Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Cazul Zimmerman: Virtuţile, dilemele şi problemele nerezolvate ale democraţiei americane

Valentin Naumescu iulie 16, 2013 Global / Europa, Sinteze
46 comentarii 1,618 Vizualizari

America trăieşte intens înfăptuirea justiţiei, la peste două secole de la Declaraţia de Independenţă care a fundamentat Visul American. Şi, când spun asta, nu mă refer neapărat la speţe care implică figuri politice de prim rang sau fapte petrecute în etajele înalte ale puterii de stat (un asemenea „interes” ipocrit pentru justiţie, specific de exemplu bătăliilor politice est-europene dar nu numai, încearcă de regulă să mascheaze parti pris-uri cvasi-transparente ale comentatorilor, umbrind dreptatea propriu-zisă) ci la cazuri din justiţie, cu situaţii de viaţă şi de moarte, care implică ordinary people, interes nemanifestat în Europa sau foarte slab reflectat în mass-media de pe continent.

Un astfel de caz, care răscoleşte benefic conştiinţele cetăţenilor de rând, ale presei de toate orientările, ale specialiştilor, clasei politice dar şi societăţii americane în ansamblu este cazul Zimmerman, încheiat zilele trecute prin achitarea, de către o curte cu juraţi, a bărbatului alb care l-a împuşcat mortal, în februarie 2012, pe adolescentul de culoare neînarmat Trayvon Martin, în vârstă de 17 ani. O banalitate, vor spune unii, vechea temă rasială nerezolvată a Americii şi obsesiva preocupare a acestei societăţi pentru nediscriminarea cetăţenilor de culoare…Este poate şi asta, dar e mai mult decât atât: este pasiunea pentru justiţie a Americii, a cărei lipsă o resimţim dureros în părţile noastre de lume.

Nu voi relua aici detaliile în sine ale cazului (interesante, la rândul lor, însă neconstituind scopul acestui articol), dar e important de observat cât de sus a ridicat miza procesului preşedintele Barack Obama atunci când a afirmat, inspirat sau nu, dar cu certitudine sub imperiul unei puternice emoţii, la puţină vreme după eveniment, că „dacă ar fi avut un băiat ar fi semănat cu Trayvon”.

Cu alte cuvinte, mesajul Casei Albe a fost teribil de puternic: era ca şi cum Zimmerman ar fi omorât o parte din ceea ce este, simte şi iubeşte Preşedintele Statelor Unite ale Americii. Nu-i puţin lucru să auzi asta din partea şefului administraţiei, înainte ca juriul să se pronunţe. Presiune asupra justiţiei? Greu de spus. Procurorul l-a acuzat însă imediat de crimă pe George Zimmerman (un agent de securitate de cartier, angajat prin auto-organizarea comunităţii locale respective, dar nu poliţist) şi a susţinut cu tenacitate acuzaţia de crimă de-a lungul întregului proces. După un an şi jumătate, juriul din Florida, compus din şase femei evident cu identitate nedezvăluită, l-a găsit nevinovat de acuzaţia de crimă şi l-a eliberat, considerând că a fost auto-apărare şi, deci, legitim să tragă, având în vedere că era seară, victima avea gluga pe cap şi l-ar fi speriat/atacat pe agentul de pază. Aşa cum se ştie, spus într-o formă ultrasimplificată, pentru stabilirea vinovăţiei în astfel de cazuri grave (omucidere) în sistemul common law se activează curtea de juri, aleşi după un mecanism relativ complicat dar în esenţă întâmplător, deci se asumă principiul că dreptatea înfăptuită prin decizie „populară” este mai credibilă decât decizia unui complet de judecători profesionişti, ca în sistemul „napoleonian”, dominant în Europa. Dacă verdictul ar fi fost „vinovat”, pentru stabilirea pedepsei ar fi intrat în scenă judecătorul, profesionistul justiţiei. Acum nu mai este cazul: fostul acuzat este liber şi nu mai poate fi judecat pentru aceeaşi faptă, dacă nu apar elemente noi.

Dilemele sistemului american de justiţie nu sunt noi, ele reapar şi suscită vechi controverse, odată cu fiecare verdict care împarte societatea în două. Părerile asupra superiorităţii unui sistem sau altul sunt, desigur, împărţite şi ele, dar un lucru este cert şi comun ambelor sisteme: dreptatea o fac oamenii, fie ei calificaţi prin diplomă juridică sau nu. Nu există computere pentru verdicte şi sentinţe (şi dacă ar exista, cine ar face softul?), nu există un sistem judiciar perfect, există doar oameni care sunt chemaţi să facă dreptate, interpretările lor mai mult sau mai puţin subiective şi mai ales dorinţa (cultura) unei societăţi legată de actul de justiţie.

În ultimă instanţă, calitatea justiţiei este ceea ce o societate aşteaptă cu adevărat de la ideea de dreptate, aşadar ceea ce o naţiune merită să aibe, după intensitatea presiunii pe care oamenii o exercită, fiecare la nivelul lui, pentru corectitudine. Vrei justiţie, ai justiţie. Vrei tocmeală, ai tocmeală. Vrei mica înţelegere şi „batista pe ţambal”, asta primeşti, dar nu te preface ulterior că nu înţelegi de ce performanţele ţării tale sunt diferite şi, atunci când ai fi vrut în sfârşit dreptate (pentru că simţeai că o ai) ai primit altceva. Cred cu putere că justiţia este, înainte de toate, o reflectare educaţională a societăţii, rezultatul unei cereri sociale reale, o valoare culturală asumată cu succes sau deficitar.

Interesul real, nedisimulat şi constant al americanilor pentru dreptatea „la firul ierbii”, pentru procese şi sentinţe care au scris, la propriu şi la figurat, istoria justiţiei în Statele Unite, precum şi pentru funcţionarea efectivă a statului de drept (toate acestea înţelese drept condiţii fundamentale ale asigurării Egalităţii în baza căreia „au fost creaţi toţi oamenii”, conform Declaraţiei de Independenţă, nu ca lupte partizane sau negocieri secrete pentru împărţirea „echitabilă” a funcţiilor de conducere din sistemul judiciar, pentru influenţă reală ori simbolică în aparatul de putere al statului, pentru condamnarea ori disculparea neapărată a unor înalţi demnitari, vezi simulacrul politic al statului de drept de la noi sau chiar răsunătoare şi interminabile procese cu dimensiune politică din Italia, Franţa etc.) reprezintă una din diferenţele culturale majore între America şi Europa.

Dincolo de Atlantic, contează realmente ce se întâmplă cu indivizii şi vieţile lor şi dacă astfel s-a făcut dreptate sau nu („niciodată nu e prea târziu pentru a se face dreptate”, dovadă procesele redeschise după zeci de ani), contează dacă legile sunt suficient de bine făcute sau nu (oamenii având convingerea că voinţa lor le poate schimba într-o zi, atunci când nu mai corespund aşteptărilor unei mase critice), în timp ce dincoace de ocean titluri mari de presă fac doar procesele în care sunt acuzaţi politicieni cu renume, pentru că justiţia înseamnă politică, justiţia contează public în măsura în care cineva pierde sau câştigă capital politic, nedepăşindu-se deocamdată condiţia secundară în cadrul dezbaterii din spaţiul public. De câte procese faimoase aţi auzit în partea aceasta de lume, în care să fie judecată moartea violentă a unui cetăţean oarecare, şi care să zguduie societatea, producând manifestaţii şi proteste de stradă? Pe cine interesează aşa ceva cu adevărat?

În America, actul de justiţie (dezamăgitor sau nu) este mai important decât jocul politic în sine, în timp ce în Europa politica de partid sau de grup este pe primul plan, întâi facem politică şi apoi justiţie. Este oarecum firesc, având în vedere modelul societal complet diferit: „lumea nouă” a fost construită de jos în sus, pe baza interesului celor numiţi constituents (membrii colegiului), în timp ce Europa este un construct al elitelor, al „împăraţilor” de tot felul: în primul caz contează oamenii (în multipla lor calitate de cetăţeni, contribuabili şi alegători) în al doilea caz primează liderii: ce spun, ce fac şi ce se întâmplă cu ei, alţii vrând desigur să le ia locul, dar dezinteresul pentru cetăţeanul obişnuit rămâne, cu diferenţele de nuanţă corespunzătoare geografiei culturale a continentului. În România, de pildă, corupţia sfidătoare a celor cu putere de decizie, la diferite niveluri, este „ocrotită” de îngăduinţa şi adaptarea umilă a marii majorităţi a populaţiei, care preferă să se bucure de firimiturile căzute de la masa boierilor decât să-i înfrunte. Pentru mâncare s-a mai răsculat lumea, dar pentru statul de drept niciodată. Nimeni n-a strigat aici „Noi vrem justiţie!”, aşa cum vedem frecvent că se întâmplă în America.

Orice caz de omucidere poate fi, practic, citit în chei diferite: de la o lectură juridică rigidă şi seacă, pe litera legii, până la o sofisticată dezbatere socială sau a semnificaţiilor culturale ale speţei. În cazul Zimmerman, discuţia a fost mult complicată de dimensiunea rasială a întregii „afaceri” (spus simplu: un alb a împuşcat un adolescent de culoare, încărcătura dramatică e garantată!), adăugată încă din primele momente de mass-media şi apoi întărită de declaraţia emoţională dar poate pripită, amintită deja în text, a preşedintelui Obama. Degeaba a încercat ulterior procurorul de caz să scoată discuţia din zona profilului ei rasial şi să pună în evidenţă exclusiv „caracterul criminal” al faptei, amprenta a rămas. Nici măcar tentativa de a muta dezbaterea în zona „regimului armelor de foc” nu a avut succes. Ideea unora (multora?) că a fost o crimă rasială şi, mai mult decât atât, o „judecată rasială” văd că persistă în presa americană şi în protestele străzii. Totuşi, curtea de juri (din care cu siguranţă au făcut parte şi juraţi de culoare) a pronunţat un verdict care nu a ţinut cont de atmosfera creată în presă în jurul acestui caz şi nici de regretele sincere, atât de personalizate, ale preşedintelui pentru moartea tânărului Trayvon. Sunt deja comentatori americani care apreciază că viaţa lui Zimmerman în libertate, după această achitare, nu va fi dintre cele mai liniştite iar cazul este departe de a fi o poveste încheiată.

Încercând să închidă acest nou capitol al vechii probleme nerezolvate a virtuoasei democraţii americane, problemă legată de dialogul inter-rasial încă deficitar (destul de inconfortabilă altminteri pentru mandatul său istoric), Barack Obama a căutat să liniştească lucrurile după apariţia protestelor în stradă, declarând că „suntem o naţiune a legii iar juraţii s-au pronunţat”. Dezamăgirea se simte în subtext dar justiţia este respectată. Altfel spus, dreptatea a fost înfăptuită, verdictul trebuie recunoscut ca atare, chiar dacă a scindat societatea, iar pasiunea pentru justiţie a Americii a fost salvată tocmai de interesul enorm creat în jurul acestui caz pe care unii l-ar fi considerat banal.

Din tratarea cu seriozitate a tuturor cazurilor „banale” şi a cauzelor aparent „pierdute” (din justiţie, poliţie, administraţie, sistemul de sănătate etc.), din respectul pentru omul obişnuit (alb sau negru) şi pentru ideea de dreptate, chiar împotriva curentului şi uneori a declaraţiilor emoţionale ale preşedintelui, s-a întrupat însă excepţionalismul Americii şi lecţia de speranţă a visului care nu moare niciodată.   

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "46 comments" on this Article:

  1. Marian spune:

    O mica corectare, Zimmerman e hispanic si nu alb.

  2. iosiP spune:

    Nu stiu in ce masura as putea face parte dintr-un juriu intr-un proces in SUA.
    De exemplu, nu cred ca m-as putea conforma cerintelor judecatorului daca arma crimei este gasita in posesia acuzatului dar proba este respinsa din cauza unei chichite avocatesti, iar judecatorul anunta “The jury will disregard this finding”.

    “Disregard” my ass!

    • Victor Ghidu VPG spune:

      Procesul de admitere al probelor se face conform unui cod, intr-un proces in care sunt implicate partile si judecatorul, dar nu juratii. Cu alte cuvinte, juratii vad doar ce a fost deja filtrat si admis de judecator ca proba.

  3. tyty spune:

    Nuante. Inculpatii sunt judecati de jurati “egali lor” sub directionarea unui judecator jurit de profesie si in prezenta argumentelor unor profesionisti (procurorul si avocatul). Juratii stabilesc doar daca cel acuzat este vinovat de capetele de acuzare nu si cuantumul sau tipul pedepsei, actiune ce revine iar unui profesionist in drept, judecatorul. Un astfel de sistem pare mai ancorat in valorile societatii si nu conectat la politic (cum inevitabil sunt profesionistii in drept ce doresc cariere inevitabil dependente de politic) dar si mai usor de influentat de “teatrul” celor doua tabere profesioniste (procuror /avocat) si de presiunea mediatica. In orice sistem juridic conectat politic Zimmerman ar fi fost condamnat. Sa nu uitam ca in SUA si judecatorii fac parte din comunitate fiind alesi. Cred ca sistemul lor este mai flexibil, mai adaptat evolutiei societatii si in final mai uman (paradoxal intr-o tara in care mai exista pedeapsa cu moartea). Sistemul de drept Napoleonian din Europa continentala pare mai curand un instrument birocratic de “domesticire” a populatiei de catre o administratie omnipotenta. Cred ca acest caz arata tocmai puterea sistemului juridic american de a nu fi sub presiunea politicului si a mediilor de influentare in masa.

  4. Corneliu Cazacu spune:

    Domnule Naumescu,

    ///

    Scrieti:

    “Totuşi, curtea de juri (din care cu siguranţă au făcut parte şi juraţi de culoare) a pronunţat un verdict care nu a ţinut cont de atmosfera creată în presă în jurul acestui caz şi nici de regretele sincere, atât de personalizate, ale preşedintelui pentru moartea tânărului Trayvon.”

    Ar fi trebuit sa stiti ca juriul a fost format exclusiv din femei albe (5 “albe” si o “hispanic”, care la urma urmei tot alba e).

    http://articles.chicagotribune.com/2013-07-14/news/sns-rt-us-usa-florida-shooting-jurors-20130713_1_george-zimmerman-trayvon-martin-barbara-liston

  5. Acciduzzu spune:

    Este buna paralele Europa-USA, denota o anumita detasare?! Dar cred ca nu merita sa ne ascundem dupa deget, pentru ca ne place sau nu, justitia functioneaza diferit in Romania fata de Europa de vest (ca sa nu mai vorbim de UK unde este un sistem diferit de cel continental)…

  6. amanda13 spune:

    La fel ca primul comentator, precizez si eu – Zimmerman este jumatate peruan, ceea ce aici in State este considerat hispanic, deci in niciun caz alb. In rest, va recomand sa cititi articolul din New York Times imediat dupa achitare care explica pe indelete de ce acuzarea nu a reusit sa dovedeasca vinovatia “beyond reasonable doubt”.

    • nytimes spune:

      well…citind articolul se pare ca problema majora a procesului a fost secretizarea juriului, urmata de respingerea posibilitatii de “involuntary manslaughter”…daca se separa responsabilitatea de decident (prin secretizare) atunci deciziile mai bine se iau dand cu banul, pentru ca au la fel de mult de a face cu justitia si adevarul cat au dispozitiile de moment si mai ales interesele nedeclarate. Numai Dumnezeu poate judeca in secret.
      cat despre unanimitatea deciziilor, poate ca ar fi bine ca deciziile juriului sa fie prin majoritate simpla, nu unanimitate, pentru ca in unanimitate intervin si alti factori – durata deliberarilor, etc

      • Darrell spune:

        Cum poti argumenta “involuntary manslaughter” cind exista intentia folosiri armei (adica Zimermen a scos pistolul si a tras intentionat). Mai degraba avem deaface cu “justifiable homicide” si ca acesta e si motivul de nevinovatie stability de juriu.

        • totusi o crima spune:

          pentru ca Zimmerman nu a intentionat sa omoare pe Martin (omorul a survenit involuntar), ci doar sa-l opreasca/incapaciteze. In majoritatea cazurilor in care se foloseste arma intentia NU este de a ucide, ci de a rani/incapacita temporar; omorul este accidental si involuntar.
          Daca Zimmerman spune ca a tras cu intentia de a ucide, atunci e alta incadrare a omorului. Cert este ca Zimmerman a omorat un om, si probabil cea mai buna incadrare ar fi minimul de omor involuntar.

          • Darrell spune:

            Its a stretch. Look it up!

            • Darrell spune:

              IN US jurisprudence “The Gun” is a “deadly weapon” and use of gun in commission of a crime is “called use of deadly weapon” not “incapacitating weapon”. Accidental death has to do with death caused by non-intentional action like accidental discharge of a gun or ricochet.

            • omor accidental/involuntar vs intentionat spune:

              prefer sa cred ca preferati sa nu intelegeti din motive ascunse

            • Darrell spune:

              The intent element is the essential difference between “voluntary” and “involuntary” manslaughter.
              Generally there are two types of involuntary manslaughter: “criminal-negligence manslaughter” and “unlawful-act manslaughter”.
              Once a gun was used, there will be “murder charge” instead of “manslaughter” since the gun is considered a deadly weapon.

          • eu****** spune:

            Din ceea ce am ciiti intr-un articol postat pe internet intentia lui Zimmerman a fost clara si a fost recunoscuta public de acesta in fata judecatorului. cel putin asa am inteles din acel articol postat.

            Cazul in sine este un mare challange pentru justitia americana.

            Are si o conotatie politica la adresa Presedintelui Obama si a propunerii legate de folosirea armelor.

            Big debate!

      • amanda13 spune:

        @nytimes, vi s-ar parea mai nimerit ca respectivele persoane din juriu sa fie urmarite pe strada dupa ce au fost obligate sa devina jurati de catre persoane care nu ar fi de acord cu decizia lor? Imi pare rau, insa secretul mi se pare in acest sens extrem de justificat.
        In plus, nu a fost doar asta, se pare ca si martorii acuzarii s-au dovedit extrem de necredibili.

        • detalii si tehnicalitati spune:

          nu degeaba se spune ca “diavolul e in detalii”…in iudaism o “alegere” fortata este ilegitima, contractul fara valoare…daca fortam oamenii sa ia o alegere, in special una cu consecinte atat de importante (viata unui om), cum sa ne asteptam sa fie bine? juratii ar trebui sa se poata recuza (precum judecatorii) de la procese penale ca sa nu fie secretizati
          …separarea responsabilitatii de decident duce invariabil la haos….presupun ca si dvoastra preferati sa nu fiti judecat in secret/cu juriu secret, ca si mine si ca toata lumea
          cred ca nimeni nu ar merge sa se trateze la un doctor “secret”, un anonim care ar putea sa-i dea o pilula letala si sa nu fie responsabilizat, sau la un avocat anonim care sa-l lase sa faca puscarie nevinovat….fara responsabilitatea deciziilor pur si simplu nu se poate trai omeneste!
          multe probleme cu procesul asta, dar vorba Dlui VN, se face inca o data dovada spiritului civic american/dorinta de justitie, care nu si-a spus inca ultimul cuvant in cazul asta

          • amanda13 spune:

            Dimpotriva, ca cetatean american stiu foarte bine ca in momentul in care te inregistrezi pentru vot, ajungi sa te inregistrezi si ca posibil jurat. In felul acesta te pot chema oricand si esti obligat sa te prezinti. Imaginati-va ca mai apoi identitatea dvs. ar fi data publicitatii, nu vi se pare absolut aberant ca sistemul sa va forteze intrarea intr-o situatie jenanta? In plus, judecata este personala, atata vreme cat cineva nu s-a considerat convins de argumentatia acuzarii, nu a facut nimic ilegal. Secretul identitatii juratilor mi se pare nu doar justificat, ci si esential pentru bunul mers al unui asemenea proces.

            • alegeri, alegeri spune:

              …ok, eu prefer transparenta si responsabilitatea…dvs preferati secretul (vorbim aici de decizii care afecteaza in primul rand viata altei persoane, nu cea proprie) si lipsa responsabilizarii (prin ascunderea in spatele anonimitatii)…

              probabil ati prins in Romania vremea denunturilor anonime si a judecarii in secret; eu unul prefer sa ma pot uita in ochii celor care ma judeca si au pretentia ca o fac in completa cunostiinta de cauza (ascultand ambele parti direct), si in nici un caz sa fiu judecat de cineva care nu vrea sa fie in locul respectiv…daca un judecator se poate recuza de ce nu si un jurat? daca o “alegere” e fortata sau manipulata, cat de valida e?

  7. ...and justice for all spune:

    frumos articol, memorabile cuvinte…”Pentru mâncare s-a mai răsculat lumea, dar pentru statul de drept niciodată. Nimeni n-a strigat aici „Noi vrem justiţie!”, aşa cum vedem frecvent că se întâmplă în America”…
    probabil Zimmermann a scapat dpdv penal cu “reasonable doubt”????, dar dpdv civil o sa ia cel putin involuntary manslaughter si o sa plateasca un pret serios familiei lui Martin (sau unei caritati a victimelor violentei), plus faptul ca sangele crimei n-o sa-l spele nimeni de pe mainile lui…exista pedepse mai grele decat inchisoarea

  8. AT spune:

    Problema diagolului inter-rasial exista inca in America pentru ca oameni ca dl. autor fac din orice o problema rasiala; pentru ca in fiecare universitate americana exista cate un departament de African -American Studies.

  9. Darrell spune:

    Nu este pentru prima data cind acest presedinte se injecteaza in curtea opiniei publice si isi pune destiul pe palanta justitiei. Nu cu mult timp in urma in un incident cu nuante rasiale (Police vs Prof Gates) face deasemeni o afirmatie partinitoare.
    Cea ce regretabil e faptul ca Presedintele Obama e un fost avocat (licenta de avocatura i sa revocat in conditii neclare) si chiar fost Lector in Drept Constituional la Chicago U.
    Se poate spune ca in ciuda adversitatilor si a influentei politice Justitia a functionat in acest caz, dar ca sunt o multime de cazuri in care deciziile Juriului sunt teribile si ca sistemul nostru de justitie e la un punct critic si ca o inlocuire a cetateanului jurist cu Juristi de profesie ar fi preferabil.

  10. Tiberiu spune:

    Eu nu înțeleg iritarea negrilor în urma acestui verdict. A fost foarte clar că apărarea nu a avut dovezi. Justiția înfăptuită pe dovezi funcționează când acestea există. Când ele nu există – și sunt destule exemple – se creează un vid. Și-atunci consecințele nefaste sunt două: fie riscăm achitarea un posibil criminal, fie trimitem un om nevinovat la închisoare. Dintre aceste două posibilități totdeauna e de preferat prima – acesta este un lucru deja stabilit în jurisprudența americană și de aiurea.

    Nu este vina nimănui că Zimmerman este singura persoană în viață care cunoaște ce s-a întâmplat cu adevărat în acea seară. Așa a fost să fie. Nu poți să condamni pe presupuneri. De ură rasială se fac vinovați negrii, care vor să vadă un om băgat la pușcărie pe presupuneri, ca să-și satisfacă complexul de inferioritate.

    Uitați-vă la reacțiile lor imediat după verdict, cu toții plâng, urlă, niciunul nu-și pune problema vinovăției lui Zimmerman. Ei știu una și bună.

    • Stelian D spune:

      Cineva care a trait patru ani in SL, Missouri, apropiat mie si credibil, spune ca a vazut statistici potrivit carora 6 din 10 barbati afroamericani din zona, sint sau au fost recent la inchisoare, si mai mult de 60% dintre cei angajati “lucreaza” in domeniul public statal sau federal.
      Discriminare pozitiva? Cam mare, atunci !
      De acord cu postarea ta, e destul sa nu fii partizan absurd al “minoritatii-aproape-majoritare”, si este evident ceea ce spui.

  11. Lupul Monarhist spune:

    Dl. Naumescu, in primul rand acest proces nici nu ar fi trebuit sa fie organizat din simplul motiv ca politia nu a gasit evidente suficiente. Dar sub presiunea mediei, a publicului de culoare si organizatiilor de tip NAACP (plus interventia neinspirata a presedintelui), procurorii s-au mobilizat. Seful politiei din Sanford a fost demis anul trecut (desi si-a facut treaba foarte bine).
    Acuzarea a fost sub orice critica, la fel si martorii lor (vezi aparitia neinspirata a Rachelei Jeantel, care si-a schimbat declaratia initiala si la 17 ani nu poate citi cursiv in limba engleza, desi este nascuta in SUA). Chiar inainte ca juriul sa inceapa deliberarile procurorii au fortat un nou capat de acuzare (manslaughter) realizand ca sunt pe cale de a pierde procesul. Asta a schimbat dinamica procesului in intregime. In fine, juriul s-a pronuntat. A procedat corect, nu au gasit motive beyond reasonable doubt pentru condamnarea lui Zimmerman.

    Inca o precizare…GZ este hispanic, nu alb. Media a inventat o noua rasa: white-hispanic in netarmurita dorinta de a politiza la extrem acest caz nefericit.

  12. Bogdan spune:

    Dl. Naumescu, in primul rand acest proces nici nu ar fi trebuit sa fie organizat din simplul motiv ca politia nu a gasit evidente suficiente. Dar sub presiunea mediei, a publicului de culoare si organizatiilor de tip NAACP (plus interventia neinspirata a presedintelui), procurorii s-au mobilizat. Seful politiei din Sanford a fost demis anul trecut (desi si-a facut treaba foarte bine).
    Acuzarea a fost sub orice critica, la fel si martorii lor (vezi aparitia neinspirata a Rachelei Jeantel, care si-a schimbat declaratia initiala si la 17 ani nu poate citi cursiv in limba engleza, desi este nascuta in SUA). Chiar inainte ca juriul sa inceapa deliberarile procurorii au fortat un nou capat de acuzare (manslaughter) realizand ca sunt pe cale de a pierde procesul. Asta a schimbat dinamica procesului in intregime. In fine, juriul s-a pronuntat. A procedat corect, nu au gasit motive beyond reasonable doubt pentru condamnarea lui Zimmerman.

    Inca o precizare…GZ este hispanic, nu alb. Media a inventat o noua rasa: white-hispanic in netarmurita dorinta de a politiza la extrem acest caz nefericit.

    • clemycali spune:

      Sa o luam cu inceputul. Zimmerman nu este cu totul alb. In realitate este pe jumatate evreu (dupa tata) si peruan dupa mama, avand si un strabunic negru din partea mamei. Cu alte cuvinte este multirasial. Povestea este destul de simpla si fara amestecul politicului de la cel mai inalt nivel nu se ajungea la situatia de acum. Intr-un complex de apartemanet relativ linistit incep la un moment dat sa aiba loc furturi si jafuri. Locatarii, panicati (una dintre victime a fost chiar martor in proces din partea apararii) formeaza o asociatie de supraveghere (neighbourhood watch) cu ajutorul politiei locale. In noaptea cu pricina, Zimmerman observa o persoana pe care nu o mai vazuse in complex, imbracata cu un hanorac negru cu gluga (haine similare cu cele purtate si ale hotilor care atacasera complexul) care se plimba agale printre apartamente vorbind la telefon si uitandu-se prin geamuri. Suna si alerteaza politia si apoi se duce sa vada mai de aproape incotro o apuca si este atacat de victima. Nu exista nici un dubiu aici. Avem atat date fizice, ranile acuzatului, martori oculari si, mai ales, declaratia prietenei victimei care a declarat in timpul emisiunii lui Piers Morgan la CNN ca victima, Trevon Martin, l-a atacat pe Zimmerman crezand ca este un homosexual care incerca sa-l violeze. Nu exista nici cea mai mica sansa ca DOJ sa deschida o noua ancheta si este putin probabil ca parintii victimei sa incerce sa ceara daune civile. Ar insemna ca tot trecutul nebulos al victimei, care tocmai fusese suspendat de scoala ptr ca ii fusesera descoperite in rucsac bijuterii a caror apartenenta nu o putea justifica (adica erau furate), sa iasa la iveala. Nici un juriu din Florida nu va da dreptate parintilor.

  13. Emil spune:

    Chestia cu “un juriu format din semeni de-ai tăi te-a găsit vinovat”, juriu ales şi ăla după proceduri clare, ca-s State, are nişte valenţe morale extraordinare pe care nici un “complet de judecători” români nu le va atinge pururi.

  14. Darrell spune:

    This case is not over, by a long shot. Obama Government and Erick Holder at the Department of Justice will not let this case go to waste. Stay tuned; stuck up on popcorn and don’t let go of remote control.

    • Bogdan spune:

      DOJ nu are nimic la mana…nu poate invoca o incalcare a drepturilor civile pentru ca deja FBI-ul (agentie federala, parte din DOJ) a concluzionat deja faptul ca acest caz nu este de natura rasiala.

      Ce poate urma este un proces civil (civil case) prin care familia lui Trayvon Martin poate cere pagube financiare.

      • Darrell spune:

        I beg to differ.

        • Lupul Monarhist spune:

          Vorbind in fata unei audiente NAACP, Eric Holder a sustinut azi ca legislatia stand-the-ground favorizeaza confruntarea si prin urmare pune in pericol linistea publica.

        • Dalia spune:

          De acord cu Bogdan, care evident a urmarit cazul indeaproape.
          Parerea mea este ca DOJ stie ca nu are cu ce sa sustina acuzatia de “hate crime”, si face pur si simplu un gest care sa multumeasca protestatarii, pana aceastia se calmeaza si uita sa mai iasa in strada.

  15. Bogdan spune:

    Luni (15 iulie) seara au avut loc primele proteste din Los Angeles legate de verdictul in cazul Zimmerman. Un grup de 200-300 indivizi s-au grupat ad-hoc in jurul districtului Cranshaw (Liemert Park) si au inceput sa devasteze automobile, cladiri si bunuri publice. Au intrerupt traficul pe Cranshaw Boulevard si au inceput sa sara pe capotele si parbrizele automobilelor din acea zona. LAPD a mobilizat in jur de 300 de politisti si cu putine minute inainte de ora 10 seara a declarat adunarea protestatarilor drept ilegitima. A urmat cateva avertismente dupa care s-a purces la arestari. In total 13 indivizi au fost legati pentru vandalism si perturbarea linistii publice.

    In paralel, emisiunile de divertisment abunda in mesajele unor celebritati care deplang pe Twitter si Facebook verdictul in cazul Zimmerman. Este absolut gretos. Who cares what Miley Cyrus, Rihanna and Beyonce think? Volumul de prostie creste proportional cu dorinta de a fi politic corect. Media continua sa mulga subiectul, doar-doar Department of Justice va acuza pe GZ din ratiuni federale. Nu au nici o sansa, FBI-ul a determinat anul trecut ca nimic nu este de natura rasiala in acest caz. Lucru confirmat de juratul B37 intr-un interviu recent.

    • Darrell spune:

      This is as much a political case as is a criminal one; and on this political charged atmosphere anything is possible, especially with this WH and/or this DOJ;…. no way. No one knows for sure how this will evolve or what course of action will take but make no mistake about it, this is not over till the fat lady sing.

  16. George Gafencu spune:

    Ceea ce vad eu controversata in cazul respectiv este conjunctura in care achitarea a aparut.

    Tot incidentul a fost judecat prin prisma legii “Stand Your Ground” in Florida, prin care folosirea unei arme letale este autorizata numai daca posesorul armei isi simte amenintata viata.

    Pe temeiul asta a fost achitat Zimmerman, pentru ca acuzarea nu a putut dovedi dincolo de orice fel de tagada ca nu a existat nici un fel de amenintare pentru autorul crimei. Astfel, din punct de vedere legal argumentatia juriului a fost justificata, insa nu si morala.

    Insa parerea mea este ca legea respectiva este cea care a permis abuzul respectiv si ar trebui anulata. Daca Zimmerman nu se simtea atat de bine cu pistolul in toc si o lege in spate care sa il ocroteasca in caz ca impusca pe cineva, nu l-ar fi confruntat pe Treyvon Martin si nu ar fi fost o crima de discutat.

    Sa recapitulam. O bruta cu un pistol la brau, in loc sa astepte politia care sa il identifice pe Martin, a decis ca vrea sa confrunte un om cu un pahar de coca-cola si o punga de mancare in mana, care om neinarmat s-a simtit amenintat de bruta inarmata. Din confruntare omul neinarmat este ucis.

    Dupa mine, Zimmerman e vinovat cel putin de neglijenta grasa si depasirea atributiilor de patrula locala. Crima nu i se putea imputa pentru ca il proteja legea, insa legea e cea care i-a dat curaj.

    O astfeld e lege cum e cea din Florida incurajeaza abuzuri exact cum s-a intamplat in cazul asta…

    • Bogdan spune:

      Dl. Gafencu, nu stiu de unde sunteti atat de sigur in legatura cu ce s-a intamplat. Exista suficienta evidenta care indica ca Trayvon ar fi fost agresorul fizic in altercatia prosteasca care a urmat, lucru recunoscut de juratul care a oferit interviul de la CNN. In conditiile in care victima este decedata, nu exista decat o singura versiune privitoare la incident si declaratiile unor vecini care au raportat scandalul la serviciul de urgenta 911 (neconcludente) acest proces NU trebuia sa aibe loc. Lui Zimmerman i s-a emis mandat de arestare dupa 44 de zile de la incident. Politia a scormonit dupa declaratii si evidenta fara a gasi mai nimic concludent. Arestarea lui GZ a venit ca urmare a presiunilor publicului NAACP si celor de natura politica. Procuratura a suntat Grand Jury (procedura normala in Florida in astfel de cazuri, adica boardul de 23 de cetateni constituit sa decida daca un caz meritata sa fie judecat in tribunal sau nu) tocmai pentru a ajunge direct la proces. Au supra-acuzat prosteste. A urmat introducerea acuzatiei de omor involuntar (acceptata de judecator) si cea de abuz de minor (neacceptata de judecator) chiar inainte de inceperea deliberarilor. Total neinspirat. Sper ca toata aceasta nebunie va lua sfarsit si DOJ se va abtine de la alte investigatii inutile.

    • Darrell spune:

      Legea stand your ground nu implica cu cetateanul inarmat fuge sau se ascunde cind e confruntat ci ca sta ferm si se apara. Atacantul in acest caz e Martin care a lovit primul iar actul in sine e un act de aparate iar faptul ca o folosit arma avem deaface cu homicide sau murder2 iar juiul a decit ca e “Justifiable Homicide” pentru simplu motiv ca sa folosit pistolul ce e considerat “deadly weapon”. Injectarea de involuntary manslaughter sa facut atunci cind deja exista posibiltatea achitarii si pe considerente politice sub presiune DOJ asupra Judecatoarei Curtii si e un fel de incalcare a procedurilor juritice.

      • eu****** spune:

        Un element care i se poate reprosa lui Zimmernan este ca a iesit din casa inarmat cand a vazut pe cineva pe care il banuia de intentii nu prea curate prin vecinatatea locului. Cica ar fi trebuit sa sune la politie si sa astepte interventia acesteia sau sa primeasca asistenta prin telefon de la aceasta…

        Am citit mai demult un caz extrem de interesant al unei persoane agresate in propria sa locuinta, locuinta oarecum izolata si unde interventia politiei nu se putea face in timp util. Persoana a sunat la Politie si a pastrat mereu legatura telefonica cu personalul de acolo care pana la urma, dupa ce a incercat tot ce a fost posibil ca sa nu deschida focul -s-a baricadat in propria casa, dupa ce a anuntat agresorul ca este in contact cu politia, l-a rugat/sfatuit sa se retraga – cand agresorul a dat buzat in camera in care se afla a deschis focul si a impuscat agresorul… A fost achitata si cazul a fost facut public spre dezbatere.

        Mentalitatea din RO nu se poate compara cu cea din US – este in urma sistemului american

        Exista enorm de multe diferente culturale, dar si diferente de sistem de organizare, de proceduri si administrative intre USA si RO. Legea este lege, dar are extrem de multe nuante, particularizate la specificul tarii in US, in RO particularizarile depind de alte specificitati…Este doar o opinie, care poate sa fie catalogata putin cam pesimista ref. RO….

        • Marius spune:

          GZ n-a iesit din casa inarmat, era in patrula (voluntar pentru paza cartierului) si trebuie accentual cuvantul “voluntar”. El nu era platit ptr asta, facea parte dintr-o organizare a cartierului, rotativa, prin care se urmarea securizarea zonei. Destul de specific ptr America. In plus, GZ dovedise in trecut mult civism, a participat la multe actiuni de alfabetizare a comunitatii afro-americane etc, deci rasismul invocat e ilar.

        • Cadillac spune:

          Ar fi foarte civilizat sa ne DOCUMENTAM inainte de a face afirmatii gen ‘jiji’…..

          George N-A iesit din casa inarmat !!!! George are DREPTUL – ca si mine, de altfel – sa circulam INARMATI in afara locuintei ( concealed weapon permit ) oricind avem CHEF.

          Impune o ENORMA responsabilitate, dar acest cuvint nu exista in dictionarele rominesti.

  17. IonutIT spune:

    O parere foarte partinenta si un punct de vedere cu care sunt de acord complet:
    http://www.youtube.com/watch?v=mK3YLePUepE

  18. Cetatean spune:

    Spuneti ca: “Dincolo de Atlantic, conteaza realmente ce se intampla cu indivizii si vietile lor … «lumea noua» a fost construita de jos in sus, pe baza interesului celor numiti constituents (membrii colegiului), in timp ce Europa este un construct al elitelor … in primul caz conteaza oamenii (in multipla lor calitate de cetateni, contribuabili si alegatori) in al doilea caz primeaza liderii: ce spun, ce fac si ce se intampla cu ei, altii vrand desigur sa le ia locul, dar dezinteresul pentru cetateanul obisnuit ramane, cu diferentele de nuanta corespunzatoare geografiei culturale a continentului”.

    Sa vedem cata acoperire are in realitate aceasta “viziune”. Sa vedem niste statistici din SUA aparute in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” (cu date statistice preluate de pe “Business Insider”):

    - 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
    - 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
    - Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (“food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.
    - Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !
    - 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
    - In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un “procent enorm” (“whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

    http://tinyurl.com/cp3yajp

    https://mises.org/Community/forums/t/18470.aspx

    Ce spune CIA:

    “Indexul GINI este folosit pentru a compara inechitatea in diferite tari: Statele Unite au unul dintre nivelurile cele mai ridicate ale inechitatii printre tarile cu dezvoltare similara. SUA se situeaza la acelasi nivel cu Uruguai, Nicaragua si Venezuela, potrivit CIA”.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Income_inequality_in_the_United_States#International_comparisons

    Sa comparam SUA cu Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia si Germania. Parametrii de competitivitate, conform “The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2012–2013″:

    - GDP per capita: SUA – locul 14, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia.
    - Calitatea sistemului educational: SUA – locul 28, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
    - Increderea in profesionalismul managementului: SUA – locul 19, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
    - Disponibilitatea noilor tehnologii: SUA – locul 14, dupa Suedia, Finlanda, Norvegia si pe acelasi nivel cu Germania.
    - Utilizatori de Internet: SUA – locul 20, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
    - Cooperarea in relatia angajat-angajator: SUA – locul 42, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
    - Speranta de viata: SUA – locul 34, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.

    Ca sa nu mai vorbim despre sistemul de sanatate din SUA care nu se poate compara cu cel din Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia si Germania, unde intr-adevar “conteaza oamenii” si nu interesele firmelor private de asigurari de sanatate.

    • chishtocu verde spune:

      Adevarat. Se stie de cei pe care-i intereseaza subiectul… Cum credeti ca apar super millionarii/milliardarii? De unde dracu milliarde de dollari anual pentru diferite programe ale armatei (sute de baze, mii de avioane – care costa zeci de milioane each, sumedienie de proiecte secrete). Partea trista: poporul american nu are nici o sansa sa iasa la liman, populatia nu este informata corect – de fapt este manipulata exact cum se intampla si la noi, doar ca in SUA e mai rafinata treaba. Textele despre libertate si autodeterminare sunt “frectii”; tiranul (doar asa se poata numi o persoana care ia decizii singur) Obama trece peste spiritul constitutiei cum vrea muschiul lui (de fapt nu-i a lui…). Asa ca SUA prin coruptia care a cuprins-o este cel mai mare pericol existent asupra lumii in acest moment.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)