Home » Global / Europa »Politica & Doctrine » Citesti:

Candoare totalitară: omagiu lui George Orwell

Petru Dumitriu februarie 21, 2014 Global / Europa, Politica & Doctrine
29 comentarii 1,326 Vizualizari

Condamnarea la moarte pentru trădare a unui membru al elitei politice a tulburat o dimineață liniștită într-o țară îndepărtată. Evenimentul a fost relatat de presa românească, dar cam în grabă. S-a notat semnificația represivă, dar nu a fost remarcată statura impozantă a limbajului comunicatului în care se consemnează, de către agenția oficială de presă, faptele.

Comunicatul[1] în cauză merită un bob zăbavă, mai ales dacă îl citim în chip de omagiu postum adus lui George Orwell. Scriitor care nu a luat premiul Nobel nici pentru literatură, nici pentru pace, dar pe care posteritatea l-a consacrat ca pe cel mai profetic autor de ficțiune politică, un fel de Jules Verne al totalitarismului.

Limba se cuvine să fie creația comună a poeților și a muncitorilor manuali”, spunea Orwell. Textul comunicataului este atât de orwellian încât ne luăm libertatea de a presupune că profeția s-a împlinit.

2. Ne-am obișnuit să atribuim expozeelor politice – exagerând, desigur – scăpări de demagogie (de cele mai multe uneori inevitabile), ipocrizie (ici și colo, când căutarea tenace a binelui colectiv este ușor stânjenită de interese personale) și chiar minciuni (dar, e bine de știut, numai în cazuri de extremă necesitate).[2]

Comunicatul nostru nu urmează această linie ambiguă. El aduce poporului explicații limpezi asupra motivului pentru care numitul J., lider de partid și, implicit, de stat, precum și unchi prin alianță al dinastiei conducătoare, a fost condamnat pentru trădare și executat prin – scuzați-mi expresia populară – dare la câini.

După ce au ascultat raportul ședinței lărgite a Biroului politic […] oficialitățile și populația întregii țări au cerut cu mânie ca elementele complotiste anti-partinice și anti-revolutionare să fie judecate cu asprime.”

Nici că se putea ceva mai convingător! S-ar putea doar obiecta că explicația nu era necesară de vreme ce poporul mânios ceruse condamnarea, nu altcineva.

Redactorii, onești, au ținut însă să repete adevărul, făcându-se ecoul aceluiași Orwell: „În vremuri de minciună generalizată, a spune adevărul este un act revoluționar”. Or, revoluția este preocuparea de căpătâi a partidului și statului care fac obiectul amabilei dvs. atenții. Acest aspect nu putea să scape unor autori onești.

3. Cititorii generos dotați cu perspicacitate sau doar cum multă experiență vor spune că adevărul este ultimul lucru la care dictatorii și regimurile totalitare ar face recurs. Și, trebuie să recunosc, ei au cu prisosință dreptate. Dar nu acum, nu aici.

Pentru că numai adevărul este prezentat în expunerea motivelor care au determinat aspra judecată.

Judecați și domniile voastre: nu se pretinde că mortul a întinat idealurile nobile ale socialismului sau că făcea parte din societatea ticăloșită, ci ni se spune pe șleau că J. tânjea după putere, lucru nejustificat de vreme ce nu se afla în opoziție.

„… a comis tripla trădare de neiertat de a interveni pe calea succesiunii la conducere, ascuțind securea războiului, în timpul unei importante discuții cu privire la respectul cuvenit lui KJU în calitate de succesor unic al lui KJI ca răspuns la dorința unanimă a ansamblului partidului, armatei și poporului.”

„ … a adunat forțe indezirabile [...] pentru a comite crima hidoasă care constă în a răsturna statul prin tot felul de intrigi și metode demne de dispreț cu ambiția nebună de a pune mâna pe puterea supremă în partid și în stat.

Am putea trece cu vederea metodele demne de dispreț, dar nu și ascuțirea securii în timpul unei importante dezbateri. Trebuie să recunoașteți și dvs. că faptele sunt grave și în cazul că ne-am opri aici cu constatările.

4. Dar comunicatul agenției de presă merge mai departe și ne întoarce cuțitul în rană, când constată lipsa unor trăsături de caracter esențiale pentru ascensiunea în politică, cum ar fi să-ți iubești necondiționat și în orice împrejurare șefii.

Nu merita în nici un fel încrederea politică și bunăvoința de care s-a bucurat din partea incomparabililor mari oameni de la Muntele P.[3]. Este o obligație elementară a oricărei ființe umane să răspundă încrederii prin simțul datoriei, iar bunăvoinței prin loialitate.”

Când a văzut toți participanții aclamând cu un entuziasm care făcea sala de conferințe să se cutremere, [J] s-a comportat cu aroganță și insolență, refuzând să se ridice de pe scaun și aplaudând fără entuziasm, ceea ce a provocat un resentiment considerabil al poporului nostru”.

Cu riscul de a vă stârni mustrări de constiință, vă întreb: nu-i așa că și noi ne surprindem că aplaudăm adesea fără entuziasm? Nu refuzăm uneori să ne ridicăm de pe scaunele pe care ne-au așezat partidul și statul?

5. Dar demonstrația vinovăției nu se limitează la abaterile de la deontologia congreselor de partid. Consecințele acestui deviaționism al lui J. nu au întârziat să se facă simțite în actiunile practice, constructive, menite să asigure propășirea nației. Iată, de pildă, un pasaj din comunicat în care veți recunoaște prevalența stilistică a muncitorilor manuali:

A fost atât de neobrăzat încât să împiedice fabrica de țigle de la T. să ridice un monument sub formă de mozaic înfățișându-i pe KIS și KJI dând îndrumări pe teren. Mai mult decât atât, a refuzat cererea unanimă a personalului Unității Forțelor de Securitate Internă a Poporului [...] care dorea să înalțe în fața comandamentului său un monument de granit pe care era gravat un autograf al lui KJU. A împins obrăznicia până la a ordona unității să ridice monumentul într-un colț umbros”.

Toate ca toate dar, mărturisesc, nici eu nu pot să-mi imaginez un gest mai mârșav de trădare a unui monument decât amplasarea lui într-un colț umbros.

Aceste fapte dovedesc încercarea sinistră și premeditată de a crea iluzia idolatrizării propriei sale persoane de a trece drept cineva aflat deasupra liniei partidului.”

Iată o transpunere pe cinste a principiului „nimeni nu este mai presus de lege” într-o ecuație a puterii asumată cu candoare, în care liniei partidului i se stabilește locul cuvenit în geometria politică.

6. Intr-un efort lăudabil de prezentare obiectivă a situației, comunicatul recunoaște totuși unele merite ale celui mâncat de câini, cum ar fi, spiritul de inițiativă….

A luat inițiativa propagării virusului indolenței, neglijenței și indisciplinei în societate”[4].

… sau locul său incontestabil în ierarhia mondială, într-un domeniu de specialitate atât de competitiv:

Toate aceste fapte dovedesc limpede că J. est un trădător fără egal în lume.”

7. Într-un final flamboiant, poeții din echipa de redactare a comunicatului iau locul muncitorilor necalificați și își pun propria amprentă stilistică și gnoseologică:

Nu contează câtă apă va curge pe sub poduri, nu contează numărul generațiilor viitoare, descendența de la [Muntele] P. va rămâne neschimbată și de neînlocuit. Partidul, statul, armata și poporul nu cunosc pe nimeni alții decât pe KIS, KJI și KJU.”[5]

Dacă ar citi comunicatul, George Orwell ar fi mândru de discipolii săi de la agenția centrală de presă și s-ar întoarce în mormânt.

Așa mai zic și eu posteritate!

——————————————————————————–

[1] Am citit comunicatul complet într-o traducere în limba franceză, « L’Exécution d’un traitre à la patrie », Le Temps, 19 decembrie 2013.

[2] Cum ar fi crizele, perioadele de dinainte de alegere, cele de după, și transmisiile televizate.

[3] Dacă aveți răbdare veți afla într-o viitoare notă de subsol cine sunt « incomparabilii oameni mari de la Muntele P. ».

[4] Mă gândesc cu tristețe că la noi nu se știe cine a luat această inițiativă.

[5] Vedeți? Nu a curs apă multă pe sub poduri și ați și aflat!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "29 comments" on this Article:

  1. DanielT spune:

    DRPK

    uh de fiara consumerismului nu scapa nici macar KJI.

    http://world.time.com/2014/02/19/north-koreas-kim-spending-big-on-cars-cognac-pianos/

    Dovada ca la urma capitalismul invinge in viata privata personala economica.
    Macar la cea publica se lucreaza tare la imagine si pare dedicata socialismului si salvarii natiei.
    Doar nu, avem specialisti pe domeniul salvarii tarilor de pericole.
    Reale, Imaginare, dar nimeni nu ofera solutia salvarii tarile de proprii conducatori.
    Si da nuu e o boala doar a lui KJI, pare o boala universala.
    Sa luam Romania. Cuvintele alese circula prin Mercedese. Pai, na statutul. Pana si parfumul din televizor teleportate de la Cristian Dior. Da bine la prostime. Da, aia care cotizeaza si mai suge din 4 in 4 ani daca are noroc de predictibilitate daca nu, cand apuca..cum se cheama ?un con, tri , buvabil ca na sunt 3 partide mari si tari.
    Pai nu, mizilic regii autohnton, eu-roiii.

  2. homosexual militant spune:

    Observ la comentatorii de dreapta aceasta obsesie fetisizanta de a-i asuma pe orwell sau camus unei viziuni de dreapta uitand faptul ca orwell a fost toata viata un intelectual asumat de stanga. A luptat alaturi de comunisti si de liberali in razboiul civil spaniol tocmai impotriva valorilor pe care o parte a dreptei le glorifica ( traditie nationalism monarhism).

    • RT spune:

      Homosexualule militant, care e relevanta asumarii la stinga sau dreapta a lui Orwell?

      • euripide spune:

        stergeti va rog comentariul meu anterior
        a fost doar un impuls necontrolat : homosexual militant, lesbianca virgina….

        • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

          @ euripide

          Sunteți simpatic. Ați controlat impulsul și comentariul anterior a fost șters la rugămintea dvs.

          Să înțeleg că acesta este politically correct?

          • euripide spune:

            candoare puritana
            am vrut sa fac un comentariu despre altceva si altundeva
            intentia ulterioara de a mi controla impulsul este corecta politic
            in sfirsit…omagiu lui orwell

    • A. spune:

      Am mari, mari dubii că Albert Camus ar putea fi revendicat sau utilizat de dreapta politică. Orwell a fost masiv de stânga, dar s-a potolit cu timpul.

  3. Vali spune:

    Dincolo de retorica fantasmatic-marțială a comunicatului, e interesant de glosat și-n marginea adresantului real al acestui tir de cuvinte. Pentru urechile și sufletul cui se fac asemenea texte? N-aș zice că pentru omul de rînd sau pentru pietonul sărac cu duhul. (Or fi și-n infern cîțiva – puțini – pe care Diavolul îi convige că flăcările și smoala sunt balsamuri, dar ăștia sunt scamă…) Pentru membrii nomenclaturii? N-aș crede. (Cîți dintre ei sunt realmente permeabili la învățătura și anatemele Pontifexului? Anturajul liderului nu e unul de adepți, ci de ticăloși locuiți de cupiditate, vanitate și spaime.) Pentru cine, așadar? (Problemă complementară: cărui ochi, cărei priviri îi sunt destinate fotografiile modificate, din care sunt efasați foștii apostați politici, executați între timp? Amintiți-vă de felul în care dispare Beria din pozele oficiale, din Marea Enciclopedie Sovietică…) Păi pesemne e vorba tot de un adresant oniric, de o fantoșă colectivă aseptică sau, poate, de expresia antropomorfă a Marii Idei înseși. E aici o grijă de paracliseri și un zel anancastic de a păstra aparențele de neîntîlnit în lumile imperfecte ale libertății.

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ Vali

      Imi pare rău că trebuie să vă contrazic un pic. Cred că și oamenii de rând și nomenclaturiștii au primit mesaje personalizate. Celor dintâi li se spune ce trebuie să facă, iar ceilalților ce nu trebuie să facă…

      Oricum, textul acesta este despre limbaj.

      • Vali spune:

        Ba să nu vă pară rău. Ar fi soporific să respirăm, extaziați, unanimități. E limpede că la nivelul suprafeței discursive destinatarul e bicefal : norodul (turmă), respectiv casta adjuncților. Dar : Hegemonul știe că supușii nu cred. Supușii știu că regele e gol, dar, totodată, feroce și inamovibil. Curtea hegemonului știe, la rîndul ei, că totul e o arborescentă minciună. Și, cu toate astea, fiecare actant își cultivă asiduu masca, pentru că universurile totalitare sunt universuri în care aparența e garanția de consistență a realului. Iar limba, cum bine intuiți, e întotdeauna confiscată și „alchimizată” pentru a comunica, în doze ideale, cantitatea de hiperbolă, de dogmă, de epos justițiar necesară a ține teafără rînduiala fantasmei politice. Farmecul morbid al acestor comunicate ține însă, în opinia mea, de logica secretului lui Polichinelle : toată lumea știe că nimeni nu crede în substanța acestui mesaj, însă el continuă să funcționeze, să fie augmentat, reamenajat stilistic, înrămat, ca și cum urechea și intelectul Omului Nou ar fi cu adevărat…

        • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

          @ Vali

          Faceți ce faceți și iar mă puneți în situația de a vă contrazice. Pentru că în fața analizei de mai sus sunt nevoit să fiu “extaziat” și să “respir unanimitate”, fie chiar și într-un format mic, adică noi doi. Comentariul este impecabil, iar concluzia privind natura limbajului totalitar o împărtășesc. Mulțumesc pentru contribuție.

          Intreaga lume e scenă și noi toți suntem actori, cum spunea, desigur mai îngrijit, Shakespeare, și purtători de măști. Numai că marele Will ne spune că avem intrări și ieșiri, iar “incomparabilii mari oameni de la Muntele P.” nici vorbă să mai vrea să iasă din scenă. E de mirare că norodul mai are resurse să aplaude entuziast și să creadă că patria este “tagma jefuitorilor” (greșeală pe care o fac și alte noroade, mai puțin îndepărtate, fie vorba între noi).

          Dar ca să revin în actualitate, “convenția totalitară” nu este încă lucrul cel mai periculos, de vreme ce, cum spuneți “toată lumea știe că nimeni nu crede”. Mai gravă ar putea fi lumea în care aderam de bunăvoie, cea a lui Big Brother, cu iluzia că o controlăm, dar în care de fapt suntem controlați. Un personaj al unui alt contemporan al războiului civil din Spania, dramaturgul Antonio Buero Vallejo, spunea, citez din memorie: “va trebui să fim foarte inteligenți pentru a ne da seama că trăim într-o închisoare“. O altă profeție pe cale de a se realiza.

  4. ion adrian spune:

    :) Cel mai mult mi-a placut cuplpa referitoare la insuficienta entuziasmului de tip aplauze de fapt e cam asa
    1000 de ani sa traiasca KJU !!!
    Banjee, banjee, banjee,…..pana cand KJU face un gest condescentent de stopare a unui enuziasm imposibil de orit altfel :) :) :)

    Si totusi acest popor are o istorie cunoscuta, recunoscuta si asumata de peste 2000 de ani!!!???

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ ion adrian

      Categoric, istoria acestui popor nu început pe Muntele P.

      Doar că profesorii de istorie sunt alții pe cele două bucăți de țară…

  5. Vorbe Goale spune:

    CANDIDA LIMBAJELOR
    Privind de pe marginea şanţului cum curge firicelul vorbelor în gîrla faptelor
    Domnilor „noi doi”, impresia este că aţi căzut pradă propriilor dumneavoastră „limbaje”.
    „toată lumea ştie că nimeni nu crede” este o frază de, cel puţin, o anostă inteligenţă, şi azi
    de o şi mai mare revoltătoare diversiune intelectuală, cumplit relevantă, de o banală vulgaritate.
    Creatorii de limbaje distrugători de limbaje, analiştii şi cercetătorii acestora, doi, cad în tentaţia totalitarismelor cu precădere, de unde şi eroarea de neîngăduit a excentricelor eseuri şi comentarii.
    Pericolul cel mare vine, este tocmai, Lumea Modernă şi Liberă, o închisoare infinită cu porţile deschise, asta pe care n-o băgăm în calcul, în care ne dăm sau ne prefacem inteligenţi şi ştim că „toată lumea ştie că nimeni nu crede”, privind peste garduri cu condescedenţă superior intelectuală, la tocmai ceea ce nu mai intră în calculul limbajelor candide, totalitare acolo, dar înafară desiminate subtil în sisteme miriapode insesizabile.
    Nu petele negre sau albe ale istoriei manipulărilor Big Brother-diene sînt cele de arătat cu degetul, ci tocmai fascinanta varietate de gris-uri suprapuse şi etalate apetisant natural banal impercetibile.
    FALSA „bună voie” creează limbajul suficienţelor înţeleptului în agora aglomeraţiilor limbajelor.
    Candida demersurilor întru descifrare nu poate fi vindecată decît prin şlefuirea pînă la disparaţia totală a aroganţelor elitiste.
    Nimeni nu ştie că toată lumea crede !

    • Vali spune:

      Iată și tentativa românească – cu ambianță de tractir metafizic – de a da publicului un Jabberwocky cît de cît… Dar dacă nu ești dl. Dodgson…

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ Vorbe Goale

      “La început a fost cuvântul” și trebuie să recunoaștem că de cele mai multe ori in istorie faptele au fost precedate de cuvinte.

      Cuvântul domniei voastre este binevenit în unanimitate sau dizidență. Limba, o știm de la Esop, e bună și rea.

      De altfel, vorbele goale au și ele rolul lor în mișcarea lumii, au un sunet mai rotund și nu sunt contondente precum cele care spun lucruri adevărate.

      Sunt de acord cu varietățile de gri pe care le menționați, deci iată din nou o nevinovată mică unanimitate “noi doi”.

      Cât despre candida pe care ați diagnosticat-o… port miconazolul cu mine, știind că în spațiul virtual cresc tot felul de ciuperci iar virușii circulă liber.

      • euripide spune:

        eiii da, asta inseamna spirit de sacrificiu.precum medicul care umbla n maruntaiele umane. iluminarea vulgului nu i usoara. asa ca aparitiile virtuale (nu rituale) desi contagioase, vor fi apreciate de posteritate. vorba goala nu i degeaba. ca doar la inceput a fost cuvintul nu vintul.

      • Vorbe Goale spune:

        Domnilor Petru Dumitriu d’abord şi-abia apoi lui Vali cerberul celebrul
        Cu o smirnoasă plecăciune şi gîtuite vorbe pline de vidul lor celest

        PEIORATIV intelectualul CANDInDEAZĂ
        În spaţiile unor limbi prea roz fierbinţi
        Atît de roşii ca tractoru-n lanurile de grămezi de sfinţi
        La Bangul-Blingului din Vidul zării dinspre-nceputuri
        Tot tortochiind can-can din dinţi gingiile mesajelor celeste
        Din doi în doi în pas de vlas spre o credinţă oglinjoară sic sîc şi sac
        Maimuţărind concepte string şi elevate fiziotrope met alice
        Zornind ding-ding sau dong de dincolo de aprozare şi birturile
        Pline ochi public de masse mese popolare ce neştiind mind peperrmint
        Albastru mov aprig absint turnat pe nări şi gît remediu poate candind
        L-absenţa unui daia gnostic dirt-track oricît de vesel româneşte
        Trat-art de pleavă crasă printre zoaie-naltă e ştacheta cheie de sărit în cap
        Pricepe printre mulţumiri cin’ nu pricepe că-i chin şi toţi o ştiu cu mint, E :
        Cînd jocurile de cuvinte sînt stîrnesc hilarii supirioarii ca aripile unor îngeri
        Blegi cu metafizica nedumerită de este candidă sau candid. Cu drag !
        Nefiind vreun medic de serviciu nu iscălesc decît prea viu şi anonimă e vid end.

        • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

          @ Dl. Vorbe Goale

          Să știți că mi-ați atins coarda sensibilă. M-am înroșit până în vârful urechilor. Nu mă mai așteptam să-mi dedice cineva un poem! Mersi!

        • Vali spune:

          Lui @Vorbe Goale,
          atît de magnanim în dedicațiile sale…

          o elegie

          în seara de coride cu fantome
          întinsă pe o targă fără muguri
          viaţa mea ca o halva de come
          s-a măritat cu liniştea din struguri

          nu mai e timp şi nu mai sunt culise
          în care pajul certei inocenţe
          se întorcea la criptele cu vise
          pentru-a muri în foarfece şi zdrenţe

          târziul gustă vulpea obosită
          şi plescăie amarul blazonului pierdut
          roşcată va muri şi ultima ispită
          iar strugurii cei acri jeli-vor neştiut

          însă cum viitura de trişti aligatori
          va scrie epitaful momentelor frumoase
          în toamna prostituată, cu multe subsuori
          ai să auzi un greier prin bălării de oase

          • Vorbe Goale spune:

            Bardului @Vali

            O, magii !

            Superbă-i premoniţia ciupită înţelept
            În sunete alese şi-ntortocheri de limbă
            Mesajele cinstite merg libere la ţintă
            Cu farmec amăgind limbajele neşterse
            Din textul labirint păzit distins şi aprig
            De mintea unui brici duminica va curge
            Precum restul poveştii în pace şi plăceri
            Poetice şi tandre-alte-estetisme vechi
            Cînd tocmai înţeleptul dintr-o pierdută harfă
            Izbi cu ironia în mult prea susul minţii
            Ori cu o bardă bearcă ori cu o bîtă-n baltă.
            Nu e ascunsă aici nici vreo morală ştirbă
            Şi nici uimirea simplă dezvăluind surprinsă
            Misterul bazaconiei din diatriba sacră.

            • Vali spune:

              La musique nait de la danse. Et quelle danse!

              t igrul la pîndă
              a gil ca destinul
              n e ştie suspinul
              g răbit de osîndă…
              o trava şi vinul.

            • Vorbe Goale spune:

              Rămas fără glas
              Ascult tac Hrana
              O simt în inimă
              Limba nestemată
              A păsărilor
              Hram liberă vamă
              Dincolo de osîndă
              Osana muzica stelelor
              N-am răbdarea
              Ordinii literelor
              Purtat în fără de legile
              Piruetelor
              Adaug mut o ultimă
              Tumbă în
              Arena superbă
              A leilor
              Şi a
              Lebedelor
              AVE !

            • Vorbe Goale spune:

              @Vali
              Superb ! şi tainice gînduri !

            • Vorbe Goale spune:

              Parcă Borges să fi coborît o clipă
              Să ne-nspăimînte întru Frumos !

  6. Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

    @ Domnilor VG si V

    Și iată-ne, deodată, îmbrătișati de muze,
    Venite ne-ndoielnic, gingaș să ne acuze,
    Că ne-au scăpat, ici – colo, insinuări ursuze.

    Mai bune-s apropourile fine, chiar confuze.
    Cu-aligatori, și vulpi, și struguri, și … meduze.
    (N-am dat de altă rimă, îmi cer scuze,
    dar mă-ndoiesc c-ați prefera … ventuze).

    M-aș bucura ca și ei, ceilalți, să se-amuze,
    Și sunt jenat că înclinațiile-mi, mai curând obtuze
    Nu-mi dau putința unor demne replici din peluze,
    Dar vă asigur, distinși domni: am zâmbetul pe buze.

    • Vorbe Goale spune:

      FOX-TROT
      [Celor „noi DOI” ioni liberi şi-absolut vii PDandV]

      Filmul pare-in-sesizabil
      Ordinarul curge din
      Xentrul unui univers ofrandă zeului pădurii
      Timpul ne priveşte cu un ochi VAI albastru
      Raidul nu durează decît spaima-iluminării-unei clipe
      Oaza-aceasta este carnea animalului şi care
      Trist zilnic se aşează la-o-ncrucişare darnic drept
      Totul pare scris deja de demult
      o Ofrandă-adusă chipului din vis
      Roua care se prelinge dintr-o clipă de neînţeles pe O-braz
      aXul inocent invizibil scump şi de negăsit
      Omul pare îngerul căzut DAR
      Foamea de a şti a ucis dintr-un început totul NOI mai mulţi decît DOI
      dar dorului FIIND
      (o greşeală care s-a fum film strecurat pe sub PIEI ! aici, DAR nu mă-nşel, ZBOR ! să fim FIU !)

  7. Vorbe Goale spune:

    OCAZIEI-ntîmplătoare Petru DU
    MI
    TRIUuuuuuuuuu NU doar !

    SÎNT ZORILE AICI DE SPUME ROZ din ZanZibar în Zbor Naz Şir
    Zumzet şi ZarZări jazz B.A.C.H. dintre străfundurile unor timpuri PURE
    Şi nici de cum URS urse zgomote de paşi de tălpi iubind adînc
    Păşind pe sternul ascultîndu-L tainic ca un Sfînt sau înger Zîmbet SENS
    Atunci cînd cei ce-ascultă INIMA şi cîntul gîndului din Gînd cîntînd HAI HAR să-l Spui
    De ZOR columnelor imperiilor pierdute vin spre noi de-a valma-mbrăţişînd ideea-AX-ul ZEU.
    Mă-nclin şi CHIUI de-un nebun argint mai ROZ decît vreodată-i fu dat să fie-imaginaţiei DRUM-nZEU !

  8. Vorbe Goale spune:

    FLAMINGII ROZ SÎNT LIBERI
    Nu-s înscrişi.
    CRED !

    Şi de aceea vorba-acelor limbaje degeaba-ncearcă-aici cangrena şi meteahna
    NU AU ROST deloc
    Zăbrelele n-au existat nici vis nici cenzori CĂCI
    Zorile de fiecare dată ne-au vestit în curcubee-albastre glas ZEUL
    Acum mereu neîncetat etern superb fantastic Dragoste şi IUBIRE
    INFINIT !



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Petru Dumitriu


Petru Dumitriu

Petru Dumitriu este lector de diplomație multilaterală pe platforma online a DiploFoundation. Autor al două lucrări de specialitate: “Sistemul ONU în contextul globaliză... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)