joi, martie 28, 2024

Ce-am putea salva de pe epava Brexit?

Este tentant să crezi că Brexit-ul – catastrofa politică a vieții mele  – nu va avea loc. O zicală americană spune că “(spectacolul) nu se termină până nu cântă doamna cea grasă”. Nu știm încă cine este doamna cea grasă, cum va ajunge ea pe scenă, când va începe să cânte sau ce va cânta, ca să nu mai vorbim despre  felul în care se va termina totul.

Într-adevăr, s-ar putea ca noul premier al Marii Britanii, după ce va fi examinat
cele întâmplate și diversele acorduri – extrem de dezavantajoase și de costisitoare -pe care le are la dispoziție, să ajungă la concluzia că perspectiva Brexit-ului este atât de descurajantă, încât oamenii trebuie să fie întrebați din nou – fie printr-un alt referendum, fie prin alegeri generale (care ar fi și preferința mea). Într-o atare situație, s-ar putea prea bine ca alegătorii  să constate că au fost induși în eroare de tabăra celor în favoarea ieșirii și să voteze pentru rămânere. Costurile economice și politice tot vor rămâne mari, dar votul în favoarea Brexit-ului se va dovedi a fi fost un eveniment extrem de traumatizant și de extenuant în maratonul post-imperialist al Marii Britanii spre maturitatea unui stat European modern.

Dar optimismul este marele dușman al clarviziunii. Proeuropenii britanici trebuie să se pregătească pentru ce e mai rău, chiar dacă noi sperăm tot ce e mai bun. Principala noastră prioritate este aceea de a salva ce putem din acest naufragiu iminent, și nu să sperăm că vasul nostru iese  miraculos dintre stâncile între care s-a împotmolit.

În consecință, nu trebuie să cerem ferm un al doilea referendum sau alegeri generale imediate. Asta  ar arăta că nu știm să pierdem și ar însemna dispreț la adresa democrației. S-ar putea să fim împotriva referendumurilor în general (eu sunt) și să credem că mai ales acesta a fost unul prost (eu cred). Dar dacă am fi câștigat, nu am fi crâcnit împotriva reglementărilor.

Mai mult, alegătorii nu au crezut în argumentele noastre prima dată. Trebuie să ne gândim la schimbarea discursului și nu doar la a-l face mai pronunțat.

Argumentele duplicitare ale campaniei pentru “ieșire“ și ”realitățile“ inventate încep deja să devină evidente. După cum devine clară și lipsa unui plan în eventualitatea victoriei. Electoratul va trage propriile concluzii destul de curând.

În schimb, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să reducem la minimum

efectele negative la nivel uman. Atacurile rasiste și xenofobe sunt în creștere. Trebuie să le spunem clar celor peste 2 milioane de oameni din alte țări europene, trăitori în Marea Britanie, că sunt bineveniți. Pentru asta e nevoie de campanii susținute pentru a demonstra solidaritate și prietenie. La nivel național, prima cerință ar fi ca persoanele aflate deja în Marea Britanie să aibă dreptul să rămână indiferent care ar fi condițiile ieșirii noastre. Asta ne-ar susține mai mult cauza întru apărarea drepturilor cetățenilor britanici care trăiesc pe continent.

În al doilea rând, trebuie să încercăm să evidențiem și să reducem pagubele economice.

Un statut precum cel al Norvegiei ar fi cel mai puțin grav, urmat de cel al Elveției, iar cel al Turciei (prezentă în uniunea vamală, dar nu și în piața unică) ar fi mult mai rău. Trebuie să cerem ca, indiferent cine va ajunge premier să prezinte o analiză amănunțită a opțiunilor pentru ieșirea din UE – ideal ar fi să se facă asta înainte de a activa Articolul 50.

Oricum, nici “cu cât mai rău, cu atât mai bine” nu e o atitudine recomandabilă. Este tentant să perorezi pe tema investițiilor suspendate și a companiilor care își mută sediile în alte țări. Dar nu e înțelept ca în viață să zici “v-am spus eu“, nici pe plan personal, nici pe plan politic. Oamenii sunt mai înclinați să-și recunoacă greșelile dacă nu sunt mustrați pentru că le-au făcut.

În schimb, ar trebui să punem accent pe aspectele pozitive și să facem tot ce putem pentru a le arăta prietenilor și vecinilor noștri europeni că, în cea mai mare parte, această țară este încă hotărâtă să se afle cu ei în cele mai strânse și amicale relații posibile, indiferent de nebuniile cu care ne intoxică politicienii noștri.

Traducere de Mihaela Danga

Distribuie acest articol

68 COMENTARII

  1. Imi placea (si imi place) scrisul lui Julien Barnes; pina am descoperit ca fictionarul, cu talentul sau, poate fi nociv. Ura sa fata de Margaret Thatcher m-a descumpanit.
    De atunci neincrederea politica in oamenii care scriu frumos.
    Ceva ma pune pe ginduri si la dvoastra, domnule Edward Lucas: pareti a iubi mai mult Germania si Franta, decit UK.
    Ati vrea ca United Kingdom sa se dizolve in creuzetul Germania-Franta? ar fi un dezastru.
    Chiar si numai bucuria liderilor UE pentru Brexit, si graba cu care insista pentru iesirea UK, ma indeamna sa cred ca UK era un ghimpe pentru jocul la doua capete a celor doi soferi ai UE.

    • United Kingdom se dizolvă în creuzetul indiano-pakistanez :P
      Nici nemții și nici francezii nu dau năvală pe-aici, cross my heart!

      • Cu scuzele de rigoare, dar este cunoscuta „impartialitatea” ta fata de UK; ca atare, pentru mine, nu esti de increde la acest subiect :P

        • Trăiesc în East Midlands (Nottingham) unde votul ”leave” a fost de peste 58%, depășit doar de West Midlands (Birmingham) unde a fost peste 59%. Așa că am o idee destul de clară despre fauna de pe-aici :P

    • Britanicii au inceput sa se trezeasca si sa le para rau pentru ceea ce au facut. O parte din ei si-au pus o masca cu un zambet stramb si acum spun ” ne vom descurca” dupa ce in urma cu trei saptamani, ziceau ca ” expertii” nu stiu ce vorbesc.
      Adevarul e că toți cei care au condus ” șarja Brexit” au demisionat sau au fost dați afară de proprii colegi de partid. Inclusiv cei care au fost ” neutri positiv ” cum a fost Jeremy Corbyn.

      Asertiunea ta cu ” creuzetul franco-german” e o prostie care dovedeste ca nu intelegi nimic despre Uniunea Europeana si mai ales nu cunosti Germania de azi decat superficial. Miroase foarte tare a propaganda rusească. Cine spune ca EU e perfectă se înșală dar e o soluție infinit mai bună decât alternativele. Înainte să-mi replici aici, gândește-te serios care ar fi alternativele celor 26 la această UE apoi scrie.

      In mod fals, bazat pe faptul că majoritatea britanicilor si a europenilor nu știu cum funcționează EU, această uniune a fost acuzată de … ” lipsă de democrație” :))). Pe urmă cinci minute mai târziu se plângeau că e prea greoaie și că toate statele au drept de veto și de vot ș pe deasupra mai avem și parlamentari europeni aleși democratic dar aranjați pe criterii politice.

      Brexitul e un meci câștigat de propaganda rusească împotriva uniunii europene.

  2. Autorul are perfectă dreptate, nu trebuie nici alegeri anticipate, nici un al doilea referendum. Trebuie ca UK să părăsească EU, astfel încât întreaga poveste să fie o lecție pentru toată lumea.

    A opta pentru alegeri anticipate sau pentru un al doilea referendum înseamnă a fenta și a continua relația love-hate cu EU. Înseamnă exact ceea ce se dorea inițial, un ”remain” obținut la limită pentru a discredita în continuare EU și au obține mereu noi concesii. S-a votat ”out”, atunci ”out” să fie. Oamenii trebuie să-și asume responsabilitatea pentru deciziile lor și să suporte consecințele. Altfel nu învață.

    • Aia cu „lecție pentru toată lumea” e un pic ambiguă :-D :-D :-D

      În rest întru-totul de aocrd cu dumneavoastră. Nimic nu ar mai mai rău ca manevre balcanice de geul „ne facem că am auitat de referendum” sau „mai votăm până iese cum trebuie”.

    • Total de acord cu dumneavoastra: oamenii/statele trebuie sa isi asume consecintele actiunilor lor si intreaga tarasenie trebuie sa fie o lectie. Ce nu inteleg insa este de ce credeti ca britanicii nu stiau asta? Tocmai ei credeti ca au plecat asa, caine surd la vanatoare? Poate s-au uitat inainte cam cat reprezinta UE in fluxurile comerciale si financiare mondiale. Si cine credeti ca este mai avantajat in niste negocieri: partea care isi decide singura pozitia sau cea care trebuie sa armonizeze 27 de pozitii? Daca lucrurile erau atat de clare, de unde pozitia de „hai sa le-o tragem cat mai repede si rau britanicilor, sa le iasa pe nas si sa nu mai intre si altii la idei”? Personal astept cu placere asteptarea nelinistita a lui nenea Juncker de primi cererea de retagere a britanicilor.

        • Gata, m-ati convins!
          Daca si dl. Craciun (alaturi de dvs.), care este de 10 luni londonez, sustine ca toti politicienii britanici (si alaturi de ei toata comunitatea de afaceri) au fost total surprinsi de rezultat si acum dau din colt in colt sa afle cum sa gestioneze situatia si incep sa priceapa ce ditamai grozavia s-a abatut pe capul lor, nu poate sa fie decat asa.
          Cum dracu or fi reusit astia sa se gestioneze de vreo 800 de ani, sa conduca un imperiu si sa dea de-a berbeleacul cu toti, de la spanioli, francezi, rusi si germani/prusaci s.a. in toata istoria lor si sa aiba asa urmasi nevolnici poate ne mai detaliati dumneavoastra.

          • @Adi – dacă credeți că ăștia 800 de ani reprezintă un argument, haideți să-l folosim ca argument :)

            În cea mai mare parte din acești 800 de ani, strămoșii americanilor de azi nu plecaseră încă. Cei care au rămas sunt destul de degenerați și tot americanii i-au salvat în cele două războaie mondiale. Națiunea britanică e îmbătrânită ca mentalitate, vremurile ei de glorie au trecut de mult. Cam de 100-120 de ani.

  3. „..dispret la adresa democratiei.”

    Intr-o zi de toamna am vazut cum un grup de studenti in greva, inregimentati intr-un sindicat trotskist, au tagat un zid al Sorbonei cu o lozinca infioratoare pentru mine, tanar venit din cosmarul comunist: „moarte democratiei” !

    Am asistat la o dezbatere in care un intelectual de prestigiu, ideolog stangist omniprezent pe platouri de televiziune, a declarat emfatic ca „nu adunarea nationala trebuie dizolvata, ci poporul francez, care e fascist si tampit” !

    Am citit despre discutiile pe care fondatorii CEE le aveau in cabinet restrans cu privire la faptul ca „destinul popoarelor europene e prea important pentru ca aceasta constructie europeana sa fie lasata pe seama votului popular”.

    L-am ascultat pe Graham Watson explicand la cateva ore dupa Brexit, pe un canal tv international de stiri, cum ar trebui procedat politic si parlamentar pentru ca rezultatul referendumului britanic sa fie conturnat.

    L-am auzit cu totii pe prim-comisarul Juncker, seful executivului UE, declarand ca nu trebuie tinut cont de parlamentele nationale la incheierea unui acord intre UE si Canada.

    Poate fi „salvata” democratia calcand-o in picioare, dispretuind fatis principiile unor libertati cu greu castigate, ignorand deliberat vointa majoritatii cetatenilor europeni?

    E un semn de degenerare a clasei politice europene, o manifestare de elitism foarte prost inteles, vulgar si violent.

    Nu cred ca amelioram viitorul Europei daca politicienii le permit cetatenilor sa voteze doar daca rezultatul previzibil e convenabil. Sau mai grav, daca odata ce votul a avut loc, le dispretuiesc votul si incearca sa-l anuleze prin orice mijloace.

    E de nivelul mentalitatii made in URSS, de natura profund nedemocratica, e atitudine oligarhica si autocratica. Una care va indeparta si mai mult electorii UE de clasa politica europeana si manifestarile ei birocratice de la Bruxelles.

    Sunt surprins de incapacitatea federalistilor si celor care-si spun „pro-europeni” de a-si vedea barna din ochi, de a se interoga asupra cauzelor esecului, de a schimba discursul si modul de actiune.

    Par decisi sa accepte mai degraba distrugerea lenta a UE decat abandonul unei ideologii vadit respinse de o majoritate de europeni. O orbire si o incapatanare absurda, cu efecte devastatoare deja dovedite in acest Brexit si care ar fi iarasi validate daca s-ar organiza consultari populare in tari ca Franta sau Olanda.

    Pentru ca majoritar, toate sondajele de opinie o arata, cetatenii UE nu mai vor imigratie masiva si necontrolata, nu vor mai mult islam in Europa, nu vor mai multa birocratie si directive UE, vor mai multa securitate si protectie la frontiere, vor asimilarea minoritatilor imigrate din afara UE, vor investitii in locuri de munca si nu in asistanat social, vor ca cei 23 de milioane de someri din UE sa fie prioritar in atentia politicilor UE.

    Iar prelungirea statu-quo-ului in relatia UK-UE, evitarea asumarii rezultatului, va oferi argumente miscarilor populiste si eurosceptice din statele membre, e o atitudine ipocrita, meschina, egoista, ce arata indiferenta pentru soarta restului Europei, continent ce risca, inca o data in Istorie, o furtuna cataclismica.

    • Sunt greu de miscat masele large de oameni.
      Ele s-au ciocnit ireversibil in UK – a fost extrem de strans scorul, chiar daca in unele regiuni pare ca exista un echilibru relativ 60 vs. 40%…

      La fel se ciocnesc, dar mai putin vizibil, interesele in UE.

      Este adevarat ca trebuie facut un efort pentru a repune pe masa dialogul – dar oare cei care conduc destinele Europei, oarecum Unite, constientizeaza ceea ce se intampla acum? Imi pare ca NU – si aici este cel mai mare pericol, cu mult mai mare decat plecarea UK din UE.

  4. Hmmmm…. E ceva ce nu reușesc să înțeleg în toată povestea asta. Păi dacă Brexit înseamnă Armaghedon economic, pustiirea supremă, ciuma, holera și invaziua lui Ghinghis Han laolaltă, ce străini vor mai rămâne în UK ca să fie victime ale xenofobiei și rasismului ?! :-D În mod straniu, vom vedea însă că pe măsură ce se apropie Brexit-ul numărul cetățenilor UE ce vor căuta să obțină o rezidență permanentă în UK va crește…

    Am mai spus-o și o repet. Ieșirea UK din UE e similară plecării primei bărci de salvare de pe Titanic. Luminile sunt aprinse, orchestra cântă, domni în fracuri ce fumează țigări de foi pe punte se asigură unii pe alții că Titanicul e nescufundabil și se amuză copios pe seama prostovanilor ce-si joacă destinul pe o bărcuță ce dispare în noapte în imensitatea înghețată a Atlanticului…

    Brexit-ul e un pariu riscant (ca orice salt în necunoscut) însă cred cu tărie că are șanse tot mai mari de reușită. Sper de asemenea ca UE să surpaviețuiască. Însă pentru ca UE să supraviețuiacă va trebui să renunțe la veleitățile de surpa-stat și să se reîntoarcă la rețeta succesului original: O piață comună și un spațiu al liberei circulații al mai multor țări complet indepenedente. E genul de uniune în care britonii vor reveni cu șapca în mână. Dacă însă UE nu se reformează și e oricum sortită eșecului de pe urma acțiunilor demențiale ale birocrației autiste de la Bruxelles, de ce ar mai fi Brexit-ul o asemenea tragedie?!

    • Este extrem de interesant cum, la mai putin de un secol de cand au participat masiv la salvarea Europei de sub dominatia cuplului Germania/Italia, englezii nu numai ca le-o lasa pe tava, ci si promoveaza puternic aceleasi non-valori pe care le-au combatut cu indarjire bunicii lor : rasismul si nationalismul.

      „Am mai spus-o și o repet. Ieșirea UK din UE e similară plecării primei bărci de salvare de pe Titanic. Luminile sunt aprinse, orchestra cântă, domni în fracuri ce fumează țigări de foi pe punte se asigură unii pe alții că Titanicul e nescufundabil și se amuză copios pe seama prostovanilor ce-si joacă destinul pe o bărcuță ce dispare în noapte în imensitatea înghețată a Atlanticului… ”

      Sper ca „vaporul UE” nu este pe cale sa se scufunde – dupa cum se sugereaza discursurile furibunde ale politicienilor britanici care au lasat carma „barcutei de salvare” pe seama altcuiva. Oricum, daca ar fi asa, tineti cont ca primii care parasesc un vas care se scufunda nu sunt oamenii inteligenti, nici cei curajosi, ci sobolanii.

      Capitanul pleaca ultimul.

      • În 1939 britonii nu au intrat în război ca să dea peste cap dominația germană, ci pentru a-si salva propria piele. Ei fac exact același lucru și acum.

        Din păcate așa cum arată lucuruile azi, UE e full speed ahead spre aisberg. E din ce în ce mai puțin eficientă, mai rigidă și mai suicidală. Economia sa continuă să scadă (că doar asta e creșetrea sub rata inflației) capitalul fuge spre alte zări mai primitoare, iar birocrația de la Bruxelles continua să producă regelementări tâmpe într-o veselie.

        Britanicii nu sunt nici ei într-o postură foarte fericită (imperiul britanic era administrat acceptabil de 4000 de funcționari, Regtul Unit al zilelor noastre e administrt prost de juma’ de milion de conțopiști – să nu le fie cu deochi :-D ), dar în mod cert nu sunt încă într-o situație așa de disperată ca și restul UE. Simplul fapt că UK este princialul punct de atracție pentru imigrația internă a UE spune totul.

        CEE era o piață comună și un spațiu al liberei circualții constituit din țări independente cu reglementări proprii ce până la urmă se concurau una pe alta în interioru acelui spațiu. Libera competiție le făcea eficiente, prospere și pline de vitalitate. După 1989 profitând de prăbușirea comunismului și dorința fierbinte de unificare a Germaniei, Franța (una din țările cele mai ineficiente ale CEE) a condiționat acceptarea unificarii germane de angajamentul ferm al Germaniei pentru o integrare tot mai strânsă a CEE și transformarea ei în UE. Deci comunitea economică devine uniune politico-economică după modelul falit al statului social francez. Un banc din vremea epocii de aur spunea că „vrem să trăim ca-n capitalism, dar să muncim ca-n socialism”. Din nefericire asta nu se poate. Iar UE evoluează tot mi mult spre modelul statului socialist ce sugrumă competiția prin regelementări absurde de dragul „echității sociale”. Asta e rețeta garantată a dezastrului.

        UE nu e încă, tehnic vorbind, condamnată la pieire. Mai are suficient timp și destule căi de a se salva. Din păcate însă pentru moment UE nu schițează nici un gest pentru evitarea dezastrului. Motoarele duduie spre ghețar…

        P.S.: Un șobolan viu valorează mai mult ca un căpitan mort :-D :-D :-D Căpitanul Titanicului împreună cu cea mai mare parte a domnilor încrezători de pe puntea sa s-au înectat. Oamenii inteligenți știu că prima condiție a succesului e supraviețuirea și nu se lasă înecați de dragul unor gărgăuni…

        • Ați pierdut un zero la funcțiomnarii care administrau imperiul, erau 40.000, nu 4.000. Iar Germania e o țară cât se poate de socialistă, chiar dacă are o economie mult mai eficientă decât Franța. O combinație franco-germană nu putea fi decât socialistă, iar realitatea e că asta definește foarte bine Germania: un socialism care funcționează.

          • Nope. Nu l-am pierdut. Cifra de 4000 e într-adevăr o chestie discutabilă care a crescut masiv după primul război mondial și ajunsese în anii ’20-’40 la peste 12000. Ea nu stă în picioare dacă luăm în calcul și ofițerii și subofițerii britanici ai armatelor coloniale, dar nici cifra de 500000 de conțopiști de azi nu ia în calcul angajații armatei ci doar pe angajații civili ai statului. Oricum dacă ne gândim la faptul că România cu o economice de vreo 12 ori mai mică ca UK își permite peste 1.2 milioane de bugetari (fără a socoti cei 75000 de militari), englezii stau încă bine :-D

        • Mi se pare mie sau prin Brexit englezii au lasat fix Germania sa domine continentul european? Te intrebi de ce au mai luptat in doua razboaie mondiale; nu debarcau trupe in Europa si aveau fix acelasi rezultat.

          • @Dora – aveți puțină răbdare, abia acum încep să conștientizeze asta și să se gândească la o soluție :)

            Ceva asemănător au făcut când au construit M1. Au zis că fac o autostradă de la Londra la Leeds și așa au făcut-o. Când au ajuns la Leeds, s-au înfipt cu ea drept în mijlocul orașului. După care au descoperit că țara lor continuă și dincolo de Leeds … :P

            Englezii sunt cam la fel de delăsători și de incompetenți ca românii. Pentru un român atmosfera de-aici e incredibil de familiară :)

    • complet gresit dpmdv…din contra EU trebuie sa se federalizeze altfel n-avem nici o sansa…nu exista etos european ? …puneti oamenii sa aleaga un presedinte european prin vot direct si sa vedeti cum intr-o generatie toata lumea se va simtii european…iar roman, franzez, belgian, etc va fio cam ca ardelean, moldovean, banatean, etc

      • Exact asta e și opinia birocraților de la Bruxelles. Nimeni nu a reușit încă să explice cum de un superstat rigid, anchilozat și risipitor va fi mai eficient ca o piață comună pe care constituenții concureză liber, dar astea sunt desigur detaii :-D .

        Problema e că restul de vreo 500 de milioane de cetățeni ai UE sunt de altă părere. De aia birocrații se tem de orice formă de consultare publică. De ce se tem, nu scapă. Vorba lui Vodă Lăpușneanu: „Proști da’ mulți!”

        Nu înțelegeți forța naționalismului așa cum n-a înțeles-o nici Gorbaciov când a făcut franjuri URSS-ul, să-i dea Dumnezeu sănătate!. Din nefericire ea e imensă și va continua să fie așa pentru mult timp. Cum vă putei imagina alegerea unui președinte al UE după model american, când UE e forțată să înventeze ministere pentru ca fiecare țară componentă să poată avea un ministru (komissar european) :-D ?!

        • de ce presupenti automat ca o europa federala trebuie sa fie un super stat rigid si ca n-ar putea fi si o piata libera si competitiva in acelasi timp ? SUA sunt stat federal si sunt mai competitive decat europa in formula de state suverane asociate intr-o piata comuna ….si mult mai eficiente in materie de costuri de admnistrare (tocmai pt ca sunt stat federal si nu o struto-camila ca EU care se poarta ca un stat dar nu are institutiile unui stat (federal).

          restul de 500 mil de locuitori sunt de alta parere ? adica 100 % din populatia EU e impotriva federalizarii ?????

          unor oameni pe care ii ti fortat in URSS e normal sa li se para cea mai buna idee sa-si ia campii la prima ocazie de libertate… EU e pe baze liber consimtite iar daca era asa de puternic nationalismul nu s-ar fi cosntituit niciodata, nici macar la nivelul la care e acum …argumentul dvs e cam ca si cum ai compara o asociatie de fermieri olandeza cu un CAP comunist…

          sunt 100 % convins ca popoarelor le-ar place mai mult sa voteze direct un presedinte european decat sa aiba un ministru in comisie…si in plus ne-a intrebat cineva daca vrem un ministru din partea fiecarei tari ? asta nu a fost decat o targuiala la nivelul guvernelor tarilor EU nicidecum rezultatul „nationalismului” popoarelor din EU…

          • Eu nu presupun nimic. Este ceea ce vedem cu toții. Zevzecii de la Bruxelles au ajuns să se străduie să standardizeze incclusiv bananele și castraveții. Reglementările au ajus atat de absurde încât unele produse pur și simplu nu mai sunt oferite pe piața europeană. Absurditatatea reglementprilor fiscalitatea ucigătoare și rigiditatea UE o îndreaptă pe acestă spre colaps economic,

            SUA e un stat federal copetitiv tocmai pentru că statele federației au o mai mare libertate economică decât cele europene și nici nu au povara naționalismului. Sunt state care nu au taxe pe venit (Alaska, Texas, Florida, Wyoming, South Dakota, Tenesee, Nevada, Wahington). Sunt taxe care nu nici o forma de TVA (sales tax) și care nu depășește oricum niciunde 9%. Sunt state care au reglementări sindicale similare UE (de unde au fugit mai toți producătorii) și altele care nu au nici un fel de reglementări sindicale, unde vin producătorii.Acum câțiva ani compania pentru care lucrez negocia cu statulul în care e cartierul general facilități fiscale. Au venit la cartierul general cel puțin 6 guvernatori ai altor state americane pentru a oferi facilități fiscale și scutiri de taxe de până la 10 ani dacă, corporația își mută cartierul general în statele lor. Imaginați-vă președnții Bulgariei, Estoniei, României, Slovaciei și Poloniei perindându-se pe la cartierul general al BMW de la Munchen ca să ofere aceteia scutiri de taxe pe 10 ani dacă se mută din Bavaria în țările lor :-D În SUA așa ceva e perfect natural.

            Apoi mai e problema națională. UE trebuie să aibă 28 de ministere pentru ca fiecare stat membru să aibă un ministru. SUA nu trebuie să aibă 50 de ministere :-D . Modelul federal e fezabil doar în cazul statelor naționale omogene (SUA, Germania, Canada, Australia, Brazilia, Rusia etc.) Credeți că UE ar putea alege prin vot popular un președinte din Malta sau Bulgaria?! Apoi ar putea acel președinte maltez, să zicem, să trimită soldații germani și francezi să moară ca să apere Cirpul de turci, par egazmplu? Ar putea acel președinte maltez să ceară Franței să folosească armaent nuclear împotriva Rusei ca să apere Estonia de invazia rusească?! SUA nu au această problemă. „Cetățenia” statului se pierde sau se câștigă pe loc. M-am mutat din Illionis în 2008 în alt stat. Mi-am schimbat în mai puțin de 10 minute permisul de conducere, am primit prin poștă într-o săptămână numere noi la mașini și din acel moment nu mai am nici o treabă cu Illinois. Mi-am pierdut incluisv dreptul de vot de acolo. În SUA sentimentul național în sensul de naționalismul ăluia din Oklahoma față de cel din Wyoming e echivlent cu cel al sentimentul național sibian față de clujean. Adică 0. Pentru moment irlandezul îl simte pe canadian sau neozeelandez mai de-al lui decăt pe bulgar. Până ce bulgarul nu va deveni mai apropiat de irlandez decât e americanul al cărui strămoș de acum 6 generații a plecat din Irlanda, UE nu va putea avea coeziune suficeintă pentru o uniune politică.

            UE este o uniune liber consimțită. Numai că națiunile intrate în UE au sperat la o piață comună și nu la o uniune politică. E relevnt în acest sens faptul că fiecare referendum legat de proiectul politic european s-a încheiat cu refuzul popoarelor în cauză. Avem exemplele Franței, Olandei, Irlandei (unde după „nu” a trebuit repetat și modificate regulile până a ieșit „cum trebuie” :-D ) iar acum al UK. Este exact motivul pentru care diriguitorii UE sunt atât de îngroziți de ideea oricărei forme de consultare populară. Ei știu că uniunea politică e ceva împotriva naturii și împotriva voinței națiunilor constituente. Ei se află într-o cursă disperată împotriva timpului sperând să creeze „omul nou” european înainte ca naționalismul să ducă la pulverizara uniunii politice. URSS a avut la dispoziție 74 de ani pentru asta li a eșuat. UE nu are nici e deaprte atât de mult timp…

    • Ideea unei Uniuni Europene a fost, este si continua sa fie o idee excelenta. Continui sa cred cu tarie acest lucru. A fost proiectata sa ofere stabilitate unui intreg continent si sa tempereze visurile imperiale a unor caractere tip Putin. Realitatea este ca UE a degenerat intr-un aparat administrativ monstruos unde membrii de rand – cu predilectie tarile Europei de Est – sunt ignorate sau in cel mai bun caz tratate cu dispret.

      Infexibilitarea de la Bruxelles, autoritarismul, si o totala lipsa de intelegere pentru membrii sai ca entitati nationale se numara printre cauzele majore pentru care segmentul conservator din UK a votat sa paraseasca UE.

      Libera circulatie a fortei de munca ajuta direct – aparent – statele europene mai putin dezvoltate, incluzand Romania, chiar avantajeaza economia tarilor UE puternic industrializate, dar loveste direct in forta de munca de nivel mediu a tarilor dezvoltate, aici incluzand UK. Asta a fost o alta greseala majora a politicii UE. Una este sa controlezi si sa folosesti forta de munca externa compensand pentru joburile propriilor cetateni si alta este sa disponibilizezi milioane de oameni pentru ca salariile pe care erau obisnuiti sa le primeasca pot sa fie injumatatite: rezulta un profit mult mai mare pentru business-urile din tara respectiva. Nici un business serios de nivel european nu se va plange vreodata ca au prea multa forta de munca din import, dimpotriva, continua sa ceara mai multa.

      Modelul economic german sau olandez, foarte eficient, modern, disciplinat, coruptie scazuta si controlabila, se potriveste ca nuca in perete realitatilor economice si sociale ale marei majoritati a membrilor UE. Structura UE a fost creata sa deserveasca modele ecomomice germane in detrimentul altor membrii. Un alt motiv pentru care UK a decis sa plece.

      UE are nevoie de o noua gandire economica, politica si sociala si asta cat mai rapid, pe care sa o aplice la nivelul intregii uniuni. Daca monstruozitatea birocratica numita Bruxelles va fi capabila sa produca si sa aplice asa ceva, existe sanse sa UE sa intre pe un curs ascendent. Daca nu, uniunea va continua sa se degradeze si sa se faramiteze intr-un ritm accelerat. Brexit-ul, asa cum mentiona un comentator mai sus, este prima barca de salvare care paraseste o nava grav avariata aflata in deriva.

      • Statistica arata ca UK au cei mai multi cetateni care lucreaza in UE : 4.9 mil, fata de Polonia care are doar 4.4 mil. De-asta sunt gata acum sa ofere drept de rezidenta permanent cetatenilor straini in UK, la schimb cu o masura similara din partea UE.

        Cert este ca 51% din britanici au votat crezand orbeste minciunile lui Farage si Boris. Nu arunc cu piatra, pentur ca in Romania procentul celor care voteaza fara sa cunoasca este de 83-87%.

        Brexitul va deveni o piatra de incercare istorica a insusi sistemului democratic. Exista voci care cer modificarea sistemului de referendum prin ponderea votului vs. IQ, sau macar asocierea cu un scurt chestionar care sa demonstreze cunostintele reale ale votantului despre obiectul votului. Incep sa cred ca nu sunt idei asa rele.

        • Marea Britanie isi va vedea de drumul ei in ciuda hartoapelor prin care trece astazi. Isi va reveni rapid si ar fi foarte bine ca clasa politica britanica sa-si fi invatat lectia dupa Brexit. Au si suficienti politicieni fara scrupule carora le pasa prea putin de electorat. Cetatenii britanici pot lucra cu usurinta in Canada, Australia, Noua Zeelanda, etc. Au ajuns o gramada din ei chiar si in zona arctica a Canadei. Ma indoiesc ca au fost atrasi de Aurora Boreala. Colaborez cu cateva zeci de brits stabiliti in Canada fie cu multi ani in urma fie mai recent si nu am avut nici un fel de probleme. Sunt oameni okay si isi vad de treburile lor. Asa ca cele cateva milioane de brits din UE pot fi relativ usor abosorbiti de tarile commonwealth-ului. Asta in cazul in care se va ajunge vreodata sa li se ceara sa paraseasca UE. Ma indoiesc.

          • „Cetatenii britanici pot lucra cu usurinta in Canada, Australia, Noua Zeelanda, etc. Au ajuns o gramada din ei chiar si in zona arctica a Canadei.”

            Deci asta e soluția britanicilor după Brexit? Să se împrăștie în 4 vânturi, ca românii? :P

            Chiar și înainte de Brexit, a pleca în Canada sau Australia era visul multora, vorbeau despre salarii de peste 4.000 de lire pe lună pe care aici mulți dintre ei nu le obțin. Dar cred că ar fi fost de preferat să nu dea foc la casă :)

            • Nope. E ceva mult mai grav decat atat. :-D Vor ajunge rapid la acorduri de liber schimb cu tarile anglo-saxone (ca membrii UE nu puteau sa o faca) de unde vor putea importa fara taxe vamale ceeace importau pana acum din UE. Asta daca UE chiar le inchide accesul pe piata comuna, ceea ce nu prea cred ca se va intampla …

            • @Josef Svejk – wishful thinking. Abia așteptăm să vedem țara aia anglo-saxonă care semnează un acord de liber schimb cu UK înainte de a-l semna cu UE. În secunda 1 cetățenii acelei țări vor avea nevoie de viză ca să intre în UE și în secunda 2 UE se va face frate cu Rusia indiferent cine e la Kremlin :P

              Dacă nu știți maniera în care negociază Germania, vedeți cum a ajuns Juncker șeful Comisiei Europene, în pofida opoziției lui Cameron :)

      • Noua gândire economică de care are nevoie UE e aia veche și probată de câteva secole: „Laissez faire, laissez passer” :-D

  5. Ceea ce mă pune pe gânduri este adevărata isterie a Bruxelles-ului,Berlinului şi Parisului contra ieşirii UK din UE.Oare de ce se comportă aşa de urât cu aliatul lor de până mai ieri?De ce urlă toţi,la nivelele cele mai înalte,cu ochii ieşiţi din orbite:Să plece Anglia cât mai repede,să plece!Ce,este UE-ul „lor”? Vă închipuiţi ce-ar face ăştia dacă o altă ţară ca Polonia sau România ar face ceea ce au făcut britanicii?Urât comportament,fără nicio urmă de diplomaţie.Chestia asta ar trebui să ne pună în gardă şi să ne dăm seama cu cine avem de-a face.

    • vor o bucata de tort. Romania n-are ce oferi, am oferit totul. Daca miine am decide plecarea, nu multi ne-ar plinge. Dar ar fi in detrimentul nostru

    • @Lucifer – asta e o altă față a problemei, iar dacă UK dorea să reformeze ceva în EU, putea să înceapă chiar cu asta. Există niște politicieni care conduc Uniunea fără să-i fi ales nimeni și care au ajuns să o conducă doar cu binecuvântarea lui Merkel. Acești politicieni tună și fulgeră, ei sunt cei care propun sancțiuni de 250.000 de euro pentru fiecare refugiat refuzat etc. Și își permit să facă asta pentru că ei nu răspund politic, nu se prezintă în fața electoratului să obțină voturi, ci e suficient să facă frumos în fața lui Merkel.

      Ăsta e unul dintre multele aspecte care ar trebui schimbate la Bruxelles, dar UK nu a încercat să coalizeze niște state ca să schimbe asta. UK a încercat să creeze niște cetățeni europeni de categoria a II-a (românii, polonezii) pe care să-i trateze discriminatoriu cu acordul celorlalte țări din EU. Faptul că povestea s-a întors împotriva britanicilor, iar acum vor trebui să concureze economic împotriva Germaniei și a sateliților ei, e doar dovada că fiecare primește până la urmă ceea ce merită. Aici, pe lumea asta :)

      • UK a făcut eforturi pentru reformarea uniunii, numai că ele nu au avur prea mult succes. De la poșeta aruncată de Mrs Thatcher pe masa de negocieri urmată de celebrul „I want my money back!” și până la eforturile UK de extindere spre est (valurle 2004 și 2007) în speranța câștigării de noi aliați impotriva socialismului bruxellez, au fost aproape 30 de ani de eforturi în mare parte eșuate. Până la urmă, fără suportul britanic masiv de extindere (bun, rău, nu comentez) a UE, România ar fi rămas și azi cu basca în mână dincolo de gardul uniunii.

        Acum britonii au ajuns în postura în care trebuie să accepte realitatea și să-și salveze pielea din șandramaua ce stă să se prăbușească. De multe ori salvarea cere un curaj nebun și implică riscuri imense. Însă acțiunea e întotdeauna de preferat resemnării posace.

        UK n-a încercat deloc creearea de cetățeni UE de mâna a doua. UK a realizat că economia sa dinamică va acționa ca un magnet asupra estului sărac. A încercat să amâne cât mai mult deschiderea pieței muncii în speranța deșartă că noii membri vor crește economic rapid și atunci imigrația economică va fi atenuată.

        Imigrația masivă produce întotdeauna reacți adverse. La fel de prost au fost primiți italienii și spaniolii la vremea (anii ’50-’80) când își căutau norocul prin UK, Germania, Scandinavia, etc. sau irlandezii, evreii, italienii și în zilele noastre hispanicii în SUA… Partea interesantă e că cei ce erau văzuți ca pleava lumii acum doar 2-3 decenii (italienii, par egzamplu) se comportă la rândul lor cât se poate de prost azi cu imigranții din țara lor. Iar povestea continuă. Cu timpul sper că și România va deveni la rândule ei o destinație a imigrației economice. Atunci șă vedeți fudulie, răutate și mojicie gratuite… :-D :-D :-D

        • @Josef Svejk – poate ar fi cazul să înțelegeți că britanicii nu sunt un monolit. Suportul britanic pentru extinderea UE a venit din partea laburiștilor, iar ostilitatea la adresa românilor a venit din partea conservatorilor. Iar a promite referendumul pentru a câștiga alegerile din 2015 a fost tot isprava conservatorilor.

          • Evident că nu sunt un monolit. Totuși politicile brtanice vis a vis de UE au fost relativ consecvente în ultimele decaenii. Da’ restrictțiile pe piața britnică a muncii pentru țările intrate în UE în valurile 2004 & 2007 nu tot de laburiști au fost negociate? :-D :-D

    • Nimeni nu e isteric nici la Berlin și nici la Paris … E o altă manipulare grosolană.

      După trei zile de la referendum, Cameron s-a dus la Bruxelles și a cerut inceperea unor negocieri ” de tatonare ” … tipic brutanic. Insă legea europeană e clară : notificați în scris (Art 50) și începem. Nu înainte.
      Așa au apărut remarcile de genul ” out is out ” sau ” ieșiți oficial și apoi discutăm” .

      Cred că isteria e mai degrabă a presei controlată de Kremlin. Nu am văzut nici în The Times, The Guardian nimic isteric. În schimb am văzut în Mirror, Standard etc. Aceleași ziare care publicau cu litere pe toată pagina că urmează invazia românilor.

      Tot Brexitul a fost o lucrătură.

      • @ Ovidiu Deceanu,
        toti cei care incearca sa sustina UK, sint slugi rusesti, vindute neam de neamul lor.
        Mai urmeaza sa descoperi ca ar fi si fascisti: se poarta :D

        • Ești, fie confuz fie nu ai citit ce am scris …

          Prin ricoșeu, ai dreptate: trolii ruși nu înțeleg limba română.

          Cine susține UK aici pe forum ? ….

          Lasă naibii băutura și nu mai fă pe deșteptu

  6. Daca U.E. a aparut ca vointa de a pastra pacea pe continent pe o perioada indelungata , ar trebui sa intelegem ca nu mai este prioritara pacea sau pur si simplu memoria e prea scurta ?

  7. O sugestie pentru autor (care am inteles ca e ziarist britanic): propuneti guvernului dvs urmatoarea solutie: sa cheme poporul britanic pentru un nou referendum care sa aiba urmatoarea intrebare „Cand considerati ca ar trebui sa activam Articolul 50 ? ” a) cat mai curad, b) imediat dupa instalarea noului premier, c) niciodata

  8. Angela Merkel a spus cu cateva zile inainte de vot ca nu exista niciun avantaj imginabil pentru UK infara UE si eu tind sa o cred. As vrea sa-mi arate cineva macar un produs „Made in England” in Romania de azi, in Europa de azi. Ca sa reuseasca inafara UE ar trebui sa se transforme intr-o Japonie dupa WW II, intr-o Coree de Sud. II vede cineva pe englezi trimitandu-si copii la scoala sa se faca ingineri, sa-si reconstruiasca industriile, sa lucreze in trei schimburi, sa stranga cureaua? Pe cine pot sa disloce englezii de pe orice piata, presupunand ca si-ar dori sa munceasca, pe Samsung, pe BMW, pe Airbus, pe legumele din Spania, pe florile din Olanda, pe vinurile frantuzesti, pe mancarea italiana? Va merge cineva la Brighton sau pe Cote d’Azur? Ce pana mea mai reprezinta UK azi, un safe-heaven pentru averile oligarhilor rusi si o poarta de intrare spre Europa a vechilor colonii (India in special)? Am senzatia ca politicienii englezi cred ca Merkel, Hollande, Juncker, s.a.m.d. sunt Maica Tereza si ii vor lasa sa scape cu un deal avantajos. Istoria Europei este plina de atrocitati la adresa celor invinsi. Interesul meu ca roman este sa mearga bine uniunea. As fi suparat daca englezii ar scapa cu avantaje la plecare. S-au pus singuri intr-o pozitie imposibila pentru ca ii obliga pe europeni la masuri de retorsiune. Nu pot sa plece linistiti, pentru ca birtocratia de la Bruxelles are are totusi asul din maneca, o piata de 500 milioane de locuitori cu venituri relativ mari fata de restul lumii. Cand s-a dat startul la piata chineza a mai contat ideologia? De la GM la VW si Siemens, nemaivorbind de producatorii de electronice, de retaileri, de Tesco, de Nestle, toti, toti au fost aliniati la start ca in filmul „Race for Oklahoma”, cu gandul la piata imensa. In orice domeniu, pe bani, China a primit tehnologii de la oricine a vrut sa le vanda ceva. Au primit centrale nucleare de la rusi , candieni, japonezi, francezi, trenuri de mare viteza, o carcasa de portavion de la ucrainieni, toate tehnologiile imaginabile, doar sa poata invata ceva din ele. In China si in toata Asia de sud-est este un numar impresionant de oameni care isi doresc sa traiasca mai bine si care vor si sa invete si sa munceasca pentru asta. UE nu este importanta pentru migratia catorva milioane de rupti in fund din Europa de est, care le deranjeaza ceaiul de la ora 5 englezilor ci pentru capacitatea de negociere globala, de a mobiliza resurse pentru asigurarea avansului tehnologic fata de Asia.SUA este in aceeasi oala cu noi dar are resurse naturale net superioare. Este nevoie de toate increngaturile dintre Ariane, Daimler Aerospace, ESA, Airbus, Dassault, Alenia, Siemens si multe alte firme mai putin cunoscute din toate tarile UE, care sunt finantate pe cai guvernamentale pentru a ne asigura noua, europenilor un loc in fata la avioane, la lansatoare de sateliti, sateliti, armament, und so weiter… Isi inchipuie cineva ca englezii vor avea in urmatorii 25-30 ani bani ca sa conteze in lumea asta. Au fost vremuri cand bogatia lumii s-a scurs spre insula englezilor dar au trecut 150 de ani de atunci. Acum bogatiile lumii se scurg spre China, (Asia). Ce pot sa faca singuri 60 de milioane de englezi contra a 3 miliarde de chinezi si indieni care vor sa-si ocupe locul meritat in lumea de azi?

    • Esti mai „convingator” decit un fost lector de lectii politice.
      Sa-ti arate cineva, ţie, produse englezesti! nu se egzista, monser, sint inapoiati rau de tot :P

  9. „S-ar putea să fim împotriva referendumurilor în general (eu sunt)”.
    Am auzit de mii de ori ideea aceea ca daca s-ar face un referendum pentru dublarea salariilor ar iesi 99% cu DA. Eu cred ca daca s-ar face un astfel de plebiscit si s-ar discuta serios televizor, radio,ziare, internet despre consecintele pro-contra unei asemenea masuri ar iesi 90% contra. Problema este ca „intelectualii” nu vor sa se explice multimii. Si nu s-ar explica niciodata serios care ar fi consecintele dublarii salariilor. Si daca prin absurd ar trece votul si ar urma inevitabil inflatia si recesiunea oamenii ar fi foarte reticenti a doua oara si ar fi o lectie foate utila. Oricum mult mai util decat sa consideri ca populatia e formata din prosti ca o turma de oi care trebuie dirijata de o mana de intelectuali de pe facebook.
    Eu nu sunt impotriva referendumurilor.
    Urmaresc cu groaza cum tanara generatie desi zbiara pe facebook si twiter ca e democatica si toleranta uraste ideea de parlamet si votul popular. Cand spun tanara generatie ma refer la un procent de maxim 5% de tineri a caror ocupatie principala este postatul pe net. Aceasta minoritate foarte vocala considera ca varstnicii (peste 35 de ani), somerii, saracii, persoanele din mediul rural, credinciosii de orice fel etc. nu trebuie sa voteze. Mai bine zis trebuie sa li se interzica prin vot acest drept. In schimb delfinii, pisicile, robotii si extraterestrii trebuie sa primeasca drept de vot. Pentru tanara generatie democratie inseamna votul pe facebook exercitat de o minoritate de 5%
    Cand la un referendum 80% din votanti au spus „Jos Basescu” Europa democatica a facut ceva pe votul Romanilor. Acum aud acum voci cum ca britanicii ar trebui sa faca ceva pe votul lor. Oricum bruxelezii spuneau ca vor aduce populatia de atatea ori la vot pana va iesi ce vor ei.

    Cred (sper ) totusi ca nu acesta era sensul expresiei din aticul dar totusi autorul ar trebui sa fie mai atent cu exprimari de acest fel. In prezent o intreaga generatie este educata si asmutita impotriva batranilor, saracilor, traditiilor, contra lui Dumnezeu, contra bunului simt etc. Practic totul trebui distrus dar ce vor pune in loc.
    Imi spune cineva de curiozitate cu ce aveti de gand sa inlocuiti democratia parlamentara bazata pe vot popular?
    Si o ultima observatie. Am observat un tsunami de articole in care britanicii sunt porcaiti in toate felurile dar practic nimeni nu are luciditatea si bunul simt sa spunca ca si constructia Europeana are problemele ei majore si britanicii poate nu au votat asa de nebuni. Nu ar fi un bum moment sa facem niste reforme la Bruxel? Ca doar tanara generatie faceboockista cere reforme capitale in sistemul de sanatate si invatamant saptamanal dar se pare ca UE este mai perfecta decat divinitatea.

    • Interesul clasei politice este sa tina populatia infantilizata, in special stanga repeta pana la infinit sloganuri frumoase sau emotionale dar imposibil de pus in practica. Daca majoritatea covarsitoare oamenilor pot gandi responsabil cand este vorba de bugetul personal, stanga reuseste sa distorsioneze gandirea omului ? Absolut toate partidele de stanga din occident considera aproape o crima ca guvernul sa micsoreze ritmul de indatorare.

  10. As fi suparat daca englezii ar scapa cu avantaje la plecare??? Nu te mai crede neamt, că nemţii nu te iau de neamţ. De data asta e mai bine să nu ne bucurăm de soarta caprei vecinului, ci să ne vedem de treburile noastre.
    http://revista22.ro/70254545/marea-evadare-a-britaniei-aa-cum-s-a-vzut-la-bbc.html
    Nu există nicio chemare xenofobă pentru expulzarea imigranților din alte părți ale UE care au un rol productiv în economia Ma­rii Britanii. România are acum posi­bi­litatea de a arăta bunăvoință față de Marea Britanie, care este țara care poartă cea mai mare responsabilitate pentru aderarea sa la UE în 2007. Președintele Iohannis ar trebui să se afirme în discuțiile la nivel înalt din UE pentru a se asigura că Bru­xellesul nu va adopta o abordare punitivă în negocierea viitoarelor sale relații cu Marea Britanie.
    Fără Marea Britanie, este destul de puțin probabil că va apărea o alternativă UE la NATO. Marea Britanie va continua să joace un rol important în problemele de se­cu­ritate euroatlantică. Și pentru binele Ro­mâ­niei, Iohannis nu trebuie să rămână tă­cut, în cazul în care Franța sau Germania decid să slăbească în continuare Europa, purtându-se oribil față de britanici.

    • Cu jumătate din populație isterizată împotriva românilor și polonezilor, Marea Britanie nu se poate aștepta la prea multă simpatie din partea lor. Marea Britanie e țara unde dreptul la muncă pentru români a fost acordat abia în 2014, iar vizele pentru români au fost eliminate abia în 2007, odată cu aderarea efectivă a României la UE. Moment în care românii circulau liber în Franța și Germania de câțiva ani.

      • Bravo, taică! Ne cerţi aproape la fiecare articol că nu suntem ca la Occident, dar la o adică exemplul tău personal nu spune multe. Tot la capra vecinului ai rămas.

        • @Joe Bloggs – exemplul meu personal spune că Marea Britanie nu e țara mea și nici n-o să fie vreodată. Mi-am format o părere despre britanici, e foarte diferită de cea pe care o aveam înainte de a ajunge pentru prima dată aici, iar respectul meu pentru ei e undeva foarte aproape de zero.

          Românii fac o mulțime de lucruri greșite și ar fi mare nevoie să le schimbe în bine. În timp ce despre britanici pur și simplu nu mă interesează dacă sunt capabili să schimbe ceva sau nu, mă uit la ei ca la o ceată de maimuțe. Poate e de vină și regiunea, East Midlands e una dintre cele mai înapoiate și mai rurale din UK, dar nici în alte părți ale țării lucrurile nu stau fundamental diferit.

          • Numai că respectul vis a vis de britanici și țara lor, ajuns la 0, nu vă împiedică șă cotinuați să trăiți de pe urma lor. Pentru cineva cu o moralitate și demnitate desăvârșite nu poate fi loc de nici o dilemă în acestă situație :-D :-D :-D

            • @Josef Svejk – nu ”trăiesc de pe urma lor”, în relația dintre mine și UK balanța e în favoarea mea. Eu plătesc taxe și creez locuri de muncă în UK și pot oricând să o fac în altă parte, ceea ce probabil se va și întâmpla.

              Sigur că pentru cineva care a a avut nevoie toată viața să obțină undeva un loc de muncă sunt mai greu de înțeles astfel de subtilități, dar o să vă invit să faceți o paralelă cu mult lăudatul statut de contributor net al UK față de UE. Exact asta e și situația mea, în raport cu UK sunt contributor net și având în vedere Brexit-ul nu cred că o să mai las situația asta să continue :)

            • @Harald

              Păi dacă nu trăiți de urma britonilor, de ce nu ați produs valoare, taxe și locuri de muncă la Vaslui sau la Botoșani, că doar acole e mult mai mare nevoie de ele?! De ce a trebuit să vă osteniți tocmai până în mijlocul rașiștilor degenerați?! :-D :-D :-D

    • Nu stiu de unde apare aceasta dorinta irationala a unora de a le cere europenilor sa se poarte frumos cu englezii. Suntem in capitalism domnilor, nu intr-o fundatie de binefacere. In capitalism lupta pentru piete inseamana si lobby politic (mita la oficiali) si preluari ostile si sabotajul concurentei si fuziuni si relocari si nimic din toate acestea nu-i frumos si placut si mai ales nu-i intotdeauna corect.Nu stiu sa fi auzit vreodata devreo corporatie care intr-o negociere pe bani sa nu-si fi folosit toate atuurile si sa nu fi smuls si ultimul banut pe care il putea smulge competitorului. De aceea nu inteleg cererile de clementa pentru englezi. Nu sta in firea omului obisnuit, daramite la fiarele din fruntea corporatiilor, sa faca binefaceri, mai ales concurentei. Lacomia City-ului londonez si a Wall Street-ului a aruncat lumea in criza in 2008. De ce? Pentru ca au putut! De ce le-o va trage UE englezilor? Pentru ca poate. Chiar daca la nivel declarativ totul va parea corect si frumos, fiti convinsi ca-n subteranele economiei va fi o lupta fara menajamente. As aminti de razboiul opiului si modul in care Imperiul Britanic s-a purtat cu China, cand a fost vorba de interesele lor.. As aminti cum i-a pus pe loc repaus SUA atat pe englezi cat si pe francezi in criza canalului Suez si cum s-au retras fostii mari colonisti din Egipt cu coada intre picioare. Este evident ca cel mai puternic dicteaza conditiile, si nu cred cain situatia noastra UK este acela.
      Dar cum am mai scris, englezii o pot lua pe calea grea, sa stranga cureaua, a se puna cu burta pe carte si sa treaca la munca.

  11. Observ ca multi care tin cu dintii cu UK, tot pomenesc de rau Bruxelles, care le face totul in adins. Vreau sa le amintesc ca o parte din Bruxelles, sunt veniti din UK si au o contributie majora in ce au creat din UE asa cum este astazi. Au avut mereu comisar European important, europarlamentari, sunt sute, mii de functionari britanici! Asa ca nu as mai zice ei si noi, nu este corect.
    Eu sunt de parerea ca sunt cam clovni politicienii din UK, cu parere de rau constat. Ca sa nu vina multi emigranti din EU, e simplu, nu mai da ajutoare sociale asa usor la oricine ar fi el. UK de fapt vrea sa-si tina doar proprii alegatori pe ajutoare sociale, aici e toata problema.

  12. Brexit-ul a dat un impuls colosal naţionaliştilor, separatiştilor şi izolaţioniştilor. Dar primii care se vor confrunta cu aceste forţe vor fi chiar .. britanicii. Nu economia britanică este în joc acum, ci stabilitatea întregului Regat britanic. Ei sunt o uniune de 4 naţiuni, Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda se Nord, iar brexit-ul favorizează forţele separatiste. Acest lucru i-a speriat pe politicienii britanici care au cerut ieşirea UK din UE. Daca UK a câştigat, unde sunt câştigătorii? De ce nu ies în faţă să aclame victoria? Ei au făcut pasul în spate nu de teama consecinţelor economice, ci de posibila destrămare a UK, la care involuntar, poate, au contribuit. Dar încă nu este totul pierdut. Faptul că acei politicieni care au condus campania brexit au făcut pasul în spate arată că politicienii britanici mai au resurse de onestitate şi bun simţ. Iar ca să răspund la întrebarea din titlu: onestitatea şi bunul simţ se pot salva din epava brexit şi asta nu e puţin lucru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro