Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Cât timp Europa rezistă, lumea liberă mai păstrează o speranță

Cristian Felea februarie 24, 2020 Global / Europa, Sinteze
43 comentarii 2,907 Vizualizari

“Așa că vă spun vouă: lăsați Europa să se ridice!”

Winston Churchill (Zürich, 19 septembrie 1946)

Istoria omenirii, asemeni valurilor mării, este fluidă și în continuă schimbare, deși prima impresie este aceea că există o anume ciclicitate a schimbărilor; în realitate niciodată nimic nu mai este la fel în istorie, aparențele înșală: totul este, cum spune englezul, wishful thinking.

Europa marchează de milenii istoria omenirii și puține sunt civilizațiile în istoria ultimelor 3 – 4 milenii care nu au fost influențate de civilizația europeană; prin civilizație europeană înțelegând mai întâi sinteza greco-feniciano- egipteană și ulterior sinteza greco-romană. Imperiul persan a fost influențat de ea, evreii înșiși, deși au încercat din răsputeri să își păstreze individualitatea, au fost influențați, dar și civilizația arabă a secolelor VII – XIII a fost influențată de sinteza greco-romană.

Apoi Europa a inventat expansiunea colonialistă și niciun continent nu a scăpat acestui val, iar la finalul acestui exercițiu de export masiv al căii europene în lume, a impus și două conflicte la scară globală ce au adus distrugeri niciodată întâlnite în istorie: civilizația europeană ajunsese la apogeul influenței sale în lume.

Astăzi Europa este redusă la teritoriul său continental, dar îi vine greu să se împace cu ideea. Conferința de securitate de la Munchen a prilejuit din nou, la fel ca și anul trecut, tuturor observatorilor interesați de evoluțiile globale să ia contact în direct cu trama europeană: un continent sfâșiat între ideea de a se integra deplin și a deveni o entitate confederată capabilă să își uite trecutul conflictual și să exporte pacea, sau desfacerea sa în bucăți statale naționaliste dornice să ia parte încă o dată la efortul reîmpărțire a lumii.

AVERTISMENUL LUI FRANK-WALTER STEINMEIER

La tradiționalul eveniment dedicat scenei politice mondiale care se desfășoară la început de an la Munchen, președintele Germaniei, distinsul (și experimentatul) diplomat Frank-Walter Steinmeier a lansat critici la adresa liderilor care conduc administrațiile celor trei mari superputeri – Statele Unite ale Americii, China și Rusia – pentru modul în care înțeleg să-și construiască politicile externe.

Discursul lui Steinmeier este totodată și un avertisment serios adresat celor care, din motive egoiste și mărginite, legate de păstrarea puterii personale, subminează echilibrele fine ale ordinii mondiale, stabilite cu atât de mare greutate în urma a două războaie mondiale devastatoare și se pun într-o competiție care, dacă va escalada, nu poate decât să arunce pur și simplu lumea în haos, iar consecințele nu pot fi prevăzute de nimeni.

Frank-Walter Steinmeier a încercat, totodată, în discursul său susținut în deschiderea Conferinței de Securitate de la Munchen, să-i facă pe puternicii lumii, dar și pe liderii de opinie, strategi politici și militari, în fine chiar și pe oamenii obișnuiți, să înțeleagă că indicatorul perfect al sănătății ordinii globale este Europa, așa cum bine sublinia în urmă cu 74 de ani, la Zürich, extrem de lucidul și pragmaticul Winston Churchill.

Eronat interpretat ca un adept al re-apropierii de Rusia, Frank-Walter Steinmeier, prin critici egal îndreptate împotriva derapajelor liderilor SUA, Chinei și Rusiei a afirmat limpede, chiar dacă într-un limbaj specific diplomației, că este absolut eronat și periculos ca superputerile menționate, dar cu deosebire SUA și Rusia să pună sub presiune construcția unională europeană, care este indicatorul cel mai clar (poate singurul rămas) al stării echilibrelor globale.

Rusia a făcut din forța militară și din schimbarea violentă a frontierelor de pe continentul european mijloace al politicii sale. (…) Iar cel mai apropiat aliat al nostru, Statele Unite ale Americii, sub conducerea actualei administrații, respinge ideea unei comunități internaționale. (…) Măreț din nou, chiar în detrimentul vecinilor și al partenerilor“, a subliniat Steinmeier, într-un atac indirect la adresa președintelui american Donald Trump, care și-a construit edificiul politicii externe pe premisa “să facem America măreață din nou“(1).

China a devenit prin ascensiunea din ultimele decenii un actor important în instituțiile internaționale. “Dar, concomitent, nu acceptă dreptul internațional decât selectiv, acolo unde nu contravine propriilor interese“, a remarcat Steinmaier. Acțiunile Chinei în Marea Chinei de Sud îi deranjează pe vecinii din regiune. “Iar acțiunile Chinei împotriva minorităților din propria țară ne deranjează pe noi toți“, a spus el, făcând aluzie la relatările privind arestarea în masă a uigurilor.(2)

Soluțiile aventuriste în raport cu echilibrele globale post Conferința și Tratatele de Pace de la Paris, respectiv post Bretton Woods dovedesc că marile puteri nu au metabolizat consecințele războaielor mondiale și pe cele ale încheierii războiului rece, optând în ultimii cincisprezece ani pentru atitudini resentimentare și unilaterale, în speranța că pot obține mai multă influență la scară globală; în cuvintele lui Frank-Walter Steinmeier: “să vadă unde ajunge dacă pune interesele proprii mai presus de interesele tuturor celorlalți“.

De aici și concluziile discursului președintelui german: revenirea la interesele naționale slăbește comunitatea internațională și în contextul căutării de soluții pentru problemele globale, între care schimbările climatice. Comunitatea internațională ar trebui să fie profund neliniștită de faptul că instituțiile internaționale sunt blocate și slăbite.

Ne întoarcem la vechea dilemă de securitate. Mai multă neîncredere, mai mult armament, mai puțină siguranță – acestea sunt urmările ei obligatorii. Care conduc spre o nouă cursă a înarmării nucleare, care nu va produce doar noi arme, ci și noi puteri nucleare, cu toate riscurile de rigoare pentru stabilitatea nucleară, care este oricum precară“, a conchis Steinmeier.

COVID 19 ȘI CALEA CHINEZĂ A SUPUNERII

China nu este acum în fața primului virus care se află la originea unei pandemii, un virus de origine animală care s-a transmis și la om și, prin urmare, a generat infecții dificil de tratat. A fost și cazul focarului SARS din China anului 2002, provocat de un virus pe care îl purta o anumită specie de liliac considerat de chinezi o delicatesă, dar care a suferit o mutație ce i-a permis să infecteze și oameni și să se transmită rapid.

Noul coronavirus a apărut în Wuhan și a fost asociat de specialiști cu o piață de fructe de mare și de animale; deși s-a speculat foarte mult și pe marginea faptului că în Wuhan există și două laboratoare de cercetare în domeniul biologic(3), care ar putea fi asociate și cu anumite programe militare de dezvoltare de arme biologice.

Dar ceea ce este important de această dată, față de momentul SARS, este că administrația comunistă chineză, sub mandatul pe care președintele Xi Jinping l-a început în anul 2012, are pretenția că, pe plan intern, și-a eficientizat aparatul funcționăresc și l-a curățit de elementele corupte, în timp ce pe plan extern și-a propus să deschidă drumul spre transformarea Chinei în cea de-a doua putere economică și militară a lumii.

Dar administrația Xi Jinping, în afara declarațiilor sale de intenții și a unor proiecte pe care le-a oferit lumii și sunt deja destul de bine cunoscute – Drumul Mătăsii, un proiect economic expansiv cu puternice accente politice; proiectele de expansiune în spațiul cosmic și cele de dezvoltare militară – nu a făcut pași consolidați nici măcar în direcția pe care și-a propus-o.

Ceea ce a reușit Xi Jinping a fost să pună China pe curs de coliziune cu SUA și chiar și cu Europa, să-i neliniștească pe toți vecinii săi asiatici și, într-o măsură deloc neglijabilă, să-l pună pe gânduri până și pe Vladimir Putin. Pe plan intern, ambiția lui Xi Jinping de a rămâne la putere pe viață a implicat și instaurarea unui regim intern de mână forte, îndreptat nu doar împotriva contestatarilor regimului comunist, ci și împotriva unor membri ai partidului.

Într-o societate tensionată, focarul din Wuhan a căzut cât se poate de prost pentru administrația Xi Jinping. Iar reacția societății a fost pe măsură: în primul rând funcționărimea de partid a reacționat tardiv și inadecvat, încercând mai întâi să ascundă realitatea, iar mai apoi a intervenit administrația centrală, evident disproporționat și arbitrar, fie construind peste noapte spitale cu mii de paturi, fie implicând armata pentru a ține sub control populația disperată.

Admirația pe care nu puțini au exprimat-o pentru eficiența și îndrăzneala administrației chineze în general, inclusiv pentru modul în care au abordat gestionarea crizei epidemice Covid-19, cu ridicarea peste noapte a unor complexuri spitalicești în Wuhan – Leishenshan, cu 1600 de paturi și Huoshenshan, cu 1000 de paturi – nu cadrează totuși, așa cum observă și presa străină, cu inexplicabilele sincope și bâlbe ale regimului, pentru a căror acoperire sunt dispuse acte samavolnice de arestare ale celor care îndrăznesc să le dezvăluie.

“Decalajul dintre viziunea spitalelor vaste – scrie Mediafax – construite și ‘aruncate în acțiune’ în doar câteva zile, precum și realitatea mult mai complicată de la fața locului amintește de unul dintre principalele obstacole cu care se confruntă autoritățile din Beijing în timp ce se chinuie să oprească răspândirea virusului: propriul sistem autoritar și secretos al Guvernului și aparatele vaste de cenzură și propagandă.

Aparatul bine uns al partidului comunist distruge orice opoziție și poate înăbuși amenințări justificate. Sistemul de propagandă este creat pentru a susține partidul, iar statul nu poate fi de încredere atunci când vine vorba despre informații precise. Aceasta este o problemă nu doar pentru familiile care au rămas în urmă din cauza coronavirusului și firmele distruse de închiderea neașteptată a orașului, dar și pentru o lume care încearcă cu disperare să analizeze cât de mult succes au autoritățile din Beijing în controlarea epidemiei.”(4)

La începutul lunii ianuarie 2020, profesorul Xu Zhangrun, a publicat un pamflet cu titlul “Alarmă virală. Când furia depășește frica“, în care, pornind de la exemplul modului în care au reacționat autoritățile în primele zile ale epidemiei, a făcut o critică a regimului de control și cenzură impus de administrația comunistă condusă de Xi Jinping.(5)

“Acestea ar putea fi ultimele cuvinte pe care le scriu.”, consemna Xu Zhangrun în finalul eseului său. Așa cum au aflat jurnaliștii de la The Guardian, el a fost într-adevăr arestat imediat după publicarea textului, conturile de social media i-au fost blocate și ulterior plasat în arest la domiciliu.

În fine, ca să pună capac la toate, recent administrația comunistă a recunoscut, cu jumătate de gură, că Beijingul știa de epidemie încă din primele zile, iar președintele Xi Jinping a emis primele sale decizii privind situația din Wuhan încă din data de 7 ianuarie, adică cu două săptămâni înainte de data la care liderii comuniști au afirmat inițial că ar fi primit primele informații la centru.(6)

CECUL ÎN ALB ÎNMÂNAT DE SENAT LUI DONALD TRUMP

Donald Trump este al 45-lea președinte al Statelor Unite și al treilea împotriva căruia Congresul SUA a declanșat o procedură de impeachment. Un alt președinte republican, Richard Nixon, a fost vizat acum cinci decenii și jumătate de iminența unei proceduri de impeachment, dar a avut tăria de a o evita, demisionând.

Donald Trump, asemeni democratului Bill Clinton, a preferat să se pună sub protecția majorității de partid, iar majoritatea republicană din Senat l-a apărat și, implicit, i-a creditat atât atitudinea cât și politicile; în fața istoriei această stare de fapt nu va putea fi tăgăduită.

Dar să începem nu cu începutul, ci cu mult mai recentele declarații ale lui Donald Trump din interviul pe care l-a acordat recent (joi, 13 februarie ac.) publicistului Geraldo Rivera de la CNN.(7) Imediat ce s-a văzut absolvit de acuzații în Senat, Donald Trump nu s-a mai ferit să recunoască că avocatul său, Rudolph Giuliani, atunci când a vizitat Kievul, avea un mandat de la președintele SUA.

Cu alte cuvinte, ceea ce a negat vehement pe tot parcursul procesului intentat de democrați, a recunoscut senin în fața unui publicist al postului de televiziune pe care, de altfel, personal îl detestă: “Deci atunci când mă întrebi de ce l-am folosit pe Rudy… un lucru despre Rudy care îmi place: a fost cel mai bun procuror, știți, unul dintre cei mai buni procurori și cel mai bun primar. (…) Dar și alți președinți au avut. FDR (Franklin D. Roosevelt – n.red.) avea un avocat care, practic, era total implicat cu guvernul. Eisenhower avea avocat. Toți aveau avocați.”

Întrebat de ce a făcut-o, totuși, Trump a explicat ca a avut și are o “experiență neplăcută” cu agențiile de informații ale SUA (din cauza anchetei privind ingerințele Rusiei în alegerile americane), așa că a apelat la Giuliani: “Iată alegerea mea: mă ocup de toți oamenii precum Comey (James Comey, fostul director al FBI – n.m.) sau mă ocup de Rudy.”

Este un interviu relevant, în măsură să devoaleze publicului (alegătorului) american faptul că democrații nu s-au înșelat în demersul pe care l-au inițiat (chiar dacă unul pronunțat partinic), iar președintele lor nu doar că nu dă doi bani pe buna credință și onoare în funcție, dar și că nu vede absolut nimic rău în faptul că se comportă la Casa Albă asemeni unui afacerist lipsit de scrupule și de etică.

Nu a fost sigurul prilej pentru opinia publică să-l vadă pe Donald Trump în adevărata sa lumină. După ce joi, 20 februarie, Roger Stone a fost condamnat de justiție la 40 de luni de închisoare, fiind găsit vinovat că a exercitat presiuni asupra martorilor și a mințit Congresul privind contactele sale cu organizația WikiLeaks(8), Trump a anunțat public că îl va “exonera” și că urmează să “ia o decizie la un moment dat”.

Una peste alta, miercuri (5 februarie 2020), președintele Donald Trump a fost achitat de Senatul SUA față de acuzațiile privind abuzul de putere și obstrucționare a Congresului. Casa Albă a salutat hotărârea Congresului: “Președintele este încântat să lase în urmă acest capitol de comportament rușinos al democraților și este hotărât să-și continue activitatea în numele poporului american în 2020 și după aceasta“, a declarat purtătoarea de cuvânt a executivului, Stephanie Grisham.(9)

Făcând zid în jurul lui Donal Trump, republicanii au gândit strict în cheie electorală, liderul majorității republicane din Senat, Mitch McConnel, declarând după ce Senatul și-a pronunțat hotărârea în procesul de impeachment că democrații au comis o “eroare politică colosală” prin inițierea procedurii de destituire și că, “în momentul de față, ei sunt învinșii” și republicanii sunt “într-o poziție bună“, cu nouă luni înainte de alegerile prezidențiale.

Nancy Pelosi, președinta democrată a Camerei Reprezentanților și adversara neîmpăcată a președintelui Trump, a ținut să reafirme că actualul lider de la Casa Albă “rămâne o amenințare la adresa democrației americane“; o evaluare cu care mulți lideri politici din Europa sunt de acord. De fapt aceasta este și marea problemă a Uniunii Europene în relația cu administrația Trump: cum poți construi când ai în față un promotor al unei politici aventuriste, instabil și lipsit de orice repere.

Dincolo de nemulțumirea fățișă față de administrația Trump, ce răzbate din capitale ca Berlin sau Paris, același gen de plasare a liderului american într-o zonă mult prea puțin respectabilă o regăsim și mai la est: președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, în interviul pe care l-a acordat jurnalistei CNN Christiane Amanpour, în marja Conferinței de Securitate de la Munchen(10), a schițat în câteva tușe modul în care astăzi lumea se raportează la mesajele Casei Albe, afirmând că este gata oricând să-i răspundă la telefon, dar nu acceptă să mai primească de la Donald Trump lecții despre lupta anticorupție.

BREXIT, FANTOMA CARE NE VA MAI BÂNTUI O VREME

În 31 ianuarie 2020 Marea Britanie și Uniunea Europeană au finalizat procesul de separare și a intrat în vigoare Acordul de Retragere, care prevede o perioadă de tranziție ce va dura până la 31 decembrie 2020, pe parcursul căreia Marea Britanie va mai beneficia încă de statutul unui stat membru, dar nu va mai fi reprezentată în instituțiile unionale.

În discursul său de vineri, 31 ianuarie ac., premierul Boris Johnson nu s-a ferit de tonul triumfalist și de limbajul bombastic, asigurându-i pe britanici că Marea Britanie are un viitor luminos și trebuie să aibă încredere în politicienii săi, care o conduc pe drumul post-Brexit:

Brexit-ul “nu este sfârșitul, ci începutul unui nou act al marii noastre istorii naționale”. Brexit-ul va fi un “succes răsunător, indiferent care sunt obstacolele”. Brexitul este o șansă de a face Marea Britanie un loc mai bun, “indiferent de gropile din drumul din față”. Marea Britanie va fi după Brexit “simultan o mare putere europeană și cu adevărat globală în scopul și ambițiile” urmărite. Oricum, în ultimii 50 de ani Uniunea Europeană a evoluat într-o direcție care nu se mai potrivește Marii Britanii, așa că “am ascultat dorința poporului. Am luat înapoi instrumentele autoguvernării”.(11)

Tandemul franco-german s-a pronunțat reținut și prudent asupra procesului de separare, mesajele Parisului și ale Berlinului confirmând faptul că Uniunea în 27 de membri nu va metaboliza ușor separarea de Marea Britanie, dar este condamnată să transforme acest proces într-o oportunitate(12):

Emmanuel Macron: “Plecarea este un șoc. Este un semnal de alarmă, care ar trebui să aibă ecou în fiecare țară, să fie auzit în toată Europa și să ne pună pe gânduri. Pentru prima oară în 70 de ani, o țară pleacă din Uniunea Europeană. Este o zi tristă, nu vom nega asta. Dar această zi trebuie să ne facă să facem lucrurile altfel.”

Angela Merkel: “Acesta este un moment de cotitură pentru noi toți, pentru cele 27 de state membre UE și, de asemenea, pentru Germania. În orice caz, Germania și-ar dori să rămână un partener apropiat și un prieten al Marii Britanii, avem aceleași valori comune. Mai mult, cele 27 de state membre vor face tot ce le va sta în putere pentru a se asigura că Europa va continua să se dezvolte cu succes.

Procesul de tranziție ar urma să fie folosit de Marea Britanie și de Uniunea Europeană pentru a încheia un acord viitor de cooperare. Punctând asupra poziționării europene în negocieri, Ursula von der Leyen a subliniat faptul că, în cele din urmă, Marea Britanie este aceea care trebuie să se decidă cum anume intenționează să coopereze în viitor cu Uniunea, în condițiile în care și-a dorit atât de mult să devină un stat terț:

Dacă aceasta va fi situația la finele anului, atunci suntem pregătiți, pentru că cele mai dificile aspecte sunt reglementate în Acordul de părăsire a comunității, cele referitoare la drepturile civile, chestiuni financiare și problema insulei irlandeze. Aceste aspecte sunt rezolvate. Suntem mulțumiți.

Ne aflăm într-o poziție favorabilă pentru negocieri. Dacă la finele anului va exista un Brexit dur, atunci va fi dur. Regatul Unit exportă jumătate din bunuri în Uniunea Europeană. Sunt vizate cel puțin zece sau unsprezece teme diferite, precum siguranța, de exemplu. Vom avea mult de negociat. Vom lucra non-stop și vom vedea cât de departe vom ajunge.

Inițial am spus că avem nevoie de mai mult timp. Pentru o asemenea decizie este nevoie de ambele părți. Suntem destul de relaxați pentru că, așa cum am spus, avem o bună poziție de start.”

Deocamdată, pe continent se discută mult de dificultățile Uniunii Europene post-Brexit: complicațiile legate de bugetul unional, afectat de deficitul creat prin stoparea contribuțiilor britanice; anunțul britanicilor privind interzicerea pescuitului francez în apropierea teritoriului său național sau schimbarea politicilor privind imigrația, care va afecta direct europenii proveniți din estul și sudul Uniunii.

Dar incertitudinile nu sunt puține nici pentru Londra, în ciuda intransigenței pe care o afișează premierul. Mai întâi, se pare că în cabinetul său nu toată lumea îi împărtășește opiniile. Primul care a părăsit cabinetul joi, 13 februarie ac., după numai 204 zile de mandat, a fost ministrul de finanțe Sajid Javid; ceea ce a produs nedumeriri, pentru că Javid prezentase proiectul bugetului pentru anul în curs și așteptările erau că-l va și pune în operă. Johnson l-a înlocuit cu Rishi Sunak, fostul secretar șef al Trezoreriei (adică a doua poziție după ministrul finanțelor).

Marii Britanii îi sunt esențiale politicile care să dovedească cetățenilor săi că nu s-au înșelat atunci când au ales să se pronunțe pentru leave și să ceară stoparea migrației de forță de muncă ieftină. Londra are nevoie ca economia să își regăsească ritmul, iar cetățenii să resimtă efectele economice favorabile ale miraculosului Brexit, pentru a putea fi păstrată coeziunea socială și integritatea teritorială.

Deocamdată avertismentele industriilor afectate de nou anunțatul control al fluxului de migranți prin acordarea unui punctaj care să selecteze doar personalul calificat și înalt calificat (construcțiile, agricultura în special), dar și zbaterile naționaliștilor scoțieni și ale catolicilor nord-irlandezi nu sunt în opinia lui Boris Johnson decât niște “gropi în drumul” viitor ce urmează a fi parcurs în mod glorios de britanici.

Așa cum este lesne de înțeles, deconstrucția este mult mai ușoară decât construcția, iar politicieni de tipul Nigel Farange sau Boris Johnson, ori tehnocrați din spatele scenei din categoria Dominiq Cummings au dovedit în cariera lor de până acum că se pricep foarte bine să le inducă britanicilor tot felul de frici, ori să le potențeze pe cele latente, și mai puțin să își cheltuiască energiile în proiecte dificile, care implică sinergii și devotament pentru construcție și integrare socială.

Și ca să fie clar despre ce vorbim, ministrul de interne britanic, Priti Sushil Patel, tocmai a prezentat cu mândrie britanică noile pașapoarte ce vor reveni la coperta albastră și la emblemele florale ale Angliei, Irlandei de Nord, Scoției și Țării Galilor, după care presa a aflat că vor fi tipărite în Polonia, de compania franco-italiană Gemalto(13).

În fine, tot în categoria observațiilor pasagere, putem remarca faptul că, după o campanie leave de succes la referendumul din anul 2016, în care Dominiq Cummings a inventat mesaje de genul “70 de milioane de turci sunt pregătiți să emigreze în Europa”, îngrozindu-i pe britanici, în guvernul Johnson, cel care va gestiona separarea efectivă a Regatului de Uniune, regăsim miniștri importanți (finanțe, interne) care nu par să fie urmașii lui Eduard “Picioare lungi”: Priti Sushil Patel, Sajid Javid sau Rishi Sunak.

MACRON ÎNCEARCĂ SĂ NE SPUNĂ CEVA ȘI MERITĂ SĂ-L ASCULTĂM ATENT

Pentru cei care nu știu, Rusia deține în proporție de 100% în Bulgaria sanatoriul din Kamchia(14), în care s-au investit, la inițiativa fostului primar al Moscovei, Iuri Lujkov, nu mai puțin de 217 milioane dolari SUA. Despre acest complex rusesc de la Marea Neagră, Bloomberg consideră că este un cal troian al Kremlinului într-unul din statele Uniunii Europene, o bază de acțiune pentru agenții ruși ai războiului hibrid împotriva Occidentului.(15)

În discursul său susținut la Conferința de securitate de la Munchen, Emmanuel Macron a atras atenția asupra politicii agresive a Federației Ruse în privința Uniunii Europene, subliniind că: “…Rusia va continua să încerce să destabilizeze, fie prin actori privați, fie direct prin servicii, fie prin ‘proxies’. Rusia va continua să fie un actor extrem de agresiv pe acest subiect în lunile următoare și în anii următori în toate alegerile. Va încerca să aibă strategii de acest fel sau va avea actori care vor acționa în contul său.”

Chiar dacă Franța și/sau Germania văd Europa la egală distanță față de SUA, Federația Rusă sau China, nici Parisul și nici Berlinul nu-și fac cu adevărat iluzii legate de presiunea care vine asupra Europei dinspre aceste mari puteri și nici nu confundă – așa cum adesea se spune – interesele de afaceri dintre concernele europene și cele chineze sau ruse cu iluzia că o apropiere de aceste puteri este dezirabilă și poate fi făcută, chiar și cu prețul separării de Washington.

Discursul lui Emmanuel Macron din 7 februarie, în fața promoției de ofițeri de la prestigioasa Școală de Război de la Paris, în care a prezentat câteva elemente ale doctrinei Palatului Élysée privind apărarea și descurajarea nucleară franceză în beneficiul întregii Uniuni Europene, a pornit de la ideea că toate statele europene ar trebui să fie atente la evoluțiile din spațiul global și nu asiste cu brațele încrucișate la ceea ce se anunță a fi o viitoare cursă a înarmărilor similară războiului rece.(16)

Fără să intru în detaliile discursului de la Paris, care merită de altfel parcurs cu atenție și cu mintea deschisă, remarc cu interes statura acestui tânăr și lucid politician francez, un adept al unei abordări care dozează excelent valorile naționale și pe cele integratoare ale unui stat care se află în avangarda construcției actualei Uniuni Europene. Emmanuel Macron s-a afirmat ca o conștiință trează în exercițiul președinției sale, atât pentru poporul francez, cât în raport cu celelalte națiuni europene.

Revenind acum la discursul de la Munchen(17), Emmanuel Macron a rămas fidel ideilor pe care expusese în urmă cu o săptămână la Paris și a subliniat: “Nu sunt prorus, nu sunt antirus, sunt proeuropean! Ceea ce eu am propus nu a fost să spunem ‘dintr-odată lucrurile se vor schimba, veți vedea, haideți să ne îmbrățișăm’. Suntem exigenți, nu cedăm nimic din principiile noastre, dar am relansat dialogul, care va lua timp. S-a relansat un dialog strategic pentru că astăzi situația în care ne aflăm este cea mai rea.”

Așa cum sublinia Emmanuel Macron, Europa are instrumente pe care le poate consolida în fața Federației Ruse, pentru a-și întări poziția și a înăspri dialogul, iar Franța și Germania dau multiple semnale că iau în serios proiectul unei armate comune europene. Dar securitatea europeană nu poate fi asigurată doar prin plasarea statelor europene pe o bază nouă de confruntare, este imposibil, din motive multiple, așa cum se poate vedea din exemplul cu care am deschis acest capitol.

Emmanuel Macron a mai menționat la Munchen că nu doar Federația Rusă are ca obiectiv influențarea politicilor europene: “Actori conservatori ai ultra-dreptei americane s-au amestecat în alegeri din Europa. În fața acestor atacuri, avem puțini anticorpi.“, a subliniat președintele francez. Așadar este nevoie de “consolidarea apărării tehnologice și a cooperării între serviciile” occidentale, pentru a-i identifica pe cei responsabili de aceste atacuri.

Ceea ce vrea să spună Macron de fapt este că Uniunea Europeană trebuie să rămână în afara confruntării globale, pentru a rezista, dar nu o poate face dacă nu se integrează și dacă nu-și dezvoltă propriile sisteme, politici și argumente, de la cele economice la cele de forță, pentru a putea cere credibil ca interesele sale vitale să-i fie luate în considerare. Discursul său este pe aceeași linie cu cel al lui Frank-Walter Steinmeier și vine că îl completeze peste decenii pe cel al lui Winston Churchill.

Dacă Europa nu este lăsată să se ridice, pentru că “multeralismul” este văzut de celelalte puteri globale ca o oportunitate de a obține mai mult pe seama altora, atunci Europa fie își construiește argumentele credibile cu care să pretindă să fie tratată cu respect pe scena globală, fie trebuie să se pregătească să dispară din istorie.

Europa aproape că a dispărut din istorie între secolele VII și XI, iar atunci când a început să revină, în secolul XIV, a fost posibil pentru că și-a regăsit izvoarele civilizaționale care au creat-o, odată cu Renașterea și apoi cu Iluminismul. Dar, așa cum am convenit încă de la început, chiar dacă istoria este aparent ciclică, de fapt niciodată nu se repetă cu adevărat.

Cât timp construcția europeană rezistă, este un semn că la nivel global există echilibru. Dacă Europa nu-și poate duce la capăt proiectul integrării și se va dezintegra, nimic nu va reveni la ceea ce a fost, pentru că dezintegrarea europeană va aduce imediat haosul pe scena globală. Iar ce va urma din acest punct încolo nu a experimentat nimeni; de la acel punct încolo este stăpân numai hazardul.

NOTE________________

1 https://www.caleaeuropeana.ro/presedintele-germaniei-apara-occidentul-si-critica-politica-de-competitie-globala-creata-de-sua-china-si-rusia-agenda-noastra-politica-nu-include-occidentalizarea-lumii/

2 https://www.dw.com/ro/steinmeier-sua-china-%C5%9Fi-rusia-pun-%C3%AEn-pericol-ordinea-interna%C5%A3ional%C4%83/a-52383164

3 http://epochtimes-romania.com/news/ofiter-de-intelligence-israelian-orasul-wuhan-ar-avea-doua-laboratoare-care-sunt-implicate-in-dezvoltarea-de-arme-biologice—296898

4 https://www.mediafax.ro/externe/misterul-spitalelor-din-wuhan-construite-in-cateva-zile-ce-spun-cladirile-despre-modul-in-care-beijingul-ascunde-situatia-reala-18840764

5 https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23665471-proeminent-critic-regimului-din-china-plasat-arest-domiciliu-acesta-putea-ultimul-mesaj-care-scriu.htm

6 https://www.g4media.ro/surpriza-in-china-liderul-suprem-xi-jinping-a-recunoscut-in-premiera-ca-stia-despre-coronavirus-inca-din-7-ianuarie-cu-13-zile-mai-devreme-decat-versiunea-oficiala-de-pana-acum.html

7 http://www.ziare.com/donald-trump/scandal-ucraina/trump-s-a-sucit-si-recunoaste-ca-si-a-trimis-avocatul-in-ucraina-desi-anterior-negase-1597622

8 pe tema e-mailurilor democrate piratate în timpul campaniei prezidențiale din anul 2016

9 https://www.hotnews.ro/stiri-international-23646171-ultima-ora-donald-trump-fost-achitat-senat-pentru-acuzatiile-privind-abuzul-putere.htm

10 https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23665159-zelenski-aluzie-scandalul-ucraina-care-dus-punerea-sub-acuzare-lui-trump-mereu-vrut-iau-oscarul-fiu-popular-sua-acum-sunt-foarte-popular.htm

11 https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/boris-johnson-discurs-inainte-de-brexit-nu-e-sfarsitul-ci-inceputul-1253495

12 https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/prima-zi-fara-marea-britanie-in-ue-avertismentul-lansat-de-angela-merkel-si-emmanuel-macron-1253577

13 https://www.gemalto.com/

14 http://www.kamchia.org/en/kamchia

15 https://www.bloomberg.com/news/features/2020-02-21/russia-s-old-trojan-horse-plays-east-against-west

16 https://www.elysee.fr/en/emmanuel-macron/2020/02/07/speech-of-the-president-of-the-republic-on-the-defense-and-deterrence-strategy

17 https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23664793-macron-avertizeaza-rusia-continua-fie-actor-extrem-agresiv-incerca-destabilizeze-democratiile-occidentale.htm

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "43 comments" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Hmm! Există o aparentă contradicţie în analiza din acest text. Voi încerca să mă explic.
    Da, marile puteri politico-militare China, Rusia, SUA, chiar Turcia şa au conduceri autoritariste agresive politic, economic şi militar. Fiecare în parte doreşte schimbarea Ordinii actuale stabilite după WW2 şi mai ales re-împărţirea zonelor de influenţă în care să aibă control exclusiv.
    Pe de altă parte, Europa care a beneficiat de 80 de ani de pace şi de dezvoltare este izolată, mai ales după Brexit. Mai mult, Europa este agresată din exterior atât de marile puteri de mai sus( politic şi economic), dar şi de alte fenomene ca de ex. migraţia, dependenţa de resursele energetice externe, de concurenţa acerbă pe pieţele mondiale şi de demografia scăzută. Aşa că întrebarea “ce trebuie să facă Europa?” este legitimă. Respectiv: să rămână “porumbelul păcii” şi să moară în suc propriu, ORI să facă ceea ce fac cxelelalte mari puteri, adică să iasă la lupta cea mare( globală). Şi aici apare ipocrizia analizei/ propunerii Macron. Care de fapt propune o Europă Unită confederată, sub conducerea/ suveranitatea Franţei. Adică Uniunea Europeană să devină o “mare putere” sub conducerea Franţei. Sau altfel zis, Franţa vrea să facă ceea ce fac China, Rusia, SUA, respectiv o politică de “mare putere” dar târând întrega Europă conform intereselor franceze şi parţial al celor germane. Aşa că Europa ar trebui să devină un neo-Imperiu franco-german capabil să lupte de la egal la egal cu celelalte mari puteri.
    Da, Franţa vrea să fie “mare putere” anexându-şi toate statele europene membre în Uniunea Europeană. Anexare care trebuie acceptată de bunăvoie de fiecare stat, acceptând excepţionalismul francez şi bineînţeles suveranitatea franceză. Am să numesc asta ipocrizie ca să nu-i zic ticăloşie.
    Autorul pare să accepte tacit propunerea franceză de creare a unei Federaţii Europene sub obedienţa Franţei. Nu ştiu însă câte state europene vor accepta asta.
    Rămâne în joc viitorul Europei. Europă însângerată de atâtea ori de unificatori ca Napoleon, Hitler, Stalin şi acum Macron…..

  2. quovadis spune:

    Cum mângâie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii!(M.E.)
    Textul de fata ne prezinta o mini radiografie globala ce sintetizeaza pina la concretete ceea ce vedem si noi ca se intimpla in lumea de azi . Se pare ca multi dintre noi ,unii conducatori de state puternice militar si economic fiind ,au uitat grozaviile celui de al doilea razboi mondial . Iluzia ca doar unii vor conduce lumea asa cum doresc si ca forta militara va decide intr-un viitor conflict anuleaza apropape peste tot fostele (unele inca existente, dar in pericol de destramare )institutii ce garantau pacea pe planeta si elimina intelegerea unanima in favoarea impunerii vointei celor puternici . Europa , cea dupa plecarea M.B. si finalizarea brexitului (vom vedea curind ce se intimpla ) nu are decit o singura solutie , cea de uniune accentuata, de o forma mai profunda de integrare a membrilor ei , dublata si de posibila obligativitate de a sta sub umbrela atomica franceza . Chiar daca aceasta propunere este inca in faza incipienta ,dupa plecarea M.B .Europa trebuie sa isi creeze rapid o modalitate comuna de aparare si o armata complementara structurilor NATO. In paralel observam cum Rusia isi formeaza in jurul nostru fortarete naturale ,asa cum cum a devenit Crimeea, ce este aproape in intregime militarizata . Intelegerea tuturor membrilor UE in formarea si acceptarea unui nou buget pe urmatorul ciclu parlamentar trebuie rapid facuta . Poate doamna Ursula von der Leyen va renunta partial(sau va prelungi si reformula ideea ) referitor la decizia unei sa ii spunem- Europe fara poluare – (ideea ce consuma sume uriase ) sau poate statele membre mai bogate vor accepta in final alocarea a unui procent din PIB rezonabil.Germania din evidente motive ce tin de trecut si din structura umana a doamnei ce conduce inca statul german, se manifesta eminamente pacifist si incearca sa arate lumii bunastarea adusa de pace asa cum noi toti o vedem deja ca adevar al Uniunii Europene . In curind insa(indiferent cite atacuri va suferi ,atacuri ce privesc forta militara viitoare a Germaniei ) si Germania impreuna cu Franta isi vor unii toate procedurile militare (deja noul avion de lupta este in procedura comuna de realizare )si poate un anume fel de intelegere UE-Rusia va fi posibila in viitor ,o intelegere poate militara cu respectarea si a granitelor actuale , adica fara Crimeea si Dombas (oricum sunt ocupate )si cine stie o intelegere economica poate ce nu va cuprinde intreaga RUSIE ci doar partea ei de EUROPA. Oricit de puternica este azi (militar )Rusia ,ea nu are suficienta populatie sa pastreze in viitor un teritoriu atit de intins . Schimbarile climatice pot transforma parti din Rusia in adevarate oaze de bunastare ce vor atrage ca un magnet alte populatii ale lumii . Sa speram totusi ca prietenia UE-America va ramane macar la stadiul ei actual si sa speram ca America nu va incerca in viitor izolarea UE si va ramane prietenul nostru asa cum il stim si il apreciem . Asa cum ne spune si autorul textului Europa ramane un bastion al democratiei si al deciziei nonarbitrare , o Uniune ce pune in mijlocul deciziei comune pacea si bunastarea tuturor .

    • hanu spune:

      Germania se manifesta pacifist… da … deocamdata :)) Pana se retrage complet Nato. Cum era? To keep USA in, the russians out and the germans down…

      Neprietenia fatisa cu USA a marilor lideri de mucava europeni, cumetria cu rusii (!)… mai lipseste germany sa isi descopera ceva veleitati de LIDER, sa constate ca “prea mult a stat cu capul plecat” si sa isi redescopere “maretia istorica” si naiba ne-a luat.

      Dar admit ca integrarea ACUM indiferent de forma e singura sansa pentru pace in europa pe termen lung.

  3. hanu spune:

    Foarte interesanta idea de Europa ca barometru international.

    Europa pur si simplu nu mai are alte alternativa decat federalizare, integrare. O revenire la nationalism ar pune-o iar in situatia delicata de a avea foarte multe triburi impartind un teritoriu relativ restrans: conflict garantat.

    Nu sunt convins ca Macron e omul potrivit la locul potrivit, tipul are ceva complex napoleonic. Imi amintesc episodul cu copilul care l-a strigat “Manu” si reactia ciudata a presedintelui.

    Dar dincolo de tot, la nivelul strazii, se mai vede ceva deosebit de grav: as numi-o tradarea clasei de mijloc si a muncitorilor pe salariu minim (+-) de catre politicieni. Asta este singurul mare pericol care poate distruge cu adevarat UE, asta a dus la brexit, lepen, salvini, vox, si tot asta se ignora, cum altfel, de catre politicieni, in continuare.

    Aceasta tradare se manifesta pe mai multe cai: fiscalizare excesiva directa sau indirecta, instabilitate laborala, joburi de slaba calitate, necesitatea ca ambii parinti sa lucreze pentru a putea creste copii in conjunctie cu o presiune enorma pe partea de parenting, incercare naiva/ de rea credinta(?) a politicilor de a suplini decizia logica de a nu avea copii (in conditii economic instabile) cu importul masiv de populatii alogene.

    • AT spune:

      Iata cum isi dau globalistii agenda pe fata: scopul lor este distrugerea identitatii nationale, cum s-a vazut in reclama la SAS si cam tot ambientul cultural occidental. Daca problema e “foarte multe triburi impartind un teritoriu relativ restrans”, forma de guvernamant nu are nici o relevanta. Francezii vor fi tot francezi si germanii vor fi tot germani, indiferent daca au guverne separate sau un guvern comun, cu exceptia cazului in care guvernul comun actioneza intentionat sau in nestire pentru disolutia nationala.

      Daca problema e “foarte multe triburi impartind un teritoriu relativ restrans”, a le pune laolalta sub acelasi guvern e reteta pentru conflictul garantat, cu exceptia cazului de mai sus.
      Toate conflictele actuale si din istorie sunt triburi incercand sa imparta acelasi stat. Nationalismul este solutia, nu problema.

      • hanu spune:

        Nu. Mai multe triburi intr-o “uniune tribala” europeana au sanse mult mai mari de convietuire pasnica si mixare decat triburi cu granite hard. Am vazut la ce a dus nationalismul si statul-natiune in istorie.

        Nu discut cauzele si ideologiile din fundal, insa intr-o populatie cu un anumit nivel de viata si asteptari, cu o cultura COMUNA, EUROPEANA, se aduc “by the boatload” emigranti economici (cu exceptiile de rigoare) chemati aici de pomenile promise si care au CU TOTUL alte valori decat cele la care s-a ajuns in europa dupa SECOLE de varsare de sange.

        Cel mai bine pot fi ajutati la ei acasa, altfel “salvezi” pe cei cu mijloace financiare sa ajunga in europa si lasi la ei in subsahariana milioane de amarati. Iata ipocrizia maxima.

        Daca europa devine africa sau pakistan, asta nu inseamna ca va fi mai bine in africa sau in pakistan… inseamna ca vei avea o europa nasoala.

        Nu imi vine sa cred cat de inconstienti / tradatori sunt politicienii…

        • AT spune:

          Dumneavoastra militati pentru abolirea ordinii constitutionale in Romania – stat national, si mai vorbiti despre tradare?

          • Hantzy spune:

            AT, o uniune de state poate include și state naționale. Chiar și o Confederație de state poate include state națiuni. Cel mai la îndemâna exemplu este RFG, unde șvabii, bavarezii, sașii, pomeranii șamd au statele lor. Nu e nicio contradicție aici.
            In ce privește “ordinea constituțională”, vedeți ca sunt câteva articole in CR (de exemplu 20) care dau prioritate regulilor din tratatele lacăte România este parte. Așa a decis același popor care a definit statul România ca fiind unul național.
            Antevorbitorul hanu are dreptate când spune ca ar fi fost mai bine sa fi fost ajutați Emigranții economici acasă la ei. Nimeni nu se bucura când e nevoit sa plătească facturi pe care nu le-a planificat și nu le-a angajat. Dar in cazul acesta, nu i-a chemat nimeni, nu le-a promis nimeni nimic. Ce propuneți? Sa tragă armata in bărcile de pe Mediterană? Sa fie urcați din nou in șalupe rudimentare sa vâslească ei înșiși spre Africa?! Știind chiar ca s-ar putea sa nu mai ajungă?! Dacă un om are nevoi de ajutor, chiar dacă el însuși e vinovat pentru starea in care se afla, nu e corect sa ii refuzi ajutorul dacă numele sau ar fi, sa zicem, Jared Taylor.

  4. BORIS MARIAN MEHR spune:

    EXCELENTĂ OGLINDĂ A SITUAȚIEI ACTUALE, MULȚUMIRI

  5. Kurt spune:

    Nu e o surpriză faptul că Rusia lui Putin e în atenția și spupravegherea partenerilor din estul UE.27. La Varșovia sună sirenele de alarmă cu oricare ocazie când e vorba de Rusia și Putin. Orban/Budapesta se aruncă în brațele lui Putin. Estul UE.27 (Ungaria, Cehia, Slovacia) nu are o pozitie clară față de Rusia lui Putin.
    Cred că timpul de zbor de 15 minute pentru rachete cu arme nucleare oferă mai multă claritate. Timpul de zbor de 15 nu s-a schimbat în ultimii 65 de ani.
    Constelația din 1989 cu Pactul de la Varșovia contra NATO s-a schimbat esențial prin aderarea fostelor state satelite ale Moscovei la NATO. Acum încep cele mai mari manevre NATO din ultimile decenii. Peste 25.000 soldați NATO, în mare parte din SUA, vor trece prin RFG în Plonia și Stalele Baltice. Americanii vor veni cu material în porturile germane Hamburg, Bremen și vor fi transportați pe sine și pe autostrăzi vest- est în Polonia. Vom vedea și vom auzi zgomotul rusesc anti- NATO în curând.

    ….”… remarc cu interes statura acestui tânăr și lucid politician francez, un adept al unei abordări care dozează excelent valorile naționale și pe cele integratoare ale unui stat care se află în avangarda construcției actualei Uniuni Europene. Emmanuel Macron s-a afirmat ca o conștiință trează în exercițiul președinției sale, atât pentru poporul francez, cât în raport cu celelalte națiuni europene…. „…..

    Revista „Der Spiegel” din 15.02.2020 prezintă cartea intelectualului chinez ZHAO TINGYANG „ Totul sub cer- Trecutul și viitorul ordinii mondiale (Alles unter einem Himmel- Vergangenheit und Zukunft der Weltordung”). Revista franceză „Nouveau Magazine litteraire” îl plasează pe Zhao Tingyang printre cei 35 de gânditori mondiali cu influență mare.
    ZHAO TINGYANG: SUA dețin hegemonia financiară și se văd deasupra drepturilor omului, deasupra drepturilor universale, care sunt deasupra suveranițătii „naționale” ale statelor. Intelectualul chinez amintește de cartea „Clash of civilizations” a lui Samuel P. Hutington. Intelectualul chinez îi reprosează lui Samuel P. Hutington unele „concluzii eronate”, dar recunoaște cauzele arătate de Hutington.
    ZHAO TINGYANG precizează: occidentul se bazează pe individ, concurență și imperialism. Intelectualul chinez pune sub semnul de întrebare valorile occidentale: individul, libertatea, democrația, drepturile omului. El îi numește „visători” pe gânditorii occidentali (îl refuză pe Karl Marx).
    ZHAO TINGYANG prezintă în cartea sa viziunea chineză a lumii. Statul „național” e depășit (ca exemplu dă Tratatul de la Versailles/Trianon 1918/1919 care nu a rezolvat conflictele în Europa). Versiunea chineză a „conviețuirii” nu se mai referă numai la interiorul statelor „naționale” ci și la „convietuirea globală a omenirii. Aici pune întrebarea unui sistem de execitare a puterii deasupra statelor „naționale”. Ca soluție întroduce TIAXANIA, un principiu cosmologic de ordine mondială. TIAXANIA înseamnă „sub cer”. Acest principiu cosmologic cuprinde lumea fizică, spirituală în ansamblu, fără granițe, fără state naționale. Nu există un exterior, numai un interior. E o ordine de existentă deschisă în toate părtile, care definește teritoriile, popoarele, culturile, numai în raport cu CENTRUL. Acest „centru” posedă mandatul cerului (istoric e palatul imperial chinez. Conceptul TIAXANIA se bazează pe dinastia ZHOU (1046-256 înaintea lui C.), se referă la perioada măreață a antichității chineze.
    ZHAO TINGYANG pune întrebări fundamentale. Filozofia politică modernă pleacă de la „rațiunea” care e strâns legată de individ. Rațional la occidentali e cea ce servește individului și maximării folosului pentru el. Raționalitatea individuală e raționalitatea concurenței. Raționalitatea relațională e raționalitatea coexistenței. În filozofia chineză existența unuia presupune existența celuilalt. Nu există un Yin fără un Yang. După „optimul” lui Konfuzius, rațional nu este cea ce mărește folosul unuia în dauna altuia, ci înbunătățește relația între cei doi (ein unter den gegebenen Umständen möglichst fruchtbares Verhältnis zwischen dem einen und dem anderen).

    Referitor la filozofia lui E. Kant „Zum ewigen Frieden (1795)- spre pacea vesnică” și „Bund freier Staaten- Uniunea statelor libere (azi originea ONU)”, ” intelectualul chinez reprosează faptul că servește numai unui grup restrâns de state (pentru a balanța interesele unui grup relativ omogen ca în UE).
    ZHAO TINGYANG opune conceptului de Pax Americana concepte de „cooperare”, armonie, compatibilitate (vocabularul e aproape identic cu cel chinez de azi, scris înainte de venirea la putere a lui Xi Jiping/PCC). ZHAO măsoară occidentul cu practica statelor și catastrofele care nu se pot nega. ZHAO slăvește succesele istoriei antice chineze și propagă o viziune superioară asupra lumii de azi.
    ZHAO TINGYANG gândeste, scrie și argumentează sub atenția regimului autoritar chinez condus de PCC. Hongkong și Taiwan reprezintă împreună cu China marea cultură chineză. ZHAO face compromisuri (e profesor) la fel ca mulți alți gânditori chinezi înaintea sa.

    TIAXANIA, o ideie vagă și frumoasă, a supraviețuit apropape trei milenii și 20 de dinastii chineze. Va supraviețui și Partidul Comunist Chinez. Rămâne un îndemn pentru a reflecta asupra altei Chine și altei lumi mai bune.
    (Der Spiegel- Bernhard Zand).

  6. ion adrian spune:

    Si eu cred ca daca rezista mai este o speranta dar cand mi se pune intrebarea asta de mai jos argumentata dupa cum urmeaza ce sa raspund? :)

    Europenii sunt cretini ?

    Aflati ce se intampla daca o persoana trece granita ilegal :

    1. Dacă treci ilegal granița în Coreea de nord, primești 12 ani de muncă silnică grea.

    2. Dacă treci ilegal granița în Iran, primești închisoare pe termen nelimitat.

    3. Dacă treci ilegal granița în Afganistan, te impușcă pur și simplu.

    4. Dacă treci ilegal granița în Arabia Saudită, primești câțiva ani buni de închisoare.

    5. Dacă treci ilegal granița în China, cel mai probabil că nu vom mai auzi de tine.

    6. Dacă treci ilegal granița în Venezuela, ești tratat drept spion, iar viitorul tău devine incert.

    7. Dacă treci ilegal granița în Cuba, sfârșești la închisoare.

    8. Dacă treci ilegal granița în SUA, te bagă la închisoare, după care te deportează. etc…etc..
    =
    =
    =

    DAR, dacă treci ilegal granița în Germania, Austria, Elveția, statele nordice si alte state europene, primești următoarele:
    – asigurări sociale ;
    – abonamente gratuite ;
    – asistență medicală gratuită ;
    – bani de cheltuială ;
    – cursuri de însușire a limbii ;
    – bilete gratis pe mijloacele de transport (tren, autobuz, etc.);
    – bonusuri și ajutoare pentru copii ;
    – asistență juridică gratuită împotriva măsurilor de expulzare ;
    – absolvență față de orice răspundere ;
    – drepturi mai mari decât au proprii cetateni.

    PS. Daca este o eroare de informatie mai sus spuneti

    • hanu spune:

      Lista e mai mult emfatica decat factica, dar e adevarat ca sunt avantajati fata de platitorii de impozite, fiind asimilati paturilor defavorizate (ceea ce, teoretic, sunt).

      Acum:
      -platitorii de impozite ai paturii de mijloc & “palmasii” NU i-au chemat, ca sa imparta frateste (si fortat – de catre mana statului) beneficii sociale;

      -EU, cetateanul X, care platesc impozite de N ani, nu doresc sa sustin o masa de neintegrabili (din cauza acceptarii in masa a oricui doreste si poate sa se prezinte fizic aici- majoritate fara skill transferabil!) cand cu banii respectivi se puteau face atat pentru batranii copiii si bolnavii din familiile CONTRIBUABILILOR.

      -EU cetateanul X, ma simt tradat de politicieni. Si sunt sanse mari, in conditiile propice, sa votez un “providential” care sa “faca ordine”. Cred ca intelegeti dinamica.

      Deocamdata e ok. E ok pentru ca inca nu se moare de foame pe strazi. Insa va asigur ca de indata ce Europa va fi lovita de o criza serioasa, financiara sau altminteri, va fi dezastru. Europenii nu o iau razna des, dar si cand ii apuca… e un joc extrem de periculos pe care il fac “elitele” orbite de lacomie si suprem dispret pentru CETATEAN.

      Rog sa nu imi raspunda nimeni care nu are first hand experienta “multiculturalitatii” urbane din vestul europei. Da, stiu, “not all…” vorbesc de dinamica generala a solidaritatii fortate pe banii mei.

    • Ce sa răspundeți? spune:

      Răspundeți prin fapte demne de înaltele valori europene! Vedeți-vă de treabă ca și până acum, ordonat, disciplinat, mergeți în fiecare zi la scârbici, munciți cu sârg fiindcă o bună parte din câștigurile dvs. din muncă trebuie să fie redistribuite, nu protestați (nu are rost, orice împotrivire e inutilă), nu fiți rasiști, xenofobi, incorecți politic și nu vă luați după glumele răutăcioase ale azilanților, de genul celei pe care am găsit-o pe youtube:

      https://youtu.be/9pr__WzY9Io

      Ofer și traducerea, ca să poată să râdă toată lumea:

      Un african solicitant de azil, un negru, se plimba prin Nuremberg.

      I se adreseaza primei persoane pe care o intilneste: “Va multumesc pentru ca m-ati primit in Germania ca sa pot trai aici, pentru ca mi-ati dat asigurare de sanatate, locuinta, mincare si toate celelalte.”. Individul ii raspunde: “Eu nu sint german, sint albanez.”. Africanul: “Oh, scuzati.”

      Merge mai departe si i se adreseaza urmatoarei persoane intilnite: “Va multumesc pentru ca pot sa traiesc in Germania, va multumesc pentru tot ce faceti pentru mine”. Individul ii raspunde: “Eu nu sint german, sint turc.”. “Oh, scuzati.”

      Continua plimbarea si i se adreseaza urmatoarei persoane: “Va multumesc pentru ca mi-ati permis sa locuiesc in Germania, pentru ca m-ati acceptat ca refugiat.”. Individul ii raspunde: “Eu nu sint german, sint arab.”. Africanul intreaba: “Dar unde sint toti germanii?” Arabul se uita la ceas si spune: “Probabil ca lucreaza”.

    • Hantzy spune:

      Răspunsul e evident: din fericire, Europa nu e Coreea de Nord, nu e China, nu e Cuba, șamd.

      • ion adrian spune:

        Din pacate sau tu ai sa spui ca din fericire nu este nici SUA. :)

        • Hantzy spune:

          Tu ești cel care a adăugat SUA intre celelalte. Din păcate!

          • ion adrian spune:

            Nu Hanzy si daca ma prindeai pana acum cu o minciuna puteai sa te indoiesti de buna mea credinta. Eu nu am verificat textul ci l-am luat cum l-am gasit si marturisesc ca inclin sa cred ca SUA nu este stana faa caini cum pare sa devina Europa, chiar si daca ma iau dupa celelalte comentarii, dar eu nu am pus nimic de la mine. Daca ai tu textul sursa te rog posteaza-l ca sa vad si eu ca cel care mi l-a trimis a fost si el mitificat sau poate ca nu este de buna credinta.

    • Constantin spune:

      “Dacă treci ilegal granița în Afganistan, te impușcă pur și simplu…”

      Îmi place selecția după criterii geografice pe care ați făcut-o.

      Aș îndrăzni o mică observație…

      În statele menționate de dumneavoastră este foarte posibil să “te împuște pur și simplu” și fără să treci ilegal granița…

  7. ion adrian spune:

    Ideile lui Macron daca se vor aplica vor putea face din Europa o supraputere. Desigur ca nimeni inafara europenilor excluzand Rusia care de fapt este euro-asiatica nu vede cu ochi buni aceasta dorinta.
    Eu spun Doamne ajuta! si cred ca in cele din urma vor zice si SUA la fel.

  8. FLORIAN D. MIREA spune:

    Da’ Rusia asta cat mai rezista? Da’ Coreea comunista? Da’ China? De ce trebuie doar ca Europa sa “reziste”? Sa mai reziste si rusii, nordcoreenii si chinezii, inainte dee a-i lua dracu”.

  9. Vasile spune:

    UE , o masa amorfa din care se va infrupta Rusia dupa cum va dorii!
    E tarziu ,iar discursul liderilor franco germani confirma faptul ca nu doresc sa faca absolut nimic pt protejarea integritatii UE.
    Iarasi vom fi ” laia ” aruncata un gura cursului pt a salva pe altii….W Churchill !

    • JB spune:

      Si de unde reiese ca iderii “franco germani confirma faptul ca nu doresc sa faca absolut nimic pt protejarea integritatii UE”?!? Un exemplu concret, ceva ?

  10. mike spune:

    “Cât timp Europa rezistă, lumea liberă mai păstrează o speranță”–> eu inteleg de aici ca nu neaparat Europa este simbolul democratiei ci ca, atunci cand pe acest continent vor aparea conflicte civile, iar proiectul european va incepe sa sufere, lumea libera va fi in pericol. Asadar, lumea libera si democratica are tot interesul sa tina vie democratia cu greu implementata in Europa. Insa cum am putea vorbi de democratie in Europa din moment ce marile cancelarii isi reafirma simpatiile politice si economice fata de Rusia si China? Cum ar putea democratia Europei sa reziste atata timp cat la putere se afla niste lideri politici si europeni cu ideologii marxiste care nu mai fac nici un efort pentru a mentine niste relatii bune cu SUA? Oare de unde a pornit acest proces de separare intre Europa si SUA? Pe bune, numai Trump sa fie de vina? Haideti sa fim realisti si sa vedem realitatea.

    • Hantzy spune:

      Cum ar putea democratia Europei sa reziste atata timp cat la putere se afla niste lideri politici si europeni cu ideologii marxiste care nu mai fac nici un efort pentru a mentine niste relatii bune cu SUA? Oare de unde a pornit acest proces de separare intre Europa si SUA?

      Nu știu cât marxism o fi în portofoliul lui Charles sau a Ursulei, dar pentru un mariaj e întotdeauna nevoie de doi, în timp ce pentru divorț ajunge unul.
      Pentru aducere aminte: “The Germans are bad, very bad!”
      “… Michael Anton, a former senior White House adviser for strategic communications, just published an essay on the “Trump Doctrine” which contends that the EU is “a fraud” and Germany “treats the EU as a front organisation”.

      https://www.ft.com/content/46008aee-717a-11e9-bf5c-6eeb837566c5

    • JB spune:

      @mike
      Nuuuu….. Sa fie Trump de vina?!? No way!! Merkel, Macron and the rest of EU fac numai blestematii. Scot limba la Trump, nu stau drepti, scuipa pe jos, fac scandal la ora d-lui diriginte, mint ca la balamuc, ii duc cu galagia pe toti, triseaza la orice intelegere, modifica nota in carnet si alte asemenea chestii. Masinutele lor nu sunt bune de nimic, otelu’ si tabla vai de capu’ lor. Noroc cu dirigu’ ca ii trece de milă-de-silă.

      • mike spune:

        @JB rastalmacesti vorbe. N-am zis ca Trump este un ingeras, insa el doar aplica intr-un mod brutal si fara diplomatie (aici sunt de acord), ceea ce SUA trebuia sa aplice demult, de cand Germania si tafnoasa de Europa i-a intors spatele dupa 11 septembrie 2001. Remember? Atunci s-a produs “falia” intre Europa si SUA, nu acum. Acum se vad doar efectele. Dar nu-i bai, statele europene vor fi ajutate si sprijinite de Putin si Xi, Greta, Huawei, drumul matasii, Iran, Siria, Libia, etc. In privinta securitatii si apararii, Romania nici n-ar trebui sa se gandeasca de doua ori si nici n-ar trebui sa se teama de UE. Cred ca trebuie sa tinem aproape de SUA aici.

        • Hantzy spune:

          Germania nu i-a întors spatele Americii după 11 Septembrie! Germania a refuzat sa participe in 2003 la al doilea război din Golf, însă împotriva talibanilor din Afganistan a marșat alături de americani.

        • JB spune:

          @Mike
          Sincer, nu știu despre ce “falie” vorbești. Eu nu-mi aduc aminte decât de “solidaritate” spus pe N voci și la toate nivelurile. S-a văzut și in sprijinul in războiul din Afganistan. Până și Rusia a fost alături de US. Nu cu trupe dar cu influența asupra Alianței Nordului (afgan), intell. etc.
          La ce te referi?!?

          • Harald spune:

            @JB – vezi că Alianța Nordului lupta împotriva sovieticilor acolo. Rusia e ultima care ar fi avut influență asupra lor. Exact de asta a fost asasinat Shah Massoud, era împotriva talibanilor la fel cum fusese și împotriva sovieticilor. Data viitoare coase-le mai cu ață la culoare :)

    • Absurdistan spune:

      Draga Mike, comentati la “the wrong article”.

      Chestia cu

      ” marea problemă a Uniunii Europene în relația cu administrația Trump: cum poți construi când ai în față un promotor al unei politici aventuriste, instabil și lipsit de orice repere”

      combinata cu parodia vesela si inadvertenta:

      “remarc cu interes statura acestui tânăr și lucid politician francez, un adept al unei abordări care dozează excelent valorile naționale și pe cele integratoare ale unui stat care se află în avangarda construcției actualei Uniuni Europene. Emmanuel Macron s-a afirmat ca o conștiință trează în exercițiul președinției sale, atât pentru poporul francez, cât în raport cu celelalte națiuni europene.”

      . . . ar trebui sa va spuna tot ce aveti nevoie sa stiti despre conectarea la realitate a articolului.

      Cit despre Zelenski, sa se imbatoseze dupa ce nu mai cerseste de pe genunchi pomeni de la americani.

      Va spun la revedere, Mike, dar la vreun articol care nu vine din nu stiu ce univers alternativ guvernat de fake news. (-:

      Aici am terminat-o. (-:

      • Cristian Felea Cristian Felea spune:

        @Absurdistan
        Ați folosit expresia fake news, o expresie care, bănuiesc, îmi categorisește articolul, în viziunea dvs., la capitolul textelor care manipulează cititorul.
        Îmi puteți da, vă rog, trei motive care v-au îndemnat să faceți acest lucru?
        Vă mulțumesc și vă rămân îndatorat dacă vă faceți timp să-mi răspundeți.

        • JB spune:

          D-le Felea, nu veti avea parte de un răspuns concret/la obiect, argumentat. Retorică aluzivă in cel mai bun caz.

  11. mihai spune:

    “Eronat interpretat ca un adept al re-apropierii de Rusia, Frank-Walter Steinmeier, prin critici egal îndreptate împotriva derapajelor liderilor SUA, Chinei și Rusiei”…
    Fraza asta spune totul. Pentru el “cele trei puteri” au aceeasi semnificatie.

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      @mihai
      Cu scuzele de rigoare, îmi permit să cred că este un abuz de interpretare asupra frazei respective.
      Noi trebuie să fim oameni care citesc în context, nu limitat la aparențe.
      Președintele Germaniei a criticat în mod egal derapajele recente ale SUA, Rusia și China pe scena internațională, dar este conștient că Germania este aliatul SUA în NATO.
      De aici și durerea cea mare, sau cum spune proverbul românesc: “Ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă feresc și singur!”
      Așadar, fără să fie avocatul lui Steimeier, aș vrea totuși să nu-i nedreptățim discursul.

      • JB spune:

        Este un minunat exemplu de interpretare forțată, de combinatorică in sprijinul convingerilor deja formate.
        Ca un aspect interesant trebuie să fi observat si dvs.un dublu standard/o dublă măsură fățișă a forumistilor care îl sustin pe Trump. Când acesta facea remarci elogiative/apreciative la adresa lui Putin și Kim Jong Un totul era ok. Niciun forumist nu era ofuscat la max. Aduceau argumentul necesitații dialogului, negocierilor, detensionării, etc. Nu constituiau proba trădării US, a dusmaniei față de UE sau semne ale unei pozitii contrare democrației, etc. Nici pe departe. Ba mai mult, declarațiile explicit anti-Nato erau…..normale si întotdeauna cauzate de aliați. Dacă Trump a dat-o cotită au dat-o si entuziaștii săi. Puțini au observat că această instabilitate si balansare continuă nu fac bine relațiilor internaționale. Cei mai mulți chiar au aplaudat tranzactionismul explicit, abandonul principiilor si a multilateralismului in politica internațională…..

        Dar aceiași forumisti sunt f.intransigenți cu Merkel, Macron,etc ptr.declaratii mult, mult mai puțin spectaculoase sau ditirambice. Orice ușă deschisă dialogului, orice pozitie moderată e o dovadă irefutabilă a pro-rusismului, anti-americanismului sau că UE ar fi pro Iran.
        Orice remarcă firească referitoare la necesitatea consultării aliaților e tratată in registrul: niște papagali care nu-și văd lungul nasului și protestează fără sens/prostește la adresa unicului deținător al autorității, recte sultanul….

  12. Constantin spune:

    “…remarc cu interes statura acestui tânăr și lucid politician francez [E Macron], un adept al unei abordări care dozează excelent valorile naționale și pe cele integratoare ale unui stat care se află în avangarda construcției actualei Uniuni Europene.”

    Dacă nu mă înșală memoria, Franța a fost țara care [alături de Olanda], s-a opus adoptării Constituției europene.

    Mie, unuia, nu mi-e clar deloc în ce fel reușește dl Macron să “dozeze excelent valorile naționale și pe cele integratoare”, convingând cetățenii francezi de necesitatea consolidării construcției actualei Uniuni Europene.

    • Cristian Felea spune:

      @Constantin
      În afară de faptul că Macron este francez, ce legătură are politica sa cu respingerea Constituției unionale la referendum?
      Pe atunci Jacques Chirac era președinte, una la mână, iar despre Macron nu știm cum a votat atunci, a doua la mână.

      • Constantin spune:

        “…ce legătură are politica sa cu respingerea Constituției unionale la referendum?”

        Niciuna. Dar, se vede că exprimarea mea nu a fost tocmai limpede.

        “nu mi-e clar deloc în ce fel reușește dl Macron să “dozeze excelent valorile naționale și pe cele integratoare”, convingând cetățenii francezi de necesitatea consolidării construcției actualei Uniuni Europene”

        Zisei eu…

        Adică, dacă-mi este permis să explic, Presupunând că săptămâna viitoare s-ar face un nou referendum pentru Constituție (în sensul “consolidării construcției actualei Uniuni Europene”, carevasăzică), în ce măsură dl Macron “dozează excelent valorile naționale și pe cele integratoare”, astfel încât rezultatul să fie diferit de cel obținut în vremea d-lui Jacques Chirac ?

        Opinia mea, dacă-mi este îngăduit să o exprim, este că în niciun fel, iar cetățenii francezi sunt astăzi și mai puțin favorabili unui asemenea demers decât la precedenta încercare de a face încă un pas spre integrare.

        P.S. Cer scuze autorului articolului și celorlalți cititori pentru exprimarea eliptică din comentariul meu anterior. Am fost convins că se înțelege din el exact ceea ce am explicat puțin mai pe larg în acest text. Mulțumesc.

  13. Cristian Felea Cristian Felea spune:

    Aşa cum remarca la un moment dat un lider european, Europa ar trebui să fie o superputere, nu un super-stat. Confruntată cu o Chină tot mai puternică şi mai autoritară, cu încălzirea globală şi cu provocarea inteligenţei artificiale, pentru a nu mai pomeni de agresiunea Rusiei, Orientul Mijlociu haotic şi America lui Trump, acest argument e acum mai convingător ca niciodată. Într-o lume a giganţilor trebuie să fii tu însuţi un gigant. Dacă noi, europenii, nu vom sta împreună, vom pieri separat.

    https://www.g4media.ro/the-guardian-europa-inca-mai-poate-fi-o-superputere-cheia-proiectarii-puterii-europene-nu-e-reforma-institutionala-ci-o-schimbare-de-atitudine-si-vointa-de-a-coopera.html



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A...

de: MirceaM

la "Îmbogățiții de război"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

martie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Feb    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)