decizie adoptată în decembrie 2018). Patriarhul Filaret a precizat în acest context că tomosul primit de Biserica Ortodoxă a Ucrainei este inacceptabil (acesta ar statua relații de dependență a BOU de Patriarhia Constantinopolului) și l-a acuzat pe Întâistătătorul acestei Biserici, mitropolitul Epifanie, că nu și-a respecttat angajamentele prin care a obținut sprijinul clericilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului (patriarh Filaret) pentru înființarea noii Biserici. Totodată, pattiarhul Filaret a declarat că Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului nu este desființată nici de jure nici de facto, întrucât parcursul legislativ intern privind desființarea acestei Biserici nu se va fi finalizat încă.

Practic, prin decizii ale acestui Sinod, la 20 iunie a.c. a fost restabilită astfel Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului și a fost reconfirmat / reales în fruntea acesteia patriarhul Filaret.

Notă: Potrivit presei românești din Ucraina („Libertatea Cuvîntului”), „Patriarhul onorific Filaret a convocat joi (20 iunie a.c.) la Kiev „Sinodul local al Patriarhiei Kievului”, în cadrul căruia s-a luat decizia de a se restabili Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Kievului), structură bisericească ce ar fi trebuit să se dizolve în Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei, recunoscută de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol și condusă de Mitropolitul Epifanie. În special „sinodul Patriarhiei Kievului” a anulat decizia „Sinodului unificator”, al Ortodoxiei din Ucraina, care a avut loc la 15 decembrie 2018 în catedrala Sfânta Sofia din Kiev. Adepții patriarhului Filaret susțin că nu a existat un Sinod al Patriarhiei Kievului, ci o simplă colectare de semnături pentru rezoluția Sinodului local. „În Ucraina vor exista astfel trei biserici ortodoxe – Biserica Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei de la Moscova, Biserica Ortodoxă Ucraineană care a primit tomosul cu privire la autocefalie, însă rămâne în subordinea Patriarhiei Constantinopolului… și totodată va continua să funcționeze și Biserica Ortodoxă Ucraineană Independentă”, a subliniat Filaret. Anterior, Filaret a declarat că decizia privind încetarea activității BOU (PK) nu a fost depusă la organele juridice competente, prin urmare, Patriarhia Kievului continuă să existe.

Potrivit experților ucraineni, între Filaret și Epifanie s-au amplificat, în ultimele luni, divergențele și animozitățile care au condus, în ianuarie 2019, la excluderea de la conducerea noii Biserici a fostului patriarh Filaret. Încă din luna mai a.c. patriarhul Filaret a precizat public că Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului continuă să existe și de jure și de facto, iar el va fi rămas astfel patriarh în funcție. Neînțelegerile dintre cei doi clerici au condus într-un final la oficializarea “divorțului religios” dintre aceștia, inclusiv a celui dintre structurile religioase controlate de ei. Alegerile prezidențiale din martie 2019, care au condus la schimbarea președintelui Ucrainei și la reducerea influenței lui Petro Poroșenko asupra noii Biserici Ortodoxe a Ucrainei (pe care în dese rânduri a numit-o „creație proprie”), a facilitat actualul “divorț religios”.

În replică la acțiunile patriarhului Filaret, ieri, 24 iunie a.c., mitropolitul Epifanie a convocat un Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei / BOU, care a adoptat o serie de decizii punitive privindu-l pe patriarhul Filaret și pe clericii apropiați acestuia. Reuniunea sinodală a avut loc în casa mitropolitului Epifanie, care se află pe teritoriul Bisericii Sfânta Sofia din Kiev. La reuniune au participat 10 dintre cei 12 membri ai Sinodului. Au lipsit patriarhul onorific Filaret (care este unul dintre cei trei membri permanenți ai Sinodului BOU) și arhiepiscopul Serghei al Donețkului.

Sinodul de ieri al BOU a adoptat următoarele decizii: toate bisericile / hramurile și mănăstirile care aparțin Patriarhiei Kievului (condusă de Filaret) vor fi transferate și vor trece sub jurisdicția directă a Bisericii Ortodoxe ucrainene / BOU (întrucât “patriarhul onorific Filaret a încălcat termenele prevăzute privind crearea eparhiei Kievului în cadrul BOU”); au fost excluși din componența episcopatului BOU înalții prelați Iosif, mitropolit de Belgorod și episcopul Petru (Moscaleov), vicar al Eparhiei Belgorod; Sinodul a declarat nule și fără efect juridic și canonic deciziile patriarhului onorific Filaret adoptate în cadrul adunării de la 20 iunie 2019, întrucât “persoanele convocate de acesta la reuniune nu au avut competențele de a adopta decizii” în numele BOU; i-a fost retras patriarhului onorific Filaret dreptul de a conduce eparhia Kievului; totodată, s-a decis menținerea acestuia în componența Sinodului BOU (unde este lipsit de capacitatea de a controla ceilalți membri ai Sinodului, fideli lui Epifanie), respectiv în componența episcopatului BOU – potrivit deciziei Sinodului BOU, acestuia “i-au fost retrase drepturile și obligațiile canonice legate de conducerea eparhiei Kievului”.

Sinodul BOU a reiterat poziția anterioară potrivit căreia Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului nu mai există d.p.d.v. juridic și canonic încă de la 30 ianuarie 2019.

Recentul conflict schismatic din Ucraina poate avea consecințe canonice, politice și juridice directe și indirecte. Este de așteptat ca presiunile BOU (și ale administrațiilor locale apropiate acestei Biserici) asupra bisericilor care aparțin Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei (presiuni cu scopul trecerii acestora în compunerea BOU) să slăbească în intensitate (deși, paradoxal, în regiunea Cernăuți aceste presiuni s-au reactivat recent); se confirmă că armonia” și „unitatea” Bisericilor Ortodoxe din Ucraina sunt departe de a se consolida; tendințele de rebeliune schismatică se vor accentua și în perioada următoare; practic, situația religioasă din Ucraina indică același nivel de pulverizare ca și cel anterior creării noii Biserici Ortodoxe a Ucrainei (decembrie 2018, ianuarie 2019); se confirmă justețea abordărilor precaute față de noua Biserică Ortodoxă a Ucrainei din partea celorlalte Biserici Ortodoxe naționale (în marea lor majoritate, acestea au cerut noii BOU să obțină nivelul de coeziune și unitate necesar pregătirii recunoașterii pe plan extern a acestei Biserici; în momentul de față, BOU nu este recunoscută internațional). Noua situație confirmă implicit justețea poziționării corecte a Bisericii Ortodoxe Române față de noua BOU care a primit tomosul de autocefalie din partea Patriahiei Ecumenice.

Actuala revenire la “schemele schismatice” anterioare momentului acordării tomosului de către Patriarhia Constantinopolului confirmă și incapacitatea Patriarhiei ecumenice de a crea coeziuni canonice în Ucraina. Tomosul Constantinopolului pare acum a fi fost “mărul otrăvit” care a semănat discordie în Ucraina, creând efectul contrar celui anticipat.

Perspectivele sunt sumbre – este de așteptat ca schismele actuale să se agraveze și să se cronicizeze / “instituționalizeze” în timp.

Noul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, care a fost ales la putere în aprilie a.c. pe baza așteptărilor heterogene ale populației țării, se confruntă astfel din ce în ce mai clar cu discordii și disfuncții care vor deveni din ce în ce mai turbulente, în plan religios și nu numai. Unii experți ucraineni apreciază că este nevoie de exercitarea unei președinții de tip “ecumenic”, care să împace viziuni și așteptări divergente ale diferitelor categorii de cetățeni ucraineni. Pe de altă parte, “ecumenismul” este și o soluție cu posibile efecte perverse, dacă nivelul disoluților interne va fi atins deja pragul său critic – în acest caz, “ecumenismul” va fi perceput ca fiind echivalent incapacității de a armoniza viziunile divergente manifeste în societatea ucraineană, iar politicile ecumenice ale lui Ze(lenski) vor fi văzute ca fiind “slabe” de către cetățenii ucraineni.

Estimarea noastră este că actualele disfuncții din societatea ucraineană vor cunoaște noi episoade turbulente în următorii ani, după câteva luni de acalmie internă generată de votarea, la 21 iulie a.c., în cadrul alegerilor parlamentare anticipate, a unei majorități parlamentare fidele noului președinte al Ucrainei. După câteva luni de liniște post-electorală, când ratingul președintelui Zelenski și al echipei sale politice se va fi diminuat considerabil, tensiunile interne latente care vor mocni în acest timp în Ucraina își vor construi noi forme turbulente de expresie, primejdioase pentru securitatea Ucrainei și a regiunii.

Dr. Dorin Popescu

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , ,



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Da, este bine ca UE să se implice pe Frontul de Est, numai că…Germania se implică contra SUA şi pro-Rusia. Din nenorocire, nici România nu se implică deloc. Şi, în loc să câştige poziţii în zonă, pierde(cum a fost în Moldova). Lucrurile pe Frontul de Est rămân instabile şi periculoase, singura forţă care dă linişte ţărilor din Est este SUA+UK+NATO.

    • silviu_dumitrescu spune:

      Noi (România) inca nu existam ca jucator – din acest motiv nu avem cum sa “pierdem”; vreau sa spun ca pentru “a pierde” este totusi necesar sa joci si pentru a juca este necesar sa existi.
      Dupa ce ne vom defini in secolul XXI, s-ar putea sa incepem sa existam in spatiul international si eventual sa jucam – adica sa pierdem sau sa castigam. Pana atunci functionam pe pilot automat, pe functii vitale hranite din trecut; pe moment in numele nostru joaca altii si toata lumea din exterior cunoaste asta.

      • Lucifer spune:

        Domnule, nu poţi dormi “somnul cel de moarte” fiindcă chiar poţi să mori, respectiv să-ţi pierzi statalitatea. În condiţiile globalismului, când toată lumea iese la luptă, trebuie să lupţi, altfel eşti scos din joc de alţii mai agresivi.

  2. Vali spune:

    Europa de Est a fost intodeauna butoiul de pulbere, nu s-a mutat nimic.

  3. Ursul Bruno spune:

    Notiunea de “Butoi de pulbere al Europei” a fost si este folosit in contextul Balcanilor, o regiune a Europei exploziva din punct de vedere etnic, politic si militar.
    Chiar daca Balcanii aparent respira aer de “pace” o scanteie poate arunca zona in aer, grupurile etnice si religioase fiind in continuare in stare de alerta.
    Partea estica a continentului incepand cu Bielorusia si pana in Armenia prezinta o cu totul alta calitate, zona este extrem de mare cu multe popoare si zone geografice care nu cred ca se poate numi “butoi de pulbere” din mai multe motive.
    Sunt implcati actori mari precum superputeri, Rusia si SUA, UE fiind undeva la mijloc, pueri care nu au nici un interes ca zona sa devina instabila, din contra, stabilitatea ei este de importanta majora, Rusia avand in mod traditional in acesta zona influenta mai puternica decat occidentul.
    Pentru Rusia stabilitateta politica a zonei este de importanta majora ea fiind tranzitata de conducte de energie catre occident, rusii avand nevoie de bani.
    Sa nu fim naivi , afacerile dintre rusi si occident continua cu toate embargourile si luari de pozitii politice pro si contra.
    Popoarele din zona sunt intr-o situatie ingrata, ori sa razvratesc impotriva rusilor si a oligarhilor ori se aranjeaza ce acestia pt. o liniste aparenta insa fara mari perspective de dezvoltare.
    Situatia se va schimba daca la Kremlin va apare un lider cum a fost Gorbaciow si care renunta la hegemonia asupra acestor zone, occidentul neavand nici un interes sa se amestece prea mult politic.
    Se poate ajunge intr-un viitor apropiat si la alte acorduri gen recunoasterea anexarii peninsulei Crimea in schimbul reuntarii la estul Ucrainei sau alte acorduri privind armele nucleare, in orice caz masa de negociere este sufiecienta si ca la orice negocieri de acest gen si nivel interesele directe celor din zona nu vor fi luate in consideare in totalitatea lor insa daca se ajunge la acorduri care respecta pacea si demilitarizarea va fi un pas inainte.

    • Dogar spune:

      Iar in schimbul TRANSNISTRIEI la rep.moldova?
      Butoi nu are cum fi, e adevarat, insa unui TAMPON, ca cel electromagnetic – nu perna de aer/ de tren/ marog -, ar putea fi asociabil, avand in vedete electricitate, bobina si miezul rece de fier!
      Din cate stiu rusii detin si arma cu impuls electromagnetic care, la fel ca BOMBA, distruge/ marog, toate echipamente electronice inainte de ATAC.

  4. mihai spune:

    Butoiul cu pulbere s-a aflat intotdeauna in acelasi loc: in jurul granitelor Imperiului Raului. Care neavand alte valori de oferit, nu se poate mentine decat prin amenintarea cu detonarea. Deci, trebuie sa creeze mereu butoaie cu pulbere.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dorin Popescu


Dorin Popescu

Președinte al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectua... Citeste mai departe


Lansare carte

Sâmbătă, 23 noiembrie, se lansează noul volum al profesorului Constantin Crânganu. Amanunte, aici.

E randul tau

Salut acest articol, și îl felicit pe autor. Problema prezentată de dânsul este cum nu se poate ...

de: Bradut Bolos

la "De ce legislația din România încă lasă mult de dorit?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

decembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)